UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ
STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
PROGRAM DE STUDII: FIZICĂ INFORMATICĂ

Bazele fizice ale termografiei

ABSOLVENT
Constantin Cosmin DUMITRU CARAGEL

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. univ. dr. Iulian NEGRU

Craiova
Iulie 2021
 CUPRINS
1. Introducere……………………………………….…………………………3
2. Bazele teoretice ale imagisticii IR………………………………………….4
2.1 Radiația infraroșie-undă electromagnetică. Spectrul IR…………….………….4
2.2 Radiația termică de echilibru……………………………….………………..…6
2.3 Optica geometrică a radiației IR……………………………………………....10
2.3.1 Reflexia. Refracția. Difuzia……………………………………..……………...10
2.3.2 Formulele lui Fresnel. Reflectivitatea și transmitivitatea…………..…………..12
2.4 Radiometria radiației termice. Legea fundamentală a radiometriei.………..…13
2.4.1 Mărimi radiometrce……………………………………………………………..13
2.4.2.Transferul radiativ între suprafețe. Legea fundamentală a radiometriei………..16
2.5 Emisivitatea. Legea lui Kirchhoff a radiației………………...………………..18
2.5.1 Emisivitatea,,,…………………….…………………………………………….,18
2.5.2 Emisivitatea și legea lui Kirchhoff……………………………………………...19
2.6 Radiația infraroșie în medii materiale…….…………………………………..21
3. Aplicații ale termografiei……………………………………………….....23
3.1 Principul calibrării unei camere IR……………………………………..….…23
3.2 Aplicații ale termografiei în medicină……………………....……….……….24
3.2.1 Scust istoric și generalități…………………………………………..………....24
3.2.2 Termografia și depistarea precoce a cancerului de sân……………………...…27
3.2.3 Avantajele și dezavantajele termografiei la sân…….……......………………...29
3.3 Aplicații industrial și militare ale termografiei. Sinteză……………...………30
4. Concluzii…………………………………………………..……………….31
Bibliografie…………………………………………………..……………………..31

2
 2. Bazele teoretice ale imagisticii IR
2.1 Radiația infraroșie-undă electromagnetică. Spectrul IR

Radiația infraroșie (IR) ca și lumina este o undă de natură electromagnetică, iar

descrierea sa teoretică este plasată în acest cadru
Pentru aplicațiile de imagistică IR (în infraroșu) doar mici porțiunii din spectrul
IR este folosit (de exemplu, în construcț-a unei camerea cu IR). Aceste porțiuni
sunt numite benzi (de frecvență sau de lungime de undă).
Există trei astfel de benzi standard folosite în termografie:
- Regiunea lungimilor de undă lungi LW (lonng-wave), de la 8 𝜇𝑚 la 14 𝜇𝑚;
- Regiunea lungimilor de undă medii MW (mid-wave), de la 3 𝜇𝑚 la 5 𝜇𝑚;
- Regiunea lungimilor de undă scurte SW (short-wave), de la 0,9 𝜇𝑚 la 1,7 𝑚𝑚.
Originea radiației electromagnetice și implicit a radiației IR este diversă.
Cel mai important proces pentru termografie (imagistica IR) este procesul numit
radiație termică.
Pe scurt radiația termică este emisia de radiație electromagnetică de către oricare
corp aflat la o anumită temperatură. Distribuția spectrală (densitatea spectrală) de
radiație depinde de temperatura la carte se află corpul, având un maxim dependent
de temperatura absolută.
Alte fenomene specifice radiației electromagnetice, apar, cu anumite
particularități, și în cazul radiației IR (polarizarea, reflexia, refracția, difuzia, etc.)
În continuarea vom sistematiza teoria acestor procese, în ceea ce se numește
optica geometrică a radiației infraroșii, radiometria radiației termice, emisivitatea și
transmisuvitatea radiației termice.

