Jude Emanuela

Grupa 16, MD 5, seria 2

Culoare dentara
Metode vizuale si instrumentale de determinare a culorii dentare

Pentru ochiul neantrenat, toti dintii sunt albi; pentru medicul dentist care trebuie sa refaca
structura dentara prin procedee de restaurare este o adevarata provocare datorita unei game subtila
si variata de culori pe care o are un dinte natural.
Alegerea clinica a culorii implica mai mult decat o simpla alegere dintr-o cheie de culori si
realizarea unei restaurari be paza aceleiasi nuante.
Cu toata importanta enorma pe care o are culoarea in reusita unui tratament dentar se
cunosc, in general, putine lucruri despre natura culorii si despre fiziologia cromaticii dentare.
Culoarea unui obiect este o proprietate generata de senzatia subiectiva pe care o produce
radiatia luminoasa reflectata de acel obiect, la nivelul analizatorului vizual. Culoarea nu poate
exista în absenta luminii astfel aceasta rezulta in urma dispersiei luminii. Lumina este o forma de
energie; ea este acea parte a spectrului de radiatii electromagnetice la care ochiul uman este
sensibil.
Radiatiile luminoase au lungimi de unda cu valori cuprinse intre 380-760 nm; formeaza
spectrul vizibil in cadrul campului radiant electromagnetic. Aceste radiatii au capacitatea de a
declansa la nivelul retinei reactii fotochimice care stau la baza formarii imaginii vizuale.
Lumina alcatuita din radiatii de o singura lungime de unda se numeste lumina
monocromatica iar lumina alcatuita din radiatii de diferite lungimi de unda se numeste lumina
compusa. Lumina compusa contine toate culorile spectrale si corespunde luminii naturale de la
mijlocul zilei, se mai numeste si lumina alba.
Obiectele sunt vizibile datorita faptului ca ele reflecta lumina; reflexia luminii poate fi
regulata sau difuza, în functie de caracteristicile suprafetei reflectante. Suprafetele netede determina
o reflexie regulata, ceea ce le confera aspectul de suprafete lucioase, în timp ce suprafetele rugoase
produc o reflexie difuza sau remisie, ceea ce face ca ele sa apara mate.
Senzatia de culoare este determinata de totalitatea radiatiilor luminoase reflectate de pe
obiectele înconjuratoare si procesate la nivelul scoartei cerebrale. Un obiect care reflecta toate
radiatiile luminoase va fi perceput de culoare alb-stralucitoare, dupa cum unul care absoarbe toate
radiatiile spectrului vizibil va genera senzatia de negru. La nivelul tesuturilor dentare, culorile
inchise sunt rezultatul absorbtiei luminii de-a lungul traseului pe care il strabate. Gradul de
absorbtie este determinat de lungimea traseului strabatut si de coeficientul de absorbtie al tesuturilor
dentare.

Lumina prezinta urmatoarele proprietati optice, ca urmare a incidentei acesteia pe suprafata

unui corp: luminesceta, stralucire, iridiscenta, transparenta, transluciditate, opacitate, opalescenta si
culoare.

Luminescenta
Reprezinta proprietatea materiei de a emite energie luminoasa în timpul iluminarii
(fluorescenta) sau dupa iluminare (fosforescenta).

Stralucirea
Reprezinta lumina reflectata de o suprafata neteda fiind responsabila de gradul de
vizibilitate a obiectelor reflectate pe o anumita suprafata.
Iridiscenta (sau efectul de curcubeu)
Este un termen care defineste modificarea culorii suprafetelor în functie de pozitia
privitorului sau de directia luminii incidente; un exemplu bun este efectul optic produs de o pelicula
subtire de ulei pe suprafata asfaltului.

Transparenta
Este proprietatea materiei de a transmite lumina aproape în totalitate (absorbtie minima),
fasciculele de lumina ramanand paralele.

Transluciditatea este proprietatea materialelor de a transmite partial si difuz lumina incidenta.

Opacitatea este proprietatea materiei de a bloca transmisia luminii, datorita absorbtiei puternice a
fasciculului luminos si a reflexiei minime.

Opalescenta este aspectul tulbure caracteristic mediilor puternic dispersive, datorat fenomenului de
împrastiere a luminii.

