CULOAREA PRODUSELOR

1. CULOAREA – CATEGORIE ESTETICA

2. NOTIUNI DE BAZA DESPRE CULORI ( DIN FIZICA + ARTE P.

PROPRIETATI )

3. INTERPRETARE SI EFECTE ASUPRA PSIHICULUI UMAN

4. ILUMINATUL SI EFECTELE SALE

5. CULOAREA FUNCTIONALA. AVANTAJELE UTILIZARII CULORILOR IN

INDUSTRIE

6. PRINCIPII DE ALEGERE A CULORILOR PENTRU PRODUSELE

INDUSTRIALE. MODELE DE ARMONIZARE

7. LEGATURA DINTRE FORMA SI CULOARE

 1. Culoarea – categorie estetica

Culoarea este unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Folosită
adecvat, alaturi de forma, ea defineşte valoarea estetică a produsului industrial. Este
un factor dinamic si de armonie.
Omul a deosebit şi a recunoscut fenomenele şi elementele naturale, înainte
de toate prin culoarea lor specifică. Putem percepe deodată 10-15 obiecte din spaţiu,
3-4 categorii de curburi şi linii şi 10 culori. Intre 80-90% din totalul informaţiilor
despre mediul înconjurător le primim prin simţul văzului, iar culoarea este primul
element pe care îl percepem în legătură cu un anumit obiect, după care urmează
celelalte caracteristici: mărimea, forma, proporţia, textura...[florina-06color]

Din cele mai vechi timpuri, omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai
interesante semnificaţii şi chiar puteri magice, dar cercetarea ştiinţifică a culorilor
începe abia în secolul al XVII-lea şi va lua o amploare deosebită în secolele
următoare, o dată cu dezvoltarea industriei coloranţiilor, industriei textile şi pielăriei,
construcţiilor.
Se pare că primele încercări de înţelegere a fenomenului cromatic se
datorează filosofilor greci (Pitagora, Democrit, Platon, Aristotel) şi romani, sfârşitul
antichităţii marcând prima disociere a luminii, făcută cu ajutorul unui cristal, numit de
Pliniu iris.
Mult mai tarziu, in perioada Renasterii, Leonardo da Vinci vorbeste despre
teoria si practica culorilor in “Tratatul despre pictura”, iar Carel Van Mander
in ”Cartea pictorilor”.
In a doua jumatate a secolului XVII, cunoscutul savant englez Isaac Newton,
care a revolutionat stiinta cu teoriile sale in domeniile mecanicii, matematicii si opticii,
a constatat că o rază de lumină care trece printr-o prismă se descompune în culorile
spectrului şi a stabilit astfel şapte culori primare.

Spectrul electromagnetic vizibil

Ulterior, s-a susţinut existenţa în spectrul cromatic a patru culori “pure" (roşu,
galben, verde şi albastru) şi apoi, a trei culori primare (roşu, galben şi albastru), în
adaos cu alb şi negru.
Tot Isaac Newton a creat “inelele lui Newton” cu care a pus in evidenta
fenomenul de interferenta si apoi “discul lui Newton” cu care a demonstrat ca
suprapunerea tuturor culorilor reconstituie lumina alba.
Peste inca un secol, o alta mare personalitate, Johann Wolfgang Goethe,
poet german, dar si om de stiinta si-a adus o importanta contributie la studiul
culorilor. El a scris lucrarea “Optica si teoria culorilor”, care cuprinde cercetarile sale
in acest domeniu si poate fi considerata prima psihologie a culorilor.
In prezent, cercetarea culorii are un caracter interdisciplinar (psihologie,
medicină, chimie, fizică, design, inginerie etc.) şi o mare valoare aplicativă, în cele
mai variate domenii de activitate: industrie, arhitectură, artă, cosmetică, comerţ,
reclamă şi publicitate, învăţământ, sănătate etc.

