FIZICA

Lector dr. Danut Argintaru

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1 Fizica si masurarea

Fizica se bazeaza pe observatii experimentale si masurari cantitative. Istoria

fizicii descrie explicarea unui numar din ce in ce mai mare de fenomene cu ajutorul
unui numar din ce in ce mai mic de legi fundamentale. Fizica clasica contine
mecanica clasica, termodinamica, electromagnetismul si optica. In 1901 fizicienii
credeau ca stiu totul despre Natura. Max Planck si apoi Albert Einstein au initiat o
transformare fundamentala a fizicii, punand bazele mecanicii cuantice si ale teoriei
relativitatii. Fizica moderna continua sa se dezvolte, descoperirile ei transformand
profund societatea noastra si indicand faptul ca acest proces nu are sfarsit.

1.2 Unităţi de măsura

Pentru a descrie natura trebuie sa masuram diferite aspecte ale ei.

Proprietatile fizice care se pot masura se numesc marimi fizice. De exemplu,
lungimea este o marime fizica. Ea se exprima prin valoare numerica si unitate de
masura: L = 3 m. Aceasta inseamna ca am ales o lungime standard ca unitate de
masura pe care am numit-o metru (m) si am comparat lungimea pe care vrem sa o
masuram cu aceasta lungime standard, numita 1 m, obtinand valoarea numerica: 3.
Adica, lungimea standard se cuprinde in lungimea corpului masurat de 3 ori.

În Figura 1.1 este prezentată operatia de masurare a lungimii unei bare

drepte, AB.
 In Sistemul International (SI) exista sapte unitati fundamentale: de lungime
(metrul, m), de masa (kilogram, kg), de timp (secunda, s), de temperatura (Kelvin, K),
pentru cantitatea de substanta ( numarul de moli, mol), de intensitate a curentului
electric (Amperul, A) si de intensitate luminoasa (candela, cd). Toate celelalte marimi
fizice se exprima cu ajutorul acestor sapte marimi fundamentale.

Figura 1.1 – Masurarea lungimii unei bare drepte AB

In 1983 metrul a fost definit ca distanta parcursa de lumina in vid in timpul de 1/299
792 458 secunde.
Kilogramul a fost definit ca masa unui anume cilindru facut dintr-un aliaj de platina si iridiu,
care se afla la Biroul International de Mase si Masuratori din Sevres, Franta.
In 1967 secunda a fost definita ca intervalul de timp egal cu de 9 192 631 770 ori perioada
de vibratie a radiatiei emise de atomul Cs 133.
In Tabelul 1.1 prezentam multiplii si submultiplii unitatilor de masura:

Prefix Prescurtare Puterea lui 10

yotta Y 1024
zetta Z 1021
exa E 1018
peta P 1015
tera T 1012
giga G 109
mega M 106
 kilo k 103
deci d 10-1
centi c 10-2
mili m 10-3
micro μ 10-6
nano n 10-9
pico p 10-12
femto f 10-15
atto a 10-18
zepto z 10-21
yocto y 10-24

Tabelul 1.1 – Multiplii si submultiplii unitatilor de masura

Restul marimilor fizice se numesc marimi derivate si ele se pot exprima prin
combinatii matematice ale marimilor fundamentale. Un exemplu in acest sens este
viteza, definita ca spatiul parcurs in unitatea de timp:

v = L / t.
Unitatea de masura va fi m / s sau m * s-1.

1.3 Transformarea unitatilor de masura, cifre semnificative

 Uneori trebuie sa transformam unitatile dintr-un sistem de unitati de masura in
altul, sau sa transformam in interiorul aceluiasi sistem de masura ( de exemplu din
m / s in km / h).
Astfel, mila marina (MM sau NM) este echivalenta cu:

1 NM = 1852.3 m.
Distanta dintre doua porturi este de 300 NM. Cati km sunt intre cele doua porturi?

300 NM = 300*1852.3 m = 555 690 m = 555 690 * 10 -3 km = 555.690 km,

unde am folosit relatia: 1 km = 1000 m => 1 m = 1 km / 1000 = 10 -3 km. Observati ca

in timpul calculului unitatile de masura au fost precizate mereu, aceasta ajutandu-ne
in anumite situatii sa detectam greselile. Mila marina apare si in exprimarea vitezei
cu care se deplaseaza navele: astfel nodul (knot, kn sau kt) corespunde unei viteze
de o mila maritima pe ora. Determinati in km/h si apoi in m/s viteza unei nave care se
deplaseaza cu 12 kn.
Incepem prin a exprima nodul in km/h:

1 kn = 1 NM / h = 1852.3 m / h = 1852.3 * 10-3 km / h = 1.8523 km / h,

Apoi, calculam viteza:

12 kn = 12 * 1.8523 km / h = 22.2276 km / h = 22.2276 * 1000 m / 3600 s =

6.174(3) m / s.

Cand masuram anumite marimi fizice, valorile masurate sunt afectate de

erorile de masura. Acestea nu pot fi eliminate complet, nici practic, nici principial.
Valoarea erorii de masura depinde de abilitatea celui care masoara, de instrumentul
folosit, de numarul de masuratori, etc. Numarul de cifre semnificative cu care
exprimam rezultatul ne da o indicatie despre eroarea cu care masuram. Daca
masuram lungimea unui obiect cu o rigla gradata in mm, precizia cu care masuram
lungimea obiectului este ± 0.1 cm. Daca am masurat 5 cm, lungimea este cuprinsa in
intervalul 4.9 cm si 5.1 cm. Vom scrie lungimea masurata 5.0 cm si spunem ca are
doua cifre semnificative. Exprimam lungimea ca (5.0 ± 0.1) cm. Uneori zerourile sunt
cifre semnificative, iar alteori, nu. Numarul 0.08 are o cifra semnificativa (8), iar
numarul 0.0024 are doua cifre semnificative (2 si 4). Deci cand zerourile sunt in fata
si dupa virgule ele nu sunt cifre semnificative. Daca lungimea unui obiect este 4200
mm zerourile pot fi, sau pot sa nu fie cifre semnificative. De aceea se prefera notatia
stiintifica pentru ridicarea ambiguitatii: daca scriem lungimea ca 4.2 x 10 3 mm avem
doua cifre semnificative, daca scriem 4.20 x 10 3 mm avem trei cifre semnificative, iar
daca scriem 2.300 x 103 mm avem patru cifre semnificative.
Cand facem calcule vom combina prin operatii matematice diferite numere
avand diferite numere de cifre semnificative. Regula folosita pentru a sti cu cate cifre
semnificative sa exprimam rezultatul este: la inmultire si la impartire rezultatul va
avea un numar de cifre semnificative egal cu cel al numarului cu cele mai putine cifre
semnificative implicat in calcul. De exemplu, sa calculam volumul unui cub cu latura
egala cu 5.0 cm:

V = (5.0 cm)3 = 1.3 x 102 cm3

Calculatorul ne arata valoarea 125, care are trei cifre semnificative, in timp ce latura
cubului are doar doua. De aceea am scris rezultatul cu doua cifre semnificative.
Cand adunam sau facem scaderi, numarul de zecimale din rezultat trebuie sa fie
egal cu numarul minim de zecimale al oricarui termen al acestei operatii:

43.4 + 2.213 = 45.6,

deoarece 43.4 are doar o zecimala. De data aceasta tinem cont de numarul de
zecimale si nu de numarul de cifre semnificative ca la inmultire sau impartire.
Cand rotunjim numerele, pentru a reduce numarul de cifre semnificative, avem
urmatoarele reguli:

5,433 = 5.43,

7,427 = 7.43,

9.235 = 9.24,

iar

1.925 = 1.92
(daca ultima cifra pe care o pastram e impara si e urmata de 5, o marim cu o unitate,
iar daca e para, o lasam asa).

1.4 Analiza dimensionala

Dimensiunea indica natura fizica a unei marimi. Astfel masa unui corp poate fi
exprimata in kilograme sau in livre (pound, lb), moduri diferite de exprimare a
dimensiunii de masa. Folosim paranteze drepte pentru specificarea dimensiunii unei
marimi fizice:

[ρ] = [m] / [V] = M / L3 = M * L-3

unde cu L notam dimensiunea de lungime, cu M, dimensiunea de masa, cu T vom

nota dimensiunea de timp, cu θ dimensiunea de temperatura, cu I dimensiunea
intensitatii curentului electric, etc. Dimensiunea fortei se deduce astfel:

[F] = [m] * [a] = M * L / T2 = M * L * T-2.

Analiza dimensionala poate indica corectitudinea unei ecuatii. Ea trateaza

dimensiunile ca marimi algebrice: putem aduna sau scadea doar marimi cu aceeasi
dimensiune. Intr-o ecuatie ambii membri trebuie sa aiba aceeasi dimensiune:

v = v0 + g*t

reprezinta legea vitezei cu care cade un corp in camp gravitational uniform. Ecuatia
dimensionala a acestei legi se prezinta astfel:

L / T = L / T + L * T / T2 = L / T.

In expresia F = k * x trebuie sa aflam dimensiunea coeficientului k. Scriem [F] = [k] *

[x] si extragem [k] = [F] / [x] = M * L * T -2 / L = M * T-2. Aceasta este dimensiunea
constantei elastice a unui resort, k, din expresia fortei elastice.
 Analiza dimensionala ne permite aflarea relatiei dintre diferitele marimi fizice
care descriu un fenomen ce urmeaza a fi inteles. De exemplu, dorim sa aflam relatia
dintre perioada de oscilatie a unui pendul gravitational si lungimea lui, l, si acceleratia
gravitationala, g. Vom construi o relatie de forma: T = f (g, l) = K * g δ * l ε , unde K
este un coeficient numeric adimensional.

[T] = T1 = [g]δ * [l]ε =(L * T-2)δ * Lε = L δ+ε * T-2 δ

Comparand puterile obtinem: δ + ε = 0 si - 2 δ = 1. Deducem ca δ = -1/2 = - ε. Deci

perioada de oscilatie depinde de g si de l prin combinatia:

T ~ g-1/2 * l1/2 =K √(l / g).

Relatia gasita este corecta, cu exceptia coeficientului numeric pe care trebuie sa-l
determinam prin alte metode: de exemplu am putea reprezenta grafic T in functie de
(l/g)1/2 si din panta dreptei sa aflam K. El este 2π.

1.5 Modelele in fizica

Datorita complexitatii lor, sistemele reale sunt dificil de analizat. De aceea, se

prefera versiuni simplificate ale acestora, bazate pe anumite ipoteze simplificatoare
care ne lasa sa putem urmari in detaliu aspectele urmarite si sa le neglijam pe cele
care nu sunt de interes. Astfel un vapor se poate modela ca punct material cand
studiem drumul lui de la Constanta la Singapore si ca un solid rigid cand analizam
manevrele efectuate la iesirea din port. Putem defini modelul ca un sistem material
sau abstract, pus in corespondenta cu un sistem real cu care prezinta o analogie,
reflectand doar acele aspecte importante pentru fenomenul pe care il studiem.
In fizica se construiesc modele prin similitudine, prin analogie sau prin
idealizare.
Vom deduce, ca exemplu, informatii importante despre un sistem fizic din
considerente de asemanare si dimensiune: cum depinde inaltimea h la care sare un
animal de dimensiunea sa, L?
Solutie: Pentru a ajunge la inaltimea h un animal are nevoie de energia mgh ~ L 3h,
unde am considerat ca densitatea si acceleratia gravitationala sunt aceleasi pentru
toate animalele. Aceasta energie este obtinuta prin lucrul mecanic al fortei muschilor,
proportional cu FL, adica produsul dintre forta si deplasare. Forta este proportionala
cu L2 din legea lui Hooke (F / S = E δl / l): rezistenta oaselor e proportionala cu aria
sectiunii lor. Deci, egaland obtinem: L 3h ~ L2 L. De aici deducem ca inaltimea sariturii
nu depinde de dimensiunea animalului: soarecele saritor si cangurul sar aproximativ
la aceeasi inaltime!

II. NOŢIUNI DE CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL

2.1 Pozitie, viteza, acceleratie

Cinematica studiaza miscarea fara a intreba despre cauzele care o

influenteaza. Vom considera miscarea unidimensionala a punctelor materiale
(obiectul care se misca, o nava, de exemplu, este redus la un punct). Pozitia
punctului material se raporteaza la un sistem de referinta (corp de referinta + rigla
pentru masurat distantele + ceas pentru masurarea timpului). In miscarea
unidimensionala se utilizeaza axa de miscare: o dreapta care coincide cu traiectoria
particulei, un punct de referinta numit origine (O) si un sens. Pozitia x a particulei,
numita si coordonata ei reprezinta distanta fata de origine luata cu plus daca punctul
este in sensul axei si cu minus daca este in partea opusa, in raport cu originea. In
Figura 2.1 este reprezentata o axa de miscare:

Figura 2.1.1 – Reprezentarea unei axe de miscare a unui punct material

Deplasarea mobilului Δx = x2 – x1 este reprezentata in Figura 2.1.2 ca

diferenta dintre pozitia finala si pozitia initiala a mobilului:
 Figura 2.1.2 – Reprezentarea deplasarii Δx a unui punct material

Deplasarea coincide cu distanta parcursa doar daca mobilul nu-si schimba sensul de
miscare.

Definim viteza medie prin raportul dintre deplasare si timp:

vm = Δx / Δt = (x2 – x1) / (t2 – t1) (m/s)

Evident, aceasta difera de viteza in modul, medie:

| v |m = d / Δt,

definita ca raportul dintre distanta parcursa si timp. Daca plecam in oras si apoi ne
intoarcem acasa, viteza medie este nula in timp ce viteza in modul medie difera de
zero. In limba engleza prima este numita “velocity” iar a doua este numita “speed”.
Viteza in modul medie (speed) nu este un vector, pentru ca nu are directie si sens, si
este mereu pozitiva.

Viteza medie nu precizeaza detaliile miscarii mobilului. Pentru a determina

viteza la un moment dat, suntem obligati sa micsoram simultan deplasarea mobilului
si intervalul de timp la care raportam, pentru ca viteza lui sa nu poata suferi o variatie
semnificativa in acest timp foarte scurt. Din punctul de vedere al matematicii, avem o
operatie de trecere la limita:

x dx
v  lim 
t  0 t dt

Spunem ca viteza instantanee, sau momentana, este derivata coordonatei x in

raport cu timpul. Aceste definitii au o interpretare grafica. In Figura 2.1.3 este
reprezentata prin linia curba pozitia x a mobilului in functie de timp. O astfel de
reprezentare se numeste graficul legii de miscare.
 Figura 2.1.3 – Reprezentarea grafica a legii de miscare: x = x (t)

Putem deduce viteza medie cu care se deplaseaza mobilul intre momentele t 1 si t2,
de exemplu, din panta corzii care uneste punctele corespunzatoare de pe grafic
(AB). Astfel,

tgθ = Δx /Δt = (x2 – x1) / (t2 – t1).

Figura 2.1.4 ne arata ce se intampla cand, pentru a afla viteza instantanee la

momentul t1, ne apropiem cu punctul corespunzator momentului t 2, B, de pe curba,
de punctul A care corespunde pe curba momentului t 1. In acest mod, intervalul de
timp Δt = t2 – t1 0, asa cum cere definitia vitezei momentane.
 Figura 2.1.4 – Semnificatia grafica a derivatei de ordinul 1

Pe masura ce B se apropie de A, intervalul de timp t 2 – t1 scade, tinzand la zero.

Coarda care uneste punctele A si B de pe curba si din panta careia putem calcula
viteza medie, la limita se suprapune cu tangenta dusa la grafic in A, segmentul AT.
Panta tangentei duse la grafic in A va reprezenta viteza instantanee, adica derivata
dx/dt = v = tgθ. Observam ca derivata e pozitiva cand θ este in cadranul I, ceea ce se
intampla cand functia este crescatoare, si negativa cand θ este in cadranul al II-lea,
deci cand functia este descrescatoare. Daca functia are un maxim sau un minim,
tangenta la grafic este orizontala si panta ei se anuleaza. In acest caz derivata
functiei, sau viteza, sunt egale cu zero.

Acceleratia ne arata viteza cu care se modifica in timp viteza mobilului.

Definim la inceput acceleratia medie:

ax,m = Δvx / Δt = (vx,2 – vx,1) / (t2 – t1) (m / s2)

Am folosit indicele x pentru viteza si acceleratie pentru a aminti faptul ca sunt marimi
vectoriale si ca, acum studiem miscarea unidimensionala, pe axa Ox. In cazul
general, al miscarii in spatiul tridimensional, vom avea si componentele y si z ale
acestor vectori, definite in mod analog. In miscarea unidimensionala acceleratia are
directia dreptei pe care se misca mobilul (acceleratie tangentiala). Daca viteza creste
miscarea se zice accelerata, iar daca scade, miscarea se zice incetinita sau
decelerata.

Si in acest caz este utila marimea numita acceleratie instantanee sau momentana.
Aceasta este limita spre care tinde acceleratia medie cand intervalul de timp tinde la
zero:

v x dv x d 2 x
a x  lim  
t  0 t dt dt 2

In mod asemanator cu discutia avuta despre interpretarea grafica a derivatei la timp

a coordonatei x, vom spune ca intr-o reprezentare a vitezei v x = vx (t) in functie de
timp, panta tangentei duse la grafic in punctul corespunzator unui moment dat este
egala cu derivata functiei la acel moment, adica egala cu acceleratia instantanee.

2.2 Miscarea rectilinie uniforma

Analizam modelul unei particule care se misca in linie dreapta cu o viteza

constanta (miscare rectilinie, uniforma). Poate fi vorba despre o nava, despre un
automobil, un tren, un asteroid, un ghepard, nu conteaza. Daca viteza este
constanta, ea coincide cu valoarea ei medie:

v = vm = Δx / Δt = (x-x0) / (t-t0)

de unde aflam relatia dintre pozitia x si momentul t la care este ocupata, adica legea
sau ecuatia de miscare:

x = x0 + v (t – t0),

unde x0 reprezinta pozitia initiala, ocupata la momentul initial t 0. Aceasta este o

functie polinom de gradul 1, care se reprezinta grafic printr-o dreapta (spunem ca x
depinde liniar de timp), asa cum vedem in Figura: 2.2.1:
 Figura 2.2.1 – Reprezentarea grafica a legii de miscare in miscarea
rectilinie uniforma

2.3 Miscarea rectilinie uniform variata

Un mobil aflat in miscare rectilinie uniform variata se misca pe o dreapta cu

acceleratie constanta. In acest caz acceleratia instantanee este egala cu acceleratia
medie:

ax = ax,m = Δvx / Δt = (vx – vx0) / (t – t0)

de unde obtinem dependenta de timp a vitezei, adica legea vitezei:

vx = vx0 + a (t – t0),
unde vx0 este viteza initiala la momentul t0, iar vx este viteza la momentul t. Deoarece
viteza depinde liniar de timp, viteza medie este egala cu media aritmetica a vitezelor
initiala si finala:

vx,m = (vx + vx0) / 2 = Δx / Δt = (x - x0) / (t – t0).

De aici deducem dependenta pozitiei de timp, adica legea de miscare:

x = x0 + vx0 (t – t0) + (1/2) ax (t – t0)2.

Observam ca x depinde de timp ca o functie polinom de gradul al doilea si
reprezentarea grafica este o parabola. Daca extragem timpul din legea vitezei si il
inlocuim in legea de miscare obtinem o relatie intre viteza si coordonata x, adica
ecuatia lui Galilei:

vx2 = vx02 + 2 ax (x – x0)

In Figura 2.3.1 este reprezentata legea de miscare a unui mobil care se misca
uniform variat:

Figura 2.3.1 – Reprezentarea grafica a legii de miscare in miscarea rectilinie

uniform variata
2.4 Miscarea circulara uniforma

In miscarea circulara uniforma traiectoria este un cerc, iar viteza este

constanta in marime. Ca marime vectoriala viteza, tangenta in orice moment la
traiectorie, isi modifica permanent directia. Exista deci o variatie a vitezei in
directie si viteza cu care isi modifica directia este masurata de acceleratia
normala. Acest vector, numit si acceleratie centripeta, este mereu orientat in
lungul razei spre centrul cercului si are marimea exprimata de relatia:

an = v2 / R,

unde R este raza cercului. In Figura 2.4.1 sunt desenate viteza si acceleratia
normala in miscarea circulara.

Figura 2.4.1 – Traiectoria, viteza si acceleratia normala in miscarea circulara.

Pozitia mobilului pe cerc este determinate de o singura variabila. Aceasta

poate fi s – lungimea arcului de cerc descris, masurata de la un punct de referinta
sau unghiul θ pe care-l matura raza vectoare in raport cu o raza vectoare de
referinta (OA in exemplul reprezentat in Figura 2.4.1).
Fiind uniforma, miscarea este periodica:

T = 2πR / v, (2.4.1)

reprezinta perioada de rotatie, adica timpul dupa care miscarea se repeta identic
(spatiul parcurs raportat la viteza). Inversul perioadei se numeste frecventa de
rotatie si reprezinta numarul de rotatii efectuate in unitata de timp. Daca unitatea
de timp este 1 s marimea se numeste frecventa si se masoara in Hertzi (1 Hz = 1
s-1), iar daca unitatea de timp este 1 min, marimea se numeste turatie si se
masoara in rotatii pe minut (rpm):

1 v
   . (2.4.2)
T 2R

Daca pozitia este precizata de lungimea arcului parcurs, s, si pozitia initiala, la t 0 =

0, este in A, unde consideram s 0 = 0, atunci pozitia la momentul t va fi, analog cu
miscarea rectilinie uniforma,

s = vt. (2.4.3)

Daca pozitia este precizata de unghiul θ format de raza vectoare cu o raza luata
ca referinta, definim mai intai viteza unghiulara medie:
    0
m   , (2.4.4)
t t  t0
apoi definim viteza unghiulara instantanee sau momentana:
 d
  lim  . (2.4.5)
t  0 t dt
In miscarea circulara uniforma cele doua viteze unghiulare, medie si instantanee,
coincid. Din egalitatea lor obtinem legea de miscare:
   0   (t  t0) (2.4.6)
Definind unghiul la centru, θ, exprimat in radiani, ca raportul dintre arcul cuprins
intre bratele sale si raza cercului (Figura 2.4.1):
s
 (2.4.6)
R
si derivand la timp aceasta relatie, obtinem formula care leaga viteza unghiulara
de viteza liniara:
d 1 ds v
   . (2.4.7)
dt R dt R
Combinand relatiile 2.4.1, 2.4.2 si 2.4.7 obtinem:
v 2
   2 (2.4.8)
R T
Acceleratia normala devine:
v2
an    2R (2.4.9)
R
 1.5 Viteza relativa si acceleratia relativa

O dezbatere recenta in media avea ca subiect adevarul afirmatiei „Pamantul

se roteste in jurul Soarelui” versus „Soarele se roteste in jurul Pamantului”. Nici
reporterul si nici subiectii interviewati nu precizau sistemul de referinta la care
raportau miscarea sau repausul. In continuare vom deduce relatia dintre marimile
cinematice masurate de observatori aflati in sisteme de referinta aflate in miscare,
unele relativ la altele. In Figura 2.5.1 sunt prezentati doi observatori, unul fix, S, si
unul care se misca cu viteza V fata de acesta, S’, si un mobil A, a carui miscare se
raporteaza la cei doi observatori.

Figura 2.5.1 – Miscarea mobilului A se raporteaza la oservatorul fix S si la cel

mobil S’.

Pozitia lui A fata de S e data de vectorul r, pozitia fata de S’e data de vectorul r’ iar
pozitia originii O’ fata de originea O e data de vectorul r0 = Vt. Aplicand regula
poligonului de compunere a vectorilor, observam ca:
    
r  r ' r0  r 'Vt (2.5.1)

Daca derivam la timp:

 
dr dr '    
  V  vabsoluta  vrelativa  V (2.5.2)
dt dt
Am tinut cont ca timpul este absolut in mecanica clasica, adica t = t’, timpul curge la
fel in cele doua sisteme de referinta. Viteza absoluta arata cat de repede se schimba
pozitia mobilului A fata de sistemul de referinta fix, S. Viteza relativa arata cat de
repede se schimba pozitia mobilului A fata de observatorul mobil, S’. V este viteza cu
care se deplaseaza sistemul mobil S’ fata de cel fix, S. Relatia a fost dedusa in
ipoteza ca sistemul S’are o miscare de translatie fata de S (axele lui raman paralele
cu ele insele in timpul miscarii). Relatia 2.5.2 se numeste regula de compunere a
vitezelor a lui Galilei. In ipoteza ca S’are doar o miscare de translatie fata de S,
atunci cand derivam la timp 2.5.2 obtinem o regula simpla de compunere a
acceleratiilor:

  dV  
aabsoluta  arelativa   arelativa  atransport (2.5.3)
dt

Daca S’are o translatie uniforma (V=constanta), atransport = 0 si acceleratia mobilului

este aceeasi in cele doua sisteme de referinta. Daca S’are si o miscare de rotatie,
relatia 2.5.3 castiga termeni suplimentari.
DINAMICA

3.1 Principiul relativitatii in mecanica clasica

Problema pe care mecanica o rezolva se enunta astfel: daca se cunosc

interactiunile (fortele) pe care un sistem mecanic le are cu mediul exterior, sa se
determine cinematica sa, adica sa se afle legea de miscare cu ajutorul careia putem
prevedea pozitia si viteza in viitor. Uneori problema se pune invers: cunoscand legea
de miscare sa se afle interactiunile. Prima data aceasta problema a fost rezolvata de
catre Newton. Cele patru principii pe care le-a pus la baza teoriei sale au permis
anticiparea miscarii sistemelor mecanice. Foarte important este principiul
fundamental care postuleaza relatia dintre forta si acceleratie:
   
F ( r , v , t )  ma (3.1.1)

Fata de sisteme de referinta diferite aceasta lege nu are o forma atat de simpla.
Exista o categorie de sisteme de referinta in care spatiul este omogen (are aceleasi
proprietati in toate punctele sale) si izotrop (are aceleasi proprietati in toate directiile),
iar timpul este uniform (toate momentele sunt echivalente). Acesta este spatiul
mecanicii clasice, euclidian si tridimensional, un cadru care contine substanta si
radiatia fara a interactiona cu ele. Timpul este unidimensional si orientat dinspre
trecut spre viitor, fara a fi, nici el, influentat de materie. Sistemele de referinta
mentionate, in care legile mecanicii au cea mai simpla forma, se numesc sisteme de
referinta inertiale (SRI). Exista si sisteme de referinta in care spatiul este neomogen
si anizotrop, timpul este neuniform iar legile mecanicii au forme complicate: acestea
se numesc sisteme de referinta neinertiale (SRN). In cele ce urmeaza le vom prefera
pe cele inertiale.

Din faptul ca spatiul este omogen si izotrop iar timpul este uniform rezulta ca
pentru un punct material liber (asupra caruia nu actioneaza nici o forta) miscarea se
face cu viteza constanta (este rectilinie si uniforma) in raport cu un SRI. Acesta este
principiul inertiei al lui Galilei. Daca luam in considerare un alt sistem de referinta
care, fata de primul are o miscare de translatie uniforma, principiul inertiei ramane
valabil, chiar daca viteza relativa a punctului material este alta: deci al doilea sistem
de referinta este tot inertial.

Astfel, exista o infinitate de sisteme de referinta care au o miscare de translatie

uniforma unele relativ la altele. Spatiul este omogen si izotrop iar timpul este uniform,
legile mecanicii avand aceeasi forma, cea mai simpla. Acesta este principiul
relativitatii in mecanica clasica. El a fost extins de catre Einstein la toate legile fizicii.
Asa cum am vazut in capitolul al doilea pozitiile unui mobil fata de doua sisteme de
referinta inertiale se pot corela prin relatia:
     
r  r ' r0  r 'Vt (3.1.2)

Daca se considera si principiul timpului absolut (timpul curge la fel in cele doua
sisteme de referinta):

t = t’ (3.1.3)

impreuna cu relatia 3.1.2 avem transformarile lui Galilei care leaga coordonatele unui
eveniment (r,t) fata de un referential de coordonatele aceluiasi eveniment fata de
celalalt referential (r’,t’).

Pricipiul relativitatii se poate enunta si astfel: „legile mecanicii nu-si schimba

forma in urma transformarilor lui Galilei”.

3.2 Formalismul lui Newton

Pentru a putea anticipa pozitia si viteza unui sistem mecanic, Newton a

formulat patru principii (Mathematical Principles of Natural Philosophy, 1685):

- Orice punct material isi pastreaza starea de repaus, sau de miscare rectilinie
uniforma, atata timp cat nu intervin forte din exterior (principiul inertiei);
- Variatia impulsului este proportionala cu forta aplicata si are directia si sensul
fortei (principiul fundamental):
 dp 
F  (3.2.1)
dt

Aceasta relatie devine: F = m a, daca masa nu se modifica.

- Pentru fiecare actiune exista o reactiune egala si de sens opus (principiul

actiunilor reciproce);
- Daca asupra unui punct material actioneaza simultan mai multe forte, fiecare ii
imprima propria acceleratie, independent de prezenta celorlalte forte,
acceleratia punctului material fiind egala cu suma vectoriala a acceleratiilor
independente (principiul suprapunerii fortelor).

