CULOAREA DENTARA

metode vizuale şi instrumentale de

determinare a culorii dentare

Ciobanu Alexandru
MD – V. Gr - 3
CULOAREA DENTARA
. metode vizuale şi instrumentale de determinare a culorii dentare.
CULOAREA este :
- senzaţia produsă de totalitatea radiaţiilor luminoase de diferite frecvenţe care permite ochiului
uman să deosebească între ele două părţi vecine, omogene şi egal iluminate, văzute simultan
- unul dintre cei mai importanţi determinanţi ai esteticii în stomatologie
- un criteriu de bază după care materialele dentare sunt clasificate drept estetice sau inestetice

Principiile culori:
1.Natura spectrală
2.Adiţia
3.Substracţia
4.Culori complementare
5.Metamerism
6.Sisteme de clasificare
7.Parametrii

1.Natura spectrală
In 1666, omul de stiinţă englez Isaac Newton a descoperit că atunci când lumina pură
trece printr-o prismă, se separa în toate culorile vizibile. El a descoperit şi faptul că fiecare culoare
are o singură lungime de undă şi nu poate separa mai departe în alte culori.

Alte experimente au demonstrat că lumina poate fi combinată pentru a forma alte culori.
De exemplu, lumina roşie combinată cu lumina galbenă, formează lumina portocalie.
Anumite culori, combinate se anuleaza una pe cealaltă, cum ar fi galben şi violet, lumina
rezultată fiind lumina albă. Acestea sunt culorile complementare.

2.Adiţia
Luminile colorate se pot obţine prin recombinarea în diverse proporţii a radiaţiilor
separate dintr-un spectru sau, mai simplu, prin filtrarea luminii albe în straturi colorate
transparente.
Deci, prin suprapunerea unei radiaţii corespunzãtoare anumitor nuanţe se obţine un amestec
aditiv al acestora (realizat de ochi). În acest gen de sintezã, culorile primare sunt
roşu, verde şi indigo (un albastru de o anumitã lungime de undã). Aceste culori, luate în cantitãţi
egale dau prin suprapunere culoarea albã care, dupã cum se ştie, se poate obţine şi
prin suprapunerea a douã culori complementare.
Punerea în evidenţã a sintezei aditive se poate face prin proiectarea luminii albe pe un ecran, cu
ajutorul a trei proiectoare prevãzute cu filtre, având culorile de mai sus (R, V, I). În porţiunile în
care culorile se suprapun douã câte douã se obţin amestecuri aditive ale culorilor complementare.

3. Substracţia
Ansamblul realizat prin suprapunerea a douã sau mai multe straturi colorate,transparente, nu va
putea sã transmitã decât radiaţiile care sunt cuprinse în domeniul comun al acestor straturi.
Lumina coloratã care rezultã din acest ansamblu este rezultatul scãderii, sustragerii, din lumina
albã a radiaţiilor care nu pot strãbate prin toate straturile. Culoarea unui asemenea ansamblu este
rezultatul unei sinteze substractive.

Explicarea mecanismului sintezei substractive este urmãtoarea: Trecând prin primul strat colorat,
o parte din radiaţiile ce compun lumina albã vor fi reţinute, iar o altã parte din radiaţiile
transmise primului strat va fi reţinutã în cel de al doilea. Mecanismul se repetã pentru fiecare
strat ce urmeazã. La ochiul nostru vor ajunge numai radiaţiile care au strãbãtut toate straturile.
O culoare poate fi sintetizatã fie însumând douã sau mai multe lumini colorate (sintezã aditivã)
fie reţinând din lumina albã anumite radiaţii, cu ajutorul straturilor colorate suprapuse (sintezã
substractivã)

4. Culorile complementare
Lumina albã poate fi sintetizatã aditiv şi prin utilizarea a numai douã lumini colorate. În acest
caz, una din luminile colorate trebuie sã conţinã toate radiaţiile spectrale pe care nu le conţine
prima; cele douã lumini se numesc lumini complementare. Se numesc deci culori complementare
culorile a douã lumini care prin sintezã aditivã dau lumina albã.