2. Notiuni de baza despre culori

Pentru alegerea corecta a culorilor in cazul produselor industriale noi, a

masinilor-unelte prelucratoare a reperelor componente sau a intregului ambient
industrial, designerul trebuie sa aiba cunostinte de fizica culorilor, de perceptia
acestora de catre factorul uman, sa cunoasca proprietatile materialelor din care sunt
confectionate reperele, precum si “retetele” cromatice.

Culoarea este insusirea corpurilor de a absorbi inegal diferitele componente

monocromatice ale luminii sau,

Culoarea este insusirea luminii data de compozitia sa spectrala, de

ansamblul componentelor de diferite frecvente.

Din punct de vedere fizic, culoarea este o anumita banda a spectrului

electromagnetic, cu lungimi de unda susceptibile de a stimula electiv conurile
retiniene. Obiectul simplu emite, transmite sau reflecta lumina, avand o distributie
spectrala oarecare, care este tradusa de ochi, nervi si creier ca un raspuns de
culoare. Culoarea este deci o realitate subiectivă generată de interacţiunea a trei
factori: ochiul, lumina şi suprafaţa obiectului, în lipsa unuia dintre aceştia senzaţia
neproducându-se.

Orice lumină ar trebui să se descompună în cele şapte culori spectrale. Nu se

întâmplă aşa decât când fascicolul străbate o prismă sau picături de apă din
atmosferă. Razele spectrului sunt absorbite de corpurile iluminate, culoarea lor fiind
cea reflectată. Obiectele albe sunt cele care reflectă toate culorile iar obiectele negre
cele care le absorb.

Cercul cromatic este o conventie a persoanelor care lucreaza cu culori (artisti

plastici, designerii, etc.) si este folosit pentru a gasi cele mai bune acorduri cromatice.

Se pleaca de la triunghiul culorilor principale (primare), format din Rosu,

Galben si Albastru (imaginea stinga jos). Toate celelalte culori deriva din acestea.
Astfel, combinand culori primare doua cite doua rezulta o secundara: rosu + galben
= oranj, galben + albastru = verde, albastru + rosu = violet (hexagonul din centru).
Combinand in continuare o culoare primara cu una secundara: galben + oranj =
oranj virat spre galben, rosu + oranj = oranj virat spre rosu, etc se obtine cercul
cromatic. Acesta devine tot mai complex prin noi combinari dintre culorile alaturate.
Prin combinare cu alb sau negru se creeaza tonuri ale culorilor.

Exista mai multe modele cromatice, de tip sfera, dublu-con, cub, dubla-
piramida, care pun in evidenta multitudinea de nuante si grade de saturatie. La toate,
pe axa verticala sunt valorile acromatice, de la polul negru la polul alb. La ecuator se
afla scara culorilor saturate si a nuantelor la limita maxima a saturatiei.
 Cercul tonurilor cromatice dupa Itten

Combinarea culorilor primare si a celor de

Conul cromatic
gradul I (complementaritatea)

Sfera cromatica dupa Itten Steaua cromatica dupa Itten

 Deci:
- culorile primare sunt: rosu, galben, albastru;

- culorile compuse de gradul I (secundare): portocaliu, verde, violet;

- culorile compuse de gradul II (tertiare): oranj-roscat (rosu + portocaliu), ocru

(galben + portocaliu), verde-galbui (galben + verde), violet albastrui (albastru +
violet);
- culorile complementare sunt cele opuse pe cercul cromatic, una primara si una
secundara, deci perechile: rosu si verde, galben si violet, albastru si portocaliu. Prin
alaturare, culorile complementare se evidentiaza una pe cealalta intr-un contrast
strident.

Parametrii fizici ai culorilor

Stralucirea este descriptiv egala in plan fizic cu intensitatea culorii, cu

incarcatura eergetica, iar ca perceptie cu luminozitatea. Culorile primare au cel mai
inalt grad de stralucire.