Vom exemplifica modul in care Newton determina viteza si legea de miscare a

unui sistem mecanic, in conditiile in care cunoastem fortele care actioneaza asupra
lui, rezolvand urmatoarea problema: consideram o nava propulsata de o forta
orizontala constanta F, care intampina o rezistenta la inaintare proportionala cu
patratul vitezei: R = -av 2, unde semnul minus indica faptul ca forta se opune vitezei,
iar a este o constanta. Trebuie sa aflam cum depinde poazitia navei de timp si cum
depinde viteza ei de timp, in ipoteza unei miscari rectilinii. Pe verticala, greutatea si
forta lui Arhimede isi fac echilibru (suma lor este zero). Metoda lui Newton porneste
de la principiul fundamental:

dv
m  F  av 2 (3.2.2)
dt

Impartim la masa m relatia anterioara si notam F/m = b si a/F = c 2. Ecuatia de

miscare devine:

dv
 b(1  c 2 v 2 ) (3.2.3)
dt

Aceasta este o ecuatie diferentiala cu doua variabile, viteza si timpul, pe care le

separam:

dv
 bdt (3.2.4)
1  c 2v 2

Acum putem sa integram ecuatia:

v dv t
 2 2
 b  dt (3.2.5)
v0 1  c v 0

1 1 1 1 
Prima integrala se calculeaza apeland la un artificiu:    :
2 2
1 c v 2  1  cv 1  cv 

v 1  v dv
dv v dv 
  bt
     (3.2.6)
2 2
v0 1  c v 2  v0 1  cv v0 1  cv 

Vom calcula prima integrala din paranteza facand substitutia 1- cv = u. Diferentiind-

o, obtinem: -cdv = du, adica dv = -du/c. Integrala devine:
v dv 1 u du 1 u 1 u 1 1  cv0
      lnu u  ln 0  ln (3.2.7)
v0 1  cv c u0 u c c u c 1  cv
0

In mod analog, a doua integrala devine:

vdv 1 u du 1 u 1 u 1 1  cv
    lnu u  ln  ln (3.2.8)
v0 1  cv c u 0 u c c u0 c 1  cv0
0

Adunand cele doua integrale obtinem:

 v dv 1  v dv v dv 
  1 ln 1  cv  1  cv0   bt (3.2.9)
    
2 2
v0 1  c v 2  v0 1  cv v0 1  cv  2c  1  cv 1  cv0 

Daca nava pleaca din repaus (v0 =0, la t0 =0), rezultatul pe care il obtinem va fi:

1 1  cv
ln  bt (3.2.10)
2c 1  cv

De aici extragem viteza navei ca functie de timp:

1  cv 1 e 2cbt  1 1 ecbt  e  cbt 1 sinh cbt 1

 e 2cbt  v   2cbt      tanh cbt (3.2.11)
1  cv c e  1 c ecbt  e  cbt c cosh cbt c

Am introdus functiile hiperbolice: sinh x = (e x – e-x) / 2, cosh x = (ex + e-x) / 2 si tanh x

= (ex – e-x) / (ex + e-x). Graficul vitezei in functie de timp (Figura 3.2.1) este graficul
functiei tangenta hiperbolica avand ca argument produsul cbt:

Figura 3.2.1 – Reprezentarea grafica a legii vitezei

Observam ca atunci cand timpul t ∞, viteza tinde spre valoarea limita:

1 F
v  vlim   ,
c a
(3.2.12)

deoarece tangenta hiperbolica se apropie asimptotic de valoarea 1 cand argumentul

tinde la infinit. Deci, in final nava se deplaseaza cu o viteza constanta, viteza limita,
pe care o atinge cand forta de rezistenta, al carei modul creste cu viteza, devine
egala cu forta de propulsie, F, acceleratia anulandu-se: F = av 2lim.

Urmatorul obiectiv este sa aflam cum depinde coordonata de timp. Aceasta se obtine
integrand legea vitezei:

dx 1 dt x 1t
v   tanh cbt  dx  tanh cbt   dx   dt  tanh cbt (3.2.13)
dt c c x0 c0

Ca si prima data, am separat variabilele si acum trebuie sa calculam cele doua

integrale obtinand rezultatul:

t cosh cbt
x  x0  ln cosh cbt t  ln  ln cosh cbt (3.2.14)
0 cosh cbt0

In expresia 3.2.14 a legii de miscare am considerat t 0 = 0. Cu aceste rezultate: 3.2.11

si 3.2.14, putem calcula pozitia si viteza navei la orice moment de timp.

3.3 Formalismul lui Lagrange

Problema mecanicii poate fi rezolvata mai elegant cu ajutorul principiului

minimei actiuni, enuntat de Hamilton. Acesta ofera o formulare a mecanicii clasice
mult mai flexibila si mai puternica decat cea a lui Newton, care s-a dovedit utila si in
teoria relativitatii, in teoria cuantica a campurilor si in teoria particulelor elementare.
Acest principiu este echivalent celor patru principii ale lui Newton si se enunta astfel:
“Orice sistem mecanic este caracterizat de o functie bine determinata de
coordinate (q), viteze ( q ) si eventual de timp, numita functia lui Lagrange, sau
lagrangeianul sistemului:
L  L(q, q , t ) .

Daca la momentele t1 si t2 sistemul ocupa pozitiile cunoscute q(1) si respectiv q(2), intre
aceste doua pozitii sistemul se misca astfel incat integrala:
t2
S [q]   L(q, q , t )dt , (3.3.1)
t1

numita actiune, ia o valoare extrema (uneori minima)”.

 Figura 3.3.1 – Traiectoria reala si o traiectorie virtuala a unui corp lansat in
camp gravitational

In Figura 3.3.1 am reprezentat cu o linie plina parabolica traiectoria reala a unei

mingi de basket lansata de un sportiv in camp gravitational. Daca vom calcula
integrala actiunii pe aceasta traiectorie si pe o alta traiectorie, desenata cu linie
punctata si numita traiectorie virtuala, vom obtine o valoare minima pe traiectoria
reala indiferent de forma traiectoriei virtuale.

In optica exista un principiu asemanator, numit principiul lui Fermat:

“Traiectoria reala a razei de lumina reprezinta o extremala a drumului optic”:

B
 nds  stationar (3.3.2)
A

In aceasta expresie n = c / v (c este viteza luminii in vid, iar v este viteza luminii in
mediul respectiv) se numeste indice de refractie al mediului iar ds reprezinta
elementul infinitezimal de traiectorie. Deoarece produsul nds = (c / v)ds = c (ds / v) =
c dt, principiul se mai enunta ca o conditie ca timpul in care lumina se propaga intre
doua puncte ale unui mediu optic transparent sa fie extrem (in particular minim) .
Putem deduce din conditia ca timpul sa fie extrem, legea lui Snell referitoare la
fenomenul de refractie a luminii:
 Figura 3.3.2 – Traiectoria reala (ANB) si traiectorii virtuale ale unei raze de
lumina care se propaga de la A la B intersectand suprafata plana de separatie
intree doua medii optic transparente cu indicii de refractie n 1 si respectiv n2

In Figura 3.3.2 lumina se propaga de la A la B pe traiectoria (ANB) pe care timpul de

parcurgere este un extrem. Traiectoria (ALB) implica un drum mai lung prin mediul cu
indicele de refractie n1 (unde viteza este mai mare) si mai scurt prin mediul al doilea
unde viteza luminii este mai mica. Traiectoriile (ACB) sau (ADB) implica drumuri mai
lungi prin mediul al doilea unde viteza este mai mica si drumuri mai scurte prin
mediul unde viteza este mai mare. Traiectoria pe care timpul este minim (ANB) este
un compromis intre cele doua. Conditia de extrem conduce la relatia: n1 sin i = n2 sin
r, numita legea lui Snell. Cele doua unghiuri: i – unghiul de incidenta si r – unghiul de
refractie sunt definite in figura 3.3.2 cu ajutorul normalei la suprafata de separate
intre cele doua medii (linia intrerupta). Richard Feynman, parintele electrodinamicii
cuantice, ne asigura ca fotonii parcurg toate traiectoriile posibile intre punctele A si B,
dar contributia decisiva la rezultatul final provine de la traiectoriile pentru care timpul
este extrem, celelalte traiectorii anulandu-si reciproc contributiile.
Intorcandu-ne la mecanica, se pune problema modului in care construim
functia Lagrange pentru diferitele sisteme mecanice. Din considerente de
omogenitate si izotropie a spatiului si de uniformitate a timpului putem deduce ca
pentru un punct material izolat (in absenta fortelor) functia Lagrange are expresia:

mv 2
L
2
(3.3.3)
adica este egala cu energia cinetica a particulei. Daca avem mai multe puncte
materiale care nu interactioneaza cu nimeni, functia Lagrange trebuie sa fie aditiva,
adica in ecuatiile de miscare ale unei particule sa nu apara marimi referitoare la
particule cu care aceasta nu interactioneaza:

N mi vi2
L  (3.3.4)
i 1 2

Daca avem un sistem izolat de puncte materiale, care interactioneaza intre ele, dar
nu si cu mediul exterior, in functia Lagrange anterioara va aparea un termen
suplimentar care descrie interactiunea dintre particule si care depinde doar de
pozitiile acestora:

N mi vi2  
L   U (r1 , r2 ,...) (3.3.5)
i 1 2
 
Acest termen, U ( r1 , r2 ,...) , se numeste energia potentiala de interactiune. In cazul
in care sistemul mecanic se misca intr-un camp de forte exterioare produse de un alt
sistem a carui miscare se cunoaste (de exemplu Pamantul se misca in campul
gravitational produs de Soare) functia Lagrange are expresia:

mi vi2
N  
L   U (r1 , r2 ,..., t ) (3.3.6)
i 1 2

Aceasta expresie difera de 3.3.5 prin faptul ca, acum, energia potentiala ar putea
depinde si de timp. In cazul in care fortele produse de al doilea sistem nu depend de
timp, acest lucru nu se intampla. In cazul mingii aruncate in Figura 3.3.1 functia
Lagrange are expresia:

mv 2
L  mgy
2

Principiul minimei actiuni, faptul ca integrala actiunii are un extrem pe traiectoria

reala, conduce la niste ecuatii care, prin integrare, permit aflarea dependentei de
timp a pozitiei si a vitezei. Aceste ecuatii se numesc ecuatiile Euler-Lagrange si le
vom deduce in cele ce urmeaza. La inceput,insa, vom discuta despre coordonatele,
vitezele si acceleratiile generalizate. Asa cum am vazut, pozitia unui punct material
liber este definita cu ajutorul a trei coordinate (x, y, z) intr-un sistem cartezian de
coordonate. Daca folosim coordonatele sferice, (x, y, z) sunt inlocuite de (r, θ, φ) – o
distanta si doua unghiuri (latitudinea si longitudinea) sau, daca folosim coordonatele
cilindrice, de (ρ, φ, z) doua distante si un unghi (Figura 3.3.3):
 Figura 3.3.3 – Specificarea pozitiei punctului material A in coordonate
carteziene (x,y,z), in coordonate sferice (r, θ, φ) si in coordonate cilindrice (ρ, φ,
z).

Spunem ca punctul material liber are trei grade de libertate (numarul parametrilor
independenti cu care specificam univoc pozitia punctului). In general un sistem
alcatuit din mai multe puncte materiale libere (N) ar avea 3N grade de libertate. Daca
este supus unor legaturi (fire, tije, constrangeri) care limiteaza posibilitatile de
miscare ale sistemului, numarul gradelor de libertate se micsoreaza corespunzator:
de exemplu, un inel, obligat sa culiseze pe o tija fixa, are un singur grad de libertate.
In concluzie, putem specifica univoc pozitia unui sistem mecanic cu ajutorul
coordonatelor carteziene, sferice, cilindrice sau cu orice alte coordonate alcatuite din
unghiuri si distante inventate de noi. Este important pentru un sistem dat ca numarul
lor sa fie acelasi: numarul gradelor de libertate ale sistemului respectiv. Prin definitie
coordonatele generalizate ale unui sistem cu s grade de libertate sunt cei s parametri
oarecare q1, q2,..., qs care specifica univoc pozitia sistemului. Derivatele la timp ale
coordonatelor se numesc viteze generalizate: q  i , i = 1, 2,..., s. Derivatele la timp ale
vitezelor se numesc acceleratii generalizate: qi , i = 1, 2, ..., s.

Vom considera un sistem cu un grad de libertate, s =1, a carui pozitie va fi

precizata de o singura coordonata, q, si care va avea o singura viteza generalizata,
q
 . Intr-un spatiu ale carui axe sunt coordonatele generalizate, numit spatiul
configuratiilor, un punct reprezinta pozitia unui sistem la un moment dat, iar o curba
este traiectoria lui. Si aici avem o traiectorie reala si traiectorii virtuale (Figura 3.3.4).
Vom nota q (t ) legea de miscare pe traiectoria reala si cu q (t )  q (t )   (t ) cea
corespunzatoare unei traiectorii virtuale. ε este un parametru pozitiv mic, iar η(t) o
functie continua impreuna cu derivata ei de ordinul intai, care satisface conditiile la
capete: η(t1) = η(t2) = 0. Produsul εη(t) exprima diferenta dintre cele doua traiectorii,
iar la capete, unde curbele coincid, se anuleaza. Actiunea pe traiectoria virtuala
devine o functie de parametrul ε:

t2 t2
S ( )   L(q, q , t )dt   L(q   , q   , t )dt (3.3.7)
t1 t1

Figura 3.3.4 – Traiectoria reala si traiectorii virtuale in spatiul configuratiilor.

Conditia ca actiunea sa aiba un extrem pe traiectoria virtuala, conduce la ecuatia de

miscare:
t2 t2
dS  L q L q   L L 
0   dt       dt 
d   0 t1  q  q   t1  q q 
 0  0
t2  t
L d  L  d  L   L  2 t 2  L d  L 
           dt            dt 
t1  q dt  q  dt  q    0  q t1 t1  q dt  q    0
t2 
L d  L 
       dt  0
t1  q dt  q    0

(3.3.8)

Deoarece η(t) este o functie arbitrara, in acord cu teorema fundamentala a calculului

variational, anularea integralei implica anularea parantezei din integrala, adica:

L d  L 
  0 (3.3.9)
q dt  q 
Aceasta este ecuatia lui Lagrange. Integrarea ei permite aflarea functiei q(t) si deci
putem sti pozitia sistemului in viitor. Primul termen este forta generalizata iar al doilea
reprezinta derivata la timp a impulsului generalizat. Constantele de integrare se
determina daca stim pozitia si viteza sistemului la un moment dat. Daca sistemul are
mai multe grade de libertate, s > 1, pozitia va fi specificata de mai multe coordonate
generalizate, qi(t), i = 1, 2, .., s. Vom avea s ecuatii Euler-Lagrange:

L d  L 
  0 (3.3.10)
qi dt  q i 

Vom aplica metoda lui Lagrange in rezolvarea problemei lui Kepler: sa se determine
miscarea unei particule in camp de forte exterioare in care energia potentiala U
depinde doar de distanta r la un punct fix numit centrul campului. Spunem ca avem
un camp de forte centrale si U = U(r), iar forta este data de :
 L 
U dU r
F     (3.3.11)
r r dr r

In problema lui Kepler este vorba despre atractia gravitationala universala:

Mm 
U  K  , (3.3.12)
r r

iar forta de atractie are expresia:

 
Mm r
F  K 2
r r
(3.3.13)

Momentul acestei forte in raport cu centrul campului este nul (forta este antiparalela
cu raza vectoare). Consecinta este ca momentul cinetic al punctului material se
conserva si deci traiectoria este plana. Ne alegem axele in planul miscarii (care
contine raza vectoare plecata din centrul campului si viteza particulei). Miscarea fiind
plana, sistemul are doua grade de libertate si este potrivit sa alegem coordonatele
generalizate r si θ, coordonatele polare (Figura 3.3.5):
 Figura 3.3.5 – Planul miscarii si coordonatele polare r si θ.

Functia Lagrange va avea expresia:

mv 2 mv 2 
L U   (3.3.14)
2 2 r

Vom exprima viteza carteziana cu ajutorul vitezelor generalizate: r si  .

2 2 2 2
 dx   dy  d  d 
v 2  v x2  v 2y          r cos       r sin    
   
dt dx  dt   dt  (3.3.15)
  r cos  r sin     r sin   r cos   r  r 
2 2 2 2 2

Functia Lagrange devine:

L
2

m 2

r  r 2 2 

r
(3.3.16)

iar ecuatiile Euler-Lagrange:

L d  L 
    0,
r dt  r 
(3.3.17)
L d  L 
  0
 dt   

devin:
 
r  r 2  
mr 2
(3.3.18)
d
dt
mr 2  0
Integrand a doua ecuatie obtinem:

mr 2  M  constant , (3.3.19)

adica expresia momentului cinetic M = M z =mrv sin α, unde α este unghiul dintre raza
vectoare si viteza, exprimata in coordonate polare. Daca eliminam timpul in cele
doua ecuatii 3.3.18 obtinem ecuatia traiectoriei, r = r(θ):

1 1
 1  e cos  )  (3.3.20)
r p

Geometria analitica ne invata ca eceasta este ecuatia unei sectiuni conice (Figura
3.3.6):

- hiperbola, daca e > 1,

- parabola, daca e =1,

- elipsa, daca 0 < e < 1,

- cercul, daca e = 0.

Constantele e si p se numesc excentricitatea orbitei, respectiv parametrul ei:

2 EM 2 M2
e  1 iar p  (3.3.21)
m 2 m

In aceste expresii, E este energia punctului material, iar M – momentul cinetic.

 Figura 3.3.6 – Traiectorii posibile in camp gravitational (sectiuni conice).

Kepler a descoperit, prin observatii astronomice, legile care ii poarta numele si care
au fost deduse apoi de catre Newton pe baza analizei prezentate mai sus:

- Planetele se misca pe traiectorii eliptice, avand Soarele intr-unul din focare;

- Raza vectoare matura arii egale in intervale de timp egale;

- Patratul perioadei de revolutie in jurul Soarelui este proportional cu semiaxa mare a

elipsei la cub.

3.4 Formalismul lui Hamilton

Starea mecanica a unui sistem este definita prin pozitie (coordonatele

generalizate) si prin viteza (vitezele generalizate). Cunoasterea starii mecanice
la un moment dat este necesara pentru a afla constantele de integrare din solutiile
ecuatiilor Euler-Lagrange, scopul fiind aflarea starii mecanice la un moment
ulterior. Uneori este mai comod sa descriem starea mecanica cu ajutorul
coordonatelor generalizate si al impulsurilor generalizate. In formalismul
Hamiltonian se face o schimbare de variabila de la viteze la impulsuri. Consecinta
este ca functia Lagrange, L( q, q , t ) , va fi inlocuita de functia Hamilton H ( q, p, t )
, iar ecuatiile Euler-Lagrange vor fi inlocuite de ecuatiile lui Hamilton, numite
ecuatiile canonice. In matematica aceasta schimbare a variabilelor independente
se numeste transformare Legendre. Vom scrie diferentiala functiei Lagrange dupa
coordinate si viteze:
s L L
dL   [ dqi  dq i ] (3.4.1)
i 1 qi q i

Derivatele functiei Lagrange in raport cu vitezele se numesc impulsuri

generalizate:
L
 pi (3.4.2)
q i
Ecuatiile Euler-Lagrange se pot rescrie:
L d  L  L d
     pi  p i (3.4.3)
qi dt  q i  qi dt
Cu notatiile 3.4.2 si 3.4.3 diferentiala functiei Lagrange devine:
s
dL    p i dqi  pi dq i  (3.4.4)
i 1
Al doilea termen poate fi exprimat (folosind formula de derivare a unui produs):
pi dq i  d  pi q i   q i dpi (3.4.5)
Inlocuim in 3.4.4 :
s
dL    p i dqi  d  pi q i   q i dpi  (3.4.6)
i 1
Al doilea termen din membrul drept se trece in membrul stang si toata ecuatia se
inmulteste cu -1:
 s  s
d   pi q i  L      p i dqi  q i dpi  (3.4.7)
 i 1  i 1
Cantitatea de sub semnul diferentiala din menbrul stang se numeste functia lui
Hamilton si reprezinta energia sistemului:
s
H  q, p, t    pi q i  L (3.4.8)
i 1
Diferentiala ei se poate exprima sub forma:
s  H H  s
dH    dqi  dpi      p i dqi  q i dpi  (3.4.9)
i 1 qi pi  i 1
Egaland coeficientii lui dqi si dpi obtinem ecuatiile canonice:
H H
q i  si p i   , i = 1, 2,….,s (3.4.10)
pi qi
Ele formeaza un sistem de 2s ecuatii diferentiale de ordinal intai. Prin integrarea
lor deducem functiile q = q(t) si p = p(t). Constantele de integrare se afla daca se
dau conditiile initiale: q si p la un moment dat. Vom exemplifica aplicand acest
formalism in problema oscilatorului liniar armonic (Figura 3.4.1):
 Figura 3.4.1 – Oscilatorul liniar armonic

Stabilim ca sistemul mecanic, corpul de masa m din figura, are un singur grad de
libertate: se misca pe axa Ox. Pozitia lui va fi descrisa de coordonata x, iar
impulsul va fi p = mv = m dx/dt.
Functia lui Hamilton, energia are expresia: H = T + U = p 2 /2m + kx2 /2. Am
exprimat energia cinetica T = mv2 /2 = p2 /2m cu ajutorul impulsului p, asa cum
cere formalismul Hamilton. De asemenea energia potentiala a unui arc deformat
este kx2 /2.
Ecuatiile canonice devin:
H p
x  
p m
(3.4.11)
H
 
p   kx
x
Pentru a rezolva sistemul de ecuatii mai derivam la timp o data prima ecuatie si
inlocuim in a doua:
k
mx  kx  0  x  x  0  x   2 x  0 , (3.4.12)
m
unde am notat cu ω2 raportul k / m. Ultima expresie se numeste ecuatia
oscilatorului liniar armonic. Functiile care, dupa ce au fost derivate de doua ori si
aduna cu ele insele, ne dau rezultatul zero, sunt functiile armonice, sinus si
cosinus. Intr-adevar, solutiile acestei ecuatii sunt sin ωt si cos ωt, si deci si o
combinatie liniara a lor:
x  a sin t  b cos t (3.4.13)
unde a si b sunt doua constante de integrare.Daca notam A  a 2  b 2 si
a b
 cos  , iar  sin  , expresia 3.4.13 capata o forma mai simpla:
2 2
a b a  b2
2

x  A sin  t    (3.4.14)
In care A este amplitudinea oscilatiilor, ω este frecventa unghiulara, φ este faza
initiala, iar ωt+φ este faza oscilatiilor. Derivata la timp a solutiei 3.4.14 ne ofera
legea vitezei:
 v  x  A cos t    (3.4.15)
Pentru a determina constantele de integrare trebuie sa cunoastem pozitia si
impulsul sau viteza la momentul zero. Sa ne imaginam ca miscarea a inceput
astfel: am tras corpul legat de resort spre dreapta pana in pozitia x 0 > 0 si l-am
eliberat din repaus, deci v0 = 0. Ecuatiile 3.4.14 si 3.4.15 devin:
x0  A sin 
(3.4.16)
0  A cos 
Din a doua ecuatie deduce cos φ = 0, deci φ = ±π/2. Deoarece in prima ecuatie x 0
este pozitiv, alegem semnul plus, iar prima ecuatie 3.4.16 ne da valoarea
amplitudinii: A = x0. Acum putem prezenta rezultatul final:
 k 
x  x0 sin  t  
 m 2
(3.4.17)
k  k 
v  x0 cos t  
m  m 2
cu ajutorul caruia putem determina starea mecanica in viitor.

IV. LEGI DE CONSERVARE

4.1 Legea conservarii energiei

Legile de conservare sunt asociate cu notiunea de simetrie care, etimologic, in

limba greaca, insemna proportionalitate, similaritate in aranjarea partilor, sens in care
simetria se opune haosului, fiind o masura a ordinii (intr-o situatie caracterizata de
simetrie, magarul lui Buridan a murit de foame). Hermann Weyl defineste simetria
astfel: „un obiect este simetric daca ramane neschimbat in urma unei transformari”.
Conceptul de simetrie se refera nu doar la obiecte ci si la fenomenele fizice si la
legile care le guverneaza. O lege fizica este simetrica daca isi pastreaza forma (este
invarianta) in urma unor transformari legate, de exemplu, de conditiile in care este
observat fenomenul fizic. Astfel, daca se efectueaza un experiment cu un sistem fizic
si apoi se repeta experimentul mai tarziu, trebuie sa obtinem acelasi rezultat,
conditiile ramanand aceleasi. In caz contrar, niste cauze ar produce un efect astazi si
alt efect maine. Spunem ca legile mecanicii sunt invariante la translatiile temporale.
Aceasta proprietete decurge din uniformitatea timpului: toate momentele de timp sunt
echivalente.

Pentru un sistem mecanic izolat, uniformitatea timpului cere ca functia Lagrange care
L
il descrie sa nu contina explicit timpul:  0 . Derivata totala la timp a functiei
t
Lagrange devine:
 dL L s  L dq i L dq i  s  L L dq i 
         q i    (4.1.1)
dt t i 1  q i dt q i dt  i 1  q i q i dt 

L d  L 
Inlocuind    obtinem:
q i dt  q i 

s 
dL d  L  L dq i  s
d  L 
  q i         q i 
dt i 1  dt  qi  qi dt  i 1 dt  q i 
 
d  L  d  L 
   q i     q i – L   0  (4.1.2)
dt  i q i  dt  i q i 
L
 E   q i – L  const.
i q i

s
L
Marimea E   q i – L se numeste energia sistemului. Putem arata ca se poate
i 1 q i
exprima ca suma dintre energia cinetica T, si energia potentiala U: E = T + U.

Relatia 4.2 ne spune ca: „Energia unui sistem mecanic izolat se conserva in timp”.
Aceasta se intampla si in campuri de forte exterioare constante in timp
(conservative), deoarece energia potentiala nu contine timpul si implicit nici functia
Lagrange nu va contine timpul.

Cu toate ca este o notiune foarte importanta in fizica si in viata noastra de

toate zilele, energia nu poate fi definita usor. Vom incerca sa o definim cu ajutorul
altor marimi, cum ar fi lucrul mecanic. De obicei acesta se noteaza cu litera L, pe
care am folosit-o pentru functia Lagrange. De aceea in continuare vom nota marimea
numita lucru mecanic cu litera W. Lucrul mecanic se defineste imaginandu-ne
urmatoarea situatie fizica: o forta (masura a interactiunii) constanta (in marime,
directie, sens) actioneaza asupra unui corp care sufera deplasarea Δr (Figura 4.1.1):

Figura 4.1.1 – Lucrul mecanic al unei forte constante

Prin definitie lucrul mecanic W al fortei constante F este o marime scalara egala cu
produsul dintre proiectia fortei pe directia deplasarii (Fcosθ) si marimea deplasarii
(Δr):

 
W  F  r  cos  F  r (4.1.3)

Putem spune ca lucrul mecanic este produsul scalar dintre vectorul forta si vectorul
deplasare. Unitatea de masura pentru lucru mecanic in Sistemul International se
numeste Joule: 1 J = 1 N x 1 m = 1 kg x m 2 x s-2. Daca forta contribuie la deplasare
(θ < 900, W > 0) lucrul se numeste motor, iar daca se opune deplasarii (90 0 < θ 
1800 , W < 0) lucrul se numeste rezistent. Cand definim vectorul deplasare facem
referire la deplasarea punctului de aplicatie al fortei. In cazul unui punct material,
acesta coincide cu deplasarea punctului material In cazul unui corp deformabil cele
doua deplasari nu mai coincid. O forta nu efectueaza lucru mecanic daca punctul ei
de aplicatie nu sufera o deplasare sau daca suportul ei este perpendicular pe
deplasare.

Uneori trebuie sa evaluam lucrul mecanic efectuat de o forta care nu este

constanta. In acest caz vom considera, pe drumul punctului de aplicatie al fortei,
deplasari infinit mici, astfel ca forta la cele doua capete ale lor sa nu difere prea mult
si sa o putem considera constanta. Vom calcula lucrul elementar dW pe un astfel de
interval infinitezimal dr cu definitia de la lucrul mecanic al unei forte constante: dW =
F*dr = F*dr*cosθ, si vom insuma lucrurile elementare de pe toate deolasarile infinit
mici (aflate in numar infinit mare) care compun traiectoria:

rB 

W AB  F  dr (4.1.4)
rA

Vom calcula, ca exemplu, lucrul mecanic al fortei de atractie universala atunci cand
un punct material de masa m se indeparteaza din A in B in campul fortei de atractie
produs de corpul de masa M (Figura 4.1.2):

Figura 4.1.2 – Lucrul mecanic al unei forte variabile

In acest caz forta de atractie universala scade cu patratul distantei si lucrul elementar
in deplasarea infinitezimala dr este:

Mm Mm
dW  K 2
dr  cos180 0   K 2 dr , (4.1.5)
r r

iar lucrul total este:

r
B rB
Mm rB
1 B 1 1
W AB   dW    K dr   KMm  r  2 dr  KMm  KMm   (4.1.6)
A rA r2 rA r rA  rB rA 

Observam ca lucrul mecanic este rezistent, deoarece forta se opune deplasarii.