5. Metamerism
Două obiecte cu curbe de distribuţie spectrală identice se vor potrivi întotdeauna indiferent de
natura eliminarii. Când se încearcă crearea unor materiale diferite cu aceeaşi culoare, totuşi, este
foarte greu de obţinut o distribuţie spectrală identică. De obicei rezultatul este că cele două obiecte
par să aibă aceeaşi culoare în anumite condiţii de iluminare, dar nu în altele. Astfe de obiecte se
numesc metamere.

Structura dentară, ceramica şi alte materiale de restaurare a culorii dinţilor au curbe de

distribuţie spectrală diferite. De aceea trebuie testate nuanţele în diferite surse de lumină:

• lumina zilei;
• lumina fluorescentă;
• lampa incandescentă.

Nuanţa materialului de restaurare trebuie testată subfiecare din sursele de lumină de mai sus
şi trebuie aleasă culoarea care se potriveşte cel mai bine cu structura dentară în aceste condiţii
variate.

6.Sisteme de clasificare
1) Sistemul de ordonare a culorilor Munsell

2) Sistemul color CIELAB

1)Sistemul de ordonare a culorilor Munsell

Sistemul de culori Munsell este un spaţiu de culoare în care culorile sunt specificate pe baza a trei
dimensiuni nuanţa (hue), valuarea (value) şi croma (chroma). Acest sistem a fost creat de profesorul
Albert Henry Munsell la începutul secolului XX. Multe sisteme de ordonare a culorilor au incercat
să plaseze culorile într-un spaţiu de culori tridimensional, dar sistemul propus de Munsell a reuşit
acest lucru într-o manieră mult mai simplă şi precisă, fapt ce a determinat o adoptare a lui pe scară
largă. Sistemul de culori inventat de Munsell şi modificările ulteriore aduse acestuia, s-au bazat pe
măsurători riguroase asupra precepţiei vizuale a colorilor de către subiecţii umani. Acest fapt a
facut ca, studiile iniţiate de Munsell să stea la baza unei abordări ştiinţifice a studiului culorilor.
2)Sistemul color CIELAB
Sistemul CIELAB constã din douã axe a* şi b* care sunt perpendiculare şi reprezintã tonalitatea
culorilor . A treia axã este luminozitatea L*, care este perpendicular pe planul a*b*.
- L* ia valori de la 0 pentru negrul perfect şi 100 pentru albul perfect.
-a* reprezintã scala de roşu-verde
-b* scala de galben-verde a culorii în spaţiul color CIELAB

7. Parametrii
Culoarea sau nuanţa (HUE) - este determinată de lungimea de undă reflectată sau /şi transmisă

Saturaţia sau intensitatea (CHROMA) - este dată de concentraţia pigmentului

Strălucirea sau luminozitatea (VALUE)

*este cel mai important factor in alegerea culorii

*este o consecinţă a cantităţii de energie luminoasă reflectata sau transmisă de obiect
*dacă strălucirea se potriveşte, mici variaţii ale culorii sau ale saturaţiei nu vor fi

Observatie:
Determinarea cromatică în stomatologie
Factorii care influenţează alegerea culorii:

1)Factorii fiziologici şi patologici ai organului visual

2)Intensitatea iluminării existente
3)Compoziţia spectral a luminii care acţionează
4)Culoarea mediului înconjurător
5)Timpul privirii unei culori
6)Culori percepute imediat inainte (contrast temporal)
7)Structura formei şi suprafeţei obiectului
8)Factori psihologici
9)Unghiul din care privim

Principii generale în alegerea culorii

Luminozitatea ambiantă:
-condiţii standardizate1000-2000 lx, 4250- 6000 K (tuburi fluorescente cu indicativul XX-950)
-condiţii nestandardizate: dimineaţa, cer uşor noros, aproximativ 1 m de o fereastră îndreptată
spre nord.
-lumina puternică peste 1500 lx “spală” culoarea şi creşte strălucirea.
-lumina slabă sub 1500 lx schimbă culoarea spre nuanţe de gri
-aspectul strălucitor întunecat se evaluează mai uşor la lumină redusă