Tonurile sunt trepte valorice mai inchise sau mai deschise, fie spre alb fie
spre negru, ale unor amestecuri cromatice (culori, nuante, griuri colorate) sau
acromatice (alb, negru, griuri neutre).

Saturatia se refera la puritatea culorii, cea saturata corespunzand unei

singure lungimi de unda. Semnifica distanţa la care se situează o culoare faţă de
culoarea acromatică-alb.
 Culorile spectrale se numesc pure sau saturate dacă nu sunt amestecate cu
alte culori şi au gradul de puritate egal cu unitatea. Saturaţia unei culori se poate
reduce prin amestecarea ei cu culoarea albă.

Culorile pure vizibile (tabelul 1) sunt cuprinse in intervalul de frecvente 430-

750 THz, respectiv intervalul de lungimi de unda 700-380 μm.
Cercetarile au demonstrat ca ochiul omenesc distinge o noua nuanta de
culoare pentru o variatie de 2-5 μm a lungimii de unda a radiatiilor luminoase. In
spectrul vizibil, intre rosu si violet se disting 130-200 de tonuri cromatice. Rosu
prezinta 57 de tonuri, portocaliul 12, galbenul 24, verdele 12, albastru 29, violetul 16.
Prin combinare diferitelor grade de saturatie si a celor 200 de tonuri, se pot
individualiza aproximativ 17000 de nuante cromatice.

Tabelul 1
Interval de lungimi de unda Interval de frecvente
Culoare
( nm ) ( THz )
Rosu 610-780 480-405
Portocaliu 590-650 510-480
Galben 575-590 530-510
Verde 510-560 600-530
Albastru deschis 485-500 620-600
Albastru 450-470 680-620
Violet 380-424 790-680

Proprietăţile de reflexie, exprimate prin coeficientul de reflexie, au valori mai

mari la culori deschise, care reflectă lumina într-o proporţie mult mai mare decât la
culorile închise, care au o reflexie redusă şi o absorbţie sporită.
În tabelul 2 se prezintă coeficenţii de reflexie pentru culorile mai uzuale.
Rezultă că între contrastele de culori alb şi negru există o mare deosebire de
reflexie. Albul, cu un coeficent de reflexie de 85%, este strălucitor, iar negrul cu
coeficentul 3%, posedând o puternică absorbţie de lumină, este şters. Celelalte
culori au valori intermediare, cu coeficienţi de reflexie între 7% şi 75%.

Tabelul 2
Reflexia luminii Reflexia luminii
Culoarea Culoarea
( în % ) ( în % )
Alb 85
Culori deschise Culori inchise
Crem 75 Gri inchis 30
Gri deschis 75 Portocaliu 25
Galben deschis 75 Rosu viu 13
Rosu deschis 70 cafeniu 10
Verde deschis 65 Albastru 8
Bleu deschis 55 Verde 7
Roz 51 Negru 3
Culori mijlocii
Gri 55
Verde 52
Albastru 35
 3. Interpretare si efecte asupra psihicului uman

Pe langa proprietatile enumerate anterior, culorile au importante efecte

asupra mediului inconjurator, a obiectelor, asupra starii fiziologice si psihologice a
oamenilor. Printre primele cercetari efectuate pe plan mondial in acest domeniu se
situeaza si cele intreprinse de psihologul roman Florian Stefanescu-Goanga la
inceputul secolului trecut (Experimentelle Untersuchungen zur
Gefuhlsbestimmungen der Farben).

Culoarea infrumuseteaza mediu ambiant, modifica luminile si umbrele,

diversifica nuantele, formele si contururile interioare. Ea poate dinamiza si innobila
dimensiunile spatiilor, le poate “dilata” sau “contracta”. Poate “incalzi” sau “raci”
mediul inconjurator sintetic, il poate anima sau face monoton, agreabil sau ostil.

Tabelul 3 sintetizeaza concluziile la care au ajuns cercetatorii din domeniu,

privind interpretarile date culorilor si diferitele efecte ale acestora.