Integrala (4.1.6) are semnificatia geometrica de arie de sub graficul fortei in functie
de pozitie. De aceea uneori este mai usor sa calculam lucrul mecanic cu ajutorul
ariei. Vom face asta pentru a calcula lucrul mecanic al fortei elastice. Situatia este
prezentata in Figura 3.4.1 din capitolul al treilea: corpul de masa m se deplaseaza
din pozitia O (x=0) in pozitia A (x=x) sub actiunea fortei elastice: F = -k*x, unde k este
constanta elastica a resortului, iar x este deformarea lui. Forta elastica este
reprezentata in Figura 4.1.3 ca functie de pozitie. Aria dintre grafic si axa Ox luata cu
semnul minus (este sub axa Ox) este aria unui triunghi: Aria = = F*x/2 = - k*x 2 / 2 =
WOA.
 Figura 4.1.3 – Lucrul mecanic al fortei elastice

Vom defini acum energia cinetica a unui punct material ca fiind capacitatea
acestuia de a efectua lucru mecanic asupra mediului extern datorita faptului ca se
afla in miscare. Vom considera un punct material care, sub actiunea fortelor externe
aplicate lui, isi modifica viteza de la valoarea v 1 la valoarea v2. Putem estima lucrul
mecanic al fortelor externe prin:
v2
x2 x2 x2 x2 v2
mv 2 mv22 mv12
 
 dv dv dx
Wext    F dx   ma  dx   m dx   m dx   mvdv    (4.1
x1 x1 x1 dt x1 dx dt v1 2 v1
2 2

.7)

Observam ca lucrul mecanic al fortelor externe este egal cu diferenta dintre valoarea
finala si cea initiala a marimii m*v 2 / 2. Aceasta marime se va numi, prin definitie,
energia cinetica a punctului material in starea mecanica in care are viteza v:

mv 2
T  Ec  (4.1.8)
2

Expresia 4.1.7 se poate scrie:

Wext  Ecfinal  Ecinitial  Ec (4.1.9)

si poarta numele de teorema variatiei energiei cinetice: „variatia energiei cinetice a

unui punct material, in raport cu un sistem de referinta inertial, este egala cu lucrul
mecanic al rezultantei fortelor aplicate punctului material”. Daca punctul material se
opreste in final, Ecfinal = 0, atunci Ecinitial = - Wext = W’ext unde W’ext reprezinta lucrul
mecanic efectuat de punctul material asupra mediului exterior pana la oprirea lui
completa: aceasta este semnificatia energiei cinetice pe care punctul o avea in
starea initiala. De exemplu, o piatra ce are o anumita viteza, este capabila sa sparga
un geam cu o anumita grosime. O viteza mai mica sau mai mare modifica aceasta
capacitate. In cazul unui automobil cu o capacitate de franare constanta, energia
cinetica pe care o poseda la un moment dat este proportionala cu distanta pana la
oprire.

Pentru a defini energia potentiala trebuie sa vedem ce inseamna fortele

conservative: ”forte al caror lucru mecanic intre doua pozitii nu depinde de drumul
urmat, sau, echivalent, forte al caror lucru mecanic pe un drum inchis este nul”.
Putem arata, plecand de la definitie, ca sunt forte conservative:

- Forta elastica,
- Forta de atractie universala, si, in cazul particular al campului gravitational
uniform de la suprafata Pamantului:
 - Forta de greutate.
In cazul fortei elastice, daca vom considera drumul inchis OAO (Figura 4.1.3 si
Figura 3.4.1), obtinem WOAO = WOA + WAO = - k*x2 / 2 + k*x2 / 2 = 0. In cazul fortei
atractiei universale (Figura 4.1.2 si formula 4.1.6), pe drumul inchis ABA, obtinem:
WABA = WAB + WBA = - KMm (1/rB – 1/rA) + KMm (1/rB – 1/rA) = 0. Forta de greutate are
aceeasi natura ca si forta atractiei universale, fiind un caz particular al acesteia.
Daca un punct material este plasat in camp de forte conservative, el va avea
capacitatea de a efectua un lucru mecanic asupra mediului exterior datorita pozitiei
pe care o ocupa in acel camp: de exemplu un bolovan, plasat la etajul al X-lea al
unui bloc si lasat sa cada, va produce un efect mult mai mare asupra solului decat
acelasi bolovan situat la etajul I. Vom defini energia potentiala prin relatia:

E p  E pfinal  E pinitial  W12 Fconservativa : (4.1.10)

„variatia energiei potentiale a unui punct material care se deplaseaza intre doua
puncte ale unui camp de forte conservative este egala cu minus lucrul mecanic al
fortelor conservative care actioneaza asupra lui in cursul deplasarii”. Sub forma
diferentiala expresia se scrie:
 
dE p  dU   F  dr , (4.1.11)

de unde observam ca fortele conservative deriva din energia potentiala:

 dE p dU  U  U  U 
F        U   i  j k (4.1.12)
dr dr  x y z 

Sa definim, folosind relatia 4.1.10 energia potentiala a unei bile in campul

gravitational al Pamantului, la suprafata lui (Figura 4.1.4):

Figura 4.1.3 – Energia potentiala in camp gravitational uniform

 E pB  E pA  W ABmg  mg ( y1  y 2 )  mg ( y 2  y1 )  mgy 2  mgy1 (4.1.13)

Relatia 4.1.13 nu ne ofera nici energia potentiala din A si nici din B, ci doar diferenta
lor. Se obisnuieste sa se aleaga o pozitie in care, prin conventie, sa se considere
energia potentiala egala cu zero. In acest caz, din 4.1.13 banuim ca energia
potentiala are expresia mgy si este potrivit sa alegem punctul de referinta la sol,
c
unde y = 0: E pO  0 . Inlocuind pozitia finala, B, cu solul, O, relatia 4.1.13 devine:

E pO  E pA  mg  0  mgy1  E pA  mgy1  E p  mgy (4.1.14)

In mod analog vom gasi energia potentiala a unui punct material atasat de un arc
deformat:

kx 2
Ep  , (4.1.15)
2

unde am ales punctul de referinta in pozitia in care arcul este nedeformat, si energia
potentiala a unui punct material de masa m in campul de atractie gravitationala
universala produs de un corp sferic, sau punctual, la distanta r de centrul acestuia:

Mm
E p  K (4.1.16)
r

caz in care energia potentiala se considera nula la o distanta infinita de sursa

campului. Observam ca, spre deosebire de energia cinetica definita pentru o stare
mecanica a punctului material, energia potentiala caracterizeaza punctul material si
campul de forte conservative in care se afla, adica, de exemplu, energia potentiala
mgy nu este doar a punctului material ci a sistemului punct material-planeta Pamant,
care produce campul.

Adunand relatia 4.1.9 cu 4.1.10:

 
 Ec  E p  Wext  WFconservative  WFconservative  WFneconservative  WFconservative 
(4.1.17)
 WFneconservative  E  WFneconservative

obtinem urmatorul rezultat: “variatia energiei mecanice,E = E c + Ep, este egala cu

lucrul mecanic al fortelor neconservative (fortele de frecare sunt un bun exemplu)
care actioneaza asupra punctului material”. In relatia 4.1.17 lucrul mecanic al fortelor
exterioare a fost scris ca suma dintre lucrul fortelor conservative si cel al fortelor
neconservative. Daca asupra sistemului mecanic nu actioneaza forte neconservative,
energia mecanica nu se modifica.

Atunci cand trebuie sa comparam vitezele cu care se efectueaza lucru

mecanic de catre diferite sisteme suntem ajutati de marimea fizica numita putere
mecanica:
  
dW F  dr  
P   F v (4.1.18)
dt dt

Aceasta este puterea instantanee, exprimata ca limita cand Δt0 din puterea medie:

Pm = W / Δt
(4.1.19)

Unitatea de masura este watt-ul (James Watt): 1 W = 1 J/s = 1 kg x m 2 / s3. Intalnim

ca unitate tolerata calul putere (horsepower) : 1 hp = 736 W. Energia electrica se
exprima cu ajutorul puterii, kilowatt-ora: 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3.60 x 106 J.

4.2 Legea conservarii impulsului

Dacã efectuam un experiment fizic într–un anumit loc (mãsurãm perioada unui
pendul gravitational care efectueazã mici oscilatii in acord cu formula T  2 l / g ) si
apoi repetam experimentul in alt loc vom obtine acelasi rezultat. Acesta este un
exemplu de invarianta a legilor fizicii la translatiile spatiale (daca se pastreaza
aceleasi conditii externe). Invarianta deriva din omogenitatea spatiului (spatiul are
acelesi proprietati in toate punctele sale). In cazul unui sistem mecanic izolat, din
aceasta proprietate a spatiului decurge conservarea marimii fizice vectoriale numite
impuls. Pentru un punct material impulsul este definit ca produsul dintre masa si
viteza lui: p = mv. Principiul fundamental al mecanicii clasice, formulat de Newton, ne
permite sa extragem teorema impulsului pentru un punct material:

 dp  
F  dp  Fdt (4.2.1)
dt

„variatia impulsului unui punct material este egala cu impulsul rezultantei fortelor
aplicate asupra lui”, adica este egala cu produsul dintre rezultanta fortelor si
intervalul de timp in care actioneaza. Daca vom considera doua puncte materiale
asupra carora actioneaza atat forte exterioare (F1,2) cat si forte interioare (F12,21)
aplicand fiecaruia teorema impulsului si adunand cele doua relatii obtinem:

 
     
d  p1  p2   F1  F2 dt  dp  Fdt (4.2.2)

unde p = p1 + p2 este impulsul total al sistemului iar F = F1 + F2 este rezultanta

fortelor exterioare (fortele interioare se anuleaza reciproc, deoarece apar in pereche
actiune-reactiune in sistem). Aflam astfel ca doar fortele exterioare pot modifica
impulsul total al unui sistem! Baronul Munchhausen a mintit atunci cand a relatat
cum a iesit impreuna cu calul sau dintr-o mlastina, tragandu-se cu mainile de
sireturile bocancilor si tinand ferm calul strans intre picioare, deoarece aceste sunt
forte interioare.

Daca sistemul este izolat (nu avem forte exterioare, F = 0), teorema impulsului
devine legea conservarii impulsului:

  n 
dp  0  p   pi  const. (4.2.3)
i 1

„impulsul total al unui sistem izolat se conserva in timp”

4.3 Legea conservarii momentului cinetic

Legile fizicii nu se modifica daca rotim masa pe care sunt aparatele de

masura: ele sunt invariante la rotatiile spatiale. Aceasta este o consecinta a izotropiei
spatiului: toate directiile spatiului sunt echivalente. Consecinta izotropiei spatial este
conservarea momentului kinetic al unui sistem mecanic izolat.
Sa consideram principiul fundamental al mecanicii clasice si sa inmultim
vectorial la stanga aceasta ecuatie cu vectorul raza vectoare al particulei:
 dp 
 iF 
i dt
  (4.3.1)
  dp
r   Fi  r 
i dt

Acum vom adauga in membrul drept un termen nul deoarece este produsul vectorial
a doi vectori paraleli (viteza si impulsul):

dr       
 p  v  p  0  v  mv  mv  v : (4.3.2)
dt
  
   dp dr  d   dM
r   Fi  r    p   r  p  (4.3.3)
i dt dt dt dt

In membrul stang al relatiei 4.3.3 avem momentul fortei rezultante in raport cu un

punct (pol). In membrul drept avem derivate la timp (viteza de variatie in timp) a
marimii M = r x p pe care o numim momentul cinetic al punctului material in raport cu
acelasi pol. Momentul fortei si momentul cinetic joaca in miscarea de rotatie rolul pe
care il joaca forta si respectiv impulsul in miscarea de translatie. Astfel, relatia 4.3.3
este in miscarea de rotatie analogul primei relatii 4.3.1 pentru cea de rotatie. Sa ne
aducem aminte ca produsul vectorial al vectorilor a si b este un (pseudo)vector c cu
urmatoarele caracteristici:
 - descris de marimea c  a  b  sin , 
   
  - are directia : c  (a, b ),
 
c  a b :  (4.3.4)
- are sensul dat de regula burghiului drept 

cand rotim a peste b pe drumul cel mai scurt.
 

Figura 4.3.1 – Momentul cinetic M al unei particule fata de polul O

Din relatia 4.3.3 observam ca daca momentul fortei rezultante fata de un pol
este nul atunci derivata la timp a momentului cinetic este zero si deci, momentul
cinetic al particulei fata de acelasi pol se conserva in timp: M = r x p = constant.
Daca avem un sistem de particule, scriind pentru fiecare relatia 4.3.3 si insumand
obtinem:

  dM total
 ri  Fi  (4.3.5)
i dt

unde Fi este rezultanta fortelor externe ce actioneaza asupra particulei i, iar Mtotal este
suma momentelor cinetice ale particulelor din sistem. Suma momentelor fortelor
interne se anuleaza. Daca sistemul este izolat, nu avem forte externe si momentul
cinetic total se conserva.
Sa consideram un solid rigid, in forma de disc, aflat in miscare de rotatie in
jurul axei Oz care trece prin centrul sau. Solidul este compus din particule, cum este
cea din Figura 4.3.2, care se rotesc in planul xOy, in jurul originii O, cu aceeasi
viteza unghiulara ω = v / r. Momentul cinetic al particulei desenate va avea marimea
Mi = ri pi = mi ri vi = ω r2i mi. Vectorul Mi al fiecarei particule este orientat parallel cu
axa Oz, la fel cu vectorul ω, viteza unghiulara de rotatie. Daca insumam momentele
cinetice pentru toate punctele material care alcatuiesc corpul obtinem momentul
kinetic total, care are componenta doar pe axa Oz:
 
Lz   Li   mi ri2     mi ri2   I , (4.3.6)
i i  i 

2
unde I   mi ri este momentul de inertie al solidului rigid. Daca derivam la timp
i
expresia 4.3.6, obtinem:

dLz d  
I  I   ri  Fi , (4.3.7)
dt dt i

expresie care ne spune ca suma momentelor fortelor care actioneaza asupra

solidului rigid este egala cu momentul de inertie al acestuia inmultit cu ε – acceleratia
unghiulara. Daca suma momentelor fortelor este nula, atunci si acceleratia
unghiulara se anuleaza si avem o rotatie uniforma. Atunci cand un saritor de la
trambulina se arunca in apa si vrea sa isi mareasca viteza unghiulara de rotatie el isi
apropie cabul si bratele de genunchi. In acest mod momentul de inertie scade si
viteza unghiulara de rotatie creste pentru ca momentul cinetic M = I ω sa ramana
constant (greutatea se aplica in centrul de masa al saritorului, momentul ei fata de
acest punct este nul si astfel momentul cinetic fata de centrul de masa se conserva).
Figura 4.3.2 – Momentul cinetic M al unui solid rigid in rotatie
V. NOTIUNI DE BAZA IN TERMODINAMICA

5.1 Agitatia termica

Corpurile sunt compuse din atomi, sau din asocieri ale acestora, numite
molecule. Obiectele sesizate de simturile noastre sunt macroscopice, adica alcatuite
dintr-un numar foarte mare de molecule sau atomi, de ordinul de marime al
numarului lui Avogadro: N A = 6.023 x 1026 atomi/kmol. Mecanica clasica nu ar putea
urmari miscarea fiecaruia, datorita numarului enorm de ecuatii diferentiale si de
conditii initiale (pozitii, impulsuri) care ar trebui cunoscute. Descrierea proprietatilor
unor astfel de sisteme necesita un numar redus de parametri macroscopici ca:
temperatura, presiunea, densitatea, magnetizarea, polarizarea electrica, etc. Acest
lucru il face termodinamica. Fizica statistica are aceleasi scopuri, dar are alta
metoda: ea pune in corespondenta valorile medii ale parametrilor microscopici (de
exemplu energia cinetica medie a miscarii de translatie a atomilor unui gaz) cu
parametrii macroscopici enumerati. In fizica statistica se introduce explicit ipoteza
haosului molecular: nu putem vorbi decat de valorile medii ale parametrilor
macroscopici, in jurul carora acestia fluctueaza (Figura 5.1.1):

Figura 5.1.1 – Presiunea, marime statistica, fluctueaza in jurul valorii medii

Cu cat sistemul contine mai multe particule cu atat ampltudinea relativa a fluctuatiilor
se reduce.

Botanistul englez Robert Brown in 1827 a observat la microscop ca particule

fine de polen, aflate intr-o picatura de apa, au o micare dezordonata, permanenta.
Intrebandu-se daca miscarea lor se datoreaza faptului ca sunt vii, Brown a examinat
particule fine de argila risipite in apa si a observat aceeasi miscare, numita in
onoarea lui, miscare browniana. In 1905 Albert Einstein a explicat miscarea lor ca
rezultat al ciocnirilor pe care particulele descrise le sufera din partea moleculelor de
apa aflate de asemenea intr-o miscare dezordonata. Miscarea haotica a moleculelor
si a atomilor caracterizeaza nu doar faza lichida ci si cea gazoasa ba chiar si cea
solida. In solide, caracterizate prin dispunerea ordonata a atomilor in nodurile retelei
cristaline, atomii au o miscare de oscilatie dezordonata. Datorita unor defecte ale
retelei, numite vacante, care constau in prezenta unor noduri neocupate cu atomi,
este posibil ca atomii legati sa calatoreasca prin cristal, sarind dintr-o vacanta in alta.
Aceste miscari sunt puse in evidenta de fenomenul difuziei moleculare, care consta
in amestecul uniform a doua colectii de atomi diferiti, fenomen constatat si la gaze si
la lichide ba chiar si la solide. Concluzia este ca substanta este alcatuita din atomi
aflati intr-o permanenta miscare dezordonata, numita agitatie termica. De ce corpul
ca intreg nu se misca daca toti atomii lui vibreaza? Haosul molecular explica aceasta
observatie: pentru fiecare molecula care se misca la dreapta exista una care se
misca la fel la stanga, s.a.m.d., astfel incat impulsul total ramane nul. Vom vedea mai
departe ca temperatura, parametru intrinsec al fizicii moleculare, masoara
intensitatea agitatiei termice.

5.2 Temperatura si principiul zero al termodinamicii

Asociem notiunea de temperatura cu ceea ce simtim cand vrem sa facem baie

la mare vara si intram in apa, sau cand punem mana pe un obiect fierbinte. „Simturile
insa, ne inseala..”: daca punem vara o mana pe covor si una pe calorifer avem
senzatii diferite, desi cele doua obiecte au aceeasi temperatura: simtim viteza
transferului de caldura intre palme si cele doua corpuri si nu temperatura lor.

Vom aplica metoda generala de definire a unei marimi fizice in cazul

temperaturii. Definim la inceput notiunea de contact termic: doua sisteme fizice sunt
in contact termic daca pot schimba energie sub forma de caldura si nu sub forma de
lucru mecanic (de exemplu fara variatia volumului). Peretii care separa sistemele se
numesc diatermani daca permit schimbul de caldura si adiabatici daca nu permit
acest schimb. O alta notiune importanta este cea de echibru termic: doua sisteme
sunt in echilibru termic daca schimbul de caldura intre ele este nul (cele doua fluxuri
de energie intre ele sunt egale si de semn opus). Acum sa ne imaginam multimea
sistemelor fizice din natura si sa le analizam din punctul de vedere al relatiei de
echilibru termic pe care o notam cu E. Pentru ca aceasta sa fie o relatie de
echivalenta trebuie sa satisfaca trei conditii:

- A E A : sa fie reflexiva: sistemul A este in echilibru termic cu el insusi;

- A E B  B E A : sa fie simetrica: daca sistemul A este in echilibru termic cu
sistemul B este valabila si reciproca;
- A E B si B E C  A E C: sa fie tranzitiva: daca sistemul A este in echilibru
termic cu sistemul B si sistemul B este in echilibru termic cu sistemul C atunci
sistemul A este in echilibru termic cu sistemul C. Proprietetea de tranzitivitate
se postuleaza sub numele de principiul zero al termodinamicii si este
echivalenta cu afirmatia ca exista temperatura ca marime fizica de stare,
deoarece altfel nu am putea sa o definim.
Relatia de echilibru termic a devenit, prin postularea tranzitivitatii ei, o relatie
de echivalenta. Asta insemna ca multimea sistemelor fizice poate fi structurata
in clase de echivalenta: luam sistemele si le punem in contact termic doua
cate doua si daca nu schimba caldura sunt echivalente si le asezam in
aceeasi clasa de echivalenta. Diferitele clase de echivalenta contin obiecte
care nu schimba caldura intre ele dar, daca le aducem in contact termic cu
obiecte din alte clase, schimbul de caldura se petrece. Al doilea pas in
definirea temperaturii consta in gasirea unei relatii de ordine care sa ne
permita sa ordonam clasele de echivalenta. Relatia de ordine, pe care o
notam cu O, se defineste astfel: A O B – sistemul A este in relatie de ordine cu
sistemul B daca, atunci cand le punem in contact termic, caldura trece de la
sistemul A la sistemul B (se putea defini si invers). Relatia de ordine („mai cald
ca”) poate fi relatie de ordine daca satisface trei conditii:

- A Ø A : este ireflexiva, adica sistemul A nu poate fi mai cald decat el insusi;

- A O B  B Ø A: este antisimetrica: daca sistemul A este mai cald decat
sistemul B, atunci B nu este mai cald decat A;
- A O B si B O C  A O C:este tranzitiva: daca A este mai cald ca B si B este
mai cald decat C, atunci cand punem in contact termic sistemele A si C,
caldura trece de la A la C.
Relatia de ordine permite ordonarea claselor de echivalenta: se ia cate un
sistem din fiecare clasa si se pune, pe rand, in contact termic cu celelalte,
astfel incat la final clasele de echivalenta se aseaza intr-un sir care incepe cu
cea mai rece si se termina cu cea mai calda.

Al treilea pas in definirea temperaturii consta in asocierea unui numar fiecarei

clase de echivalenta din sirul ordonat, care sa permita compararea lor: se
defineste o marime fizica scalara care este chiar temperatura. Pentru asta se
defineste valoarea zero si valoarea 1 a temperaturii. Instrumentul folosit
pentru a defini temperatura se numeste termometru. El contine un sistem fizic,
numit corp termometric, ce poseda o calitate (marimea termometrica) ce
depinde sensibil de temperatura. In cazul obisnuitului termometru cu mercur,
corpul termometric este mercurul lichid iar proprietatea termometrica este
volumul acestuia, care, cand este fortat sa patrunda intr-un tub capilar, devine
lungimea coloanei de mercur. Pentru a defini valoarea zero si valoarea 1 a
temperaturii, Celsius, de exemplu, a ales doua stari fizice usor reproductibile,
numite puncte termometrice: apa in echilibru de faza cu gheata si respectiv
apa care fierbe in echilibru de faza cu vaporii ei, la presiune atmosferica
normala. Termometrul pus in contact termic cu cele doua sisteme a produs
doua indicatii (doua lungimi ale coloanei de mercur, de exemplu) care au fost
notate cu 0 si respectiv cu 100. In ipoteza unei relatii liniare intre temperatura
si lungimea coloanei de mercur intervalul dintre cele doua valori, 0 si 100, a
fost impartit in 100 de intervale, fiecare insemnand unitatea de temperatura, in
acest caz gradul Celsius: 10C.

Figura 5.2.1 – Scara de temperatura Celsius

Doua sisteme aflate in contact termic schimba caldura pana cand

temperaturile lor devin egale si spunem ca s-a atins starea de echilibru termic.
Schimbul de caldura se produce doar cand avem o diferenta de temperatura
intre sisteme.

Ce semnifica temperatura? Boltzmann leaga notiunea de temperatura

de intensitatea agitatiei termice. El demonstreaza teorema echipartitiei
 energiei pe grade de libertate:”fiecarui grad de libertate al unui sistem aflat in
echilibru termodinamic i se atribuie o energie medie egala cu (1/2) kT”. Astfel,
intr-un gaz ideal monoatomic fiecare atom are trei grade de libertate de
translatie. Energia medie a unui atom va fi:

1 1 1 1 3
 translatie  mv x2  mv 2y  mv z2  mv 2  kT (5.2.1)
2 2 2 2 2

unde k = 1.38 x 10-23 J/K este constanta lui Boltzmann. Aceasta relatie arata
ca temperatura absoluta este proportionala cu energia cinetica medie de
translatie a atomilor gazului, deci cu intensitatea agitatiei termice. Din relatia
5.2.1 deducem ca la T = 0 K miscarea inceteaza. Acest lucru este neadevarat.
La temperaturi apropiate de zero absolut mecanica clasica inceteaza sa
descrie corect fenomenele fizice. Acum intra in actiune mecanica cuantica.
Aceasta prezice ca la zero absolut miscarea electronilor in atom, a atomilor in
molecula, a atomilor in reteaua cristalina nu inceteaza. Exista asa-numitele
vibratii de zero, a caror energie poate servi ca un criteriu de aplicabilitate a
mecanicii clasice: aceasta este aplicabila daca energia particulelor este mult
mai mare decat energia vibratiilor de zero.

5.3 Termometre si scari de temperatura

 Figura 5.3.1 – Termometrul cu gaz la volum constant

In Figura 5.3.1 este prezentat termometrul cu gaz la volum constant. La

echilibru termic gazul din balon si din tub are aceeasi temperatura cu lichidul din
pahar. In timpul interactiunii termice care conduce la echilibru termic volumul gazului
se modifica. Pentru ca transformarea sa se produca la volum constant manipulam
rezervorul cu mercur pe verticala pana cand nivelul mercurului in contact cu gazul
ramane in dreptul aceluiasi reper. In acest caz presiunea gazului depinde liniar de
temperatura (legea lui Charles):

p = p0 (1 + βt) = p0 +ρgh. (5.3.1)

Din aceasta relatie, masurand denivelarea mercurului, h, putem deduce temperatura

gazului si implicit a lichidului din pahar. De asemenea, aceasta relatie nu depinde de
natura gazului din balon: β = 1 / 273.15 grad -1, indiferent ce gaz utilizam.

Figura 5.3.2 – Presiunea gazului din termometrul cu gaz la volum constant

pentru trei presiuni atmosferice diferite

Liniaritatea relatiei 5.3.1 se pastreaza daca gazul este suficient de rarefiat pentru ca
volumul propriu al moleculelor sale sa fie neglijabil si daca presiunea lui este suficient
de mica pentru ca fortele intermoleculare sa nu conteze. De asemenea daca
temperatura lui este mult peste cea de lichefiere, comportarea termometrului nu
depinde de tipul gazului folosit. Figura 5.3.2 arata ca dependenta presiunii de
temperatura, extrapolata in regiunea temperaturilor negative, intersecteaza axa
temperaturii in acelasi punct indiferent de presiunea exterioara: presiunea se
anuleaza pentru temperatura de – 273.15 0C. Aceasta temperatura joaca un rol
special. Ea este utilizata in scara temperaturilor absolute in care – 273.15 0C este
punctul zero: temperatura de zero absolut. Un grad in scara temperaturilor absolute
este egal cu un grad Celsius. Conversia temperaturilor intre cele doua scari este data
de relatia:

T = t + 273.15 = t + T0 (5.2.2)

unde temperatura absoluta T se exprima in Kelvini (K) ,iar temperatura empirica t se

exprima in grade Celsius (0C). Scara temperaturilor absolute are alte puncte
termometrice: primul este punctul de zero absolut, iar al doilea este punctul triplu al
apei (starea in care apa, vaporii ei si gheata sunt in echilibru de faza), caracterizat de
temperatura de 0.01 0C si de presiunea de 4.58 mm Hg. In scara temperaturilor
absolute punctul triplu al apei are temperatura de 273.16 K.

Exista si alte scari de temperatura. In S.U.A. este familiara scara Fahrenheit in

care relatia cu scara Celsius este data de relatia:

tF = 9 tC / 5 + 32 0F (5.2.3)

In scara de temperaturi Reaumur apa ingheata la 0 0R si fierbe la 80 0R. De aceea

relatia cu scara Celsius este data de:

tR =4 tC / 5. (5.2.4)
5.4 Dilatarea solidelor si lichidelor

Atunci cand marim temperatura unui corp, volumul sau creste. Acest
fenomen se numeste dilatare termica si este o consecinta a modificarii (cresterii)
distantei medii dintre atomii care compun acel obiect.

Figura 5.4.1 – Energia potentiala de interactiune a unui atom din reteaua

cristalina a unui solid ca functie de distanta fata de atomul din originea axei

Graficul reprezinta energia potentiala a unui atom din reteaua cristalina aflat in
miscare la distanta r fata de atomul considerat fix in origine. Energia potentiala
poseda un minim in pozitia de echilibru in jurul careia atomul oscileaza. El
efectueaza o oscilatie asimetrica sub actiunea unei forte de atractie cand se
indeparteaza de pozitia de echilibru, G, si sub actiunea unei forte de respingere
din partea atomului aflat in O, atunci cand se apropie depasind punctul G. La
temperatura initiala T1 a solidului caruia ii apartine atonul descris are energia E 1 si
limitele oscilatiei sale, regiunea de pe axa Or cuprinsa intre punctele A si B, sunt
fixate de conditia ca energia potentiala U sa fie mai mica decat energia totala E 1.
Cand incalzim solidul la temperatura T 2, agitatia termica se intensifica si energia
atomului studiat creste la valoarea E 2. Limitele sale de miscare cresc, intre
punctele C si D, unde este satisfacuta conditia U < E 2. Mijlocul intervalului CD,
datorita asimetriei lui U, este la dreapta mijlocului intervalului AB, unde
consideram ca, in medie se afla atomul ce oscileaza. Aceasta inseamna ca
atomul s-a indepartat de cel aflat in origine, ca urmare a incalzirii. La scara
intregului solid aceasta insemna o crestere a volumului, adica dilatarea lui.