3
2.2 Radiația termică de echilibru
Radiația termică este radiația electromagnetică emisă de toate corpurile aflate în
stare condensată, la temperaturi mai mari de zero absolut. Ea este generată de
agitația termică a constituenților substanței (atomi, electroni, ioni) care sunt în
același timp purtători de sarcină electrică. 
Un rol central în teoria radiației termice îl joacă radiația emisă de un corp perfect
absorbant (corp negru). Spectrul radiației termice a corpului negru depinde numai
de temperatura lui. Ea este numită și radiația corpului negru și este radiație
electromagnetică aflată în echilibru termodinamic.
Distribuția Planck descrie densitatea spectrală de energie a radiației termice de
echilibru, la temperatura absolută de echilibru termodnamic T,
Distribuția Planck are expresia
dε 8 π ν 3 1
ρ V ( ν , T )= = 3 , (1)
dν c hν
kT
e −1
sau echivalent
1 1
ρ ( λ , T )=A , (2)
λ5 hc
e kTλ
−1
k ste constanta lui Boltzmann, c este viteza luminii în vid și h este constanta lui
Planck.

Fig.1
Spectrul radiației emise de un corp aflat la o anumită temperatură este bine
precizat.

4
 Valorea lungimii de undă corespunzătoare maximului spectral este data de
legea de deplasare a lui Wien,
λ (m ) T =constant . (3)
Cu cât temperatura este mai mare cu atât maximul spectral este deplasat
spre lungimi de undă mai mici și invers.
Relația (3) permite determinarea temperaturii corpurilor ce emit radiațe
(în particular radiație infroșie, IR).
Integrând distribuția lui Plank (4) după toate lungimile de undă și după toată
suprafața exterioară emițătoare de radiație a unui corp se obține o expresie a
legii Stefan-Boltzmann de forma
Pt ( T ) ≡ L ( T )=eAσ T . (4)
4

dW
Pt ( T ) ≡ L ( T )= este puterea totală emisă de un corp aflat la temperature
dt
absolută 𝑇. Ea reprezintă energia radiației emisă de aceasta în unitatea de timp.
𝐴 este aria suprafeței exterioare emisive a corpului. 𝜎 este constanta Stefan-
Boltzmann, 𝑒 este emisivitatea suprafeței A și ea este egală cu 1 în cazul ideal
al corpului negru.
La temperaturi obișnuite, cea mai mare parte a spectrului radiației
termice se află în domeniul infraroșu; acesta se deplasează către lungimi de
undă mici pe măsură ce temperatura corpului crește. Emisia radiației termice
devine vizibilă în jurul temperaturii de 600 °C.

2.3 Optica geometrică a radiației IR

2.3.1 Reflexia. Refracția. Difuzia
Optica geometrică a radiației IR are la bază aceleași legi fundamentale, cu
caracter general, ca și optica geometrică a radiației vizibile (lumina), adică
principiului lui Fermat și consecințele acestuia
legile reflexiei și legile refracției (Snell-Descartes)

5
 2.3.2 Formulele lui Fresnel. Reflectivitatea și transmitivitatea
Formulele lui Fresnel, stabilite în cadrul teoriei ondulatorii a radiației
electromagnetice, aduc informații suplimentare din punct de vedere energetic în
procesele de reflexie și refracție. Transferul energetic la suprafața de separare a
două medii optice omogene depinde de natura acestora (indicii de refracție) și
de lungimea de undă a radiației, de polaizarea acesteia.
Reflectivitatea reprezintă fractiunea din fasciculul de radiație incidentă ce se
reflectă
Radiația reflectată constă din două contribuții: una datorată polarizării paralele
( R π) a radiației iar cealaltă polarizării perpendiculare ( Rσ ),
Cele două compomente au și o dependență de lungimea de undă a radiației.
Unghiul 𝛼𝐵𝑟 pentru care se obține minimul lui 𝑅𝜋 se numește unghi Brewster și
el depinde natura materialului celor două medii optice (n1 şi n2 ) și de lungimea
de undă a radiației. Unghiul Brewster este dat de relația
nB
tan α Br = . (5)
nA

Fig.5
Transmitivitatea reprezintă fractiunea din fasciculul de radiație incidentă ce
pătrunde (se refractă) în al doile mediu optic. Relația dintre reflectivitate și
transmitivitate este data de relația
R+T =1 . (6)

