Vederea cromatica

Culori primare, culori secundare, culori complementare

Realizat de: Marin Felicia si

Pîndaru Raluca
 Ce este vederea
cromatica?

• Pornind de la ideea ca o imagine

colorata ne ofera mai multe informatii
decat una alb-negru, trebuie sa ne dam
seama ca vederea cromatica este foarte
necesara fiecarei vietuitoare .
 •Retina contine doua tipuri de fotoreceptori celule:
• cu bastonase 
•  cu conuri.
•Cele sase pana la sapte milioane de conuri confera
ochiului sensibilitate la culoare. Acestea sunt
concentrate in pata galbena.In partea centrala a
regiunii numita fovea centralis, care are diametrul de
0.3 mm, se afla o concentratie foarte mare de conuri :
64% sunt conuri rosii , 32% conuri verzi si 2%
conuri albastre.
•Conurile verzi si rosii sunt concentrate in fovea
centralis iar cele albastre in exteriorul acestei
regiuni.
•Din studii efectuate asupra perceptiei imaginilor
colorate in comparatie cu cele alb negru s-a
evidentiat faptul ca in imaginile colorate ochiul
detecteaza mai usor marginile obiectelor si
caracteristicile acestora . 

Vederea cromatica
Teoria tricromatica
•Ce este teoria tricromatică?

Aşadar există un oarecare adevăr în spusele

teoriei celor trei culori. Totuşi, alte aspecte
ale vederii cromatice nu pot fi explicate de
teoria tricromatică. De exemplu, există
fenomenul de persistenţă a imaginii color.
Dacă priveşti fix un punct roşu, iar apoi muţi
privirea pe un perete alb, vei vedea un punct
verde ca fiind o formă de persistenţă a
imaginii. Dacă fixezi un punct verde, vei
vedea o imagine persistentă roşie. Acelaşi
lucru se petrece cu galben şi albastru.
Ce este teoria culorilor
oponente? 
•
Pe baza existenţei imaginilor color persistente, Ewald Hering
propunea teoria culorilor oponente a vederii cromatice în
1878. El a sugerat că vederea cromatică se produce prin trei
canale unde culorile ”oponente” (numite culori
complementare) se află într-o formă de rivalitate. De
exemplu, roşu şi verde sunt culori complementare. Atunci
când priveşti ceva roşu, detectorii tăi pentru roşu sunt puşi la
încercare sau uzaţi. Oponenţii săi, detectorii pentru verde,
preiau controlul şi vezi o imagine persistentă verde după ce
fixezi un punct roşu.  
Corpul colorat

•Corpul colorat modifica lumina pe care o primeste

printr-un proces de absorbtie selectiva.In ceea ce
priveste culoarea, nu intereseaza lumina absorbita ci
cea remisa, sau lasata de corpul colorat sa treaca,
lucru notabil si pentru materialele textile,
considerate drept corpuri opace.
•De exemplu, un material textil apare rosu daca
absoarbe toate radiatiile spectrului vizibil si le remite
numai pe cele rosii.
Culorile primare
•În experimentele sale cu lumina, Isaac
Newton și-a dat seama că anumite culori ar
putea fi create prin amestecul unor culori
primare. În Opticks, Newton a publicat o
paleta de culori, sub formă de disc, pentru
a demonstra relația geometrică dintre
aceste culori primare. Această diagramă a
fost mai târziu confundată și greșit
înțeleasă ca fiind aplicabilă de asemenea și
la pigmenți. Newton a fost însă conștient
de diferențele dintre culorile obținute prin
amestecare aditivă (prin suprapunere) și
substractivă (estompare).
Înțelegerea modernă
a teoriei culorilor.
•Începând cu Goethe, a fost din ce în ce mai clar de înțeles
că, combinarea luminii colorate în ochi este un proces total
diferit de amestecarea coloranților sau pigmenților.
Ulterior, oamenii de știință germani și englezi au stabilit în
secolul al XIX-lea că percepția culorilor este cel mai bine
descrisă în termenii unui alt set de culori
primare: roșu, verde și albastru (RGB), modelat prin
amestecul prin suprapunere (aditiv), mai degrabă decât cel
prin estompare (substractiv), prin combinarea a trei lumini
monocromatice, cunoscute sub numele de culori spectrale.
În mod tradițional culoarea, în sens larg, "roșu"referită
prin această teorie, este frecvența joasă (sau lungimea de
undă mare) de la sfârșitul spectrului vizibil. Acesta nu este
neapărat aceeași nuanță, chimică (cum ar fi spus George
Field) sau pictoricească, de "roșu", deoarece experiența
chimiștilor sau pictorilor a fost centrată pe pigmenți, nu pe
spoturi de lumină. În mod similar, albastru
standard modern este doar una dintre diferitele nuanțe
tradiționale descrise ca "albastru". Prin urmare, este
necesară o atentă înțelegere a culorilor exacte pe care unii
autori mai vechi le-au folosit în modelele vremii lor.
 ȘTIAȚI CĂ...

• Newton a descris culorile ca datorându-se proprietăților razelor care alcătuiesc sursele luminoase.
• Goethe a subliniat contribuția mediilor și a suprafețelor fizice întâlnite de lumină în drumul ei de la sursă la
ochiul privitorului.
• Schopenhauer a prevăzut, într-o teorie fantezistă, dar surprinzător de profetică, funcția reacțiilor retiniene
din ochi.
• Goethe nu se putea elibera de prejudecata aristotelică în sensul că toate culorile sunt mai întunecate decât
lumina și, de aceea, nu pot fi conținute în aceasta.
• Goethe adopta ideea lui Aristotel, potrivit căreia, culorile se nasc din interacțiunea lumină-întuneric.