Culoarea este senzatia produsa de totalitatea radiatiilor luminoase de anumite frecvente. Aceasta
permite ochiului sa deosebeasca doua parti vecine, omogene si egal iluminate ale unui obiect,
privite simultan.
Culoare poate fi definita prin trei parametrii: nuanta, saturatie si luminozitate.
Nuanta culorii este determinata de lungimea de unda a radiatiei monocromatice si
reprezinta familia din care face parte culoarea (cele 7 nuante spectrale: rosu, oranj, galben, verde,
albastru, indigo si violet).
Saturatia culorii sau puritatea culorii (numita si croma) este determinata de raportul
cantitativ dintre culoarea spectrala si culoarea alba. Culorile spectrale, fiind culori pure, prezinta o
saturatie maxima. Prin adaugarea unor cantitati diferite de alb la culorile spectrale se obtin diferite
tonuri de culori nesaturate.
Luminozitatea (valoarea culorii) este o proprietate acromatica, determinata de doi factori:
- energia reflectata sau transmisa de un corp luminos;
- sensibilitatea organului vizual pentru diferite lungimi de unda a spectrului luminos.
Luminozitatea culorilor se masoara pe o scala de la alb la negru, unde albul reprezinta gradul
maxim de luminozitate, iar negrul gradul minim.

Factorii care influenteaza perceptia cromatica.

Sursa de lumina
Calitatea sursei de lumina si în special intensitatea si compozitia radiatiei luminoase
influenteaza perceptia cromatica. Exista surse de lumina primare care emit propriile radiatii si surse
de lumina secundare care reflecta radiatiile emise de o sursa primara.
Sursele de lumina pot fi naturale sau artificiale.
Cea mai importanta sursa de lumina este soarele (cu lungimi de unda cuprinse intre 370-
760 nm). Lumina naturala din zilele senine este de fapt lumina solara reflectata înapoi spre cer.
Distributia spectrala a luminii solare difera in functie de pozitia geografica, altitudine, sezon,
conditii climaterice si pe parcursul unei zile: dimineata si seara predomina radiatiile cu lungimi de
unda lungi (rosii si portocalii), în timp ce la orele amiezii, maximul spectrului are valori de 460-585
nm, ceea ce explica culoare alabastra a cerului.
Sursele de lumina artificiale au fost standardizate (de catre Commission
Internationale de l'Eclairage (CIE) în functie de efectul lor asupra perceptiei culorii.
 Exista 4 clase de lumina standard (A,B,C,D), la care se adauga sursele de lumina
fluorescente (F):
�clasa A – filament tungsten, temperatura corelata culorii de 2856ºK;
� clasa B – filament tungsten, filtru lichid, temperatura corelata culorii de 4874ºK;
� clasa C – filament tungsten, filtru lichid, temperatura corelata culorii de 6774ºK;
� clasa D – surse luminoase notate conventional D50 si D 65, care asigura o
iluminare similara cu lumina naturala, avand o temperatura corelata culorii de
5000ºK, respectiv 6500ºK.
Lumina considerata ideala pentru alegerea culorii este lumina naturala receptionata dintr-o
zona cu orientare nordica, intr-o zi de vara la ora amiezii.
Deoarece structura dentara, ceramica si alte materiale de restaurare a culorii dintilor au
curbe de distributie spectrala diferite, este indicata alegerea nuantelor in diferite surse de lumina si
anume lumina zilei, lampa incandescenta si lampa fluorescenta.(in cadrul metodei de alegere a
culorii vizual)

Obiectul vizualizat
În conditii de iluminare similare, pe langa efectele de contrast, perceptia cromatica mai
poate fi influentata de marimea obiectului, de forma, de pozitia sa si de proprietatile de suprafata
ale acestuia. În anumite limite, perceptia caracteristicilor cromatice ale obiectelor înconjuratoare
este direct proportionala cu marimea acestora si cu distanta de la care sunt analizate. Culoarea
suprafetelor plane si netede este mai corect perceputa decat în cazul suprafetelor neregulate si
rugoase.

Analizatorul vizual
La nivelul ochiului lumina incidenta este receptionata ajungand la retina. La acest nivel
sunt stimulati fotoreceptorii cu continut in substante chimice specifice si sunt initiate reactii
fotochimice care stau la baza impulsului nervos aferent. Acesta este responsabil de formarea
imaginii vizuale la nivelul scoartei cerebrale. Exista 2 tipuri de receptori in structura retinei:
celulele cu conuri situate in zona de acuitate maxima vizuala (fovea centralis) care au rol in
perceptia si diferentierea culorilor si celulele cu bastonase responsabile pentru vederea
crepusculara.