Daca cresterea relativa a volumului (ΔV/V) este mica, putem considera ca

este proportionala cu variatia temperaturii (ΔT) la puterea intai. In cazul unui solid
la care predomina una dintre dimensiuni, cum ar fi o tija subtire, putem vorbi de
dilatarea in lungime:

l    l0  T (5.4.1)

sau

l  l0 1    T  T0   (5.4.2)

unde l este lungimea la temperatura T, l 0 este lungimea la temperatura T 0, initiala,

iar α este valoarea medie a coeficientului de dilatare liniara. Si suprafetele se
dilata:

S  S 0 1    T  T0   (5.4.3)

unde β = 2α este valoarea medie a coeficientului de dilatare superficiala. Putem

deduce relatia 5.4.3 considerand un patrat de latura l care se dilata. Calculand
suprafata lui la temperatura T vom ridica la puterea a 2-a relatia 5.4.2 si vom
neglija termenul care contine (T – T 0)2. Analog putem calcula volumul unui cub de
latura l ridicand la puterea a 3-a relatia 5.4.2 si obtinem, dupa ce neglijam puterile
superioare ale diferentei de temperatura:

V  V0 1    T  T0   (5.4.4)

unde γ = 3α este valoarea medie a coeficientului de dilatare in volum. In relatiile

5.4.3 si 5.4.4 am considerat solide izotrope, care se dilata la fel in oricare dintre
directii. Daca suprafata, sau volumul, contine un gol, acesta se dilata ca si cum ar
fi plin: ne imaginam dilatarea ca si cum am mari o fotografie.

Lama bimetelica, folosita la termostate, contine doua benzi alcatuite din

metale cu coeficienti de dilatare diferiti, sudate intre ele. Cand se incalzeste,
datorita faptului ca se dilata diferit, se curbeaza putand intrerupe un circuit
electric. Lichidele se dilata termic asemanator cu solidele, dar coeficientii de
dilatare sunt de aproximativ zece ori mai mari decat cei ai solidelor. Apa prezinta o
anomalie care consta in faptul ca atunci cand se incalzeste in intervalul 0 0C – 40C
volumul ei scade, avand o densitate maxima la 4 0C. Aceasta se poate explica prin
asocieri de molecule de apa (cate doua, cate trei) care, impreuna ocupa un volum
mai mic decat atunci cand sunt separate. Dupa temperatura de 4 0C apa se
comporta normal: se dilata cand temperatura creste. Aceasta anomalie explica
faptul ca raurile si lacurile nu ingheata iarna complet, permitand continuarea vietii
animalelor subacvatice.

VI. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

6.1 Notiuni de baza

Sistemele termodinamice sunt alcatuite din foarte multe particule

(numarul lor este de ordinul de marime al numarului lui Avogadro: 10 26). Ele sunt
descrise in termodinamica de un numar mic de parametri (temperatura,
presiunea, volumul, numarul de moli). Starea sistemului este definita de valorile
acestor parametri la un moment dat. Care sunt parametrii care definesc starea –
avem o intrebare la care ne raspunde experienta. Parametrii care depind doar
de pozitia corpurilor exterioare sistemului se numesc externi, iar cei care depind
de pozitia corpurilor exterioare sistemului si de miscarea particulelor din sistem se
numesc interni. Intr-o transformare izocora (V = constant) a unui gaz ideal,
volumul e parametru extern iar presiunea este parametru intern. In transformarea
izobara (p = constant) a aceluiasi gaz volumul devine parametru intern iar
presiunea parametru extern. Parametrii care depind de numarul de particule din
sistem se numesc aditivi sau extensivi (volumul, numarul de moli, energia interna,
entropia, etc.), iar cei care nu depind de numarul de particule se numesc intensivi
(presiunea, temperatura, etc.).

Daca parametrii de stare raman constanti in timp, starea se numeste

stationara, iar daca, in plus, nu avem curenti (de masa, de sarcina) in sistem
starea se numeste stare de echilibru termodinamic. Daca starea se modifica in
timp, sistemul sufera un proces termodinamic. Daca procesul este lent, adica se
desfasoara intr-un timp mult mai mare decat timpul de relaxare (timpul dupa care
sistemul scos din echilibru si apoi izolat trece intr-o stare de echilibru pe care nu o
mai poate parasi de la sine – postulatul de baza al termodinamicii), atunci el se
numeste cvasistatic: toate starile prin care trece sunt aproximativ stari de
echilibru. Daca procesul este rapid, adica se petrece intr-un timp mai mic sau egal
cu timpul de relaxare, el se numeste nestatic. In acest caz starile intermediare
sunt stari de neechilibru: presiunea, temperatura, etc. depind de pozitie si de timp
in interiorul sistemului, astfel incat nu putem vorbi de temperatura sau de
presiunea sistemului. Procesele termodinamice pot fi reversibile sau ireversibile.
In primul caz putem aduce sistemul, impreuna cu mediul extern care determina
procesul, inapoi in starea initiala prin aceleasi stari intermediare (care nu pot fi
decat stari de echilibru) prin care a trecut in procesul direct. In procesele
ireversibile acest lucru nu mai este posibil. O transformare reversibila este, in mod
necesar, cvasistatica. O transformare nestatica este obligatoriu ireversibila. Sunt
si transformari cvasistatice ireversibile: imbatranirea, descarcarea unei baterii, etc.
 Sistemele simple, omogene, cum ar fi fluidele, pot fi descrise de doar doi
parametri: de exemplu presiunea si volumul. Intr-o diagrama (p, V), numita si
diagrama Clapeyron, o stare de echilibru se reprezinta printr-un punct. Un proces
cvasistatic se reprezinta printr-o curba. Un proces nestatic nu poate fi reprezentat,
deoarece presiunea nu are o singura valoare in tot sistemul. Daca in transformare
starea finala coincide cu cea initiala, ea se numeste transformare ciclica.

Energia interna a unui sistem este suma tuturor energiilor (cinetice si

potentiale) particulelor care il compun, in sistemul de referinta al centrului de
masa (sistemul de referinta in care sistemul termodinamic este in repaus in
ansamblul sau, adica impulsul total al particulelor componente este nul).
Moleculele pot avea energie cinetica de translatie, de rotatie, de vibratie. Energia
lor potentiala poate fi datorata fortei electrice de tip elastic ce leaga atomii din
molecula, fortei electrice de interactiune dintre diferitele molecule, dar si fortelor
conservative externe in campul carora este plasat sistemul, daca acestea pot
modifica starea lui termodinamica.

Energia interna este o functie de stare, aditiva (extensiva). Corpurile nu

contin caldura ci au energie interna. In cazul unui gaz ideal monoatomic,
moleculele nu au decat energie cinetica de translatie:

mv 2 3
 translatie   kT
2 2 , (5.1.1)

astfel incat energia interna a gazului se obtine multiplicand energia medie a unei
molecule cu numarul total de molecule, N:

3
U  N   translatie  NkT , (5.1.2)
2

Se vede ca energia interna a gazului ideal monoatomic este functie doar de

temperatura, daca N este fixat (legea lui Joule).

6.2 Caldura si lucrul mecanic

Caldura este acel mod de a schimba energie cu mediul exterior care se

face fara variatia parametrilor externi (de exemplu, fara variatia volumului). Putem
spune ca avem schimb de caldura cand sistemul schimba energie cu exteriorul
prin peretii care-l delimiteaza datorita unei diferente de temperatura intre el si
mediu. Peretii care il delimiteaza trebuie sa permita contactul termic. Tot caldura
se va numi si cantitatea de energie transferata in acest mod. Caldura este o
functie de proces si nu de stare. Ea depinde de tipul procesului suferit de sistem.
Nu este corect sa spunem: „caldura de afara ne inmoaie” ci „aerul de afara are o
temperatura mare”.

Pentru a descrie cantitativ caldura schimbata intre doua sisteme

termodinamice definim urmatorii coeficienti calorici:

- Capacitatea calorica a unui sistem termodinamic reprezinta caldura

schimbata de sistem cu exteriorul pentru a-si modifica temperatura cu un K
(grad):
Q
C (J / K) (6.2.1)
T

- Caldura molara este caldura schimbata de un kilomol de substanta pentru

a-si modifica temperatura cu un grad:
1 Q
C  (J / kmol K) (6.2.2)
 T

- Caldura specifica a unei substante este caldura schimbata de un kilogram

de substanta pentru a-si modifica temperatura cu un grad::
1 Q
c (J / kg K) (6.2.3)
m T

Apa are una ditre cele mai mari calduri specifice in comparatie cu alte
substante: 4186 J/ kg K (la temperatura de 15 0C). Asa se explica faptul ca
pe malurile marilor si oceanelor clima prezinta variatii de temperatura mai
mici: iarna apa se raceste transferand aerului caldura si energia interna a
acestuia creste, iar vara procesul se inverseaza. Pe uscat diferentele de
temperatura intre vara si iarna sunt mult mai mari. Coeficientii calorici
definiti nu sunt constanti, ei depind de temperatura. Definitiile 6.2.1, 6.2.2 si
6.2.3 introduc valorile medii ale acestor coeficienti. Pentru diferente de
temperatura nu prea mari putem sa-i consideram constanti si sa utilizam
valorile lor medii. Daca variatia lor este considerabila, atunci trebuie sa
consideram valorile instantanee, si sa utilizam derivata in definitiile
anterioare. Cand T0 K toate caldurile se anuleaza. Fizica statistica
cuantica explica aceasta comportare. In functie de natura procesului in
care sistemul schimba caldura coeficientii calorici au valori diferite. De
exemplu vorbim de caldura molara la volum constant, C V, sau de caldura
molara la presiune constanta, Cp. In cazul gazelor ideale, cele doua calduri
molare sunt legate prin relatia lui Robert Mayer: C p – CV = R, unde R este
constanta universala a gazelor perfecte, R = 8314 J / kmol K.

Uneori schimbul de caldura dintre un sistem si mediu nu conduce la

o modificare a temperaturii acestuia ci la o modificare a proprietatilor lui
fizice: spunem ca sistemul a trecut dintr-o faza in alta sau ca a suferit o
tranzitie de faza : topirea, solidificarea, vaporizarea, condensarea,
sublimarea, desublimarea. In tranzitia de faza se schimba caldura dar
temperatura ramane constanta. Energia interna a sistemului s-a modificat
fara modificarea temperaturii. De exemplu cand apa sufera fenomenul de
vaporizare energia introdusa in apa contribuie la ruperea unor legaturi
moleculare in starea lichida, permitand moleculelor sa se indeparteze una
de alta in faza gazoasa cu o crestere a energiei potentiale intermoleculare.
Caldura pe care un sistem o schimba cu exteriorul pentru a efectua o
tranzitie de faza se exprima prin relatia:
Q  m (6.2.4)

unde λ se numeste caldura latenta specifica a tranzitiei de faza (caldura

necesara unitatii de masa a substantei respective pentru a suferi o tranzitie
de faza) iar Δm reprezinta masa de substanta care sufera tranzitia de faza.

Initial caldura era asociata cu un fluid „caloric” care trecea de la un corp la

altul determinand modificarea temperaturii acestuia. De aceea unitatea de
masura a caldurii a fost numita calorie (cal), definita ca energia necesara
pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14.5 0C la 15.50C
(caloria mica). 1 cal = 4.1868 J. In notatia Cal , numita si calorie mare
(kilocalorie) este utilizata si pentru a exprima energia eliberata de alimente
in organismul uman. In S.U.A. se foloseste Btu (British thermal unit) definit
ca energia necesara pentru a ridica temperatura unei livre (1 lb =
453.59237 g, pound) de apa de la 39 la 40 0F (3.8 la 4.40C). 1 Btu = 1 055
J. In Sistemul International caldura se masoara in Jouli.

Lucrul mecanic este tot o forma a transferului de energie: energia

schimbata de un sistem cu exteriorul cu modificarea parametrilor externi
(de exemplu, volumul). Energia schimbata in acest mod se numeste tot
lucru mecanic.
Figura 6.2.1 – Gazul din cilindru primeste energie sub forma de lucru
mecanic

Gazul din cilindrul cu piston este comprimat. Moleculele de gaz care

ciocnesc pistonul se intorc cu o viteza mai mare si energia interna a
gazului creste. Lucrul efectuat de piston asupra gazului este:
 
dL  F  dr  Fdy  pSdy  pdV (6.2.5)

In aceasta expresie am considerat ca forta cu care pistonul impinge gazul

este egala cu forta cu care gazul impinge pistonul, F = pS, transformarea
fiind cvasistatica. De asemenea lucram in conventia de semn „a inginerilor”
in care lucrul primit de gaz e negativ iar cel cedat este pozitiv (invers decat
caldura). Lucrul total se obtine prin integrare:
Vf
L   pdV (6.2.6)
Vi

Daca stim cum depinde presiunea de volum, putem evalua integrala.

Aceasta are o semnificatie grafica: lucrul mecanic este egal cu aria de sub
curba, in diagrama Clapeyron (p-V):
 Figura 6.2.2 – Aria de sub curba reprezinta lucrul mecanic (pozitiv
cand volumul creste)

Intr-o transformare ciclica lucrul mecanic este egal cu aria inchisa in

interiorul ciclului reprezentat in diagrama (p-V), luata cu plus cand ciclul e
parcurs in sensul acelor de ceas si cu minus cand ciclul e parcurs in sens
trigonometric:

Figura 6.2.3 – Aria din interiorul ciclului reprezinta lucrul mecanic

(pozitiv cand sensul de parcurgere este sensul acelor de ceas)

Principiul I al termodinamicii
 6.3
Principiul I al termodinamicii extinde legea conservarii energiei din
domeniul fenomenelor mecanice in domeniul in care se ia in considerare agitatia
termica a atomilor, adica energia lor interna:
Exista o functie univoca de stare, numita energie interna (U). Ea variaza in
urma interactiunii dintre sistem si mediul extern:
ΔU = Q – L,
adica variatia energiei interne se datoreaza schimbului de energie sub forma de
caldura si sub forma de lucru mecanic.
Semnul minus apare in conventia de semn a inginerilor, in care lucrul primit de
sistem se considera negativ, iar caldura primita, pozitiva. Pentru procese
infinitezimale (starea initiala si cea finala sunt infinit apropiate) principiul intai se
scrie:
dU  Q  L ,

unde s-a facut distinctia intre o functie de stare, U, diferentiala totala si exacta, si
functiile de proces, Q si L. In procese ciclice, ΔU = 0, Q = L. In procese adiabatice
Q = 0 si variatia energiei interne se datoreaza schimbului de energie sub forma de
lucru mecanic.

6.4 Aplicatii ale principiului I la transformarile simple ale

gazului ideal

Sa consideram o transformare izobara a unui gaz ideal. In aceasta

transformare presiunea si cantitatea de substanta raman constante.
 Figura 6.4.1 – Destinderea izobara a unui gaz ideal

Ecuatia calorica de stare a gazului ideal se cunoaste: U  CV T , unde

 este cantitatea de substanta (numarul de moli) iar C V este caldura
molara la volum constant. Pentru gaze monoatomice C V = 3R/2, iar
pentru gaze biatomice la temperaturi nici foarte scazute si nici foarte
inalte, CV = 5R/2, R fiind constanta universala a gazelor perfecte. Daca
 este constanta variatia energiei interne este insotita doar de
modificarea temperaturii, relatie valabila in orice transformare:
U  CV T . Lucrul mecanic, in conditiile in care presiunea nu se
modifica este aria de sub izobara: L = pΔV. Putem calcula caldura
schimbata din principiul I: Q = ΔU + L = CV T  pV . Ecuatia termica
de stare a gazului ideal: pV  RT poate fi diferentiata: pdV  RdT de
unde, prin integrare obtinem: pV  RT . Utilizand aceasta relatie
putem exprima variatia energiei interne, a caldurii si a lucrului mecanic
astfel:

CV
U  CV T  pV
R
L  pV  RT , (6.4.1)

Cp
Q  CV T  pV  CV T  RT   (CV  R) T  C p T  pV ,
R

Unde am luat in consideratie relatia lui Robert Mayer C p  CV  R .

Vom considera o transformare izocora a gazului ideal (V = constant

si  =constant):

Figura 6.4.2 – Incalzirea izocora a unui gaz ideal

Observam ca lucrul mecanic este nul (dV = 0 => L = 0). Variatia
energiei interne ramane: U  CV T  Q . Daca dam o variatie
ecuatiei termice de stare a gazului ideal, tinand cont de marimile
constante, obtinem: Vp  RT . Acum putem exprima variatia
energiei interne, caldura si lucrul mecanic in transformarea izocora:

CV
U  Q  CV T  Vp si
R (6.4.2)
L  0.

Vom considera acum o transformare izoterma (T = constant. si 

=constant.). Putem sa ne imaginam gazul ideal inchis intr-un cilindru cu
piston, avand peretii foarte buni conducatori de caldura. Cand
comprimam gazul, tendinta lui este sa-si mareasca temperatura
deoarece moleculele au primit energie de la pistonul care efectueaza
lucru mecanic. Datorita ciocnirilor cu peretele bun conducator de
caldura, aceste molecule schimba energie cu atmosfera de afara a carei
temperatura este constanta (termostat = sistem a carui temperatura nu
se modifica atunci cand primeste sau cedeaza caldura). In felul acesta
gazul primeste energie sub forma de lucru mecanic de la piston si o
cedeaza atmosferei prin ciocniri dezordonate cu peretele, adica sub
forma de caldura, temperatura lui ramanand constanta. Ecuatia calorica
de stare U  CV T ne spune ca ΔU = 0, deoarece ΔT = 0, iar principiul I
ne spune ca L = Q. Vom calcula lucrul mecanic plecand de la definitie:

V2 V2 V2
RT dV V p
L   pdV   dV  RT   RT ln 2  RT ln 1  Q (6.4.3)
V1 V1 V V1 V V1 p2

unde am tinut cont de legea transformarii izoterme (Boyle-Mariotte),

p1V1  p2V2  RT

(6.4.4)
 Figura 6.4.3 – Destinderea izoterma a unui gaz ideal

In sfarsit sa luam in considerare si o transformare adiabatica (nu

se schimba caldura si  =constant.). Din definitie, Q = 0, si din principiul
I, obtinem:
pV pV C
U   L  CV T  CV ( 2 2  1 1 )  V ( p2V2  p1V1 ) (6.4.5)
R R R

6.5 Transferul energiei in procese termice

Am discutat despre lucrul mecanic si caldura ca modalitati de transmit

energiei intre sistem si exteriorul sau. Acum vom detalia caldura ca mo
transmitere a energiei si vom prezenta convectia si radiatia electromagnet
metode de transfer al energiei asociat cu modificarea temperaturii.
Transferul de energie prin caldura se mai numeste conductie termica
exemplu sa consideram o bara metalica pe care o tinem in mana de un c
celalalt fiind introdus in foc. Dupa un timp vom simti cum capatul tinut in man
incalzeste. La nivel microscopic aceasta se explica prin faptul ca atomii r
cristaline a metalului au o miscare de vibratie dezordonata a carei amplitu
depinde de temperatura. Capatul introdus in foc primeste energie, temperatu
creste si atomii corespunzatori vibreaza cu o amplitudine din ce in ce mai m
Acesti atomi se ciocnesc cu vecinii lor si le transmit energie. Din aproa
aproape energia calatoreste pana la capatul tinut in mana, care per
incalzirea lui. Viteza conductiei termice depinde de proprietatile materi
incalzit. Azbestul, pluta, hartia sunt substante care conduc greu caldura. Ga
de asemenea, conduc greu caldura datorita distantelor mari dintre mole
Metalele sunt bune conducatoare de caldura si pentru ca poseda electroni
sa se miste si deci sa transmita energia la distante mari. Conductia term
metalelor se realizeaza si prin vibratiile retelei si prin miscarea electronilor libe
Pentru realizarea conductiei termice trebuie sa existe o diferent
temperatura intre doua regiuni ale unui mediu conductor:

Figura 6.5.1 – Transferul de energie printr-o placa de sectiune transver

S, cu grosimea Δx, pe fetele opuse ale careia exista o diferenta de
temperatura ΔT=T1- T2 > 0

Experimental s-a gasit ca viteza cu care se transfera energia de la placa

calda la cea mai rece este proportionala cu aria transversala a placii
diferenta de temperatura dintre cele doua fete si este invers proportiona
grosimea placii:
Q dT
 kS (6.5.1)
dt dx
unde k este conductivitatea termica a materialului, iar |dT/dx| este grad
temperaturii, adica viteza cu care se modifica temperatura la o schimba
pozitiei.
S-a intamplat sa ne incalzim palmele tinandu-le deasupra flacarulor unu
deschis. In acest caz, aerul de deasupra flacarilor s-a incalzit si s-a d
densitatea lui a scazut si el a inceput sa urce. In curgerea lui pe verticala in
aerul fierbinte ne-a incalzit mainile. Energia transferata prin miscarea
substante fierbinti se spune ca este transferata prin convectie. Daca mis
este generata de o diferenta de densitate, ca in exemplul descris, convectia
naturala. Daca substanta incalzita este fortata sa se miste de un ventilator sa
o pompa, ca intr-o centrala termica, convectia este fortata. Cand incalzi
aragaz un ibric cu apa, stratul de apa de la fundul ibricului se incalzeste prim
dilata si se ridica la suprafata deoarece densitatea lui a scazut. Apa mai rec
deasupra coboara si se incalzeste la randul ei. La fel se intampla iarna cand a
un calorifer in camera: aerul incalzit se ridica iar cel rece coboara, stabilindu-s
curent de aer, care, in final uniformizeaza temperatura in incapere.
imponderabilitate (de exemplu intr-o statie spatiala) acest mecanism al conv
nu mai functioneaza pentru ca dispare forta arhimedica. Apa incalzita nu se
ridica la suprafata. Ea ramane pe loc si se incalzeste pana la vapor
formandu-se o bula de vapori care transmite mai greu caldura mai departe.
Energia se poate transmite si prin radiatie electromagnetica. Toate corp
radiaza si absorb radiatii electromagnetice produse de vibratiile termice
moleculelor din componenta. Legea lui Stefan afirma ca energia radia
unitatea de timp de catre un obiect este proportionala cu temperatura
puterea a patra:
P  SeT 4 (6.5.2)
unde P este energia radiata in unitatea de timp (in Watt) de suprafata corpu
este o constanta egala cu 5.669 6 x 10 -8 Wm-2K-4, S este aria suprafetei obiec
e este emisivitatea suprafetei si T este temperatura ei. Emisivitatea variaza in
si 1 depinzand de proprietatile suprafetei care emite. Ea este egala cu coefic
de absorbtie al suprafetei,a, adica fractia din radiatia incidenta pe care supraf
absoarbe. Oglinda are un coeficient mic de absorbtie si deci de emisie. C
negru are e = a = 1. Fiecare metru patrat al atmosferei superioare a Pama
primeste in fiecare secunda 1370 J de energie de la Soare. In spectrul de ra
sunt si radiatii infrarosii, si vizibile dar si ultraviolete.
Noaptea radiatia emisa in spatiu de suprafata Pamantului este retinut
moleculele de apa din nori si temperatura la suprafata ramane moderata. Dac
sunt nori, radiatia pleaca in spatiu si temperatura scade mai mult.
Un corp cu temperatura T inconjurat de un mediu cu temperatura T 0 pierde
castiga energie prin radiatie cu o viteza:
P  Se(T 4  T04 ) (6.5.3)
Daca T>T0 corpul mai mult radiaza decat primeste, daca T = T 0 corpul es
echilibru, iar daca T < T0, corpul mai mult primeste decat radiaza energie
incalzeste.
VII. PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII

7.1 Principiul al II-lea al termodinamicii

Sa ne imaginam un obiect asezat pe o masa orizontala, fie acel obiect o

carte. Contactul microscopic dintre carte si suprafata mesei ar putea arata astfel:

Figura 7.1.1 – Imaginea microscopica a contactului dintre suprafata cartii si

cea a mesei.

Suprafetele, care se infatiseaza ochiului si simtului tactil ca fiind netede la nivel

macroscopic, la nivel microscopic prezinta denivelari accentuate, alcatuite din
grupuri de atomi – molecule care vibreaza dezordonat, supuse miscarii de agitatie
termica. Aceste „colturi” atomice din figura se ciocnesc si isi transmit energie -
avem un contact termic in urma caruia masa si cartea vor avea aceeasi
temperatura. Daca toate „colturile” de jos, apartinand mesei s-ar deplasa la un
moment dat spre stanga, iar toate „colturile” de sus, apartinand cartii, s-ar deplasa
spre dreapta, am avea un fel de ciocnire la nivel macroscopic, in urma careia
corpul mai usor, cartea, ar fi pus in miscare macroscopica spre stanga. Ati
observat vreodata cum un obiect ca cel descris tasneste de la sine? Desigur nu,
si asta pentru ca probabilitatea ca un numar mare de grupuri de atomi (10 25), care
oscileaza dezordonat, sa se miste in acelasi sens, la un moment dat, este foarte
mica. Procesul este posibil, dar foarte improbabil. Daca s-ar intampla, energia
interna a celor doua corpuri in contact s-ar tansforma in miscare ordonata a unuia
dintre ele, in lucru mecanic, si cele doua suprafete s-ar raci. Vapoarele ar extrage
din energia interna a oceanului si ar transforma-o in lucru mecanic folosit pentru
deplasarea lor: am avea un perpetuum mobile de speta a II-a. Principiul al doilea
al doilea al termodinamicii afirma ca un astfel de proces este imposibil: „Nu este
posibil un proces al carui unic rezultat sa fie absorbtia de caldura de la un
rezervor si transformarea sa completa în lucru mecanic”(Kelvin.)

Exista mai multe formulari echivalente ale acestui principiu. De exemplu, în

formularea lui Clausius:

„Nu este posibil un proces având drept unic rezultat un transfer de caldura
de la un corp mai rece spre unul mai cald”,

Cand punem gheata intr-un pahar de wiskey, caldura curge de la wiskey la gheata
si nu invers. Intr-un frigider procesul poate fi inversat prin interventie exterioara,
prin efectuare de lucru mecanic (frigiderul trebuie alimentat cu energie electrica
de la priza).

Unele procese se desfasoara spontan, de la sine, altele nu. Intr-un sistem

izolat, sensul unui proces spontan nu poate fi determinat de energia sa totala,
care este constanta (conform principiului I). Nu putem spune deci, ca un sistem
izolat tinde catre o stare cu energie minima. Ideea fundamentala a principiului II
este faptul ca energia totala se distribuie în moduri diferite, iar sensul de
desfasurare a proceselor este determinat de modul de distribuire a energiei.
Procesele spontane sunt întotdeauna însotite de o disipare de energie într-o
forma mai dezordonata, iar directia unui proces spontan este aceea care conduce
la cea mai haotica disipare a energiei totale a unui sistem izolat. Acest criteriu
explica de exemplu de ce un gaz lasat liber într-un compartiment cu piston mobil
fara frecari se destinde în mod spontan, proces care este o consecinta naturala a
cresterii dezordinii. Procesul invers, de contractie spontana a gazului, nu a fost
observat niciodata la scara macroscopica; pentru aceasta, miscarea haotica a
moleculelor gazului ar trebui sa le aduca pe toate într-o stare mai ordonata, în
care moleculele ocupa un volum mai mic al compartimentului. Probabilitatea unui
astfel de eveniment este teoretic diferita de zero, dar este atât de mica încât face
ca procesul sa fie cu totul improbabil.

Principiul al doilea al termodinamicii poate fi exprimat cu ajutorul unei alte

functii de stare, entropia (S). Entropia, care este o masura a dezordinii
moleculare a unui sistem, permite sa se aprecieze daca o stare poate fi atinsa din
alta în mod spontan.

In termeni de entropie, principiul al II-lea al termodinamicii se enunta astfel:

„Intr-un sistem izolat entropia creste în procesele spontane:

ΔS > 0

Procesele ireversibile sunt procese spontane si deci sunt însotite de o crestere a

entropiei totale.

Definirea termodinamica a entropiei unui sistem arbitrar se poate face în doua

moduri. Formularea data de Clausius este cuprinsa în urmatoarea relatie:

dS = đQrev / T

unde dS este variatia entropiei într-o transformare reversibila infinitezimala, đQ rev

caldura absorbita în acest proces, iar T temperatura la care este absorbita đQ rev.

Entropia este o functie de stare. Pentru a determina deci cu cât variaza

entropia între doua stari oarecare A si B ale unui sistem arbitrar trebuie integrat
đQrev / T pe orice drum reversibil între A si B:
B đQ
rev
S  
A T

unde ΔS = S(B) – S(A) este variatia entropiei. S-a dedus matematic ca ΔS nu

depinde de modul în care sistemul trece din starea A în B.

Se poate demonstra de asemenea ca integrala lui đQ/T pe un drum ireversibil

între doua stari oarecare este mai mica decât integrala đQ/T pe un drum reversibil
între aceleasi stari. Ca urmare, dS ≥ đQ/T, deci în orice proces de la A la B,
B đQ
S  
A T

iar egalitatea are loc numai pentru procese reversibile.

