Curs: Teoria designului

Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

Culoarea este un element al formei. Ținând cont de faptul că știința

culorilor este un domeniu foarte complex și vast, am împărțit povestea
culorilor în mai multe lecții ca să putem înțelege acest subiect cât mai
clar cu putință. Mai întâi trebuie să evidențiem ideea de bază a teoriei
culorilor - culorile constituie un atribut al luminii și nu pot reprezenta
un obiect în sine. Prin urmare, ne vom întoarce la lecția Iluzia Spațiului
în care am vorbit și despre lumină.

Noțiunile noastre despre spațiu nu ar exista dacă nu ar fi lumina.

Lumina ne arată obiectele, diferențele dintre ele, formele și culorile. În
fizică, lumina este definită ca o formă de radiație electromagnetică sau
unde din eter. Prin natura sa, are o mulțime de similitudini cu undele
electromagnetice prin care sunt emise emisiunile radio. Undele
electromagnetice diferă în funcție de lungimea undelor și de
amplitudine. Lungimea undelor este variată și se măsoară în metri
pentru undele lungi și în milimetri sau chiar părți de milimetri (microni)
sau o milionime dintr-un milimetru numită milimicron în cazul undelor
scurte. Undele de lumină pe care noi le percepem aparțin grupului de
unde scurte. Lungimea acestor unde este undeva între 400-700 de
milimicroni (exemplul 21.1). Diferențele de lungime de undă provocă
schimbări semnificative în modul în care undele ne afectează vederea.

21.1. Energie de radiație electromagnetică

© Copyright Link group 1/9

Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

Material suplimentar:

În următorul video, puteți afla mai multe despre spectrul

electromagnetic:

Pentru noi, soarele constituie principala sursă de lumină. Din punct de

vedere condițional, lumina soarelui este albă, mai exact, este de un
galben-auriu deschis. Lumina soarelui este complexă deoarece acesta
emite unde de diferite lungimi în mod simultan, iar ochii noștrii le
percep. Newton a fost cel care a descoperit că prin emiterea unei raze
înguste de lumină printr-o prismă fasciculul se difractă și astfel
obținem o multitudine de culori (un spectru de culori).

În acest caz, lumina se separă în roșu, portocaliu, galben, albastru,

albastru închis și violet. Albastrul și albastrul închis sunt deseori
considerate identice. Spectrul de culori este de obicei reprezentat
printr-o schemă, ca un cerc de culori. Spectrul conține și tonuri de roșu
aprins care nu există de fapt în lumină, însă acestea închid cercul și
constituie calea de mijloc dintre roșu și mov (exemplul 21.2).

© Copyright Link group 2/9

Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

21.2. Difracția luminii (stânga) și schema spectrului de culori (dreapta)

Fiecare culoare din spectru are propria sa lungime de undă în calitate

de culoare simplă sau monocromatică, adică o culoare care nu este
difractată mai departe printr-o prismă. Viteza luminii este de 300 000
km pe secundă. Diviziunea din cadrul spectrului este împărțită în șapte
secțiuni limitate de culori, însă, această diviziune este total relativă. În
realitate, culorile spectrului nu sunt separate clar, ele sunt continue și
se transformă una în alta în mod treptat. Dacă exprimăm această
diviziune în numere, adică dacă separăm culorile spectrului în funcție
de lungimea undelor, acestea ar arăta astfel:

roșu 630 – 700

portocaliu 590 – 630

galben 570 – 590

verde 500 – 570

albastru 470 – 500

albastru închis 430 – 470

violet 400 – 430

Felul în care percepem lumina și culorile depinde în mod predominant

de structura moleculară a suprafeței pe care cade lumina. Culoarea
unui obiect este condiționată de modurile diferite în care lumina este
absorbită. Suprafețele posedă diferite caracteristici de absorbție sau
reflexie a luminii - fie complet sau parțial (aerul, apa, sticla). Dacă o
suprafață reflectă toate lungimile de undă în aceeași cantitate (roșu,
potrocaliu, galben și celelalte în aceeași măsură), stimulul creat în ochi

© Copyright Link group 3/9

Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

va avea ca rezultat percepția culorii albe. Dacă o suprafață absoarbe

toate lungimile de undă în aceeași măsură, atunci o percepem ca fiind
neagră. Percepția culorii gri se creează prin diferențele în cantitatea de
raze reflectate sau absorbite de toate lungimile de undă, în funcție de
suprafață. Obiectele care reflectă doar anumite lungimi de undă și le
absord doar pe altele se numesc obiecte colorate, i.e., suprafețe
colorate. De exemplu, dacă culoarea unui obiect este roșie, acel obiect
absoarbe toate celelalte culori ale spectrului în afară de culoarea roșie,
pe care o reflectă. Lungimile de undă ale culorii roșii vor ajunge la
celulele cu conuri din ochi, sensibile la roșu și vor fi procesate mai
departe în creier. Bineînțeles, suprafețele nu au o singură culoare, de
aceea există mai multe lungimi de undă diferite combinate și
percepute în ansamblu de ochiul uman. Atunci, lungimea de undă
dominantă va fi înregistrată în creier ca fiind lungimea de undă
predominantă (exemplul 21.3).