Deficiente în perceperea culorilor

În conditii fiziologice perceptia cromatica prezinta o anumita variabilitate de la o persoana
la alta. Sensibilitatea perceptiei cromatice este influentata de o serie de factori cum ar fi oboseala,
varsta, obiceiurile alimentare si administrarea unor medicamente. Starea de oboseala a ochilor
determina o diminuare a capacitatii de diferentiere a culorilor mai ales în ceea ce priveste nuanta si
gradul de saturatie al acestora; culorile sunt mai sterse, mai estompate.
Patologic, deficienta de percepere a culorilor se numeste discromatopsie, aceasta putand fi
congenitala sau castigata.

In scopul analizei si reproducerii cat mai exacte a parametrilor de culoare exista teorii
cromatice si sistemele de ordonare a culorilor. Sistemele de ordonare a culorilor se bazeaza pe o
serie de esantioane aranjate sistematic în conformitate cu cele trei caracteristici principale ale
culorii (nuanta, saturatie si luminozitate).
Un sistem modern de ordonare si cuantificare al culorilor ar trebui sa întruneasca
urmatoarele caracteristici:
- sa ofere criterii clare de evaluare a culorilor, în functie de cei trei parametri (nuanta, saturatie si
luminozitate);
- sa permita o reproducere fidela a specimenelor de culoare;
- sa fie durabil, usor manevrabil si portabil;
- sa fie standardizat în asa fel încat sa fie disponibil în diferite marimi si aplicabil pe materiale
multiple.
 Sistemul Munsell reprezentat sub forma unui arbore coloristic, cuprinde 10 de nuante,
fiecare avand 10 subclase de nuante.
Principiul de baza al a cestui sistem consta in reprezentarea spatiului cromatic ca un
cilindru cu 3 coordonate: nuanta-coordonata polara, si doua coordonate cartesiene, liniare: axa
orizontala saturatia si axa verticala reprezentata de luminozitate
Prin nuanta (natura culorii respective) sunt definite culorile de baza: rosu, portocaliu,
galben, verde, albastru, indigo, violet.
Luminozitatea Munsell reprezentata pe axa centrala, exprima perceptia vizuala a cantitatii
de lumina reflectata de o mostră de culoare. Spre extremintatea superioara a axei centrale sunt
situate luminozitatile mari, iar spre extremitatea inferioara, luminozitatea cu valori reduse.
Saturatia Munsell (gradul de puritate al culorii) este o caracteristica prin care se descrie
perceptia vizuala a unei mostre de culoare raportata la pozitia ei fata de culoarea acromatica cu
aceeasi luminozitate. Saturatia se masoara pe o scala de la 0 la 10; valoarea 0 corespunde culorii
acromatice, iar valoarea 10, nivelului maxim de saturatie, nivel care depinde de nuanta.
Cu cat valoarea saturatiei este mai apropiata de 0 cu atat culoarea este slaba sau putin
saturata; cu cat valoarea saturatiei este mai apropiata de 10, cu atat culoarea respectiva este mai tare
sau mai puternica.

Sistemul CIE
În cadrul sistemului CIE „Commission Internationale de l'Eclairage”, orice culoare poate fi
specificata printr-o triada de numere (X,Y,Z) care exprima cantitatile de rosu, verde si respectiv,
albastru (culorile primare receptionate de cele trei tipuri de celule cu conuri) necesare pentru a
obtine culoarea respectiva în conditii de iluminare standard si utilizand un colorimetru standard.
Aceste trei numere au fost numite valori „tristimulus” si corespund domeniilor spectrale
respective; valorile „tristimulus” care caracterizeaza perceptia cromatica. O deficienta a sistemului
CIE este faptul ca acest model de specificare a culorii nu ia în considerare parametrul
„luminozitate”.

Sistemul CIELAB
Obtinut prin corelarea celor doua sisteme de ordonare a culorilor CIE si Munsell. Spatiul de
culoare al sistemului CIELAB prezinta o scara a luminozitatii (L* cu valori cuprinse între 0 si 100)
si 2 axe opuse care corespund nuantelor de la rosu la verde (a*) si, respectiv, de la galbel la albastru
(b*). Culorile sunt aranjate dupa secventele culorilor curcubeului. Sistemul CIELAB ofera în plus
posibilitatea evaluarii diferentelor care exista între doua culori apropiate, sub aspectul tuturor
parametrilor (nuanta, saturatie, luminozitate).