O consecinta a acestei relatii este faptul ca entropia unui sistem izolat nu scade
niciodata. Intr-adevar, deoarece đQ = 0 pentru orice transformare a unui astfel de
sistem, rezulta ca

ΔS ≥ 0

Egalitatea are loc numai pentru procese reversibile.

O consecinta imediata este faptul ca pentru un sistem izolat starea de echilibru

este starea de entropie maxima impusa de constrângerile externe.

Relatia ΔS ≥ 0 de mai sus exprima principiul cresterii entropiei formulat de

Clausius în 1864, conform caruia:

Nu este posibil un proces în care entropia totala sa scada, luând în

considerare toate sistemele care iau parte la acel proces.

Astfel, entropia totala:

- ramâne constanta în procesele reversibile;

- creste în procesele ireversibile.

Pentru a afirma acest lucru ne putem gândi ca ansamblul sistemelor care iau
parte la proces poate fi vazut ca un sistem global izolat, pentru care suma
entropiilor subsistemelor din componenta sa nu poate sa scada.

Ca urmare, toate procesele naturale care au loc în sistemele izolate evolueaza în

sensul cresterii entropiei.

Exista si o alta forma de definire a entropiei, formularea statistica a lui Boltzmann:

S = k lnW

unde k = 1,38 × 10-23 J/K este constanta lui Boltzmann, iar W reprezinta ponderea
statistica a starii. Intr-o anumita stare macroscopica a sistemului (numita
macrostare), W este numarul de aranjamente posibile ale particulelor sistemului
(deci W ≥ 1). Un astfel de aranjament se numeste stare microscopica sau
microstare. Cu cât este mai mare numarul de aranjamente (microstari) posibile
asociate cu o macrostare, cu atât probabilitatea de a gasi sistemul în acea stare
este mai mare.

Starea de entropie minima este acea stare macroscopica cu care este asociata
o singura stare microscopica, deci W = 1 si S = 0. O astfel de stare trebuie sa fie
o stare de ordine totala, deci sistemul trebuie sa se afle în starea de cristal ideal,
singura stare în care ordinea este perfecta. Intr-un sistem foarte ordonat sunt
posibile foarte putine aranjamente ale particulelor, deci S va avea o valoare foarte
mica.

Intr-un sistem total dezordonat exista o distributie haotica a particulelor, numarul

de aranjamente posibile este maxim si S va avea o valoare maxima.

De exemplu, pentru un gaz perfect alcatuit din N particule (atomi/molecule)

identice, aflat într-un compartiment de volum dat, se pot imagina un numar de M
de subcompartimente în care se afla N 1,..., Ni, ..., NM particule, unde ΣNi = N. Se
demonstreaza ca numarul de aranjamente posibile satisface relatia:
 Ni Ni
ln W   N  ln
i N N

In starea de maxima dezordine putem gasi N subcompartimente diferite în care se

afla câte o particula (N1 = ... = Ni = ... = NN = 1), deci sunt posibile N aranjamente
diferite ale particulelor, iar

S = Nk lnN

(entropia maxima a sistemului de N particule identice)

Entropia unui sistem care primeste caldura creste, deoarece agitatia termica se
intensifica, deci creste dezordinea moleculara. Reciproc, entropia unui sistem
care cedeaza caldura scade. Intr-un sistem neizolat, entropia variaza atât datorita
proceselor care au loc în interiorul sistemului, cât si datorita schimburilor de
caldura cu exteriorul. Exista deci posibilitatea ca într-un sistem neizolat entropia
sa scada (ΔS < 0) pe baza cresterii entropiei în mediul extern (ΔS m > 0),

astfel încât variatia entropiei totale a sistemului si mediului, S tot = S + Sm, ramâne
pozitiva:

S tot  S  S m  0
cu ΔS  0, ΔS m  ΔS tot  ΔS  0

Toate organismele vii sunt sisteme deschise deoarece schimba permanent

energie si substanta cu mediul. Sensul de evolutie a organismelor spre cresterea
complexitatii structurale si a diversificarii functiilor este un sens al scaderii
entropiei sistemului viu, prin tendinta spre stari cu grad din ce în ce mai înalt de
ordonare. Toate aceste procese de functionare si evolutie a materiei vii sunt
posibile numai prin asocierea cu procese de disipare a entropiei în mediul
înconjurator.

Conform principiului al II-lea, se poate afirma ca într-un sistem arbitrar

procesele spontane interne (care nu se datoreaza schimburilor cu exteriorul, ci se
desfasoara de la sine) se produc în sensul cresterii nete a entropiei sistemului.
Entropia poate creste local (într-un anumit subsistem), dar numai simultan cu o
crestere compensatoare a entropiei într-un alt subsistem. Intr-un sistem neizolat,
variatia entropiei sistemului este suma entropiei produse prin procese interne
spontane (diS) si a entropiei produse prin schimburile cu mediul extern (d eS):
dS  d i S  d e S
đQ i đQ e
di S  si d e S 
T T
unde đQi este caldura creata în interiorul sistemului prin procese spontane
interne, iar đQe este caldura schimbata cu mediul. Intotdeauna đQ i > 0 (principiul
al II-lea), în timp ce đQe poate fi pozitiva, negativa sau nula, în functie de
interactia sistemului cu mediul. Pentru un sistem izolat

deS = 0, iar dS = diS > 0.

Toate procesele din natura sunt ireversibile, iar o problema fundamentala în

termodinamica proceselor ireversibile este cunoasterea dependentei de timp a
variatiei de entropie:

dS d i S d e S
 
dt dt dt

Primul termen al membrului al doilea reprezinta viteza cu care se produce

entropie în sistem prin procese interne spontane, iar al doilea termen reprezinta
viteza de variatie a entropiei în sistem datorata schimburilor de substanta si
energie cu mediul.

Se defineste sursa de entropie (sau productia de entropie) ca fiind viteza de

producere a entropiei în sistem prin procese spontane interne:

di S

dt

O consecinta a celor discutate mai sus este faptul ca întotdeauna σ ≥ 0,

egalitatea având loc în cazul în care nu mai exista procese în interiorul sistemului
(la echilibru termodinamic).

Un rezumat al formularilor matematice ale principiului al II-lea

I. Sisteme izolate (dS ≥ 0)

a. Procese reversibile (dSrev = 0)

b. Procese ireversibile (dSirev > 0)

II. Sisteme neizolate (dS ≥ đQ/T)

a. Procese reversibile (dSrev = đQ/T)

b. Procese ireversibile (dSirev > đQ/T)

7.2 Cicluri termodinamice. Randament termic si eficienţă termică.
Ciclul Carnot.

Se numeşte ciclu termodinamic o succesiune de transformări în urma cărora

sistemul termodinamic revine la starea iniţială fără a trece de mai multe ori

prin aceleaşi stări intermediare. În diagrama p −V un ciclu termodinamic se

reprezintă printr-o curbă închisă.

În funcţie de sensul de parcurgere al ciclului, se deosebesc:

- Cicluri directe sau motoare în care sensul de parcurgere este cel al acelor
de ceasornic. Aceste cicluri produc lucru mecanic (cedează lucru mecanic
spre exterior) de unde şi denumirea de motoare.

Figura 7.2.1 – Reprezentare schematica a unui motor termic

Cicluri indirecte, inversate sau generatoare în care sensul de parcurgere este cel
trigonometric sau în sens invers acelor de ceasornic. Aceste cicluri sunt
consumatoare de lucru mecanic (primeşte lucru mecanic din exterior).

Figura 7.2.2 – Exemple de cicluri termodinamice

Conform primului principiu al termodinamicii δQ = dU +δL , prin integrare rezultă:

 Q   dU   L (7.2.1)

Deoarece energia internă este o mărime de stare, variaţia ei pentru o

transformare închisă este nulă, deci:

 dU   mcV dT  0 (7.2.2)

Prin urmare, rezultă:  Q   L  L (7.2.3)

 Figura 7.2.3 – Exemplu de ciclu motor

Dacă se notează cu Q căldura primită de ciclu pe porţiunea 1 − a − 2 şi cu

Q0 căldura cedată de ciclu pe porţiunea 2 − b −1 , rezultă:

 Q  Q  Q0 (7.2.4)
si L = Q - |Q0| (7.2.5)

Se numeşte randament termic al ciclului, ηt , raportul dintre lucrul mecanic

produs şi căldura absorbita în ciclul motor, adică:

L Q  Q0 Q
t   1 0 (7.2.6)
Qabsorbit Q Q

În cazul parcurgerii ciclului în sens opus, adică în cazul unui generator, încălzirea

agentului de lucru se efectuează de la sursa rece, pe porţiunea b − 2 − a , iar

răcirea are loc pe porţiunea 1 − a − 2 căldura fiind cedată spre sursa caldă. Este
cazul maşinilor frigorifice. Aspectul economic al funcţionării unei astfel de maşini
se exprimă prin eficienţa frigorifică, εf , care se defineşte prin raportul dintre
căldura cedată şi lucrul mecanic consumat.

Q0
f  (7.2.7)
L

În cazul pompelor termice, eficienţa se numeste coeficient de performanta si se

defineşte astfel:

Q
 pt  (7.2.8)
L

Valoarea randamentului termic depinde de transformările din care se compune

ciclul. Ciclul cu randament maxim a fost imaginat de către Sadi Carnot şi este
compus din două adiabate şi două izoterme. Agentul de lucru primeşte căldura Q
în timpul destinderii izoterme 1 − 2 şi cedează căldura Q0 în timpul comprimării
izoterme 3 − 4 .
 Figura 7.2.4 – Ciclul Carnot

Se poate scrie:

V2
Q  Q12  RT ln
V1
V4 V
Q0  Q34  RT0 ln  RT0 ln 3
V3 V4
(7.2.9)
V V
RT0 ln 3 T0 ln 3
Q V4 V4
t  1  0  1  1
Q V V
RT ln 2 T ln 2
V1 V1

Ţinând seama că punctul 1 şi 4 respectiv 2 şi 3 se găsesc pe transformări

adiabate, se pot scrie:

T1V1 1  T4V4 1
V3 V2 (7.2.10)
T2V2 1  T3V3 1   deoarece T1  T2  T si T3  T4  T0
V4 V1

Obtinem expresia randamentului termic al ciclului Carnot:

T0
 tC  1  (7.2.11)
T

Aceasta formula ne spune ca toate motoarele Carnot care opereaza intre aceleasi
temperaturi au acelasi randament, indiferent de substanta de lucru. Daca
temperatura sursei reci ar fi 0 K, randamentul ar fi 1, dar zero absolut nu se poate
atinge (principiul al III-lea al termodinamicii). Se poate demonstra ca nici un ciclu
termodinamic nu poate avea un randament mai mare decat cel al ciclului Carnot
care opereaza cu aceleasi doua rezervoare de caldura.
.

7.3 Aplicatii

Motorul cu benzina, zis si motorul Otto, functioneaza in patru timpi:

Figura 7.3.1 – Ciclul Otto

În timpul 1, numit Admisia (A-1), se deschide supapa de admisie, iar în timp ce

pistonul se deplasează înspre punctul mort inferior, în cilindru este absorbit
amestecul de vapori de benzină şi aer (realizat în carburator) datorită depresiunii
formate. In timpul al 2-lea, numit Compresia (1-2), după ce pistonul a ajuns în
punctul mort inferior, supapa de admisie se închide. Supapa de evacuare este şi
ea închisă. În deplasarea pistonului înspre punctul mort superior, acesta
comprimă amestecul din cilindru până la o rată de 9:1. La sfârşitul compresiei,
incepe timpul al treilea, numit Aprinderea si Detenta(2-3-4) : când pistonul a ajuns
la punctul mort superior şi ambele supape sunt închise, se produce o scânteie
electrică între electrozii bujiei. Scânteia aprinde amestecul carburant care începe
să ardă progresiv. Temperatura rezultată este de circa 2000°C şi presiunea de
aproximativ 25 atm. Gazele produc o forţă mare de apăsare asupra pistonului
împingâdu-l spre punctul mort inferior. Pe măsură ce pistonul coboară, gazele se
destind  are loc detenta (3-4). Acum este singurul moment când se produce lucru
mecanic. In timpul al 4-lea, numit Evacuarea(4-1-A), supapa de admisie este
închisă, iar cea de evacuare este deschisă, permiţând gazelor arse din cilindru să
fie împinse afară din cilindru de pistonul care se deplasează de la punctul mort
inferior spre punctul mort superior. Calculam randamentul ciclului Otto:

L Q Q  Qrece Q
   cald  1  rece
Qcald Qcald Qcald Qcald

Trebuie sa determinam caldurile schimbate de substanta de lucru cu exteriorul:

Q12 = 0 (comprimare adiabatica); Q 23 = νCV(T3 – T2) > 0 (incalzire izocora-

aprinderea); Q34 = 0 (destindere adiabatica) si Q 41 = νCV(T1 – T4) < 0 (racire

T 
T1  4  1
Qrece Q41 T4  T1 T
izocora). De aici deducem ca     1 
. Trebuie sa
Qcald Q23 T3  T2  T3 
T2   1
 T2 
exprimam temperaturile in functie de raportul de compresie ε = V 1 / V2 si de
exponentul adiabatic γ. Pentru aceasta vom scrie legile transformarilor care
compun ciclul Otto si care contin temperatura si volumul;

T1V1 1  T2V2 1
T4V1 1  T3V2 1

 1
T V  1
De aici aflam ca T4 / T1 = T3 / T2 si 1   2    1
astfel incat expresia finala a
T2  V1  
randamentului ciclului Otto este:

1
 1  1 .


Randamentul creste cand raportul de compresie creste. In motoarele cu

carburatoare obisnuite ε are valori cuprinse intre 7 si 12. Raportul de compresie
creste daca folosim un carburant cu proprietati antidetonante, caracterizate prin
cifra octanica, mai bune.
 Figura 7.3.2 – Motorul Otto

Ciclul Diesel:

Figura 7.3.3 – Ciclul Diesel

În cursul transformării A-1 aerul atmosferic pur este aspirat în cilindrul motorului,
în timpul transformarii 1-2 acest aer suferă o comprimare adiabatică până la
presiunea p2 (raportul de compresie din motoarele Diesel este mărit în general
până la ε=15 sau 16). După aceea aerul comprimat începe să se dilate şi, în
acelaşi timp lichidul combustibil (kerosen, motorină) este introdus în cilindru printr-
un injector special. Datorită temperaturii ridicate a aerului, picăturile de lichid se
aprind iar arderea se produce la presiune constantă, astfel încât gazul se dilată de
la 2 la 3 presiune constantă. Din acest motiv ciclul Disel este numit ciclu cu
combustie la presiune constantă. Când admisia lichidului combustibil în cilindrul
motorului se termină (starea 3), dilatarea ulterioară a fluidului motor se efectuează
dupa adiabata 3-4. În starea 4 supapa de evacuare a cilindrului se deschide,
presiunea din cilindru scade până la presiunea atmosferică (după izocora 4-1), iar
gazele arse sunt evacuate în atmosferă (dreapta 1-A). Se vede ca ciclul Diesel
este un ciclu în patru timpi.

Figura 7.3.4 – Motorul Diesel

Daca vrem sa calculam randamentul ciclului Diesel, trebuie sa cunoastem raportul

de destindere ρ = V3 / V2 , raportul de compresie ε = V1 / V2 si exponentul
adiabatic al aerului, γ:

L Q Q  Qrece Q
   cald  1  rece
Qcald Qcald Qcald Qcald
 Q12 = 0 (transformare adiabatica); Q23 = νCp(T3 – T2) >0 (transformare izobara)

Q34 = 0 (transformare adiabatica); Q41 = νCV(T1 – T4) < 0 (transformare izocora).

Din expresiile de mai sus deducem: Q cald = Q23 si |Qrece| = |Q41|. Pentru a afla
randamentul vom calcula raportul |Q41| / Q23 :

T4
 1)
T1 (
Q41 CV  T4  T1  1 T1
  .
Q23 C p (T3  T2 )  T ( T3  1)
2
T2

In continuare vom exprima T1 / T2, T4 / T1 si T3 / T2 in functie de ρ, ε si γ. Pentru

aceasta scriem ecuatiile acelor transformari care compun ciclul in care apar
temperaturile si volumul:

T1V1 1  T2V2 1
T2 T
 3
V2 V3
T3V3 1  T4V4 1

 1
T1  V2  1 T3 V3
De aici calculam    ,   si
T2  V1    1 T2 V2
 1  1
T4 V  T3 V  T4
  4     3        1    , deoarece V4 = V1. Inlocuind in expresia
T1  V1  T2  V2  T1

1  1
randamentului ciclului Diesel, obtinem:   1    1 . Se observa ca
     1
randamentul creste cand ε creste si cand ρ scade.

Pompe de de caldura si frigidere:

 Figura 7.3.5 – Pompa termica (Frigiderul)

La un motor termic transferul de energie este orientat de la rezervorul cald spre

cel rece (directia spontana). O parte din energia transferata sub forma de caldura
este transformata in lucru mecanic. Ce dorim atunci cand transferul de caldura se
face de la sursa rece la cea calda? Daca dorim sa facem cald in camera, iarna,
avem o pompa de caldura. Daca dorim sa facem frig in camera frigorifica, avem
un frigider. Deoarece sensul natural al transferului de energie nu este de la rece la
cald, trebuie sa consumam niste energie sub forma de lucru mecanic pentru a
realiza acest transfer. In practica o pompa de caldura contine un fluid circulant
care trece prin doua serpentine prin care schimba caldura cu mediul exterior.
Cand se afla in serpentina situata in camera rece fluidul este rece si are o
presiune scazuta. Aici absoarbe caldura din camera rece. Fluidul incalzit este apoi
comprimat si intra in cealalta serpentina ca fluid cald, la presiune mare. Energia
stocata de el este transmisa mediului inconjurator, respectiv camerei calde. In
aparatul de aer conditionat camera rece este incaperea pe care vrem sa o racim.
Caldura absorbita este eliberata in atmosfera din exteriorul cladirii. La frigider,
camera pe care vrem sa o racim este interiorul acestuia. Caldura absorbita este
eliberata in incaperea in care se afla frigiderul. De aceea, daca tinem frigiderul cu
usa deschisa, nu putem face racoare in incapere. Eficienta unei pompe termice se
exprima prin coeficientul de performanta (COP):

COP (in modul de racire) = (energia absorbita din camera rece) / (lucrul mecanic
efectuat de pompa de caldura) = Qrece / |L|
Un frigider bun are o valoare a COP intre 5 si 6.

In modul de incalzire COP se defineste astfel:

COP (in modul de incalzire) = (energia transferata camerei calde) / (lucrul

mecanic efectuat de pompa de caldura) = |Q cald | / |L|

Daca afara sunt - 40C, COP este aproximativ 4.

VIII. ELECTROMAGNETISMUL

8.1 Notiuni de baza in electromagnetism

Interacţiunea electromagnetică este una din cele patru interacţiuni

fundamentale din natură. Exercitându-se la distanţă, ea este explicată cu ajutorul
noţiunii de câmp electromagnetic. În teoria clasică acesta este descris cu ajutorul a
   
două mărimi vectoriale: E ( r , t) - intensitatea câmpului electric şi B ( r , t) - inducţia
câmpului magnetic. În teoria cuantică imaginea câmpului electromagnetic este cea a
unui ansamblu de fotoni (particule neutre care se deplasează cu viteza luminii şi
care transportă energie, impuls şi moment cinetic). Acţiunea câmpului asupra
substanţei se face prin forţe, momente ale forţelor, magnetizări, polarizări, efectuarea
de lucru mecanic, etc.

Vom incepe cu descrierea marimilor caracteristice campului electromagnetic:

a) Sarcina electrica (Q,q)

Sarcina electrică este o mărime fizică scalară, constantă de cuplaj între substanţă şi
câmpul electric. Sarcinile sunt de două feluri: „pozitive” şi „negative”. Cele care au
acelaşi semn se resping, iar cele de semn contrar se atrag. Forţa de interacţiune
între particule încărcate electric, a căror dimensiune este neglijabilă în comparaţie cu
distanţa dintre ele, este dată de legea lui Coulomb:

1 q1q 2
F , (8.1.1)
4 r 2

unde    0 r este permitivitatea electrică absolută a mediului şi r este distanţa dintre

particulele cu sarcinile electrice q1 şi q 2 . Forţa are direcţia dreptei care uneşte cele
două particule şi are sensul corespunzător respingerii dacă q1q 2  0 şi respectiv
atracţiei dacă q1q 2  0.

Sarcina electrică este un invariant relativist (are aceeaşi valoare faţă de orice
S.R.I.) şi se conservă: „suma algebrică a sarcinilor dintr-un sistem izolat se conservă
în timp”. De asemenea sarcina este cuantificată: orice sarcină este multiplu întreg al
sarcinii elementare e  1,6  10 19 C :

Q  ne, n  Z (8.1.2)

 e 2 
Observaţie: cuarcii, care posedă o sarcină fracţionară   , e  nu pot fi
 3 3 
deconfinaţi, ei sunt întotdeauna legaţi astfel încât particula (hadronul) pe care o
alcătuiesc are sarcina multiplu intreg de e.
 În funcţie de sarcina netă a corpurilor, acestea pot fi:

- pozitiv încărcate, când au un surplus de sarcină pozitivă;

- negativ încărcate, când au un surplus de sarcină negativă (de electroni)
- neutre, când sarcinile pozitive le echilibrează pe cele negative.
Corpurile se pot distinge şi în funcţie de mobilitatea purtătorilor de sarcină:

- conductoare, dacă posedă purtători de sarcină mobili. Astfel, metalele

posedă electroni liberi să se mişte, eliberaţi din pătura de valenţă a atomilor care îi
compun. Alt exemplu este apa de mare care conţine ioni pozitivi şi negativi ai
sărurilor dizolvate, liberi, de asemenea, să se mişte.
Atenţie! Corpul dumneavoastră este un bun conducător de electricitate şi
trebuie să vă luaţi măsuri de precauţie când utilizaţi echipamentele electrice.

- izolatoare, dacă purtătorii de sarcină sunt liberi să se mişte doar într-o mică
regiune legată de un atom sau grup mic de atomi. Exemple de izolatoare sunt:
cauciucul, materialele plastice, ceramica, apa pură, aerul uscat, etc.
Sarcinile electrice pot fi separate în mai multe moduri:

- prin contact: dacă frecăm un baston de sticlă cu o bucată de mătase,sau

blana unei pisici cu un pieptăn de plastic, putem produce un transfer de electroni de
pe un obiect pe celălalt. Mătasea atrage mai puternic electronii decât sticla, la fel şi
blana. Dacă atingem un corp încărcat pozitiv de unul încărcat negativ se produce
descărcarea şi, dacă sarcinile erau în cantităţi egale, corpurile devin neutre.
- prin inducţie: dacă apropiem un obiect încărcat de altul (neutru sau
încărcat), electronii fiecărui corp se mişcă şi se redistribuie în fiecare corp, sarcina
totală rămânând constantă. Într-o parte a corpului avem un surplus de sarcină
pozitivă iar în partea opusă, avem un surplus de sarcină negativă: corpul s-a
polarizat.
În multe situaţii sarcina electrică este distribuită continuu într-un anumit
domeniu. Vom defini:

dq
- densitatea liniară de sarcină:  
, sarcina pe unitate de lungime;
dl
dq
- densitatea superficială de sarcină:   . sarcina pe unitate de
dS
suprafaţă;
dq
- densitatea volumică de sarcină:   , sarcina din unitatea de volum.
dV
Dacă purtătorii de sarcină au o mişcare ordonată în spaţiu, avem un curent
electric. când purtătorii se mişcă ordonat într-un mediu conductor sub acţiunea
forţelor electrice, curentul se numeşte de conducţie (electronii în metale) iar dacă se
deplasează corpul încărcat (dielectric sau conductor) avem un curent de convecţie (o
bilă electrizată se plimbă prin cameră).

Intensitatea curentului (sau, simplu, curentul) printr-o suprafaţă S este

mărimea scalară:

dq
I , (8.1.3)
dt
 Dacă intensitatea şi sensul curentului sunt constante în timp, avem un curent
q
continuu I  . Amperul este unitatea de masura a intensitatii electrice.
t

Distribuţia curentului în secţiunea S pe care o străbate poate fi descrisă cu


ajutorul vectorului densitate de curent j . Acesta este egal cu:

dI d 2q
j  , (8.1.4)
dS n dtdS n

unde dS n este elementul de arie perpendicular (normal) pe direcţia de deplasare a


purtătorilor. Semnul convenţional la lui j şi al curentului este cel de deplasare al
unor purtători de sarcină pozitivă .

b) Vectorul intensitate al câmpului electric ( E ) .

Acţiunea la distanţă a forţelor electrice a fost explicată (Faraday) prin

introducerea conceptului de câmp electric. O sarcină produce un câmp electric
(formă de existenţă a materiei) în spaţiul înconjurător şi acesta îşi manifestă prezenţa
acţionând cu forţe asupra altor sarcini care sunt aduse în regiunea din jurul sursei.

Deoarece se manifestă prin forţe, câmpul electric trebuie descris cantitativ de

o mărime fizică vectorială, care a fost denumită „intensitatea câmpului electric”:

 F
E  , (8.1.5)
q

definită ca forţa care acţionează asupra unităţii de sarcină de probă (pozitivă, mică şi
în repaus) plasată într-un punct al câmpului.

Câmpul este „vizualizat” ce ajutorul liniilor de câmp: curbe tangente la vectorul


E , mai dese acolo unde câmpul e mare şi mai rarefiate acolo unde intensitatea
câmpului este mică. Ele pleacă din sarcinile pozitive şi intră în sarcinile negative.
Când există mai multe sarcini electrice (surse de câmp) se aplică principiul
superpoziţiei (suprapunerii) câmpurilor:

 N 
E   Ei (8.1.6)
i 1

Când sarcinile sunt distribuite continuu, relaţia anterioară devine:

 
E  d E (8.1.7)

Câmpul produs de o sarcină punctuală se deduce cu ajutorul legii lui

Coulomb:
 
 1 q r
E , (8.1.8)
4 r 2 r


unde r este versorul razei vectoare de la sarcina q, sursă a câmpului, la punctul
r

în care calculăm intensitatea E .


c) Momentul electric ( pe)

Momentul electric al unei particule încărcate se defineşte prin relatia:

 
pe  q r, (8.1.9)

unde q este sarcina electrică iar 

r este raza vectoare a particulei în raport cu un
sistem de referinţă.

Pentru un sistem de particule încărcate electric momentul este:

 N 
p e   qi r i . (8.1.10)
i 1

În particular, pentru două sarcini egale şi de pol opus (dipol electric),

momentul electric dipolar este:
     
p d  q r1  (  q ) r2  q ( r1  r2 )  ql (8.1.11)

  
unde l  r1  r2 este un vector de mărime egală cu distanţa dintre particule, având
sensul de la particula negativă la cea încărcată pozitiv.

Asupra unui dipol rigid de moment electric pd introdus în câmp electric

uniform E , acţionează un cuplu de forţe care tind să-l rotească până când devine
paralel cu liniile de câmp şi energia potenţială de interacţiune dipol-câmp:
 
U   p d E   p d E cos  , devine minimă.

Momentul acestui cuplu este:

               
M  r1  F1  r2  F2  r1  q E  r2  (  q ) E  q ( r1  r2 )  E  q l  E  p d  E (8.1.12)

În câmpul electric neuniform asupra dipolilor se exercită şi o forţă

rezultantă:
      E x  E y  E z  
F  q E1  ( q E 2 )  q ( E1  E 2 )  q  x  y  z  
 x y z 
 (8.1.1
 E x  E y  E   E  E y  E z     E
z x
  q x  q y  q z   px  py  p z  grad ( p e E   p e
 x  y  z  x  y  z 
     l
3)
   
unde l  x i  y j  z k este distanţa dintre sarcinile care alcătuiesc dipolul,

considerată a fi foarte mică, iar  E 
 este variaţia lui E pe unitatea de lungime, în
l

lungul axei dipolului. Această forţă tinde să transporte dipolul în regiunea în care E

are valori mari. Vectorul de polarizare (polarizaţia) Pe este suma vectorială a
momentelor dipolare (atomice sau moleculare) din unitatea de volum:

 1 N 
Pe  lim   p e  (8.1.14)
V  0 V i 1 


d) Vectorul inductie a campului magnetic (B)

Câmpul magnetic este una din formele de manifestare ale câmpului

electromagnetic. El are ca sursă magneţii permanenţi (corpurile magnetizate) şi
sarcinile electrice în mişcare. Câmpul magnetic se manifestă prin forţe pe care le
exercită asupra altor magneţi permanenţi sau asupra altor sarcini electrice în
mişcare. Câmpul magnetic este descris de o mărime fizică vectorială numită inducţie

a câmpului magnetic, B. Ca definiţie a inducţiei magnetice putem folosi expresia
forţei Lorentz:
  
F  q v  B, (8.1.15)

sau expresia forţei lui Ampère cu care câmpul magnetic acţionează asupra unui
conductor parcurs de curent:
  
d F  Id l  B, (8.1.16)


unde d l este elementul de lungime al conductorului. Liniile de câmp magnetic sunt

tangente la B şi sunt întotdeauna închise.


e) Momentul magnetic al unei bucle parcurse de curent electric ( p m )
O buclă parcursă de curentul I produce un câmp magnetic neuniform.
Înfăşuratoarea liniilor de câmp are forma toroidală. Acest câmp poate fi descris de
mărimea fizică vectorială numită moment magnetic:
 
p m  IS n (8.1.17)


unde I este intensitatea curentului care parcurge bucla, S este aria buclei iar n

este versorul normalei la buclă. Vectorul pm este perpendicular pe planul buclei şi
are sensul burghiului drept rotit în sensul curentului. În prezenţa unui câmp magnetic

exterior B , asupra buclei se exercită un cuplu de forţe de moment:

  
M  pm  B , (8.1.18)

 
care tinde să aducă vectorul pm paralel cu B. În această poziţie, energia potenţială
 
de interacţiune buclă-câmp U   p m B   p m B cos  devine minimă. În câmpul
magnetic extern neuniform, asupra buclei se exercită şi o forţă rezultantă:
  
F   ( p m B ), care transportă bucla în zona cu câmp magnetic mai intens.