Tabel 3
Interpretare
Culoare Nuanta Efecte fiziologice Efecte psihologice
afectiva
Stimuleaza, impinge la
-
violenta, insufleteste
Atrage atentia, Creste presiunea
Provoaca agitatie,
simbolizeaza sanguina, ridica tonusul
Rosu excita, mareste
forta, pasiunea, muscular, activeaza
inchis tensiunea, stimuleaza
excentricitatea respiratia
intelectul, culoare
foarte calda
Feminitate, - -
deschis
delicatete
Roz
Intimidate, - -
inchis
distinctie
Veselie, Accelereaza pulsatiile
curatenie, inimii, mentine Tonica, euforica,
Portocaliu -
intimitate, presiunea sanguina, culoare calda, sociabila
sanatate favorizeaza digestia
Tinerete, Stimuleaza sistemul
Stimuleaza nervul optic,
veselie, nervos, vedera,
influenteaza
Galben - optimism, indeamna la actiune,
functionarea aparatului
caldura, effort, comunicare,
cardiovascular
intimitate calmeaza
Tonica, da Scade presiunea
speranta, dar sanguina, dilate vasele Linistire, relaxare,
-
pretentioasa, capilare meditatie, echilibru
siguranta
Verde Pal - - Delicatete
Auriu - - Energie
Galbui - - Oboseala
inchis - - Deprimare
Calm, reverie Scade presiunea Odihnitoare, calmeaza
Deschis
Seninatate, sanguina, calmeaza nervii, reface vitalitatea
Albastru
liniste, nostalgie, respiratia, reduce Deprimare, culoare
Inchis afectiune frecventa pulsului rece
 Melancolie, Intensifica activitatea Favorizeaza
Violet - neliniste, cardiovasculara, misticismul, culoare
gravitate accelereaza respiratia rece
Doliu, eleganta,
distinctie, Repaus, reduce Odihna, deprimare,
Negru
depresie, activitatea metabolica singuratate
greutate
Puritate,
prospetime Contractia pupilei si a Respinge caldura,
Alb - (combinata cu muschilor globilor raceala, obositor prin
albastru), liniste, oculari stralucire
curatenie
Durabilitate, Fara stralucire si
- soliditate, - luminozitate este o
Gri
dinamism (doar culoare “moarta”
saturata)

Interpretarea afectiva a fost influentata si de simbolismul religios al culorilor

din traditia crestina (albul asimilat credintei si castitatii, verdele – vietii si sperantei,
rosu – dragostei, negrul – caintei si judecatii).
In plus, culorile au fost clasificate dupa efectele produse asupra psihicului
utilizatorilor (senzatie de cald sau de frig):
- culori calde: rosu, galben, sau reci: albastru, verde;
- culori naturale: culorile pamantului: maro, verde-inchis, portocaliu;
- culori proaspete: culorile pastelate, galben, albastru-deschis, verde-
deschis;
- culori elegante: auriu, argintiu, albastru–inchis, negru.

Alte informatii referitoare la culori sunt cuprinse in tabelul 4 (efecte senzoriale

si recomandari de utilizare).

In Germania s-a efectuat un studiu din care a rezultat ca exista o legatura

intre profilul moral si temperamental al automobilistilor si culoarea preferata a masinii:
- caroserie galbena – automobilist hotarat, dar care conduce superficial, destins,
vesel, are muzica in masina, dornic de noutati;
- caroserie albastra – automobilist fidel, statornic, devotat, dar singuratic, dornic
de liniste;
- caroserie verde – automobilist care conduce prudent, stapan pe el si lupta cu
incapatanare pentru ideile sale.
 Tabelul 4
Efecte psiho-
Culoare Aspect Semnificatie in industrie Recomandari de utilizare
senzoriale
Marire de volum, Holuri, spatii mari, zone cu
Pericol de incendiu,
Rosu greutate, caldura, temperatura scazuta, ca
iradiere, oprire interzisa
apropiere element de inviorare
Pericol legat de Spatii inguste si lungi, in Sali
Marire de volum,
Portocaliu temperatura, electrocutari, de asteptare, spatii cu
caldura
accidentare, atentie !! temperaturi scazute

