1.

METODE SI LANTURI DE MASURARE FOLOSITE

IN CERCETAREA EXPERIMENTALA

1.1. Notiunea de masurare. Sistemul

International de unitati de masura

Prin masurare se intelege procesul fizic exprimat prin comparare a unei

marimi cu o alta marime de aceeasi natura considerata unitate de masura.
Operatia de masurare se exprima matematic prin formula:
X=nU (1.1)
in care X - este marimea supusa masurarii;
U - unitatea de masura;
n - valoarea numerica a marimii sau factorul calitativ.
Valoarea numerica a unei marimi va depinde de unitatea de masura. Astfel
marimea X va avea valoarea numerica n1 masurata in unitatea U1 si valoarea n2
in unitatea U2:
X = n1 U1 = n2 U2 (1.2)
X = 1 m = 100 cm
Raportul:
U 1 n2
k (1.3)
U 2 n1
m 100
k
cm 1
se numeste factor de transformare si reprezinta numarul cu care trebuie inmultita
valoarea numerica a unei marimi masurate cu o unitate de masura pentru a
obtine valoarea sa numerica masurata in alta unitate.
Principial, numarul unitatilor de masura ar trebui sa fie egal cu cel al
marimilor fizice masurate. Totusi, datorita legaturilor de dependenta intre
diferite marimi fizice exprimate prin legi sau ecuatii de definitie, in practica se
adopta un numar mic de unitati de masura fundamentale pe baza carora sunt
definite toate celelalte marimi unitare, denumite din aceasta cauza derivate.
Alegerea marimilor fundamentale este determinata in principal de precizia
cu care se pot realiza (si reproduce) unitatile de masura ale respectivelor marimi
fizice. Numarul marimilor fundamentale nu este limitat. Ele se pot alege in
functie de necesitati si nu trebuie sa fie prea mare. Marimile fundamentale au
simboluri dimensionale. Exemplu: L pentru lungime, T pentru timp, M pentru
masa, F pentru forta, I pentru curentul electric, J pentru intensitatea luminoasa,
etc.
Daca in relatiile de definitie a marimilor derivate se inlocuiesc marimile
fundamentale prin simbolurile lor dimensionale se obtine ecuatia dimensionala
a marimii derivate.
 Un sistem de dimensiuni este determinat de grupul de marimi
fundamentale cu ajutorul carora se pot defini univoc toate marimile derivate. De
exemplu, in sistemul de dimensiuni LTMIJ, in general:
X L T M I J (1.4)
Unitatile de masura fundamentale (unitati in care se masoara marimile
fundamentale) sunt independente intre ele si convenabil alese.
Unitatile derivate se formeaza pornind de la relatia de definitie a marimii
derivate sau de la legea de determinare, inlocuind marimile fundamentale
respective si pastrind aceeasi exponenti. Exemplu, unitatea de masura a marimii
a carei ecuatie dimensionala este data de relatia (1.4) va fi:
X
m s Kg A cd
(1.5)
Totalitatea unitatilor fundamentale, precum si a celor derivate, care se
definesc cu ajutorul unitatilor fundamentale constituie un sistem de unitati de
masura. Deoarece unitatile fundamentale sunt independente intre ele si
conventional alese, pentru o anumita marime fundamentala se pot alege mai
multe unitati fundamentale. De exemplu, pentru marimea fundamentala masa
se pot utiliza unitatile fundamentale: gram, kilogram, tona. De aici rezulta ca
unui sistem de dimensiuni ii pot corespunde mai multe unitati de masura. Astfel,
sistemului de dimensiuni LMT ii corespund sistemele de unitati MKS, CGS,
MTS.
In prezent in majoritatea tarilor se foloseste in exclusivitate SISTEMUL
INTERNATIONAL DE UNITATI. Hotarirea privind denumirea si lista
unitatilor fundamentale, suplimentare si derivate, multiplii si submultiplii a fost
luata la Conferinta Generala de Masuri si Greutati de la Paris in noiembrie 1960.
In acest sistem, unitatile fundamentale sunt: metrul (m) pentru lungime,
kilogramul (kg) pentru masa, secunda (s) pentru timp, amperul (A) pentru
curentul electric, Kelvin (K) pentru temperatura si candela (cd) pentru
intensitatea luminoasa. Ca unitati suplimentare sunt admise: radianul (rad)
pentru unghiul plan si sterodionul (sr) pentru unghiul solid.
Unitatile fundamentale ale sistemului SI se definesc dupa cum urmeaza:
- metrul lungimea egala cu 1.650.763,73 lungimi de unda in vid ale
radiatiei care corespunde tranzitiei atomului de Kr86 intre nivelele 2a10 si 5d5;
- kilogramul - masa etalonului international confectionat din platina
iridiata aflat la Sevres - Franta;
- secunda - durata egala cu 1.192.631.770 perioade ale radiatiei care
corespunde tranzitiei intre doua nivele superfine ale stadiului fundamental al
atomului de Cs133;
- amperul - intensitatea unui curent electric constant care, trecind prin
doua conductoare paralele, rectilinii, infinit lungi si de sectiune neglijabila,
aflate in vid la distanta de 1m, produce intre aceste doua conductoare o forta
egala cu 2.10-7N pe metrul de lungime;
 - Kelvin - fractiunea 1/273,16 din temperatura termodinamica al
punctului triplu al apei (punct triplu: punctul de intersectie al curbelor de topire,
sublimare si vaporizare a oricarei substante in diagrama temperatura - presiune);
- candela - intensitatea luminoasa in directie normala, a unei suprafete de
1/600000m2 dintr-un corp negru aflat la temperatura de solidificare a platinei
sub presiunea de 101325 N/m2.
Sistemul international admite multiplii si submultiplii zecimali ai
unitatilor, prefixele si simbolurile acestora fiind prezentate in tabelul 1.1.