Vectorul de magnetizare (magnetizaţia substanţei) este definit ca suma

vectorială a momentelor magnetice ale atomilor sau moleculelor din unitatea de
volum:

 1 N  
M  lim   p mi  (8.1.19)
V 0 V i 1 

8.2 Caracteristici ale campurilor vectoriale: fluxul si circulatia

Fluxul unui câmp vectorial uniform printr-o suprafaţă plană (de exemplu:

câmpul electric E ) este o mărime scalară definită:


  E n S, (8.2.1)
 
unde n este versorul normalei la suprafaţă iar S este aria suprafeţei. Dacă dorim
să calculăm fluxul câmpului printr-o suprafaţă închisă va trebui să o împărţim în

suprafeţe suficient de mici pentru a fi considerate plane şi pentru ca vectorul E să
aibă aceeaşi valoare în toate punctele lor, să calculăm fluxurile elementare prin
aceste arii elementare şi în final să le însumăm:

N N    
  lim   i  lim  E i ni S i    E n  d S . (8.2.2)
N   i 1 N   i 1  

O teoremă din analiza matematică (Gauss-Ostragradski) transformă această

integrală pe suprafaţa închisă  într-o integrală de volum (volumul V mărginit de
suprafaţa  ):

   
 
 E n dS   div E dV .
 (8.2.3)
  V


Expresia div E este un scala si in coordonate carteziene se poate scrie ca:

              E
x
E y E z
div E   E   i j k  E x i  E y j  E z k     . (8.2.4)
 x y  z   x y z

Noţiunea de flux al câmpului printr-o suprafaţă are şi o interpretare intuitivă

simplă: este proportionala cu numărul de linii de câmp care intră perpendicular prin
elementele de arie. Amintindu-ne că sursele liniilor de câmp sunt sarcinile electrice,
fluxul câmpului indică prezenţa sau absenţa acestor sarcini – surse de câmp în
interiorul suprafeţei  .

Circulaţia câmpului electric de-a lungul unui contur închis,  , este

conectată cu noţiunea de lucru mecanic efectuat de câmp la transportul unei sarcini
unitate de-a lungul acestui contur. Calculul se efectuează astfel: Se împarte conturul
în elemente de drum suficient de mici pentru a putea fi aproximate cu segmente de

dreaptă şi pentru ca vectorul E să fie acelaşi în toate punctele lor şi se calculează
lucrul mecanic asupra sarcinii unitate:
 
Li q Ei  li  
  Ei  li , (8.2.5)
q q

apoi se însumează şi se trece la limita N   când elementele de drum devin infinit

mici:

L N    
 lim  Ei  li   E d l (8.2.6)
q N  i 1 
  
Integrala curbilinie, Ed l , pe curba indusă  se numeşte circulaţia câmpului

(electric) de-a lungul acestui contur. Ea poate fi transformată într-o integrală de
suprafaţă cu ajutorul formulei lui Stokes:
 
  
  
Ed l 

 
 
rot E , n  dS 
  (  E , n )dS , (8.2.7)


unde  este orice suprafaţă limitată de conturul  , n este versorul normalei la

elementul dS , iar expresia lui rot E este:

               
rat E    E   i  j k    E x i  E y j  E z k  
 x y z   
  
i j k
     E E y    E x E z    E y E x 
  i  z
  j
    k   .

x y z  y z    z  x    x y 
Ex Ey Ez

(8.2.8)

8.3 Ecuatiile lui Maxwell

Ecuaţiile lui Maxwell fundamentează teoria câmpului electromagnetic şi permite

   
aflarea câmpurilor E ( r , t) şi B ( r , t) atunci când se cunosc distribuţiile sarcinilor
electrice şi ale curenţilor.

a) Prima ecuaţie Maxwell se numeşte „legea lui Gauss pentru vectorul

intensitate a câmpului electric  E ”: fluxul câmpului electric printr-o suprafaţă
închisă este egal cu sarcina netă din interiorul suprafeţei raportată la
permitivitatea electrică absolută a vidului ( 0 ) :
   Qinterior
  E , n  dS  . (8.3.1)
  0

Aceasta se mai numeşte şi legea lui Gauss sub forma integrală.

Transformând integrala de suprafaţă în integrală de volum (Gauss-Ostrogradski):

  
 E    E , n  dS   div E dV (8.3.2)
  V

Şi exprimând sarcina interioară cu ajutorul densităţii volumice de sarcină (  ) :

Qinterior   dV , (8.3.3)

V
obţinem:
 1
 div E dV   dV . (8.3.4)
V 0 V

Ultima relaţie trebuie satisfăcută pentru orice volum, ceea ce conduce la

egalitatea:
 
div E  (8.3.5)
0

 
Sau  E  : legea lui Gauss sub forma diferenţială.
0

Legea lui Gauss semnifică faptul că sursele câmpului electric sunt sarcinile
1 q1q 2
electrice. Ea a fost dedusă pe baza legii lui Coulomb: F  şi a
4 r 2
rezultatului experimental obţinut de Faraday: În interiorul unui conductor în

echilibru electrostatic, câmpul electric este nul: E  0.

b) Cea de-a doua ecuaţie Maxwell este legea fenomenului de inducţie

electromagnetică (Faraday)
  d B d   
 E d l  
dt
 
dt 
 B, n dS , (8.3.6)
  

adică, tensiunea electromotoare într-un circuit inchis (nu neapărat conductor) este
egală cu viteza de variaţie în timp a fluxului câmpului magnetic prin suprafaţa
acelui circuit, luată cu semnul minus. Aceasta este legea lui Faraday sub forma
integrală.

Transformând integrala curbilinie pe conturul închis  într-o integrală de

suprafaţă (Stakes) obţinem:
     d  
 E d l    rot E , n  dS     B , n  dS (8.3.7)
 S  dt S  

Suprafaţa dS fiind arbitrară obţinem forma diferenţială a legii lui Faraday:


  B (8.3.8)
rot E   .
t

Semnificaţia acestei legi este aceea că un câmp magnetic variabil în timp

generează un câmp electric cu linii de câmp închise. Semnul minus exprimă
regula lui Lenz. La baza legii lui Faraday stau numeroase experimente efectuate
de către acesta în care cu ajutorul unui magnet în mişcare sau al unei bobine

parcurse de curent (sursă de câmp magnetic), se modifică fluxul lui B prin
suprafaţa unei bobine conectate la un aparat de măsură. El a observat că un
câmp magnetic variabil, în timp determină apariţia unei tensiuni electromotoare şi
a unui curent indicat de aparatul de măsură conectat la bobina supusă
experimentului.

c) A treia ecuaţie Maxwell este legea lui Gauss pentru câmpul magnetic:
  
 B , n  dS  0, (8.3.9)
 B    
 


adică, fluxul vectorului inducţie magnetică B printr-o suprafaţă închisă este nul.
Aceasta lege ne spune că nu există sarcini magnetice (polii unui magnet nu pot fi
separaţi). O consecinţă a acestui fapt este aceea că liniile de câmp magnetic sunt
întotdeauna închise. Transformând integrala de suprafaţă în integrală de volum
(teorema Gauss – Ostrogradski)

  
  B , n  dS   div B dV  0 (8.3.10)
  V


se obţine legea lui Gauss pentru B în forma diferenţială:

 B x  B y B z
div B    0 (8.3.11)
x y z

d) Cea de-a patra ecuaţie Maxwell se numeşte „legea lui Ampère

completată de Maxwell”. Sub forma integrală ea este:
  d E
 B d l   0 I   0 0 sau,
 dt

    d  
 B d l   0   j , n  dS   0  0   E , n  dS , (8.3.12)
   dt   

 
unde I    j , n  dS este intensitatea curentului (fluxul vectorului densitate
 
 
de curent) iar   
 E , n  dS , fluxul câmpului electric printr-o suprafaţă
 
(deschisă)  sprijinită pe conturul inchis  . Această lege semnifică faptul
că se poate produce un câmp magnetic cu linii de câmp închise cu ajutorul
unui curent electric I sau/şi cu ajutorul unui câmp electric variabil în timp.
d  
Termenul  0   E , n  dS , a fost numit curent de deplasare I d (prin
dt   

analogie cu un dielectric plasat într-un E crescător, ale cărui nori electronici
se deformează continuu, sarcinile lor formând un curent de deplasare) şi
legea se poate scrie:
  
 B d l  0 I  0 I d (8.3.13)



Dacă transformăm circulaţia lui B de-a lungul conturului închis  în
integrală de suprafaţă (teorema lui Stokes):
       d  
 B d l    rot B , n  dS   0   j , n  dS   0  0   E , n  dS ,
     dt   

(8.3.14)

se obţine legea lui Ampère completată de Maxwell sub forma diferenţială:


  E
rot B   0 j   0  0 . (8.3.15)
t

Inmultind scalar la stanga cu operatorul  si tinand cont ca   (  B )  0,
obtinem
    
0  j   0  E  j  , (8.3.16)
t t

relatie care exprima legea conservarii sarcinii electrice.

Acestor patru ecuaţii li se adaugă legile de material:

        
a) D   0 E  P   0 E   0  e E   0 1   e  E   0  r E   E (8.3.17) unde D este

vectorul de deplasare sau inducţia câmpului electric, P este polarizaţia,  e (se
pronunta hi) este susceptibilitatea electrică,  r este permitivitatea electrică
absolută a mediului. În medii omogene, liniare şi izotope (nefero-electrice)  şi
 sunt mărimi scalare.

        
b) B   0  H  M    0  H   m H    0 1   m  H   0  r H   H, (8.3.18)

 
unde H este vectorul intensitate a câmpului magnetic, M este magnetizţia,  m
este susceptibilitatea magnetică a mediului,  r este permeabilitatea magnetică
relativă a mediului iar  este permeabilitatea magnetică absolută a mediului. În
medii omogene liniare şi izotrope, (nefero-magnetice)  şi  m sunt mărimi
scalare.

c) Legea forţei:
   
F  q E  q ( v  B ), (8.3.19)

exprimă forţa exercitată asupra unui purtător de sarcină în câmpuri electrice şi

 magnetice.
 
d) j   E, (8.3.20)

unde

j este densitatea de curent iar  este conductivitatea mediului, reprezintă
legea lui Ohm sub forma locală.

Ecuaţiile lui Maxwell împreună cu relaţiile de material în mediile liniare şi

   
izotope nu determină marimile E ( r , t ) şi B ( r , t ) decât dacă, alături de condiţiile
 
iniţiale ( E şi B la t  0) se cunosc condiţiile de la frontiera domeniului considerat.

8.4 Conditii la limita

Considerăm suprafaţa continuă de separaţie între două medii liniare şi


izotope, notate 1 şi 2, normala la elementul de arie, n, fiind orientată
convenţional de la mediul 1 spre mediul 2. La această suprafaţă, câmpurile
 
E şi B suferă o discontinuitate, descrisă de condiţiile la limită sau ecuaţiile de
trecere. Se consideră o suprafaţă închisă de formă cilindrică cu „capacele”
infinitezimale, de arie dS , paralele cu suprafaţa de separaţie şi situate unul în
mediul 1 şi celălalt în mediul 2.

Fluxul lui B prin cutie trebuie să fie nul. Deoarece fluxul prin aria laterală este
       
neglijabil, rămâne fluxul prin cele două „capace”: B2 n dS  B1 n dS   
 B 2  B1  n  0.
 

unde B1, 2 sunt câmpurile magnetice din cele două medii, în vecinătatea
 
suprafeţei. Ultima ecuaţie exprimă faptul că Bn1  Bn 2 , adică egalitatea
componentelor normale la suprafaţă, ale câmpului magnetic.

Un raţionament asemănător se poate aplica vectorului deplasare sau


inducţiei electrice D. Plecăm de la legea lui Gauss pentru câmpul electric:

  
  D , n  dS  Qint erior
 

Sarcina din interiorul cilindrului este:

 Qint erior   dV   hdS ,
V V

unde h este înălţimea cilindrului. Când tindem cu h  0, cilindrul se reduce la

elementul de arie şi sarcina devine o sarcină superficială caracterizată de
densitatea superficială:
  lim h
h 0
q

astfel obţinem:

Qinterior  lim  dV   dS

h 0 V

legea lui Gauss devine:

 
  
 D , n  dS    dS
 

Neglijând fluxul prin aria laterală a cilindrului obţinem:

   
D1 n1 dS1  D2 n 2 dS 2  dS

  
Deoarece n 2   n1  n şi dS1  dS 2  dS relaţia devine:

   
 D2  D1  n  
 
 

unde  este o eventuală sarcină superficială liberă localizată pe suprafaţă.

Componenta normală a deplasării electrice se conservă dacă   0 şi prezintă o
discontinuitate când   0.

Pentru celelalte două ecuaţii ale lui Maxwell vom considera un contur
dreptunghiular având două laturi paralele cu suprafaţa, una în mediul 1 şi cealaltă

în mediul al 2-lea. Ele au lungimi egale dl şi au ca versor vectorul u . Laturile
perpendiculare pe suprafaţă sunt infinitezimale (h) în comparaţie cu dl .

Circulaţia câmpului electric de-a lungul acestui contur va fi:

       
lim  E d l  E1 ( u )dl  E 2 u dl   E 2  E1  u dl
h 0  

d    d     
Cantitatea lim   B, n  dS  lim  B , n  hdl   0, este nulă deoarece
h 0 dt   h 0 dt   
  
d B 

dt
,n păstrează o valoare finită pentru h  0 . Altfel spus, chiar dacă este
 
 
discontinuu, câmpul magnetic este finit în vecinătatea suprafeţei de
discontinuitate şi atunci fluxul derivatei sale temporale printr-o arie care tinde la
zero este nul. Obţine:
   
 E 2  E1  u dl  0,
 
 


unde u este tangenta la suprafaţa de separaţie. Rezultă continuitatea
componentei tangenţiale a câmpului electric:
 
Et1  Et 2 , sau

    
 E 2  E1   n  0.
 
 

Legea lui Ampère completată de Maxwell:

  d   
Hd l I    D , n 
 dS ,
dt   


se tratează într-un mod asemănător. D fiind o mărime finită, chiar dacă suferă o
discontinuitate, fluxul prin aria care tinde la zero a conturului dreptunghiular este
zero. Curentul de conducţie al sarcinilor libere poate fi diferit de zero, dacă avem
    
un curent superficial. Fluxul său este: js dl v , unde v  n u este versorul
normalei la suprafaţa dreptunghiulară a conturului, tangenta la suprafaţa de

discontinuitate, js este densitatea de curent superficial. Obţinem:

                 
 H 2  H 1  u dl  j s v dl   H 2  H 1  u  j s v  j s  n  u   u  j s  n  
       
       

         
 H 2  H 2  j s  n sau n   
 H 2  H 1   j0 .
 

Grupând cele patru condiţii la limită:

   
n 
 D2  D1  
 

   
n 
 E 2  E1  0
 

   
n 
 B 2  B1  0
 
     
n 
 H 2  H1   j0 ,
 


unde n este orientat de la mediul 1 către mediul 2, ele ne indică modul în care se
schimbă, sau nu, componentele vectorului care caracterizează câmpul
electromagnetic, la trecerea prin suprafaţa de discontinuitate.

IX. CAMPUL ELECTRIC

8.1 Sarcina electrica

Interacţiunea electromagnetică este una din cele patru interacţiuni

fundamentale din natură. Exercitându-se la distanţă, ea este explicată cu ajutorul
noţiunii de câmp electromagnetic. În teoria clasică acesta este descris cu ajutorul a
   
două mărimi vectoriale: E ( r , t) - intensitatea câmpului electric şi B ( r , t) - inducţia
câmpului magnetic. În teoria cuantică imaginea câmpului electromagnetic este cea a
unui ansamblu de fotoni (particule neutre care se deplasează cu viteza luminii şi
care transportă energie, impuls şi moment cinetic). Acţiunea câmpului asupra
substanţei se face prin forţe, momente ale forţelor, magnetizări, polarizări, efectuarea
de lucru mecanic, etc.
 Experimente simple (un balon de cauciuc frecat de par sau de pantaloni
atrage bucatele mici de hartie, sau face sa pluteasca o punga de plastic subtire si
usoara taiata in forma de caracatita, sau face sa se rostogoleasca pe masa o cutie
metalica goala de bere, fara atingere!) arata existenta fortei electrice. Aceasta forta
este produsa de catre corpurile care au o proprietate fizica numita sarcina electrica.
Sarcina electrică este o mărime fizică scalară, constantă de cuplaj între substanţă şi
câmpul electric. Sarcinile sunt de două feluri: „pozitive” şi „negative”. Cele care au
acelaşi semn se resping, iar cele de semn contrar se atrag. Forţa de interacţiune
între particule încărcate electric, a căror dimensiune este neglijabilă în comparaţie cu
distanţa dintre ele, este dată de legea lui Coulomb:

1 q1q 2
F , (8.1.1)
4 r 2

unde    0 r este permitivitatea electrică absolută a mediului şi r este distanţa dintre

particulele cu sarcinile electrice q1 şi q 2 . Forţa are direcţia dreptei care uneşte cele
două particule şi are sensul corespunzător respingerii dacă q1q 2  0 şi respectiv
atracţiei dacă q1q 2  0. Permitivitatea electrica absoluta a vidului are valoarea: ε 0 =
8.854 x 10-12 C2 / Nm2.

Figura 8.1.1 – Forta coulombiana

Sarcina electrică este un invariant relativist (are aceeaşi valoare faţă de orice S.R.I.)
şi se conservă: „suma algebrică a sarcinilor dintr-un sistem izolat se conservă în
timp”. De asemenea sarcina este cuantificată: orice sarcină este multiplu întreg al
sarcinii elementare e  1,6  10 19 C :

Q  ne, n  Z (8.1.2)

 e 2 
Observaţie: cuarcii, care posedă o sarcină fracţionară   , e  nu pot fi deconfinaţi,
 3 3 
ei sunt întotdeauna legaţi astfel încât particula (hadronul) pe care o alcătuiesc are
sarcina multiplu intreg de e.
 În funcţie de sarcina netă a corpurilor, acestea pot fi:

- pozitiv încărcate, când au un surplus de sarcină pozitivă;

- negativ încărcate, când au un surplus de sarcină negativă (de electroni)
- neutre, când sarcinile pozitive le echilibrează pe cele negative.
Corpurile se pot distinge şi în funcţie de mobilitatea purtătorilor de sarcină:

- conductoare, dacă posedă purtători de sarcină mobili. Astfel, metalele

posedă electroni liberi să se mişte, eliberaţi din pătura de valenţă a atomilor care îi
compun. Alt exemplu este apa de mare care conţine ioni pozitivi şi negativi ai
sărurilor dizolvate, liberi, de asemenea, să se mişte.
Atenţie! Corpul dumneavoastră este un bun conducător de electricitate şi
trebuie să vă luaţi măsuri de precauţie când utilizaţi echipamentele electrice.

- izolatoare, dacă purtătorii de sarcină sunt liberi să se mişte doar într-o mică
regiune legată de un atom sau grup mic de atomi. Exemple de izolatoare sunt:
cauciucul, materialele plastice, ceramica, apa pură, aerul uscat, etc.
Sarcinile electrice pot fi separate în mai multe moduri:

- prin contact: dacă frecăm un baston de sticlă cu o bucată de mătase,sau

blana unei pisici cu un pieptăn de plastic, putem produce un transfer de electroni de
pe un obiect pe celălalt. Mătasea atrage mai puternic electronii decât sticla, la fel şi
blana. Dacă atingem un corp încărcat pozitiv de unul încărcat negativ se produce
descărcarea şi, dacă sarcinile erau în cantităţi egale, corpurile devin neutre.
- prin inducţie: dacă apropiem un obiect încărcat de altul (neutru sau
încărcat), electronii fiecărui corp se mişcă şi se redistribuie în fiecare corp, sarcina
totală rămânând constantă. Într-o parte a corpului avem un surplus de sarcină
pozitivă iar în partea opusă, avem un surplus de sarcină negativă: corpul s-a
polarizat.
În multe situaţii sarcina electrică este distribuită continuu într-un anumit
domeniu. Vom defini:

dq
- densitatea liniară de sarcină:  
, sarcina pe unitate de lungime;
dl
dq
- densitatea superficială de sarcină:   . sarcina pe unitate de
dS
suprafaţă;
dq
- densitatea volumică de sarcină:   , sarcina din unitatea de volum.
dV
Dacă purtătorii de sarcină au o mişcare ordonată în spaţiu, avem un curent
electric. când purtătorii se mişcă ordonat într-un mediu conductor sub acţiunea
forţelor electrice, curentul se numeşte de conducţie (electronii în metale) iar dacă se
deplasează corpul încărcat (dielectric sau conductor) avem un curent de convecţie (o
bilă electrizată se plimbă prin cameră).

Intensitatea curentului (sau, simplu, curentul) printr-o suprafaţă S este

mărimea scalară:

dq
I , (8.1.3)
dt
 Dacă intensitatea şi sensul curentului sunt constante în timp, avem un curent
q
continuu I  . Amperul este unitatea de masura a intensitatii electrice.
t

Distribuţia curentului în secţiunea S pe care o străbate poate fi descrisă cu


ajutorul vectorului densitate de curent j . Acesta este egal cu:

dI d 2q
j  , (8.1.4)
dS n dtdS n

unde dS n este elementul de arie perpendicular (normal) pe direcţia de deplasare a


purtătorilor. Semnul convenţional la lui j şi al curentului este cel de deplasare al
unor purtători de sarcină pozitivă .

8.2 Campul electric

Fortele exercitate la distanta au fost explicate prin notiunea de camp:

particulele care au sarcina electrica produc in spatiul inconjurator camp electric.
Acesta se manifesta prin forte cu care actioneaza asupra altor particule cu sarcina
electrica. Deci sursele de camp sunt sarcinile, iar forma lui de manifestare este forta.
Pentru a determina daca in punctul A din spatiu exista camp electric ducem o sarcina
pozitiva, mica, q0, numita sarcina de proba, in acel punct (in repaus). Daca se
exercita forta F asupra sarcinii de proba, insemna ca in punctul A exista camp
electric. El va fi caracterizat de o marime vectoriala, numita intensitatea campului
electric, E, definita de relatia:

 F
E (8.2.1)
q0
 Figura 8.2.1 – Definitia intensitatii campului electric

Sarcina de proba joaca rolul de detector de camp. Aplicand relatia 8.2.1 fortei
coulombiene care actioneaza asupra unei sarcini q in campul produs de sarcina Q obtinem
expresia campului electric produs de o darcina punctiforma la distanta r fata de aceasta:
 
1 Q r (8.2.2)
E
4 r 2 r

Unde r / r este versorul razei vectoare, indicand directia fortei, in timp ce semnul lui Q ne da
sensul ei. Daca avem mai multe sarcini punctiforme ca surse de camp, campul electric
dintr-un punct al spatiului este suma vectoriala a campurilor produse in acel punct de catre
fiecare sarcina in parte (principiul suprapunerii campurilor):
  
1 Qi ri
E   Ei   (8.2.3)
i 4 ri ri
2
i

Linia de camp este o curba tangenta in fiecare punct el ei la vectorul E in acel punct.
 Figura 8.2.2 – Liniile campului electric produs de o sarcina punctiforma
pozitiva si respectiv, negativa

Figura 8.2.3 – Campul produs de doua sarcini punctiforme egale in modul si

de semn opus

Figura 8.2.4 – Campul produs de doua sarcini punctiforme egale

 Figura 8.2.5 – Campul uniform produs intre placile unui condensator plan
incarcat
Figurile 8.2.2 – 8.2.5 exemplifica liniile campului electric produs de diferite surse de
camp. In prezenta unui camp electric, o particula incarcata cu sarcina electrica simte
o forta F = q E care ii imprima o acceleratie a = F / m = q E / m. In campul uniform
dintre placile unui condensator, particula poate avea o traiectorie rectilinie, daca
viteza initiala e nula sau paralela cu campul, sau o traiectorie parabolica atunci cand
viteza initiala nu e paralela cu campul si deci cu acceleratia. Putem controla cu
ajutorul campului electric traiectoriile si energiile electronilor in monitoare si in
televizoare, sau ale particulelor elementare si ale nucleelor grele in acceleratoarele
de particule.

8.3 Legea lui Gauss

Fluxul campului electric printr-o suprafata este o marime scalara. Consideram

o suprafata plana strabatuta de un camp electric uniform (aceeasi directie si aceeasi
marime). Fluxul campului electric ce strabate suprafata este:
   
 E  E  S  E  n S  ES cos (8.3.1)

unde S este vectorul arie, n este versorul normalei la suprafata, iar α este unghiul
dintre camp si normala la suprafata (Figura 8.3.1). Fluxul este proportional cu
numarul de linii de camp care strapung suprafata, deoarece densitatea liniilor de
camp e proportionala cu marimea campului.
 Figura 8.3.1 – Suprafata strapunsa de un camp electric uniform

Daca vrem sa calculam fluxul printr-o suprafata inchisa trebuie sa facem un caroiaj
care sa imparta suprafata in suprafete suficient de mici pentru a putea sa le
consideram plane si pentru ca Ei sa fie uniform pe cuprinsul fiecareia, iar apoi
calculam fluxurile elementare prin aceste suprafete si la insumam (Figura 8.3.2):

 
N    
 E  lim   i  lim  Ei  ni S i   E  n dS (8.3.2)
N   i 1 N  

Figura 8.3.2 – Fluxul campului electric printr-o suprafata inchisa

In practica integrala dubla pe suprafata inchisa Σ,din expresia 8.3.2, nu este dificil
de calculat daca exista o simetrie care sa permita alegerea unei suprafete
(gaussiene) astfel incat in orice punct al ei campul electric sa aiba aceeasi valoare si
orientarea lui sa fie paralela cu versorul normalei. In acest caz produsul scalar
devine E·n = E, iese in fata ca factor comun si ramane sa calculam aria suprafetei.
Legea lui Gauss afirma ca fluxul campului electric printr-o suprafata inchisa
este egal cu sarcina neta din interiorul suprafetei raportata la permitoivitatea electrica
absoluta a vidului:

 
  Q
 E   E  n dS  interior (8.3.3)
 0

Aceasta lege este si prima dintre ecuatiile lui Maxwell. Ca aplicatie vom calcula
campul electric produs de o suprafata plana infinita, incarcata uniform, cu densitatea
superficiala de sarcina σ = Q / S.

Figura 8.3.2 –
Campul
electric
produs de o
placa infinita,
uniform
incarcata cu
sarcina
pozitiva
La inceput alegem suprafata gausiana (imaginara) de forma unui cilindru drept cu
generatoarea perpendiculara pe placa si cu cele doua baze circulare, paralele si
echidistante fata de placa. Campul produs de placa incarcata are liniile
perpendiculare pe placa (din considerente de simetrie) si, ca urmare, vom avea flux
doar prin cele doua suprafete hasurate, echidistante fata de placa. Calculand
integrala 8.3.2 gasim ΦE = ES + ES + 0 = 2ES. Prin aria laterala nu avem flux
deoarece suprafata e paralela cu liniile de camp. Sarcina din interiorul suprafetei este
sarcina de pe suprafata de intersectie intre gaussiana si placa: Q interior = σ S. Inlocuind
in legea lui Gauss 8.3.3 obtinem:
S 
 E  2 ES  E (8.3.4)
0 2 0

Observam ca acest camp nu depinde de distanta pana la placa. Evident, avem o

situatie ideala, neexistand placi infinite, uniform incarcate. In general, daca fluxul
printr-o suprafata inchisa este pozitiv. inseamna ca in interiorul suprafetei avem mai
multe surse pozitive de camp electric decat surse negative si invers daca fluxul e
negativ. Daca fluxul e nul in interior sarcinile positive sunt compensate de cele
negative.
 8.4 Potentialul electric

O sarcina plasata in campul electric E produs de alta sarcina punctiforma Q,in

repaus, sufera actiunea unei forte qE. Aceasta este o forta conservativa, analog cu
forta de atractie universala. Atunci cand sarcina q se deplaseaza intre doua puncte A
si B ale campului produs de Q, se produce o variatie a energiei potentiale definita de:
B  
E p   LFconservativa    qEdl (8.4.1)
A

unde dl este o deplasare infinitezimala pe curba traiectorie a sarcinii de proba q intre

punctele A si B. Daca alegem un punct de referinta in care prin conventie consideram
energia potentiala egala cu zero, sa-l numim punctul de la infinit, E p∞ = 0, atunci
putem defini energia potentiala intr-un punct:

 
E pA   A qEdl , (8.4.2)

ca lucrul mecanic efectuat de camp pentru a deplasa sarcina q din acel punct in
punctul de referinta arbitrar ales. Daca raportam 8.4.1 si 8.4.2 la sarcina q de proba
obtinem definitiile tensiunii electrice (sau a diferentei de potential) si respectiv
potentialului electric:

LFconservativa B 
V  VB  V A  U      Edl (8.4.3)
q A

E pA 
 
VA   A E dl (8.4.4)
q

Unitatea de masura pentru potential si tensiune este voltul (V): 1V = 1 J / 1 C.