Marire de volum, Pericol mecanic, indica Incaperi intunecoase, in mediu

Galben caldura, elementele mobile, taioase umed, pentru a crea senzatia
apropiere ale masinilor de caldura

Impresie de
Suprafete mari, locuri cu
Verde racoare, usor, Protectie, siguranta
temperature ridicate
departare
Absenta pericolului,
Impresie de Suprafete mari doar tonuri
manipulare cu atentie,
Albastru racoare, usor, deschise, locuri cu temperaturi
avertisment la unele
departare ridicate, incaperi mici
aparate

micsorare de La suprafete mici, ca element

Violet -
volum de contrast

Marire de
greutate, caldura, Semnalizare in combinatie Element de contrast, fond
Negru
micsorare de cu galben pentru alte culori
volum

Alb Suprafete mici, intunecoase,

Marire de volum -
pentru marcarea traseelor

Gri - - In combinatie cu alte culori

4. Iluminatul si efectele sale

Natura luminii a fost multă vreme necunoscută. Isaac Newton a descompus

pentru prima dată lumina solară în componentele sale spectrale, socotind că e
constituită din particule mici de materie, aruncate cu mare viteză în spaţiu, după
traiectorii rectilinii. Christian Huygens credea că lumina se propagă printr-o mişcare
asemenea valurilor. Cel ce a emis ipoteza după care energia luminoasă este emisă
şi absorbită în porţiuni izolate, a fost Max Planck, autorul teoriei quantelor.
Fizica a demonstrat că lumina este continuă şi discontinuă în acelaşi timp şi
este emisă sub formă de unde electromagnetice ce se propagă în linie dreaptă cu
viteza de 300 000 km/sec. [Florina-06color].

Lumina produsa de o sursa este un amestec de radiatii electromagnetice de

diferite lungimi de unda si intensitati, o suprapunere de radiatii monocromatice.
 Ea se caracterizeaza printr-o functie de distributie spectrala a puterii
luminoase (SPD – Spectral Power Distribution).

dP/dλ = - ( f2/c ) (dP/df)

unde:
P = puterea tranportata, λ = lungimea de unda, f = frecventa oscilatiei,
c = viteza luminii in vid.
Descompunerea spectrala a luminii albe consta in separarea fiecarei
componente monocromatice. Se poate realiza cu ajutorul unui sistem de prisme
optice.
Exista standarde de reprezentare XYZ pentru culori stabilite de catre comisia
internationala pentru iluminat, aplicabile in industria colorantilor si a vopselelor, in
televiziune, design graphic.

Mediul luminos interior este determinat de ansamblul factorilor

luminotehnici cantitativi si calitativi ce concura la realizarea unui sistem de iluminat
artificial necesar asigurarii confortului, functionalitatii si esteticii spatiului (incaperii) in
care se desfasoara activitatea umana ( munca, divertisment, odihna,etc.)
Culoarea luminii sub cele trei aspecte : culoarea aparenta a surselor de
lumina, redarea culorii si culoarea suprafetelor reflectate, reprezinta o conditie
calitativa foarte importanta in realizarea mediului luminos confortabil.
Sursele luminoase modifică apreciabil aspectul culorilor. Ele pot pune în
valoare culoarea sau o pot deprecia.
Astfel, lumina incandescentă amplifică culorile calde: galbenul, portocaliul şi
roşul; lumina zilei amplifică verdele, albastrul şi violetul (tabel 5).