Caracteristicile cromatice ale structurilor dure dentare:

- nuanta dintilor este determinata in primul rand de dentina (în cazul dintilor vitali sanatosi, nuanta
se situeaza în spectrul culorii galbene (de la galben la galben-rosiatic
- saturatia culorii este data tot de dentina, dar este influentata si de transluciditatea si grosimea
smaltului. Cu cat stratul de smalt este mai gros, cu atat nivelul de saturatie al culorii dintelui este
mai scazut, avand astfle o saturatie mai difuze; în regiunea cervicala a coroanei, unde stratul de
smalt este subtire, culoarea dintelui are o saturatie densa.
- luminozitatea dintilor este determinata de calitatea si grosimea smaltului; în zonele cu strat de
smalt gros, exista valori mari ale luminozitatii dintilor.
- fluorescenta dintilor este consecinta impresionarii pigmentilor de la nivelul dentinei si a
jonctiunii amelo-dentinare de catre radiatiile ultraviolete din lumina incidenta, rezultand o emisie de
lumina intens alba sau albastra; aceasta se traduce prin aparitia pe suprafata dintilor a unor arii de
iridiscenta albe sau albastrui.
- opalescenta dintilor se datoreaza indicilor de refractie diferiti ai componentelor organice si
anorganice ale smaltului, dar mai ales proprietatii cristalelor de hidroxiapatita de a dispersa lumina
incidenta.
 - transluciditatea reprezinta unul dintre reperele de baza în estetica restaurarilor dentare, în
functie de care, acestea pot sa treaca neobservate, sau din contra, pot induce un aspect artificial.
Aspectul transluciditatii este foarte diferit; el poate varia de la nuante alb-albastrui, la albastru, gri,
portocaliu, etc. Uneori, aria de transluciditate este delimitata incizal de o linie alba opaca,
denumita „efect de halou”. Transluciditatea smaltului este cu mult mai mare decat cea a a dentinei.
Orice modificare a transluciditatii smaltului, cauzata de procese de îmbatranire sau desicare,
influenteaza perceptia culorii acestora.

Metode de determinare a culorii dentare:

1. Metode vizuale de apreciere a culorii sunt utilizate in mod curent. Acestea constau in
compararea unitatii dentare cu esantioanele unor standarde de culoare, denumite si chei de
culori. Exista mai multe chei de culori, introduse pe piata de firmele producatoare de
materiale restaurative: ceramici dentare sau rasini compozite. Principiile de utilizare ale
acestor chei de culori sunt diferite.
Cheia de culori Vitapan Classical a firmei VITA este formata din 4 grupe de repere
cromatice notate A,B,C,D; fiecareia dintre aceste grupe îi corespunde o anumita plaja cromatica
astfel: A - maroniu roscat;
B - galben roscat;
C - gri;
D - gri roscat
În cadrul fiecarei grupe, aranjarea mostrelor se face pe baza cresterii progresiva a saturatiei
culorii. Cu cat culoarea este mai saturata, cu atat cifra alaturata literei care simbolizeaza
grupa este mai mare. Grupa A contine mostre cu 5 nivele de saturatie: A1, A2, A3,
A3.5 A4; grupele B si C contin cate 4 nivele de saturatie: B1, B2, B3, B4, respective C1, C2, C3,
C4, iar grupa D, trei nivele: D2, D3, si D4.
În afara de acest aranjament producatorul mai propune o alternativa de ordonare a
mostrelor, în functie de diferenta de culoare si luminozitatea lor (de la nuanta cea mai luminoasa
(B1), la cea mai întunecata (C4) în functie de diferenta de culoare si luminozitatea nuantelor din
fiecare grup în parte. Totusi cheile de culori Vitapan Classical nu acopera in mod uniform spectrul
culorilor dentare, sunt deficitare mai ales culorile cu saturatie mare si luminozitate redusa.
Pentru o analiza cromatica cat mai corecta, cu ajutorul cheii Vita Classical, etapele care
trebuie parcurse sunt urmatoarele: se identifica întai luminozitatea, apoi nuanta si în final, gradul de
saturatie.
Cheia de culori Vitapan 3D Master (VITA) este formata din 26 de mostre de culoare
corespunzand nuantelor de dentina distribuite în 5 grupe, în functie de luminozitatea lor. În
interiorul fiecarei grupe, pozitionarea în sens vertical a mostrelor se face în functie de saturatie, iar
în sens orizontal, în functie de nuanta lor.
Primul grup este format din 2 specimene, al 2-lea, al 3-lea si al 4-lea contin fiecare cate 7
specimene, iar al 5-lea este format din 3. Marcajul mostrelor de culoare prezinta în fata o cifra (1, 2,
3, 4, 5) care indica numarul grupei din care face parte si nivelul de luminozitate – cu cat cifra este
mai mica, cu atat luminozitatea este mai mare.
Urmeaza una din literele M, L sau R (corespunzand nuantelor medii – la mijloc (M),
nuantelor verziu – situate la stanga nuantei medii (L), respectiv nuantelor rosietice – situate la
dreapta nuantei medii(R).
Cea de a doua cifra desemneaza nivelul de saturatie (1, 1.5, 2, 2.5,3) – cu cat valoarea cifrei
este mai mare, cu atat nuanta este mai saturata. Cheia mai contine trei nuante pentru dinti albiti,
adaugate ulterior (0M1, 0M2, si 0M3 – fig. 6.7.B); ele corespund unei nuante medii (M) cu
luminozitate foarte mare (0) si trei nivele de saturatie (1, 2, 3). Fata de cheia Vitapan Classical,
cheia de culori Vitapan 3D Master ofera posibilitatea unei mai mari precizii în analiza culorii
dintilor.
Etapele care trebuie parcurse sunt, în ordine urmatoarele:
1. se determina luminozitatea dintilor (apartine uneia din cele 5 grupe);
2. se alege specimenul M din grupul de luminozitate selectat anterior;
3. se determina nivelul de saturatie ( pe o scara de la 1 la 3);
4. se identifica nuanta de baza a dintelui (M,.L, sau R).
Acest sistem are avatajul unei concordante mai fidele in aprecierea si alegerea culorii prin
precizarea pe rand a celor trei parametrii: luminozitate, saturatie si nuanta.
Exista cei de culori speciale tehnicienilor, acestea apartin truselor de rasini compozite si
sunt in general esalonate dupa culorile cheii Vitapan Classical.
2. Metode digitale de analiza a culorii dintilor
- Colorimetrele: sunt instrumente care inregistreaza cantitatea de lumina reflectata pentru cele 3
spectre ale culorilor primare: rosu, verde si albastru; se bazeaza pe sistemul CIE sau CIELAB in
vederea analizei culorii.
ShadeEye Chroma Master NCC (Natural Color Consept) lansat de firma
Shofu Dental este compus dintr-o unitate de baza si o piesa de mana prevazuta frontal cu un
dispozitiv de captare a radiatiei luminoase reflectate de pe suprafata dintelui, a carui diametru este
de aproximativ 3 mm. Deoarece unitatea de captura a luminii reflectate (prevazuta cu o piesa de
material plastic de unica folosinta are un diametru foarte mic comparativ cu cel dintilor,
pentru a obtine analiza întregii suprafete vestibulare, sunt necesare noua masuratori
(cate trei pentru fiecare zona: cervicala, mijlocie si incizala). Numarul mare de determinari necesita
un timp destul de îndelungat, perioada în care, structurile dentare se deshidrateaza, putand genera
erori în analiza culorii.