6
 2.4 Radiometria radiației termice. Legea fundamentală a
radiometriei
Se definește emitanța (puterea emisivă) prin relația
d Φe
M= . (7)
da
Ea reprezintă puterea radiantă emisă de unitatea de suprafață în unghiul solid 2𝜋
Se definește iradierea (iluminarea) prin relația
d Φi
E= (8)
da
Ea reprezintă energia radiațiilor IR ce cad în unitatea de timp pe unitatea de
suprafață, dinspre toate direcțiile cuprinse în unghiul solid 2𝜋,
Se definesc densitățile spectrale ale mărimilor radiometrice Acestea sunt induse
prin definiția densității spectrale de flux (incident sau emis),
dΦ
Φλ= . (9)
dλ
Aceasea au, până la o constantă, o dependență similar distribuției Planck, ρ ( λ , T )
.
Fluxul unei benzi spectrale, cuprinsă între lungimile de undă ❑1 și λ 2, este dat
de relația
λ2

Φ [ λ , λ ] =∫ d λ Φ λ ( λ )
1 2
(10)
λ1

Fig.6
Intensitatea radiativă pe o direcție ( θ , φ ) este definite prin relația
d Φe d Φe
I ( θ , φ )= = . (11)
d Ω ( θ , φ ) sin θ dθ dφ

7
 Ea reprezintă puterea radiantă emisă în elementul de unghi solid d Ω ( θ , φ ), de
o sursă punctiformă de radiație

   
 

Fig.7
Radianța este definită prin relația
d Φe d Φe
L (θ , φ )= = , (12)
d Ω d a n cos θ d Ωda
Ea este utilizată pentru a caracteriza sursele nepunctiforme.

2.4.2 Transferul radiativ între suprafețe. Legea fundamentală

a radiometriei
Noțiunea de radianță 𝐿 ajută să se descrie cantitativ procesul de schimb radiativ
între două suprafețe.

rr rr

În cazul suprafețelor elementatea acest schimb radiativ este descrs de legea

fundamentală a radiometriei sub formă elementară,
1
d Φe = L cos θ1 cos θ2 da1 da2
2 1 (13)
r

8
 Dacă suprafața emisivă este o suprafață finită, A1, iar suprfața pe care este
incidentă radiația este și ea finită, A2, prin integrarea pe aceste suprafețe se
obține legea fundamentală a radiometriei sub formă finită:
❑ ❑
1
Φ 12=∫ da1∫ da2 L1 cos θ1 cos θ2 . (14)
A1 A2 r2
În cazul Lambertian în care 𝐿1 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡, se obșine relația
Φ 1=π L1 A 1 (15)
și definind factorul de perspectivă prin relația
Φ 12
F 12= (16)
Φ1
se obține expresia acestuia
❑ ❑
1
F 12= ∫ da ∫ da 1 cos θ1 cos θ2
π A 1 A 1 A 2 r2
(17)
1 2

Transferul radiativ poate fi astfel exprimat pron egalitatea

A1 F12=F 21 A2 (18)
relație des utiliztă în aplicațiile practice ale termografiei.

2.5 Emisivitatea. Legea lui Kirchhoff a radiației

Emisivitatea ε unui obiect, a unei supratețe, este rapotul dintre cantitate de
radiație termică emisă de suprafața unui corp și cantitate de radiație termică
emisă de corp negru aflat la aceeași temperature de echilibru termodinamic.
Emisivitatea termică este termenul utilizat pentru a descrie valorile
radiației termice pentru diferite suprafețe, cum ar fi de exemplu materialele
izolante sau conductoare.
Se pot defini:
Emisivitatea spectrală direcțională,
L(λ,θ,φ,T )
ε ( λ ,θ , φ , T )= (19)
LB ( λ , T )
Mărimile notate cu indicele B se referă la radiația ideală a corpului negru
(blackbody)
Emisivitatea spectrală semisferică (medie direcțională)
M ( λ , ,T )
ε ( λ ,T )= , (20)
MB ( λ,T )

9
 π
2π 2
cu M ( λ ,T )=∫ dφ∫ d θ sin θ cos θ L ( λ , θ , φ ,T ).
0 0

Emisivitatea direcțională totală (medie spectrală)

L (θ , φ , T )
ε ( θ , φ , T )= (21)
LB ( T )
∞

cu L (θ , φ ,T )=∫ d λ L ( λ , θ , φ ,T ).
0

Emisivitatea totală semisferică (medie spectrală și direcțională)

M (T ) M (T )
ε ( T )= = (22)
MB (T ) σ T 4
∞

unde σ este constanta Stefan-Boltzmann și M (T )=∫ d λ M ( λ , T ) .