Influenţa pe care lumina o exercită asupra cromaticii se poate datora:

• modului de iluminare a obiectului (direct, indirect sau difuz);
• felului surselor luminoase (lampa cu incandescenta clasica, cu halogen, lampa
fluorescenta, lampa cu vapori de Hg inalta presiune, lampa cu vapori de sodium);
• intensităţii iluminatului (de evitat orbirea).
Tabelul 5
Culoarea Culoarea luminii incidente
proprie a rosie portocalie galbena verde albastra violet
obiectului Culoarea obiectului luminat
alb Rosu portocaliu galben Verde albastru violet
negru Negru Castaniu Masliniu cafeniu Albastru negru
purpuriu inchis
rosu Rosu Stacojiu portocaliu Cafeniu Violet purpuriu
intens inchis
portocaliu Rosu portocaliu Galben Galben cafeniu Rosu
intens intens
galben Portocaliu portocaliu Galben Verde Verde Cafeniu
aprins galbui roscat
verde Cenusiu galben Verde Verde Albastru purpuriu
galbui aprins verzui
albastru Violet Cenusiu Ardezie Albastru Albastru Albastru
verzui aprins violaceu
violet purpuriu Castaniu castaniu cafeniu Albastru violet
violet
 Iluminarea este cantitatea de lumina, sau de flux luminos, primita de unitatea
de suprafata.
Intensitatea luminoasa caracterizeaza concentratia luminii intr-o directie
specifica, emisa intr-o secunda.
Lumenul reprezinta o anumita cantitate de energie luminoasa emisa pe
secunda ponderata de sensibilitatea spectrala a ochiului uman.

Un iluminat incorect determina reactii fiziologice nedorite. Asfel:

- lumina rosie mareste pulsatiile si accelereaza respiratia;
- combinatia de lumini rosu cu galben invioreaza;
- lumina verde calmeaza.

5. Culoarea functionala. Avantajele utilizarii culorilor in industrie

Culoarea functionala constituie un sistem sau o metoda de aplicare a culorii in

care se stabilesc obiective determinate pentru fiecare utilizare, in mod cat mai
avantajos, prin asigurarea celei mai bune ambiante de lucru si de folosire a uneltelor
si a altor obiecte aflate in mediul de lucru.
Culoarea aplicată în scop funcţional implică o examinare atentă a funcţiei
produsului respectiv, a locului în care urmează să fie folosit, a modului de utilizare şi
a obiectivelor de realizat.
La colorarea masinilor-unelte se va tine seama de modul de iluminare precum
si de starea suprafetelor; se recomanda combinatia de maximum trei culori. Pot fi
suprafete monochrome sau diferite nuante ale aceleiasi culori. Pe portiuni mici, la
elemente in miscare sau de maxima periculozitate se vor aplica culori vii,
contrastante.
De exemplu gri si verde-pastel, cu rosu sau galben la subansamble mobile.
Pentru culoarea dominanta se tine cont de efectele psiho-senzoriale
mentionate anterior, deci la masini si piese voluminoase se vor utiliza culori deschise,
iar la masinile mai zvelte, culori inchise (pentru evidentierea formei masinii).
De asemenea se tine cont si de culoarea materialului prelucrat. Masinile-
unelte pentru prelucrarea la cald a metalelor (sectiile de forja - prese si ciocane
pneumatice) se vor vopsi in verde – albastru, pentru a crea senzatie de racoare si
calm, dar si pentru a pune in evidenta piesa calda (ergonomie si protectia muncii), la
fel in filaturi; la utilaj frigorific culori calde.
Culoare poate fi folosita si pentru protectia fata de temperaturi. Albul si
culorile stralucitoare resping caldura prin reflectare, in consecinta se recomanda ca
ambalaj sau incinta de pastrare a obiectelor supuse variatiilor de temperatura
(transport produse petroliere, culoarea brună sau verde a sticlelor de bere, care
asigură protecţia împotriva efectelor dăunătoare ale luminii sau foliile din material
plastic, colorate, folosite în dublu scop: protecţia faţă de lumină şi protejarea
conţinutului împotriva evaporării excessive).
Se urmareste si armonizarea cu mediul ambiant (masinile agricole rosii fata
de culturile verzi, trenuri, autobuze)
Acelasi alb este utilizat cu precadere in industria alimentara, pentru a induce
ideea de proaspat, curat. Galbenul si rosu pentru a indica promotii sau preturi
speciale, iar culorile nobile (auriu, argintiu, etc) pentru variantele de varf ale
produsului.
 In grafica publicitara se respecta anumite reguli la alegerea culorilor: moda,
generatia careia i se adreseaza, aspecte culturale (religie, traditii), zona geografica.