21.3. Reflexia, absorbția sau infiltrarea culorii depinde de

caracteristicile suprafeței (stânga), iar culoarea unui obiect depinde de
lungimea de undă a razei de lumină reflectate (dreapta)

Modul nostru de a percepe lumina are trei calități, și anume:

Calitatea luminozității (tonul),

© Copyright Link group 4/9

Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

Calitatea culorii și

Saturația culorii.

Calitatea luminozității, adică tonul, este exprimată în culori și depinde

de intensitatea luminii, adică de cantitatea luminii. Culoarea poate fi
mai deschisă sau mai închisă când este comparată cu alte culori.
Calitatea culorii depinde de identificarea culorii din cadrul spectrului de
culori. Saturația, adică nivelul de puritate al unei culori poate fi definită
prin compararea acesteia cu culorile asemănătoare din spectrul de
culori. Culorile primare au cel mai ridicat nivel de saturație. Saturația
scade când acestea sunt combinate. De exemplu, cobaltul este o
culoare cu un grad de saturație foarte ridicat, însă, când îl combinăm
cu gri, cromaticitatea cobaltului va scădea, însă luminozitatea va
rămâne aceeași. Culorile saturate sunt produse de activitatea unei
singure lungimi de undă. Adăugarea altor culori din spectru va produce
un efect de estompare și va diminua saturația sau puritatea culorii.
Saturația se schimbă odată cu luminozitatea.

Amestecarea culorilor

Există două moduri în care putem amesteca culorile:

aditiv (amestecarea luminii - razelor de culoare), și

substractiv (amestecarea pigmenților)

Amestecul aditiv implică amestecarea culorilor prin proiectarea

fasciculelor de lumină colorate pe o pânză albă. De exemplu, dacă
proiectăm un fascicul de culoare portocalie și unul de culoare verde,
vom obține culoarea galbenă. Sau, prin amestecarea culorilor
portocaliu și violet, vom obține albastru, și așa mai departe. Amestecul
substractiv implică amestecarea pigmenților de culori din care putem

© Copyright Link group 5/9

Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

obține o culoare de mijloc. Dacă amestecăm toate culorile din paletă,

vom obține un amestec de culoare închisă.

Material suplimentar:

În următorul video, puteți afla mai multe despre amestecul culorilor:

Expresivitatea prin culori

Pe lângă lumină, lumea noastră constă din culori. După cum am spus
deja, culorile sunt o consecință și o manifestare a luminii. Așa cum
sunetele au tonurile lor, la fel toate obiectele și ființele vii au propriile
lor culori care le exprimă caracterul. Din punct de vedere metaforic,
lumina folosește culoarea pentru a-și exprima muzica, lumea fără
culoare ar fi rece și plictisitoare (exemplul 21.4). Viața noastră
spirituală a fost îmbogățită prin dezvoltarea receptorilor noștri neurali
și a centrelor de culoare din creier.

© Copyright Link group 6/9

Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

21.4. Lumea fără culoare ar fi rece și plictisitoare

Încă din vremuri străvechi, chiar din preistorie și de-a lungul epocilor și
al marilor civilizații, culoarea a inspirat oamenii și a constituit un mijloc
important de expresivitate vizuală. Egiptenii, grecii, asirienii și chinezii,
japonezii, poporul hindus, cu toții au folosit cu mare entuziasm
combinații de culori pentru a crea haine, picturi sau mozaicuri. Vechii
greci își pictau până și sculpturile din temple - a căror culoare s-a
decolorat și a dispărut complet în timp. De la începuturile civilizației
europene, crearea mozaicurilor în arta romană sau bizantină s-a bazat
pe folosirea culorilor, a pietrelor, a ceramicei și a sticlei (exemplul
21.5).

© Copyright Link group 7/9

Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

21.5. Culori și culturi din întreaga lume

Percepția culorii este de natură psiho-fiziologică și prin urmare are atât

laturi obiective, cât și subiective. Cel mai important element al
percepției culorii constă în efectul său cromatic. Culoarea produce cea
mai directă informație despre mediul înconjurător al unui individ.
Odată cu dezvoltarea și utilizarea culorii în istorie și cultură, oamenii au
ajuns la un nivel la care oferă o importanță majoră culorilor din punctul
de vedere al vieților lor spirituale și emoționale. Noi experimentăm
culorile în mod intutiv, iar forma unui obiect și alte caracteristici ale
sale vin în completarea acestei intuiții. Culorile au propria lor
luminozitate (spațialitate și volum), temperatură (căldură și răceală),
materialitate și propriul ritm. Efectele reciproce ale culorilor doar
lărgesc și îmbogățesc influența culorilor asupra oamenilor. Culorile din
spectru posedă o gradație de tonuri de la galben la violet. Contrastul și
armonia culorilor produce un ritm care are un efect foarte puternic.

Material suplimentar:

© Copyright Link group 8/9

 Curs: Teoria designului
Modul: Culoarea
Unitate: Lumina și culoarea

În următorul video, puteți afla mai multe despre difracția luminii și a

culorilor:

© Copyright Link group 9/9

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)