Mediul ambient:
-coloritul ambient trebuie să fie cât mai neutru
-se vor evita: draperii/perdele colorate, obiectele intens coloratedin exterior vor fi plasate prin
poziţionarea operatorului în afara câmpului visual, rujul de pe buzele pacientelor trebuie
îndepartat, hainele intens colorate lae pacientului vor fi acoperite cu un câmp de culoare neutră
(ex. culoare untului)

Distanţa:
-înregistrarea culorii se va face de la o distanţă cât mai mare (aproximativ o lungime de braţ)
-cavitatea bucală a pacientului trebuie să fie la acelaşi nivel cu ochii medicului, astfel încât să fie
folosită foveea centralis a retinei.

Oboseala:
-oboseala cromatică intervine la 5-7 secunde de observaţie atentă; după acest interval, operatorul
îşi va muta privirea asupra unui obiect de culoare neutră (albastră)
-determinarea culorii se face la începutul şedinţei pentru ca ochii medicului să fie odihniţi
Alte sfaturi:
-caninul va fi utilizat ca element de referinţă în alegerea culorii deoarece are cea mai mare
saturaţie a culorii dominante (în regiunea sa cervicală0
-când întâmpinaţi dificultăţi în alegerea culorii, alegeţi mereu culoarea cu strălucirea mai
crescută şi saturaţia mai scăzută

Determinarea vizuală a culorii cu ajutorul cheilor de culori:

VITAPAN CLASIC

VITAPAN 3D MASTER

Cheia de culori VITAPAN 3D MASTER

-5 nivele pentru strălucire
-3 tipuri de culoare (HUE) L- galben, M- mediu, R- roşu, pentru fiecare dintre nivele 2-4 de
luminozitate; nivelele1 şi 5 prezintă numai culoarea M
-2 nivele de saturaţie (CHROMA) pentru fiecare culoare cu excepţia M care prezintă 3 nivele

Etapa 1
- se alege străluciread
Etapa 2
- se alege saturaţia din grupa M
Etapa 3
- se verifică culoarea M, L, R
-dacă nu se observă corespondenţa perfectă, se înregistrează culorile limitante

Determinarea electronica a culorii

Spectrofotometre
Spectrofotometrul oferit de compania californiană este simplu de utilizat şi asigură determinarea
rapidă şi precisă a nuanţei dentare, potrivit condiţiilor de iluminare. Este posibilă prescrierea
nuanţei atât în cazul VITA 3D-Master, cât şi la nuanţele clasice VITA, cu informaţii adiţionale
ce se pot accesa interactiv prin intermediul monitorului de tip touch-screen.

În meniu, VITA Easyshades prezintă setări separate şi pentru nuanţele “single tooth” (pentru un
singur dinte) sau “tooth areas” (regiuni dentare diferite, precum cervical, în treimea medie sau
nuanţele incizale transparente pentru smalţ).

De la lucrări protetice aflate la stadiul de “probă la

biscuit” şi până la cele glazurate, fie umede, fie uscate, spectrofotometrul asigură o determinare
precisă, indicând chiar şi locurile unde sunt necesare eventuale modificări.

Easyshade deţine şi o memorie temporară pentru nuanţe, care permite memorarea ultimelor 12
nuanţe determinate, permiţând astfel o evaluare comparativă a acestora şi descărcarea
informaţiilor pentru a fi prelucrate cu ajutorul software-ului Easyshade LabRX.

Pachetul include opţiunea mai multor limbi pentru utilizare de către practician: engleză, spaniolă,
portugheză, germană, franceză, italiană

Bibliografie :

-Estetica în protetica fixă – Dr. Sergiu Drafta

-Buletin informativ- Revista afaceri Poligrafice
-Sinteza, caracterizarea şi studiul de culoare în spaţiul color CIELAB ala unor coloranţi
disazoici simetrici derivaţi ai acidului 4,4-diaminostilben-2,2-disulfonic- Maria Elena Grad,
Georgeta Maria Simu, Simona Gabriela Munteanu, Alfa Xenia Lupea
-www.dentistul.net