Aplicand cunostintele de fizica culorilor, de perceptia acestora de catre

factorul uman, precum si “retetele” cromatice, se pot obtine multiple avantaje in
procesele industriale si la promovarea produselor. Enumeram cateva dintre
acestea:
- cresterea productivitatii muncii (culoarea utilajelor si a spatiilor de lucru);
- crearea unei ambiante placute cu conditii bune de vedere;
- cresterea securitatii muncii prin indicarea riscurilor sau pericolelor (butoane de
control sau semnalizare optica);
- identificarea rapida a masinilor;
- protectia continutului unui ambalaj;
- promovarea desfacerii, pentru a atrage atentia cumparatorilor;
- identificarea unui produs sau a unei marci, instrument de marketing (rosu-
Coca-Cola, verde-Connex, violet-ciocolata Milka, etc.)
- accelerarea uzurii morale a produselor (americanii au shimbat de la un an la
altul culoarea produselor casnice);
- usureaza relatiile de comunicare a omului cu mediul.

6. Principii de alegere a culorilor pentru produsele industriale. Modele

de armonizare

Simtul culorilor este forma cea mai populara a simtului estetic (Marx).

Designerul trebuie sa aleaga culorile pentru un produs nou, pentru a avea o

buna desfacere pe piata, cu impact asupra cumparatorului. In aceasta alegere el
trebuie sa cont de o serie de factori:
- traditii nationale si culturale (S.U.A. rosu = curatenie, in Anglia nu, Suedia
albastru = barbatie, in Olanda feminitate, Olanda, Anglia, Suedia culori preferate:
albastru si auriu, in Italia rosu);
- zona geografica (negru = doliu in Europa, in Asia nu, in Africa spiritual binelui) si
modul de folosire (indienii din America asociau culorile unor elemente cosmice);
- destinatia produsului (pasta de dinti, produsele cosmetice, pr.toxice);
- varsta si sexul viitorilor consumatori;
- reactiile psihologice ale cumparatorilor;
- materialul din care este confectionat produsul si finetea suprafetelor;
- tehnologia de aplicare a colorantului (emailuri, grunduri, chituri, vopsele,
pigmenti);
- modul de iluminare in zona de expunere si nu in ultimul rand de;
- regulile de estetica (armonie, contrast, intensitate, saturatie).

Perceptia raportului dintre culoare si fond

La elementele grafice sau constructive de suprafata (inscriptii, butoane,
manete), pentru identificarea lor rapida si fara oboseala din partea utilizatorului este
importanta alegerea corecta a raportului dintre culoarea acestor elemente si fond.
Asocierile indicate sunt: albastru pe alb, negru pe galben, verde pe alb, negru pe alb,
rosu pe galben sau alb, portocaliu pe negru sau invers.
 Alte reguli de care trebuie sa se tina cont in stabilirea culorilor produselor
industriale, a utilajelor prelucratoare si a mediului de lucru sunt legate de fiziologia
vederii:
- Legea acomodării. Ochiul se acomodează variaţiei cantitative a luminii, prin iris şi
variaţiei lungimilor de undă, prin cristalin;
- Legea contrastelor simultane. Această lege acţionează la combinaţiile dintre
culorile care se învecinează. De exemplu: roşu apare lângă portocaliu, mai activ şi
mai cald şi lângă purpură, mai portocaliu; galbenul apare lângă verde, mai cald şi
mai roşcat şi lângă portocaliu, mai rece şi mai verzui;
- Legea contrastelor succesive. Ochiul tinde să aducă fiecărei culori, principalul ei
contrast valoric sau complementar.
- Legea raporturilor dintre viteza percepţieî şi lungimea de unda a culorilor. Nu toate
cele trei tipuri de celule vizuale reacţionează cu aceeaşi viteză. Din această cauză
roşu este perceput mai repede ca albastrul. De asemenea culorile din centrul bandei
spectrale se văd mai bine decât cele din extremităţi;
- Legea iradierii. Un obiect de culoare deschisă pare mai mare decât altul (identic ca
formă, dimensiune şi material) de culoare închisă;