Din cauza particularitatilor structurale si de comportament optic ale tesuturilor dure
dentare, analiza culorii dintilor naturali poate genera rezultate diferite fata de cea a dintilor
artificiali, chiar daca cele doua materiale par sa aiba aceeasi culoare. De aceea, aparatul este
prevazut cu programe speciale de operare destinate dintilor naturali, dintilor albiti sau ceramicii
dentare.
Sistemul Shade Vision (X- Rite, Grandville, Mich) este un sistem hibrid care combina
tehnologia imaginilor digitale color cu analiza colorimetrica. Este format dintr-o piesa de mana
„cordless” care contine sursa proprie de lumina ce este directionata spre dinte printr-un sistem de
lentile. Piesa este prevazuta cu un ecran color cu cristale lichide (LCD), pe care se vizualizeaza
dintele investigat si momentul optim de înregistrare a culorii (cand întreaga suprafata vestibulara a
dintelui este luminata uniform). În portiunea anterioara piesa prezinta un con detasabil.
Înregistrarile colorimetrice se obtin cu ajutorul unor filtre care analizeaza culoarea imaginilor
capturate; prin combinarea celor trei imagini filtrate rezulta o analiza colorimetrica exprimata în
pixeli. Procesul dureaza aproximativ o secunda. Dupa înregistrare, piesa este pozitionata în suportul
aparatului al carui software se lanseaza automat, iar informatia este descarcata printr-o conexiune
USB. Pe ecranul computerului apare, în functie de optiunea utilizatorului, fie, imaginea dintelui
investigat sub forma unei fotografii, fie, imaginea dintelui peste care se suprapune analiza
cromatica a celor trei zone (cervicala, mijlocie si incizala) exprimata în nuante Vita, fie, harta
cromatica a dintelui investigat; în plus pot fi vizualizate harta nuantelor, harta
saturatiilor si harta luminozitatilor dintelui respectiv.
- Spectofotometre: sunt sisteme de analiza a culorii cu precizie foarte mare avant o larga
aplicabilitate in industrie. Elementele de baza ale acestora sunt: sursa de lumina proprie, sistemul de
transmitere al luminii catre obiect si de receptie a luminii reflectate dinspre obiect si sistemul de
analiza care determina intensitatea lungimii receptionate.
Vita Easyshade este destinat evaluarii caracteristicilor de culoare ale dintilor; este compus
dintr-o piesa de mana si o unitate de baza conectate printr-un cablu optic. Pentru inregistrare, se
aplica portiunea frontala a piesei de mana pe suprafata dintelui; aceasta are un diametru de 5mm si
este protejata cu un strat subtire poliuretanic, detasabil. Sursa de lumina, localizata în unitatea de
baza este reprezentată de un bec halogen ce emite un fascicul luminos continuu standardizat.
Lumina este transmisa prin fibre optice şi proiectata prin intermediul piesei de mana direct pe
suprafata dintelui. In procesul de masurare a culorii, aparatul utilizează practic trei
spectrofotometre: unul monitorizeaza sursa luminoasa, iar celelalte doua masoara dispersia luminii
in profunzimea structurilor dentare. Aparatul poate fi setat pentru determinarea culorii dintelui sau a
lucrarilor protetice.
- Camerele digitale. Pentru a obtine o fotografie digitala care sa fie utila atat medicului cat si
tehnicianului dentar, trebuie îndeplinite cateva cerinte de baza:
-eliminarea umiditatii si a altor impuritati din aria ce urmeaza a fi fotografiata (saliva,
resturi alimentare, depozite de placa si tartru, ruj, excesul de ciment de la marginea restaurarilor;
-pozitionarea corecta a camerei digitale în ceea ce priveste unghiul si distanta fata de
pacient;
-utilizarea, acolo unde este cazul, a unui fundal uniform, într-o culoare neutra;
-evitarea înclinarii sau a miscarii camerei digitale în timpul fotografierii (aparatul nu se
înclina pentru a compensa înclinarea dintilor sau asimetria tesuturilor moi).

Utilizarea acestor sistemeinstrumentale de determinare a culorii este limitata in practica

stomatologica datorita unor dezavantaje ale acestora:
-manipularea este dificila si necesita instruire speciala;
-rezultatele sunt influentate de pozitionarea sistemului receptor si de suprafata convexa a
dintelui;
-puncte localizate la distanta mica pot genera valori diferite si reprezinta astfel o sursa de
confuzie pentru operator;
-valorile inregistrate pot sa fie influentate de transluciditatea structurilor dentare;
-este limitata aprecierea opalescentei, transluciditatii, texturii suprafetei care deasemenea
influenteaza aspectul dintilor, ajungandu-se astfel la concluzia necesitatii combinarii acestor
sisteme cu tehnica de apreciere vizuala a culorii dentare.

Bibliografie:
1. Goldstein RE. Esthetics in Dentistry. Vol I si II, BC Decker Inc, 2002
2. D. Dudea. Noţiuni de examinare în estetica dento-facială. Ed Grinta, 2010
3. Vâlceanu A, Vîrlan C, Schiller E – Fiziologia şi patologia cromaticii dentare,
Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2006: 73-96