0

Legea lui Kirchhoff a radiației termice afirmă că, la echilibru termodinamic,

la o anumită temperatură, cantitatea de radiație absorbită de un obiect este egală
cu cantitatea de radiație emisă de acel obiect. Ea este o expresie a principiului I
al termodinamicii. Aceasta este scrisă uzual sub forma
ε =α , (23)
unde α reprezintă fracțiunea de radiație care este sau emisă sau absorbită.
Conservarea energie se scrie sub forma
ϕ 0 =ϕ R + ϕ T +ϕ A , (24)
exprimată în puteri radiante pentru: radiația incidentă (ϕ 0 ); radiația reflectată (ϕ R
) la suprafața obiectului, care poate fi reflectată pe baza legii reflexiei sau poate
fi imprăștiată difuz; radiația transmisă (ϕ T ) prin interiorul obiectului; radiația
absorbită (ϕ A ) în interiorul obiectului.
Ea poate fi rescrisă sub forma
1=R+ T +α , (25)
unde R reprezintă fracțiunea din radiația incidentă care este reflectată iar T
reprezintă fracțiunea din radiația incidentă care este transmisă.
Dacă E M este emisivitatea termică unui material pe baza legii lui Kirchhoff
se poate scrie relația
E M ( λ ,θ , φ ,T )
=I ( λ .T ) , (45)
AM ( λ , θ , φ , T )
Unde A M  este absorbtivitatea materialului, iar  I ( λ .T ) este o funcție universală
independentă de material, care este corelată de radiația corpului negru
(distribuția Planck).
10
Pentru A M =1 se obține ε =1 iar radiația este de "corp negru", ideală
Pentru A M <1 se obține ε < 1, radiația este de "corp cenușiu (gri)", reală
Pentru A M =0 se obține ε =0, corpul este alb, ideal.

2.6 Radiația infraroșie în medii materiale

La trecerea radiației IR prin medii materiale (substanță) fluxul de radiție
incidentă este atenuat. Aceasta se datorează refexiilor obișnuite (regulare),
imprăstierii prin reflexii difuze, absorbției sau emisiei radiației.
Fracțiunea radianței transmise a fluxului de radiație, in funcție de distanța s
parcursă în materie,
I ( λ , s ) −γ ( λ ) s
T ( λ , s) = =e . (54)
I ( λ , 0)
Relația (54) reprezintă legea Bouguer-Lambert-Beer.
3. Aplicații ale termografiei
3.2 Aplicații ale termografiei în medicină
Termografia este o metodă de măsurare a radiațiilor infraroșii produse de
diferite părți ale organismului, la nivelul pielii. Se folosesc filme foto-sensibile
la radiații infraroșii sau o sonde detectoare.
Termografia medicală este și o metoda de screening a afecțiunilor
musculoscheletale, a cancerului și a patologiei vasculare. Are o precizie inaltă și
este 100% sigură. Daca este prezent un proces patologic imaginea termică il
poate detecta încă inainte de apariția simptomelor.
Pentru efectuarea unei termografii este utilizată o camera digitală în
infrarosu cu inaltă sensibilitate care preia imaginea termică a corpului uman.
Harta temperaturii cutanate, determinată de aspectele vasculare și de raspunsul
sistemului nervos simpatic, reflectă functionarea normală sau anormală a
organismului.
Termografia ofera informatii completentare imaginilor anatomice
obtinute prin RMN, CT, ecografie sau radiologie.
Imaginea obținută se numește termogramă, care este o hartă de distribuție
a temperaturii la nivelul pielii. Radiațiile infraroșii generate de organism variază

11
 în funcție de fluxul sanguin; în consecință, zonele cu circulație sanguină săracă
produc căldură mai puțină. O tumoare cu o vascularizație abundentă și un
flux sanguin crescut produce pe termogramă zone calde.
Procedura examinării prin termografia este o investigație neinvazivă,
nedureroasă, fără compresie sau contact cu corpul.
Termografia nu presupune contact cu nici un aparat, deoarece imaginile
sunt făcute la distanță. Inițial se face o scanare generală, după care urmează
analiza imaginilor (termograme) și stabilirea diagnosticului.
În evaluarea rezultatelor unei termografii se ține comt că:
Distribuția de temperatură a părților identice ale corpului uman sănătos
este strict uniformă. Prin urmare, esența termografiei medicale este, în
principiu, redusă la identificarea, localizarea și determinarea gradului de
asimetrie termică și evaluarea clinică a acestora.
În paralel, sunt luate în considerare cele mai tipice gradiente de
temperaturii ale termogramei capului și ale extremităților.
Metoda termografică permite detectarea precoce a cancerului la săn.