Intensitatea campului electric se va masura in V / m. Energia particulelor elementare
se va masura in electronvolti (eV): un electronvolt este energia dobandita de o
particula cu sarcina elementara accelerata sub o diferenta de potential de un volt – 1
eV = 1.6 x 10-19 J.
In cazul in care sursa campului este o sarcina punctiforma si punctul de
referinta se alege la infinit, potentialul capata expresia:
    1 Q 
Q 1 Q
V   E  dl   dr   (8.4.5)
r 4 r 4 r r 4r
2
r

Suprafetele de potential constant se numesc echipotentiale. Liniile de camp

electric sunt normale la suprafetele echipotentiale (Figurile 8.4.1-8.4.2). Daca
diferentiem 8.4.3 obtinem definitia campului electric cu ajutorul potentialului ( spunem
„campul deriva din potential”):
    dV  V  V  V 
dV   E  dl  E     V   i  j k (8.4.6)
dl  x y z 

Figura 8.4.1 – Suprafete echipotentiale si linii de camp electric in cazul

campului uniform

Figura 8.4.2 – Suprafete echipotentiale si linii de camp electric in cazul

campului produs de o sarcina punctiforma Q
8.5 Conductorul incarcat in echilibru electrostatic

Conductoarele contin sarcini electrice libere sa se miste. Astfel,

metalele contin electroni liberi care efectueaza o miscare dezordonata
printer ionii pozitivi ai retelei asigurand neutralitatea electrica dar si
coeziunea cristalului. Daca depunem sarcina electrica pe un conductor
aceasta se pozitioneaza intr-un timp foarte scurt astfel incat sa atinga un
echilibru static. Spunem ca avem un conductor in echilibru electrostatic.
Experimentele lui Faraday au pus in evident faptul ca sarcina in exces se
aseaza doar pe suprafata exterioara a conductorului la echilibru.
Consecinta, pusa in evidenta de legea lui Gauss, este ca in interiorul
conductorului in echilibru campul electric este nul. Ca urmare, un
conductor incarcat va produce camp doar in spatial exterior si liniile de
camp pleaca perpendicular pe suprafata lui. Daca ar avea o componenta
tangentiala la conductor, campul ar provoca curenti si echilibrul
electrostatic nu ar fi posibil. Deoarece in conductor campul electric este
nul, nu avem forte electrice si nici nu se efectueaza lucru mecanic la
deplasarea unei sarcini intre doua puncte ale conductorului, diferenta de
potential, conform definitiei, fiind nula. Spunem ca un conductor in
echilibru electrostatic are acelasi potential in toate punctele sale din
interior si de la suprafata.

8.6 Momentul electric

Momentul electric al unei particule cu sarcina electrica este o marume vectoriala

definite ca produsul dintre sarcina particulei si raza ei vectoare: pe = q r (Figura
8.6.1):
 Figura 8.6.1 – Momentul electric al unei sarcini punctiforme q
Doua sarcini punctiforme, egale in marime si de semn contrar aflate la distanta
l una de cealalta formeaza un dipol electric. Suma momentelor electrice ale celor
doua particule se numeste momentul electric dipolar pd (Figura 8.6.2):

pd = q r1 + (-q) r2 = q (r1 – r2) = q l (8.6.1)

Figura 8.6.2 – Momentul electric al unui dipol electric

Daca plasam dipolul in camp electric uniform asupra lui se exercita un cuplu de forte
al carui moment este:
              
C E  r1  F1  r2  F2  r1  qE  r2  ( q ) E  q (r1  r2 )  E  q   E  pd  E (8.6.2)

Acest cuplu de forte tinde sa rasuceasca dipolul paralel cu liniile de camp electric, pd
aliniindu-se cu E. Considerand dipolul ca un sistem aflat in camp de forte
conservative externe, putem considera alinierea amintita ca o tendinta de a-si
minimiza energia potentiala de interactiune, cand unghiul α devine 0:
 
U   pd  E   p d E cos (8.6.3)

In camp electric neuniform, dipolul simte si o forta care tinde sa-l atraga in regiunea
cu camp mai intens:
 


F  U  ( p d  E ) , (8.6.4)

unde sageata verticala indica marimea care se deriveaza.

Molecula de apa, H2O, este asimetrica. Centrul de greutate al sarcinii negative este
langa atomul de oxigen iar centrul de greutate al sarcinilor pozitive este deplasat
inspre atomii de hidrogen. Molecula de apa este echivalenta cu un dipol electric si se
spune ca este o molecula polara. Sunt si molecule simetrice, nepolare (centrele de
greutate ale sarcinilor pozitive coincid cu cele ale sarcinilor negative). In prezenta
unui camp electric extern, electronii sunt deplasati de forta electrica si molecula se
polarizeaza (polarizare indusa).
Vom considera un dielectric cu molecule polare plasat in campul electric uniform
dintre placile unui condensator plan. In absenta campului electric (Figura 8.6.3),
datorita agitatiei termice, moleculele sunt orientate haotic si suma  momentelor
electrice dipolare din unitatea de volum, numita vector de polarizare P (polarizatie),
este nula. Cand se aplica un camp electric uniform intre placile condensatorului
(Figura 8.6.4), agitatia termica intra in competitie cu tendinta de aliniere a
moleculelor paralel cu campul aplicat. Dielectricul devine polarizat si vectorul
polarizatie nu mai este nul. Valoarea lui creste cu intensitatea campului electric si
scade cu cresterea temperaturii.
 Figura 8.6.3 – Moleculele polare sunt orientate haotic in absenta unui camp
electric extern

Figura 8.6.4 – Moleculele polare se aliniaza paralel cu campul extern. Apare o

sarcina negativa indusa la suprafata dinspre placa pozitiva a condensatorului
si o sarcina pozitiva indusa spre placa negativa.

Asa cum observam in Figura 8.6.4 pe suprafetele dielectricului se induce sarcina

electrica
 si in interiorul lui apare un camp electric indus, numit camp de polarizare
E pol , orientat in sens opus campului extern. Ca urmare in dielectric campul electric
rezultant este :
  
E  E0  E pol  E  E0  E pol (4.6.5)

Campul electric produs de placi este legat de densitatea superficiala de sarcina a

placilor condensatorului prin relatia:

E0  (8.6.6)
0

Campul electric indus, numit camp de polarizare depinde de densitatea superficiala

de sarcina indusa prin relatia:
 pol
E pol  (8.6.7)
0

Deoarece campul total este dat de ralatia E = σ / ε 0εr unde εr este permitivitatea
relativa a dielectricului, obtinem:

   pol    1
    pol    r  (8.6.8)
 0 r  0  0  r 
Deoarece εr > 1, densitatea de sarcina indusa este mai mica decat cea de pe placile
condensatorului. Daca in locul dielectricului plasam un conductor, E = 0 si cele doua
densitati de sarcina devin egale.

X. CURENTUL ELECTRIC

9.1 Curentul electric

Daca doua sfere metalice incarcate electric, cu potentiale diferite sunt

conectate cu un fir metalic, sarcinile negative (electronii) vor trece de pe o sfera pe
cealalta prin firul conductor, in sensul in care diferenta de potential se anuleaza.
Aceasta deplasare ordonata a sarcinilor constituie un curent electric de conductie
(electronii se misca prin mediul conductor, metalul). Intensitatea curentului (sau,
simplu, curentul) printr-o sectiune S a firului conductor a fost definita prin relatia:

dq
I , (9.1.1)
dt

si are, prin conventie, sensul de deplasare al sarcinilor pozitive (invers sensului real
de deplasare a electronilor in metale).
 Figura 9.1.1 – Producerea unui curent de conductie intre doua sfere metalice
cu potentiale electrice diferite

In exemplul prezentat, descarcarea se produce intr-o fractiune de secunda si

dupa atingerea echilibrului electrostatic, curantul dispare. Pentru a produce un curent
electric pentru o perioada mai indelungata de timp trebuie sa asiguram satisfacerea a
doua conditii: sa se mentina diferenta de potential intre cele doua sfere metalice,
pentru ca prin firul conductor sa existe un camp electric care sa asigure forta cu care
electronii inving rezistenta la inaintare produsa de metal si, a doua conditie, sa se
recircule electronii deoarece numarul lor intr-un conductor este finit. Aceste doua
conditii sunt asigurate de dispozitivul numit sursa de tensiune. O sursa de tensiune
transforma energia chimica (in acumulatoare si baterii), mecanica (in dinamuri si
alternatoare), termica (in termoelemente) sau luminoasa (in fotoelemente) in energie
electrica. Aceasta energie electrica, a campului electric produs de sursa in circuitul
electric exterior, care pune in miscare electronii din conductor, poate fi utilizata de
catre consumatorii electrici pe baza celor trei efecte principale ale curentului electric:
efectul termic (se degaja caldura la trecerea curentului prin conductoare), efectul
chimic (la trecerea printr-un electrolit se depune substanta la catod) si efectul
magnetic (in jurul unui conductor parcurs de curent se produce un camp magnetic).

Un circuit electric simplu contine o sursa de tensiune, conductoare de

legatura (numite si ghidaje de camp) si consumatoare (Figura 9.1.2):
 Figura 9.1.2 – Circuit simplu de curent electric

Figura 9.1.3 – Analogie cu circuitul simplu de curent electric

In Figura 9.1.3, omul care ridica bilele in camp gravitational de la energia potentiala
zero la mgh este analogul sursei de tensiune. Bilele sunt echivalentul purtatorilor de
sarcina, iar tubul vertical in care bilele coboara cu viteza constanta intr-un mediu
vascos (de exemplu miere de albine), sub actiune greutatii si a fortei de rezistenta a
mediului, este echivalentul unui rezistor electric in care energia campului electric se
transforma in energie termica. In cazul tubului cu miere, energia campului
gravitational se transforma in energie termica. Ca si bateria, care transforma energia
chimica in energie electrica, omul transforma energia chimica in energie potentiala
mecanica.
 Referitor la modul in care ne putem imagina miscarea electronilor liberi din
cristalul metalic, acestia sunt vazuti ca un gaz care se misca dezordonat printre ionii
pozitivi care oscileaza termic in nodurile retelei cristaline (Figura 9.1.4):

Figura 9.1.3 – Miscarea termica a electronilor liberi intr-un metal

Daca in metal se aplica un camp electric electronii vor simti o forta electrica –e E. Sub
actiunea ei, electronii liberi vor incepe lent sa se deplaseze in sens contrar campului
aplicat, intr-o miscare de drift, transport sau de antrenare (Figura 9.1.4):

Figura 9.1.4 – Sub actiunea unui camp extern “ghemul” traiectoriei electronilor
se “descalceste” pe directia campului

Daca viteza cu care electronii se deplaseaza intre doua ciocniri este foarte mare (10 5
m/s), viteza de drift este ca ordin de marime 10 -5 m/s!! Putem asemui curentul electric
in metale cu fulgii de nea care, intr-o zi cu viscol se misca rapid in toate directiile, dar,
incet-incet ,gravitatia face ca norul de fulgi sa se depuna pe sol. Si in acest caz
viteza de drift este mai mica decat cea a miscarii dezordonate.

Densitatea de curent datorata miscarii de drift este (Figura 9.1.5):

I Q Ne  N
j    e vdrift  envdrift (9.1.2)
S tS tS  V

Figura 9.1.5 – Densitatea de curent intr-un conductor cilindric de sectiune S

Sarcina electrica din elementul de conductor de volum V = S l = v drift t este Q = Ne,

unde N este numarul de electroni din volumul considerat. Aceasta sarcina strabate
sectiunea S in timpul t. Am notat cu n = N / V concentratia electronilor liberi. Se
stabileste o densitate de curent daca aplicam materialului o diferenta de potential,
adica daca se stabileste un camp electric care sa produca transportul electronilor.
Exista materiale, printre care si majoritatea metalelor in care densitatea de curent
depinde liniar de campul aplicat (legea lui Ohm in forma locala):
 
j  E (9.1.3)

unde σ se numeste conductivitatea mediului. Ea este un scalar in medii omogene si

izotrope, dar poate avea valori diferite in directii diferite in materiale anizotrepe. In
ultimul caz σ se prezinta sub forma unei matrici si devine o marime tensoriala.
Materialele in care este valabila relatia 9.1.3 se numesc ohmice. Daca ne gandim la
un conductor cilindric de lungime l si sectiune S, caruia ii aplicam la capete o
diferenta de potential V  U  E   si daca exprimam densitatea de curent j = I / S,
din 9.1.3 deducem:
 U 1U U
I  j  S   E  S  S 
   R (9.1.4)
S

Relatia 9.1.4 se numeste legea lui Ohm. ρ = 1 / σ reprezinta rezistivitatea

conductorului iar expresia R = ρ l /S reprezinta rezistenta electrica a conductorului.
Rezistenta se defineste prin relatia: R = U / I. Relatia 9.1.4 ne spune ca intensitatea
curentului ce strabate un conductor ohmic depinde liniar de tensiunea aplicata la
capetele lui.

Figura 9.1.6 – Caracteristica volt-amperica a unui material ohmic

Se poate considera ca, pentru variatii de temperatura nu prea mari rezistivitatea

electrica, si implicit rezistenta electrica a metalelor, depinde liniar de diferenta de
temperatura:

   0 1    T  T0    R  R0 1    T  T0   (9.1.5)

unde α este coeficientul de temperatura al rezistivitatii si unde am neglijat variatiile

dimensiunilor geometrice cu temperatura. Exista materiale care, la o temperatura mai
mica decat temperatura critica caracteristica lor, devin supraconductoare: rezistenta
lor electrica se anuleaza. Pentru metale temperaturile critice sunt apropiate de 0 K.
S-au creat materiale ceramice cu temperatura critica de peste 100 K. Daca vom
obtine materiale supraconductoare la temperatura camerei tehnologia va avea un
salt spectaculos!
 Daca ne imaginam miscarea electronilor ca o succesiune de intervale in care
sunt accelerati de campul electric, viteza medie in miscarea uniform accelerata va fi
media aritmetica intre viteza initiala si cea finala:

0  v eE eE 
vdrift    (9.1.6)
2 2m 2m vT

unde  este timpul mediu intre doua ciocniri egal cu drumul liber mediu λ al
electronului raportat la viteza termica v T a acestuia. Inlocuind 9.1.6 in 9.1.2 obtinem
expresia conductivitatii electrice ca functie de concentratia, drumul liber mediu si
viteza termica a electronilor:

eE  ne 2  ne 2 
j  en  E  E    (9.1.7)
2m vT 2m vT 2m vT

In relatia 9.1.6 notam cu μ coeficientul de proportionalitate intre viteza de transport si

campul electric (mobilitatea electronilor) si deducem expresia ei in functie de timpul
mediu intre doua ciocniri:

eE  e  e
vdrift    E     (9.1.8)
2m vT 2m vT 2m

Inlocuind 9.1.8 in 9.1.7 gasim expresia conductivitatii ca functie de mobilitate:

σ=neμ (9.1.9)

8.2 Puterea electrica

 Circuitele electrice contin surse de tensiune si consumatoare de energie
electrica. Sursa de tensiune “pompeaza” electronii in circuit si asigura o diferenta de
potential constanta la borne.

Figura 8.2.3 – Campul produs de doua sarcini punctiforme egale in modul si

de semn opus

Figura 8.2.4 – Campul produs de doua sarcini punctiforme egale

 Figura 8.2.5 – Campul uniform produs intre placile unui condensator plan
incarcat
Figurile 8.2.2 – 8.2.5 exemplifica liniile campului electric produs de diferite surse de
camp. In prezenta unui camp electric, o particula incarcata cu sarcina electrica simte
o forta F = q E care ii imprima o acceleratie a = F / m = q E / m. In campul uniform
dintre placile unui condensator, particula poate avea o traiectorie rectilinie, daca
viteza initiala e nula sau paralela cu campul, sau o traiectorie parabolica atunci cand
viteza initiala nu e paralela cu campul si deci cu acceleratia. Putem controla cu
ajutorul campului electric traiectoriile si energiile electronilor in monitoare si in
televizoare, sau ale particulelor elementare si ale nucleelor grele in acceleratoarele
de particule.

8.3 Legea lui Gauss

Fluxul campului electric printr-o suprafata este o marime scalara. Consideram

o suprafata plana strabatuta de un camp electric uniform (aceeasi directie si aceeasi
marime). Fluxul campului electric ce strabate suprafata este:
   
 E  E  S  E  n S  ES cos (8.3.1)

unde S este vectorul arie, n este versorul normalei la suprafata, iar α este unghiul
dintre camp si normala la suprafata (Figura 8.3.1). Fluxul este proportional cu
numarul de linii de camp care strapung suprafata, deoarece densitatea liniilor de
camp e proportionala cu marimea campului.
 Figura 8.3.1 – Suprafata strapunsa de un camp electric uniform

Daca vrem sa calculam fluxul printr-o suprafata inchisa trebuie sa facem un caroiaj
care sa imparta suprafata in suprafete suficient de mici pentru a putea sa le
consideram plane si pentru ca Ei sa fie uniform pe cuprinsul fiecareia, iar apoi
calculam fluxurile elementare prin aceste suprafete si la insumam (Figura 8.3.2):

 
N    
 E  lim   i  lim  Ei  ni S i   E  n dS (8.3.2)
N   i 1 N  

Figura 8.3.2 – Fluxul campului electric printr-o suprafata inchisa

In practica integrala dubla pe suprafata inchisa Σ,din expresia 8.3.2, nu este dificil
de calculat daca exista o simetrie care sa permita alegerea unei suprafete
(gaussiene) astfel incat in orice punct al ei campul electric sa aiba aceeasi valoare si
orientarea lui sa fie paralela cu versorul normalei. In acest caz produsul scalar
devine E·n = E, iese in fata ca factor comun si ramane sa calculam aria suprafetei.
Legea lui Gauss afirma ca fluxul campului electric printr-o suprafata inchisa
este egal cu sarcina neta din interiorul suprafetei raportata la permitoivitatea electrica
absoluta a vidului:

 
  Q
 E   E  n dS  interior (8.3.3)
 0

Aceasta lege este si prima dintre ecuatiile lui Maxwell. Ca aplicatie vom calcula
campul electric produs de o suprafata plana infinita, incarcata uniform, cu densitatea
superficiala de sarcina σ = Q / S.

Figura 8.3.2 –
Campul
electric
produs de o
placa infinita,
uniform
incarcata cu
sarcina
pozitiva
La inceput alegem suprafata gausiana (imaginara) de forma unui cilindru drept cu
generatoarea perpendiculara pe placa si cu cele doua baze circulare, paralele si
echidistante fata de placa. Campul produs de placa incarcata are liniile
perpendiculare pe placa (din considerente de simetrie) si, ca urmare, vom avea flux
doar prin cele doua suprafete hasurate, echidistante fata de placa. Calculand
integrala 8.3.2 gasim ΦE = ES + ES + 0 = 2ES. Prin aria laterala nu avem flux
deoarece suprafata e paralela cu liniile de camp. Sarcina din interiorul suprafetei este
sarcina de pe suprafata de intersectie intre gaussiana si placa: Q interior = σ S. Inlocuind
in legea lui Gauss 8.3.3 obtinem:
S 
 E  2 ES  E (8.3.4)
0 2 0

Observam ca acest camp nu depinde de distanta pana la placa. Evident, avem o

situatie ideala, neexistand placi infinite, uniform incarcate. In general, daca fluxul
printr-o suprafata inchisa este pozitiv. inseamna ca in interiorul suprafetei avem mai
multe surse pozitive de camp electric decat surse negative si invers daca fluxul e
negativ. Daca fluxul e nul in interior sarcinile positive sunt compensate de cele
negative.
 8.4 Potentialul electric

O sarcina plasata in campul electric E produs de alta sarcina punctiforma Q,in

repaus, sufera actiunea unei forte qE. Aceasta este o forta conservativa, analog cu
forta de atractie universala. Atunci cand sarcina q se deplaseaza intre doua puncte A
si B ale campului produs de Q, se produce o variatie a energiei potentiale definita de:
B  
E p   LFconservativa    qEdl (8.4.1)
A

unde dl este o deplasare infinitezimala pe curba traiectorie a sarcinii de proba q intre

punctele A si B. Daca alegem un punct de referinta in care prin conventie consideram
energia potentiala egala cu zero, sa-l numim punctul de la infinit, E p∞ = 0, atunci
putem defini energia potentiala intr-un punct:

 
E pA   A qEdl , (8.4.2)

ca lucrul mecanic efectuat de camp pentru a deplasa sarcina q din acel punct in
punctul de referinta arbitrar ales. Daca raportam 8.4.1 si 8.4.2 la sarcina q de proba
obtinem definitiile tensiunii electrice (sau a diferentei de potential) si respectiv
potentialului electric:

LFconservativa B 
V  VB  V A  U      Edl (8.4.3)
q A

E pA 
 
VA   A E dl (8.4.4)
q

Unitatea de masura pentru potential si tensiune este voltul (V): 1V = 1 J / 1 C.

Intensitatea campului electric se va masura in V / m. Energia particulelor elementare
se va masura in electronvolti (eV): un electronvolt este energia dobandita de o
particula cu sarcina elementara accelerata sub o diferenta de potential de un volt – 1
eV = 1.6 x 10-19 J.
In cazul in care sursa campului este o sarcina punctiforma si punctul de
referinta se alege la infinit, potentialul capata expresia:
    1 Q 
Q 1 Q
V   E  dl   dr   (8.4.5)
r 4 r 4 r r 4r
2
r

Suprafetele de potential constant se numesc echipotentiale. Liniile de camp

electric sunt normale la suprafetele echipotentiale (Figurile 8.4.1-8.4.2). Daca
diferentiem 8.4.3 obtinem definitia campului electric cu ajutorul potentialului ( spunem
„campul deriva din potential”):
    dV  V  V  V 
dV   E  dl  E     V   i  j k (8.4.6)
dl  x y z 

Figura 8.4.1 – Suprafete echipotentiale si linii de camp electric in cazul

campului uniform

Figura 8.4.2 – Suprafete echipotentiale si linii de camp electric in cazul

campului produs de o sarcina punctiforma Q
8.5 Conductorul incarcat in echilibru electrostatic

Conductoarele contin sarcini electrice libere sa se miste. Astfel,

metalele contin electroni liberi care efectueaza o miscare dezordonata
printer ionii pozitivi ai retelei asigurand neutralitatea electrica dar si
coeziunea cristalului. Daca depunem sarcina electrica pe un conductor
aceasta se pozitioneaza intr-un timp foarte scurt astfel incat sa atinga un
echilibru static. Spunem ca avem un conductor in echilibru electrostatic.
Experimentele lui Faraday au pus in evident faptul ca sarcina in exces se
aseaza doar pe suprafata exterioara a conductorului la echilibru.
Consecinta, pusa in evidenta de legea lui Gauss, este ca in interiorul
conductorului in echilibru campul electric este nul. Ca urmare, un
conductor incarcat va produce camp doar in spatial exterior si liniile de
camp pleaca perpendicular pe suprafata lui. Daca ar avea o componenta
tangentiala la conductor, campul ar provoca curenti si echilibrul
electrostatic nu ar fi posibil. Deoarece in conductor campul electric este
nul, nu avem forte electrice si nici nu se efectueaza lucru mecanic la
deplasarea unei sarcini intre doua puncte ale conductorului, diferenta de
potential, conform definitiei, fiind nula. Spunem ca un conductor in
echilibru electrostatic are acelasi potential in toate punctele sale din
interior si de la suprafata.

8.6 Momentul electric

Momentul electric al unei particule cu sarcina electrica este o marume vectoriala

definite ca produsul dintre sarcina particulei si raza ei vectoare: pe = q r (Figura
8.6.1):
 Figura 8.6.1 – Momentul electric al unei sarcini punctiforme q
Doua sarcini punctiforme, egale in marime si de semn contrar aflate la distanta
l una de cealalta formeaza un dipol electric. Suma momentelor electrice ale celor
doua particule se numeste momentul electric dipolar pd (Figura 8.6.2):

pd = q r1 + (-q) r2 = q (r1 – r2) = q l (8.6.1)

Figura 8.6.2 – Momentul electric al unui dipol electric

Daca plasam dipolul in camp electric uniform asupra lui se exercita un cuplu de forte
al carui moment este:
              
C E  r1  F1  r2  F2  r1  qE  r2  ( q ) E  q (r1  r2 )  E  q   E  pd  E (8.6.2)

Acest cuplu de forte tinde sa rasuceasca dipolul paralel cu liniile de camp electric, pd
aliniindu-se cu E. Considerand dipolul ca un sistem aflat in camp de forte
conservative externe, putem considera alinierea amintita ca o tendinta de a-si
minimiza energia potentiala de interactiune, cand unghiul α devine 0:
 
U   pd  E   p d E cos (8.6.3)

In camp electric neuniform, dipolul simte si o forta care tinde sa-l atraga in regiunea
cu camp mai intens:
 


F  U  ( p d  E ) , (8.6.4)

unde sageata verticala indica marimea care se deriveaza.

Molecula de apa, H2O, este asimetrica. Centrul de greutate al sarcinii negative este
langa atomul de oxigen iar centrul de greutate al sarcinilor pozitive este deplasat
inspre atomii de hidrogen. Molecula de apa este echivalenta cu un dipol electric si se
spune ca este o molecula polara. Sunt si molecule simetrice, nepolare (centrele de
greutate ale sarcinilor pozitive coincid cu cele ale sarcinilor negative). In prezenta
unui camp electric extern, electronii sunt deplasati de forta electrica si molecula se
polarizeaza (polarizare indusa).
Vom considera un dielectric cu molecule polare plasat in campul electric uniform
dintre placile unui condensator plan. In absenta campului electric (Figura 8.6.3),
datorita agitatiei termice, moleculele sunt orientate haotic si suma  momentelor
electrice dipolare din unitatea de volum, numita vector de polarizare P (polarizatie),
este nula. Cand se aplica un camp electric uniform intre placile condensatorului
(Figura 8.6.4), agitatia termica intra in competitie cu tendinta de aliniere a
moleculelor paralel cu campul aplicat. Dielectricul devine polarizat si vectorul
polarizatie nu mai este nul. Valoarea lui creste cu intensitatea campului electric si
scade cu cresterea temperaturii.
 Figura 8.6.3 – Moleculele polare sunt orientate haotic in absenta unui camp
electric extern

Figura 8.6.4 – Moleculele polare se aliniaza paralel cu campul extern. Apare o

sarcina negativa indusa la suprafata dinspre placa pozitiva a condensatorului
si o sarcina pozitiva indusa spre placa negativa.

Asa cum observam in Figura 8.6.4 pe suprafetele dielectricului se induce sarcina

electrica
 si in interiorul lui apare un camp electric indus, numit camp de polarizare
E pol , orientat in sens opus campului extern. Ca urmare in dielectric campul electric
rezultant este :
  
E  E0  E pol  E  E0  E pol (4.6.5)

Campul electric produs de placi este legat de densitatea superficiala de sarcina a

placilor condensatorului prin relatia:

E0  (8.6.6)
0

Campul electric indus, numit camp de polarizare depinde de densitatea superficiala

de sarcina indusa prin relatia:
 pol
E pol  (8.6.7)
0

Deoarece campul total este dat de ralatia E = σ / ε 0εr unde εr este permitivitatea
relativa a dielectricului, obtinem:

   pol    1
    pol    r  (8.6.8)
 0 r  0  0  r 
Deoarece εr > 1, densitatea de sarcina indusa este mai mica decat cea de pe placile
condensatorului. Daca in locul dielectricului plasam un conductor, E = 0 si cele doua
densitati de sarcina devin egale.