Armonizarea culorilor
In cazul utilizarii mai multor culori, ele trebuie sa se armonizeze intre ele si in
acelasi timp cu grafica si ambientul. Rezultatul trebuie sa fie un aranjament placut
vederii, cu efecte de echilibru si ordine interioara.
De-a lungul timpului problema armonizarii culorilor a fost o preocupare a
artistilor dar si a oamenilor de stiinta.
S-a ajuns astfel la cateva scheme cromatice recomandate.

Monocromia se caracterizeaza prin faptul ca utilizeaza o singura culoare

(dominanta) insotita de nonculori sau de tonuri ale acesteia (imaginea de jos
prezinta mai multe tonuri ale unei culori). Alaturi este schema monocroma pe cercul
chromatic.
 Schema analogica sau a culorilor alaturate
foloseste culori adiacente una fata de cealalta, in
cercul cromatic. Se folosesc 2 sau 3 culori alaturate,
inrudite, care creaza combinatii atragatoare. O
culoare poate fi dominanta, iar celelalte se vor folosi
ca accente pentru a imbogati imaginea.

Schema culorilor complementare consta in alaturarea a

doua culori complemetare, opuse una fata de cealalta pe
cercul cromatic. (O culoare calda si una rece, o culoare
inchisa si una deschisa, o culoare principala si una
secundara). Nuantele intermediare intre perechile de
complementare si griul neutru, se numesc griuri colorate.

Culorile complementare folosite in raport corect de

cantitate va creea o imagine statica. Daca se doreste o
dinamizare, se va folosi una dintre culorile complementare
in cantitate mai mare si se va folosi deasemenea griuri
virate inspre culoarea ce se doreste dominanta. Se
recomanda sa se evite culorile pure si cele saturate.

Schema complementarelor cu disjunctie este o

variatie a schemei de culori complementare. In aceasta
schema una dintre culorile complementare primeste mai
multe nuante. Se pot forma astfel o mai larga paleta de
contraste.
 Schema triadica foloseste 3 culori situate la
distante egale una de cealata pe cercul cromatic. Cu
aceasta schema se obtin combinatii armonioase de
culori, echilibrate.

In schema triadica pot exista diverse combinatii

de culori in care nu apar culorile primare. Proportiile de
folosire a culorilor difera in functie de culorile alese. In
general, culoarea cea mai intensa este si cea mai
putin folosita, aceasta culoare fiind folosita pentru
accente. Celelalte culori vor fi mai putin saturate.

Schema tetraedrica (a complementarelor

duble) este cea mai complexa dintre toate schemele
de culori deoarece foloseste patru culori, aranjate in
doua perechi de complementare.

Daca se doreste un echilibru in imagine, se

folosesc raporturile corecte de cantitate. Pentru o
imagine dinamica se alege o singura culoare din cele
patru ca si culoare dominanta iar griurile folosite vor fi
virate inspre culoarea dominanta. Schema tetraedrica
este dificil de armonizat insa ofera o mare bogatie de
culori.

Exemple
Artizanat
Artizanat

Combinaţii armonice

Combinaţii complementare

6. Legatura dintre forma si culoare

Ce este mai important: forma, culoarea sau grafica? Trebuie sa existe un

echilibru rational, o armonie !