3.3 Aplicații industriale și militare ale termografiei. Sinteză

Metoda de examinare prin termografiere in infrarosu a patruns recent in
practica examinarilor nedistructive, fiind incadrata inca in categoria metodelor
speciale. Progresul tehnic general si evolutia exponentiala a echipamentelor
informatice au condus la evolutia spectaculoasa a camerelor de luat vederi in
infrarosu, componente de baza ale echipamentelor de investigare termografica.
Termografia este masurarea campului termic prin inregistrarea radiatiilor
infrarosii si vizualizarea distributiei de temperatura pe suprafetele observate.
Termoviziunea este o metoda nedistructiva si non-contact utila pentru
depistarea defectelor in timpul operarii sistemelor industriale, fara intreruperea
procesului tehnologic.
Metoda de masurare a temperaturii de la distanta - termografia
(termoviziunea) - a aparut ca o aplicatie a unor tehnici militare in domeniul
vietii civile (tehnica, stiinta, medicina) dupa mijlocul anilor 50.
Termografia in infrarosu, ca metoda nedistructiva de examinare poate fi
folosita in:
- scanarea termica a cladirilor
12
 - mentenanta instalatiilor
- productie
- transport
- cresterea vizibilitatii in domeniul maritim
- vizualizarea scurgerilor de gaze
- domeniul medical
- cercetare
- securitate si supraveghere
- sisteme auto Night Vision.
În domeniul industrial, termografia reprezintă un atu important în depistarea
problemelor de proces, pentru evitarea reparaţiilor costisitoare sau a opririlor
neplanificate ale instalaţiilor şi în special pentru reducerea costurilor de logistică în
cazul montării şi demontării repetare a unor piese fabricate

13
 5. Concluzii
La baza termografiei, a imagisticii IR, stau legile de bază ale
radiației termice:
Legeal de distribuție a lui Planck;
Legea de deplasare a lui Wien;
Legea lui Stefan-Boltzmann;
Lege lui Kirchhoff pentru radiația termică;
Legea legea Bouguer-Lambert-Beer.
Legile opticii geometrice și relațiile lui Fresnelâ.

Orice corp aflat la o animita temperatură (de echilibru

termodinamic) are o „imagine termică”. O astfel de imagine este „gri”
și ea poate fi cel mai adese din afara domeniului vizibil. Imaginea
poate fi adusă în domeniul vizibil prin impresionarea unor filme
fotografice sau direct prin utilizarea unor dispozitive electronice
moderne, utilizănd și tehnologia IT.

Investigațiile pe baza imagisticii termografice sunt non-invazive,

nedistructiva, atât în domeniul medical căt și în domeniul industrial.

Importanța termografiei a crescut în societatea nodernă, ea fiind

prezentă în domeniul medical, în domeniul industrial, în aplicații
militare și în multe alte domenii ale vietii sociale.

14
 Bibliografie
[ 1 ] M. Vollmer, K.-P. Mollmann, Infrared Thermal Imaging – Fundamentals,
Research and Aoolictions Second Edition, Pub. by WILEY-VCH
VerlagGmbH&Co. KGaA. 2018
[ 2] Alexandrina Mihai, Termografia în infraroșu – fundamente,
Editura Tehnică. București. 2005
[ 3 ] Dumitru Stanomir, Sisteme electroacustice. Cîmpul radiația și transducția,
Editura Tehnică București 1984
[ 4 ] Gheorghe Chișleag, Radiologie medicală, Vol I Editura Litera, Bucuresti
1986
[ 5 ] Breast Cancer Screening - Thermography is Not an Alternative to
Mammography: FDA Safety Communication,
link: https://www.fda.gov/MedicalDevices/Safety/AlertsandNotices/ucm257
259.htm
[ 6 ] https://fitforlife.ro/ce-este-termografia/

15