XI. FENOMENE ONDULATORII IN FIZICA CLASICA

9.1 Teoria formala a undelor

Propagarea unei perturbatii intr-o regiune a spatiului se numeste unda. Un

exemplu este cel in care lasam sa cada o piatra in apa unui lac. Din locul in care a
cazut piatra pleaca valuri circulare care se indeparteaza cu o anumita viteza si a
caror amplitudine scade cu indepartarea. O frunza care pluteste pe apa va oscila
in sus si in jos fara a parasi locul in care se afla. Acesta este un exemplu de unda
mecanica: perturbatia se propaga fara a transporta si mediul prin care se propaga
(apa) odata cu ea. Dupa natura perturbatiei cunoastem undele elastice, produse
de perturbatii mecanice in medii substantiale, undele electromagnetice care
constau in propargarea unei perturbatii electromagnetice in medii substantiale sau
in vid, undele termice determinate de propagarea unei perturbatii de natura
termica, undele magnetohidrodinamice care au un character dublu, elastic si
electromagnetic, undele de probabilitate de Broglie, etc. Asa cum vom vedea
undele transporta energie, impuls si moment cinetic la distanta. Sursa unei unde,
perturbatia initiala care se transmite apoi mediului, ocupa un volum finit. Pe
masura ce unda se indeparteaza, acest volum devine mic in comparatie cu
distanta la care a ajuns unda si sursa va fi considerata punctiforma. Perturbatia
produsa de sursa intr-un mediu inseamna si modificarea unor marimi fizice:
presiunea, densitatea, intensitatea campului electric, etc. Vom numi unda, de
asemenea, multimea valorilor marimii fizice care descrie perturbatia in timp ce se
propaga in spatiu: Ψ (x,y,z,t).
Mediul prin care se propaga unda este liniar daca unda rezultata prin
suprapunerea mai multor unde satisface relatia:
  x, y , z , t    i  x, y , z , t  (9.1.1)
i
Daca relatia (9.1.1) nu este indeplinita mediul se zice neliniar. Un mediu disipativ
produce caldura la trecerea undelor, iar un mediu dispersiv are proprietatea ca
undele cu frecvente diferite au viteze diferite de propagare.
Se constata ca, indiferent de natura lor, undele satisfac aceeasi ecuatie de
propagare in medii liniare, nedisipative, nedispersive, omogene, izotrope:
 2  2  2 1 2
   0 (9.1.2)
x 2 y 2 z 2 v 2 t 2
Ecuatia 9.1.2 se numeste ecuatia undelor. Ψ(x,y,z,t) se numeste functia de unda
si reprezinta una dintre marimile perturbate de unda. Ea poate fi o marime scalara
sau vectoriala. In situatiile mai simple v reprezinta viteza undei. Daca definim
operatorul matematic al lui Laplace:
2 2 2
      2    , (9.1.3)
x 2 y 2 z 2
sau, mai mult, operatorul lui D’Alembert:
1 2
□ = 
v 2 t 2
, (9.1.4)
ecuatia undelor poate fi scrisa intr-o forma mai concentrata:
1  2
  0, (9.1.5)
v 2 t 2
sau
□Ψ = 0
(9.1.6)
Daca sursa undei este punctiforma, simetria problemei fiind sferica, vom trece de
la coordonatele carteziene (x, y, z) la coordonatele sferice (r, θ, φ) cu originea in
sursa. Expresia operatorului lui Laplace 9.1.3 in coordonate sferice este:
2 2 2 1   2   1     1 2 
      r    sin    
x 2 y 2 z 2 r 2  r  r  sin      sin 2   2 
(9.1.7)
Ψ nu depinde de unghiurile θ si φ, din simetrie, ci doar de distanta r si de timpul t
si ecuatia undelor se simplifica:
1    2   1  2 
 r   0 (9.1.8)
r 2  r  r  v 2 t 2
Prin derivare obtinem o noua forma:
1  2  r  1  2
 0 (9.1.9)
r r 2 v 2 t 2
Prin substitutia ϕ = rΨ, ecuatia undelor sferice devine:
 2 1  2
 0 (9.1.10)
r 2 v 2 t 2
Solutia generala a ecestei ecuatii contine doi termeni:
  r    r 
  f1  A t    f 2  B t   (9.1.11)
  v    c 
unde f1 si f2 sunt functii a caror forma depinde de modul in care se produce
perturbatia, iar A si B sunt doua constante. Functia f 1 descrie o unda care pleaca
din origine spre infinit: ea se numeste unda progresiva. Argumentul ei, A (t – r / v),
se numeste faza undei. Daca fixam timpul, conditia ca faza sa fie constanta
conduce la r = constant, adica suprafetele de faza constanta sunt sfere
concentrice cu centrul in sursa. Ele se numesc suprafete de unda sau suprafete
echifaza. Daca diferentiem faza dt – dr / v = 0 => v = dr /dt, adica v este viteza cu
care se indeparteaza suprafetele echifaza. Daca ne intoarcem la substitutia
facuta, gasim functia de unda progresiva:
 1   r 
   f1  A t   (9.1.12)
r r   v 
a carei amplitudine scade ca 1 / r.
Procedand la fel gasim ca functia f 2 descrie o unda sferica regresiva, adica o unda
cu suprafetele de unda sfere concentrice cu centrul in origine, care se strang in
origine cu viteza –v. Functia de unda regresiva devine:
 1   r 
   f 2  B t    (9.1.13)
r r   v 
La distante foarte mari fata de sursa, diferenta dintre amplitudinile 1 / r si 1 / (r +
dr) a doua suprafete echifaza apropiate devine neglijabila in conditiile in care dr
<< r. Mai mult, doua calote sferice corespunzand aceleiasi raze, pe cele doua
sfere concentrice apropiate, sunt aproape plane si paralele. Ceea ce vrem sa
spunem este ca la distante mari de sursa, in domenii finite, suprafetele de unda
sunt aproximativ plane paralele (Figura 9.1.1):

Figura 9.1.1 –In domeniul D suprafetele de unda sunt aproximativ plane

Functia progresiva de unda, in acest caz, devine:

  r 
  constanta  f1  A t   (9.1.14)
  v 

Suprafetele de unda sunt plane perpendiculare pe directia de propagare. Daca

forma functiei f1 este o functie armonica, de exemplu cosinus, unda se numeste
unda armonica plana. Considerand ca se propaga in lungul axei Ox, ea capata
forma:

Ψ(x,t) = A cos [ω(t – x / v) + φ0 ] (9.1.15)

unde A, ω, φ0 sunt constante. Undele armonice sunt importante prin faptul ca

orice perturbatie poate fi exprimata ca o suprapunere de unde armonice cu
frecvente diferite (prin integrala Fourier). Un alt avantaj consta in faptul ca prin
formula Euler: eiα = cosα + i sinα, putem pune in corespondenta o functie
armonica (de exemplu cosinus) cu o exponentiala complexa. Ultima prezinta
avantajul ca usureaza anumite calcule matematice. In final putem extrage din
exponentiala complexa functia armonica:

  x 
i   t     0 
  x  ~ (9.1.16)
  x, t   A cos  t     0     x, t   A  e   v  
  v 

Faza undei armonice plane progresive este:

 x
   t    0 (9.1.17)
 v

φ0 reprezinta valoarea fazei la t = 0 in x = 0 si se numeste faza initiala. Derivata la

timp a fazei este frecventa unghiulara, numita si pulsatie:


 (9.1.18)
t

Ea poate fi exprimata ca:

2
  2 (9.1.19)
T

unde T este perioada iar ν este frecventa undei. Vectorul de unda, k , se defineste
prin:
 
k       
r
 r     
x r
   i 
v  x y
   2
j
z 

k  x  y2  z2 1/ 2

 (9.1.20)

 

 
  r
 i cos   j cos   k cos   1r 
v v v r

unde am considerat ca unda se propaga in directia definita de vectorul r. Daca se

propaga in lungul axei Ox, vectorul de unda e paralel cu aceasta axa. Modulul
patrat al functiei complexe de unda este o marime proportionala cu energia
transportata de unda si se numeste intensitatea undei. Radicalul extras din acest
modul patrat se numeste amplitudinea undei: A.
 Unda 9.1.15 este periodica atat in timp cu perioada T = 2π / ω (Figura 9.1.2), cat
si in spatiu cu perioada λ = 2π v / ω = v T = 2π / k, numita lungime de unda
(spatiul parcurs de unda in timp de o perioada) (Figura 9.1.3):

Figurile 9.1.2 si 9.1.3 –Periodicitatea temporala si spatiala a undelor

armonice plane

9.2 Unde elastice

 Figura 9.2.1 – Deformarea unui mediu solid elastic in prezenta unei unde
longitudinale

Intr-o unda longitudinala marimea care oscileaza este paralela cu directia de

propagare a undei. In Figura 9.2.1 este prezentata vederea din lateral a unui
cilindru delimitat mintal intr-un mediu solid prin care se propaga o unda mecanica
longitudinala, de la stanga la dreapta. Cilindrul are aria bazei egala cu S, iar
inaltimea Δx. Punctele cu coordonate x diferite vor avea deformari (indepartari de
la pozitia de echilibru) diferite. In figura vedem cum punctele din planul de
coordonata x s-au deplasat cu ξ spre stanga, iar cele din planul de coordonata x +
Δx s-au deplasat cu ξ+Δξ spre dreapta. Deformarea totala a cilindrului este Δξ.
Legea lui Hooke referitoare la deformarile elastice afirma ca efortul unitar este
proportional cu deformarea relativa:

F / S0 = E Δξ / Δx  σ = E ε = E ∂ξ / ∂x (9.2.1)

unde E reprezinta modului de elasticitate longitudinala a mediului (modulul lui

Young). Daca scriem principiul fundamental al mecanicii pentru cilindrul solid
descris, ma = F:

 2
( Sx)  S    x  x         x     
t 2
      
 SE     
 x  x  x      x  x   
ma = F => (9.2.2)

    2      2  

 SE    2  x           2    
 x  x x
   x  x x   
 2  2
 SE (x   )  SE x
x 2 x 2

unde masa a fost notata cu ρSΔx, ρ fiind densitatea cilindrului nedeformat si unde
am aproximat:

       2
     2 (9.2.3)
 x  x    x  x x

si am tinut cont ca Δξ << Δx. Din ecuatia 9.2.2 obtinem:

 2   2
 (9.2.4)
x 2 E t 2

adica ecuatia undelor. Coeficientul ρ / E = 1 / v 2 ne permite sa calculam viteza de

faza a undelor longitudinale in solid:
 E
vl  (9.2.5)


Un calcul analog pentru propagarea undelor transversale (elongatia oscilatiilor e

perpendiculara pe directia de propagare) ne ofera expresia vitezei de propagare a
undelor transversale:

G
vt  (9.2.6)


unde G este modulul de forfecare. Pentru undele care se propaga intr-o coarda cu
densitatea liniara de masa μ, supusa unei forte de tensiune T viteza de propagare
este:

T
v (9.2.7)


Pentru undele sonore (in fluide avem doar unde longitudinale) viteza sunetului
este data de expresia:

p RT
v   (9.2.8)
 M

unde γ este indicele adiabatic al gazului, R este constanta universala a gazelor

perfecte, T este temperatura absoluta, iar M este masa molara a gazului. La
temperatura camerei viteza sunetului este de aproximativ 340 m/s.

Fie unda plana longitudinala

ξ = A cos (ωt – kx + φ0) (9.2.9)

care se propaga in lungul axei Ox (ω / v = k). Daca selectam un volum suficient

de mic din acest mediu, astfel incat viteza ∂ξ / ∂t sa fie aceeasi peste tot si la fel
deformarea relativa si implicit tensiunea: ∂ξ / ∂x, putem scrie energia cinetica a
acestui element de volum:
2
V   
Wc    (9.2.10)
2  t 

Energia potentiala de deformare va fi [ k x 2 /2, F = SE ∂ξ / ∂x = k ∂ξ => k = SE / ∂x

=> Wp = SE(∂ξ / ∂x)2 ∂x /2 = (EΔV/2) (∂ξ / ∂x)2]:

2
EV   
W p    (9.2.11)
2  x 

In expresia 9.2.11 inlocuim modulul lui Young cu viteza undei longitudinale, 9.2.5:
 2
v 2 V   
W p    (9.2.12)
2  x 

Insumand 9.2.10 cu 9.2.12 obtinem energia totala:

V    2 2   
2
W    v    (9.2.13)
2  t   x  

Densitatea volumica de energie va fi:

W    
2 2
2   
w    v    (9.2.14)
V 2  t   x  

Daca derivam expresia 9.2.9 la timp si la pozitie si inlocuim in 9.2.14 obtinem

densitatea volumica de energie:

w  A2 2 sin 2  t  kx   0  (9.2.15)

unde am tinut cont de faptul ca vectorul de unda k = ω / v. Daca mediem in timp

expresia 9.2.15, stiind ca media temporala a functiei sinus la patrat este ½,
obtinem:

A 2 2
w  (9.2.16)
2

Suplimentul de energie adus de unda in mediu depinde de patratul amplitudinii si

de patratul frecventei undei. Definim fluxul de energie, transportata de unda, ca
energia care strabate o suprafata in unitatea de timp:

dW
 (9.2.17)
dt

Definim densitatea fluxului de energie ca energia care trece in unitatea de timp

prin unitatea de suprafata perpendiculara pe directia in care se transporta
energia:

 W
j  (9.2.18)
S n tS n

Daca ne imaginam un cilindru cu baza ΔS n si inaltimea vΔt, adica distanta

parcursa de unda in timpul Δt, acesta contine energia: ΔW = w ΔV = w v Δt ΔS n.

Inlocuind in 9.2.18, obtinem:

 
j  wv (9.2.19)

Aceasta expresie care exprima densitatea de curent de transfer al energiei se mai

numeste vectorul Poynting-Umov. El depinde de timp si de pozitie. Daca mediem
temporal 9.2.19 si inlocuim 9.2.16 obtinem:

A 2 2
j  v (9.2.20)
2

si numim aceasta expresie intensitatea undei in punctul respectiv.

In cazul sunetului, unda elastica longitudinala care se propaga prin aer cu o

frecventa situata in intervalul 16 - 20 000 Hz, expresia 9.2.20 devine:

P2
I  (9.2.21)
2 v

unde P este amplitudinea presiunii (valoarea maxima a diferentei dintre presiunea

aerului in prezenta sunetului si presiunea atmosferica in absenta lui). Senzatia
auditiva creste in progresie aritmetica atunci cand intensitatea sunetului creste in
progresie geometrica. De aceea se defineste nivelul de intensitate sonora a unui
sunet:

I
N s  10 lg (9.2.22),
I0

unde I0 este o intensitate sonora de referinta de 10 -12 W/m2, corespunzand celui

mai slab sunet ce poate fi auzit. Nivelul sonor se exprima in decibeli (db):

Sunetul Nivel sonor Intensitate (W/m2)

(db)

Prag de audibilitate 0 10-12

Soapte 20 10-10

Discutie normala 65 3.1x10-6

Trafic urban 70 10-5

Prag dureros 120 1

Tabelul 9.2.1 – Nivelul de intensitate sonora al zgomotului produs de diferite

surse

Urechea umana are o sensibilitate diferita pentru sunete cu frecvente diferite.

Sensibilitatea este maxima pentru sunete cu frecventa in intervalul 2000 – 3000
 Hz. Daca frecventa depaseste 20 000 Hz intram in domeniul ultrasunetelor.
Undele ultrasonore pot fi produse ca fascicule orientate, asemenea luminii. Ele
sunt folosite pentru detectia submarina intr-un mod asemanator celui in care liliecii
se orienteaza pe intuneric emitand si receptionand semnale ultrasonore.

9.3 Unde electromagnetice

Undele electromagnetice au un spectru foarte bogat. Natura lor fiind aceeasi,

ele poarta denumiri diferite in acord cu frecventa (lungimea de unda), asa cum
putem vedea in Figura 9.3.1:

Figura 9.3.1 – Spectrul undelor electromagnetice

Putem deduce ecuatia campului electromagnetic in vid pornind de la legea lui

Faraday pentru fenomenul de inductie electromagnetic si de la legea lui Ampere
completata de Maxwell. Cele doua ecuatii Maxwell ne spun, in esenta, ca un
camp magnetic variabil in timp produce un “vartej “ de camp electric si reciproc.
Cele doua campuri se desprind de sursele lor si se propaga in spatiul vid cu
viteza c ≈ 3 x 108 m/s: 
 B
 E   (9.3.1)
t 
 E
  B   0 0 (9.3.2)

t
unde am considerat sursele, ρ si j , nule. Un camp electromagnetic in vid, in
absenta surselor, sarcini si curenti, este o unda electromagnetica. Inmultim
vectorial la stanga prima ecuatie cu operatorul vectorial  :
 
 B    
  (  E )      E  (E )   (  B ) 
t t
 
   E   2E
  E  ( )     0 0   E   0 0 0 (9.3.3)
0 t  t  t 2

 1 2E
 E  2 0
c t 2
Am obtinut ecuatia undelor pentru campul electric. Am notat 1 / c 2 = μ0ε0 si am
folosit identitatea:
a   b  c   b  a  c   c  a  b        E     E        E 
          
(9.3.4)
 
 
  E  E
Putem repeta procedeul pentru a doua ecuatie. 9.3.2, si obtinem ecuatia undelor
pentru vectorul inductie magnetica B:

 1 2B
B  2 0 (9.3.5)
c t 2
Ecuatiile 9.3.3 si 9.3.5 sunt inseparabile, ceea ce s-a observat din modul de
deducere a lor, si descriu propagarea in vid, cu viteza c, a ansamblului de
campuri E si B care oscileaza si se genereaza reciproc.
In cazul in care marimile E si B, care descriu campul, depend doar de o
coordonata, fie ea x, si de timp, avem o unda plana. Daca oscilatiile acestor
campuri sunt descrise de functii armonice unda plana se numeste armonica. In
cazul undei progresive cele
 doua
 campuri au expresiile:
E  E0 cos t  kx  1 
 (9.3.6)
B  B0 cos t  kx  1 
Ele oscileaza in faza, in pe directii perpendiculare intre ele si pe directia de
propagare a undei (unda transversala):

Figura 9.3.1 – Unda electromagnetica armonica se deplaseaza in lungul axei

Ox cu viteza c.
Raportul dintre E si B este constant:
E / B = c. (9.3.7)
Energia transportata de o unda electromagnetica este compusa din doi termeni:
energia campului electric si cea a campului magnetic:
 E 2 B2 0E 2 E2
w 0     0E 2 (9.3.8)
2 2 0 2 2 0c 2

In relatia 9.3.8 a densitatii volumice de energie electromagnetic am tinut cont de

9.3.7 si de relatia 1 / c2 = μ0ε0. Viteza transferului de energie de catre o unda
electromagnetic este descrisa de vectorul Poynting-Umov:
 1  
S EB (W/m2) (9.3.9)
0
Acesta reprezinta energia electromagnetic ce traverseaza in unitatea de timp
unitatea de arie transversala pe directia de propagare. Pentru o unda plana,
tinand cont ca E si B sunt perpendiculari si ca E / B = c, obtinem:
1 E 2 cB 2
S EB   (9.3.10)
0 0c 0
Daca facem media temporala a intensitatii instantanee obtinem intensitatea undei
I:
E B E2 cB 2
I S  0 0  0  0 , (9.3.11)
2 0 2 0c 2 0
unde am considerat ca media temporala a functiei cos 2  t  kx  1  este ½.
Cand facem media temporala a densitatii volumice de energie 9.3.8 obtinem:
 E 2 B2
w  0 0  0 (9.3.12)
2 2 0
Comparand 9.3.11 cu 9.3.12 obtinem relatia dintre intensitatea undei si densitatea
volumica de energie, mediata in timp:

I = c <w> (9.3.13)

Din invariantul relativist definit in teoria relativitatii restranse gasim ca intre

impulse fotonilor si energia lor exista relatia:

 2  p 2 c 2  m02 c 4    pc (9.3.14)

unde ε este energia fotonului, p este impulsul, iar m 0 = 0 este masa de repaus.
Intensitatea undei electromagnetice, definita ca energia medie in timp care
traverseaza perpendicular unitatea de arie in unitatea de timp ne ajuta sa
calculam forta medie care se exercita pe o suprafata pe care cade radiatia
electromagnetica:

1 dW c dp d p 1 dW AI
I F   (9.3.15)
A dt A dt dt c dt c
Presiunea radiatiei, definita ca raportul dintre forta normala medie si suprafata, P
 = <F> / A, devine: P = I / c in cazul absorbtiei si P = 2I / c in cazul reflexiei, cand
variatia de impuls e dubla.
Vom calcula, ca exemplu, energia solara captata de un acoperis.

Figura 9.3.2 – Radiatia electromagnetica la suprafata Soarelui ere puterea de

3.9 x 1026 W.

Sa aflam intensitatea radiatiei solare la suprafata Pamantului (Figura 9.3.2):

energia emisa de Soare in fiecare secunda trebuie impartita la suprafata sferei de
raza d = 1.5 x 1011 m ( 4πd2). Se obtine o intensitate de 1.38 kW/m 2 la suprafata
Pamantului. Daca inmultim aceasta intensitate cu suprafata de 200 m 2 (10m x
20m) a acoperisului, pe care presupunem ca razele cad perpendicular, obtinem
276 000 W, suficient pentru consumul unei case. Problemele apar cand dorim sa
inmagazinam aceasta energie. Randamentul de 15% al celulelor fotovoltaice
reduce valoarea anterioara la 41 400 W. Alti factori care reduc din putere constau
in faptul ca razele cad perpendicular pe acoperis doar un interval scurt de timp, ca
unele zile sunt innourate, etc.

9.4 Suprapunerea undelor. Unde stationare.

Particulele se pot combina pentru a forma obiecte extinse, dar nu pot ocupa
simultan aceeasi pozitie. Doua unde pot ocupa simultan acelasi loc. Cand undele
se combina in sisteme cu conditii la limita, doar anumite frecvente sunt premise si
spunem ca frecventele sunt cuantificate.
Pentru a analiza suprapunerea undelor in acelasi loc din spatiu facem apel la
principiul superpozitiei: daca doua sau mai multe unde se deplaseaza intr-un
mediu, valoarea rezultanta a functiei de unda intr-un loc din spatiu este egala cu
suma algebrica a valorilor functiilor de unda ale undelor individuale. Undele care
satisfac acest principiu se numesc unde liniare. O consecinta a principiului
superpozitiei este aceea ca doua unde pot trece una prin cealalta fara a fi
alterate. Suprapunerea a doua unde intr-un punct din spatiu pentru a produce o
unda rezultanta se numeste interferenta. Vom exemplifica interferenta a doua
unde sinusoidale care calatoresc in aceeasi directive intr-un mediu liniar. Daca
undele au aceeasi frecventa, lungime de unda, amplitudine si difera doar prin faza
initiala, atunci unda rezultanta se poate scrie:
y  y1  y 2  A sin( kx  t )  A sin( kx  t   ) 
   
 A sin( kx  t  sin( kx  t   )  2 A cos  sin  kx  t  
2  2
unde am folosit identitatea trigonometrica:
a b a b
sin a  sin b  2 cos  sin  .
 2   2 
Unda rezultanta are aceeasi frecventa si lungime de unda ca si undele care
interfereaza deoarece functia sinus contine acelasi ω si acelasi k. Amplitudinea
undei rezultante este 2A cos (φ/2), iar faza initiala este φ/2. Daca φ = 0,
amplitudinea devine 2A, deoarece cos 0 = 1. Spunem ca undele interfereaza
constructive. Acelasi lucru se intampla cand φ = 0, 2π, 4π, …, deci cand
cos (φ/2) = ± 1. Daca φ este multiplu impar de π, cos (φ/2) = 0 si amplitudinea
rezultanta este nula. Spunem ca interferenta este distructiva. Cand diferenta de
faza φ are o valoare diferita de 0 sau multiplii intregi ai lui π, unda rezultanta are o
amplitudine cuprinsa intre 0 si 2A. Daca undele au aceeasi frecventa, lungime de
unda, dar amplitudini diferite, A 1 ≠ A2 , rezultatul compunerii este asemanator,
amplitudinea rezultanta in cazul interferentei constructive fiind A 1 + A2, iar in cazul
interferentei distructive fiind | A1 - A2 |.

Figura 9.4.1 – Interferenta undelor

Sa consideram doua boxe situate la distanta de 3 m una de alta si excitate de

acelasi oscilator. Altfel spus, undele emise de ele au aceeasi frecventa, lungime
de unda, amplitudine si faza. Un observator se afla initial in O situat la distanta D
= 8m. Apoi se deplaseaza in P, aflat la distanta 0.350 m de punctul O, unde nu
mai aude nimic – se afla in dreptul primului minim de interferenta. Dorim sa aflam
frecventa oscilatorului.

Figura 9.4.2 – Experimentul de tip Young

Pentru a raspunde la intrebari trebuie sa aflam ecuatiile celor doua unde care
ajung in P, avand ca surse difuzoarele A si B. La surse cele doua oscilatii sunt in
faza. Deoarece parcurg distante diferite pana in punctul P intre ele apare un
defazaj:
y A  A sin t  y AP  A sin  t  kr1  ;
y B  A sin t  y BP  A sin  t  kr2  ;
k (r2  r1 )  k (r  r ) 
y P  y AP  y BP  2 A cos sin  t  1 2 
2  2 

Locurile in care amplitudinea este minima sunt cele pentru care cos k(r 2 – r1)/2 =
0, adica cele pentru care:
2 
k (r2  r1 )   2n  1  (r2  r1 )   2n  1  r  r2  r1   2n  1 ,
 2
unde n  0,1,2,...
In punctul P avem primul minim, deci n = 0 si Δr = λ / 2. Calculam acum r 1 si r2:
2
a 
r1    x   D 2  1.500  0.350m  2  8.00 2  8.08m;
 2 
2
a 
r2    x   D 2  1.500  0.350m  2  8.00 2  8.21m
 2 
Diferenta de drum este r2 – r1 = (8.21 – 8.08) m = 0.13 m. Lungimea de unda va fi
λ = 2 Δr = 0.26 m. Frecventa sunetului se afla din definitia lungimii de unda
(distanta parcursa de unda intr-o perioada de oscilatie):
c c 343 m / s
  cT      1.3 kHz
  0.26 m

Sa presupunem ca orientam cele doua difuzoare unul spre celalalt si consideram

interferenta intr-un punct P, situat intre ele:
 Figura 9.4.3 – Producerea undelor stationare

In punctul P se intalnesc doua unde armonice, cu aceeasi frecventa, lungime de

unda si amplitudine:
y AP  A sin(kx  t ) si y BP  A sin(kx  t );
y P  y AP  y BP   2 A sin kx  cos t unde am tinut cont de
identitatea : sin  a  b   sin a cos b  sin b cos b
Rezultatul suprapunerii celor doua unde nu mai contine o functie de expresia (kx
± ωt), deci nu mai este o unda. Punctele mediului oscileaza cu frecventa ω in
accord cu factorul cos ωt si cu o amplitudine care depinde de pozitia x: 2A sin kx.
Punctele care satisfac conditia sin kx = 0, adica cele in care kx = 0, π, 2π, … au o
amplitudine nula a oscilatiilor si se numesc noduri. Pozitia acestor puncte pe
coarda este data de:
2   3
kx  x  n  xn  n  0, ,  , ,...
 2 2 2
unde n = 0, 1, 2, 3, …
 Figura 9.4.4 – Unde stationare intr-o coarda oscilanta.

Punctele in care amplitudinea este maxima, 2A, se numesc ventre si pozitia lor
reiese din conditia:
 2  
sin kx  1  kx  (2n  1)  x  ( 2n  1)  xn  ( 2n  1) ,
2  2 4
n  0,1,2,...

Distanta dintre doua noduri consecutive sau dintre doua ventre consecutive este
λ/2. Distanta dintre un nod si un antinod este λ/4.
Sa consideram o coarda de lungime L, fixata la capete ca in figura:

Figura 9.4.5 – Coarda de lungime L, fixata la capete

Ea ar putea fi coarda unui pian sau a unei viori. Deoarece capetele sunt fixe, ele
vor fi noduri prin definitie, in cazul in care in coarda se stabilesc unde stationare.
Acestea ar fi o continua suprapunere intre undele incidente si cele reflectate de
capete. Existenta conditiilor la capete determina reducerea numarului de
frecvente de oscilatie permise de coarda, situatie numita cuantificare a
fracventelor. Cuantificarea este o caracteristica intrinseca a microcosmosului in
care particulele legate au asociata o unda de probabilitate. Primul mod de
oscilatie corespunde situatiei din Figura 9.4.6:

Figura 9.4.6 – Armonica intai sau modul fundamental

Lungimea de unda a acestui mod este cea mai mare posibila in conditiile date:
λ1 = 2L. Avem doar un ventru (n = 1) si doua noduri la capete. In al doilea mod
normal de vibratie, zis si armonica a doua, avem doua ventre:
 Figura 9.4.7 – Armonica a doua sau al doilea mod normal
In al treilea mod normal avem trei ventre:

Figura 9.4.8 – Armonica a treia sau al treilea mod normal

Formula generala care ne da seria lungimilor de unda (armonicelor) premise de

coarda este:
2L
n  , n  1,2,3,...
n
unde indicele n se refera la numarul modului de oscilatie. Frecventele asociate
diferitelor moduri de oscilatie se deduc din relatia f  v /  , unde viteza v este
aceeasi pentru toate frecventele de oscilatie:
v v
fn  n , n  1,2,3,...
n 2L
Se observa ca multimea frecventelor este discrete, frecventele fiind cuantificate
de numarul natural n. Deoarece viteza undelor intr-o coarda este data de relatia
v  T /  , unde T este tensiunea din coarda si μ este densitatea liniara de masa,
putem exprima frecventele naturale intr-o coarda astfel:
n T
fn  .
2L 
Cea mai mica frecventa, f1, se numeste fundamental. Celelalte, f 2 = 2f1, f3 = 3f1,
s.a.m.d. se numesc armonica a doua, a treia, etc. Frecventele care sunt multipli
intregi ai unei frecvente fundamentale formeaza o serie armonica. Acest lucru nu
se intampla la tobe, desi avem si acolo moduri normale de oscilatie. Ca sa
excitam doar o armonica intr-o coarda trebuie sa-I dam forma corespunzatoare
acelei armonici, prin ciupire (ca la chitara), frecare (ca la violoncel) sau lovire (ca
la pian), lucru dificil de realizat. De obicei coarda este distorsionata intr-o forma
nesinusoidala si persista doar undele care satisfac conditiile la capete, adica
fundamentala si armonicele sale. Frecventa unei coarde poate fi modificata
modificand tensiunea din ea sau lungimea ei.