Prefixe si simboluri pentru multiplii si submultiplii zecimali

ai unitatilor de masura in S.I.
Tabelul 1.1
-18 -15 -12 -9 -6
Multiplicarea unitatii de 10 10 10 10 10 10-3 10-2
referinta
Prefix alto fento pico nano micro mili centi
Simbol a f p n m c
Multiplicarea unitatii de 10-1 10 102 103 106 109 1012
referinta
Prefix deci deca hecto kilo mega giga tera
Simbol d da h K M G T

Deasemenea, sistemul international admite, a fi utilizate pe timp nelimitat

o serie de unitati de larga raspindire internationala a caror eliminare ar produce
dificultati si perturbatii in activitatea practica precum si in schimburile tehnico-
stiintifice. Dintre acestea amintim: mila marina (1mim = 1852m), anul lumina
(1a.l. = 4,4605.1015m), tona, minut, ora, zi, gradul centigrad, gradul, minutul si
secunda sexazecimala, hectarul, litrul, kilometrul pe ora, etc.

1.2. Metode de masurare

Principalele criterii de clasificare a metodelor de masurare sunt:

- forma de exprimare a marimii, dupa care avem: masurari analogice si
masurari numerice;
- tehnica de masurare, dupa care pot fi: masurari prin deviatie, masurari
prin comparatie, masurari prin numarare;
- originea de referinta a masurarii, dupa care pot fi: masurari absolute si
masurari diferentiale.
Masurarea analogica. Semnalul care circula prin lantul de masurare si
care poarta informatia, este lagat functional de marimea de masurat printr-o lege
continua. Prin operatia de citire la receptor, pe baza etalonarii prealabile, se
transforma indicatia analogica intr-un numar care exprima valoarea numerica a
marimii masurate. De exemplu, la receptor semnalul poate provoca deviatia unui
ac indicator si pe baza etalonarii scalei se transforma aceasta deviatie (ca
marime analoga) intr-un numar.
Masurarile analogice sunt foarte frecvente in cercetarile experimentale,
ele putind fi posibile intotdeauna cind exista o corespondenta biunivoca intre
masura si marimea de masurat. Astfel, se pot face masurari prin variatia:
rezistentei, inductantei sau capacitatii electrice, a prezentei unei unde, a
intensitatii luminoase, etc.
Masurarea numerica. In acest caz operatia de masurare conduce la
obtinerea unui numar care, dupa un anumit cod (de exemplu codul binar) indica
valoarea marimii masurate.
Masurarea prin deviatie. Metoda este de tip analogic si consta, in
principiu, in deviatia unui sistem dintr-o pozitie de echilibru pe care o au in lipsa
marimii de masurat, intr-o alta pozitie de echilibru pe care o capata in prezenta
marimii de masurat. Marimea este pusa in evidenta prin ecartul dintre cele doua
pozitii de echilibru. De exemplu metoda se folosette la unele dinamometre,
manometre, instrumente electrice de tip electromagnetic sau magnetoelectrice.
Masurarea prin comparare consta in generarea unei marimi cunoscute
care se compara cu marimea de masurat si care se regleaza altfel ca sa o egaleze.
Metoda se mai numeste si metoda de zero deoarece prin egalarea marimii de
comparatie cu cea de masurat suma lor este nula. Se utilizeaza curent la
masurarea tensiunii electrice cu potentiometrul compensator.
Masurarea prin numarare consta in masurarea cantitatii marimii prin
numararea valorii ei. De exemplu determinarea turatiei unui arbore, stabilirea
numarului de particule, etc.
Masurarea absoluta este aceea la care baza de masurare este un zero
absolut pentru care marimea de masurat nu se realizeaza.
Masurarea diferentiala este aceea la care se alege ca origine o baza de
masurare arbitrara si fata de aceasta se stabileste valoarea marimii respective.
In cercetarea experimentala se utilizeaza toate metodele, o pondere mai
mare avind-o masurarea analogica si intr-o oarecare masura, masurarea
numerica. In multe procese de cercetare experimentala, masurarea analogica este
asociata masurarii numerice. In cadrul masurarilor analogice, cea mai larga
utilizare o are tensometria electrica, care permite masurarea pe cale electrica a
multora dintre marimile neelectrice si in special a marimilor mecanice.
Tensometria electrica este metoda de masurare a deformatiilor unui corp
solicitat prin intermediul unor traductoare, care transforma variatia deformatiilor
mecanice in variatii ale unei marimi electrice. Utilizarea metodei este datorata
urmatoarelor avantaje:
- este o metoda nedistructiva, nemodificind forma, dimensiunile sau
structura obiectului cercetat;
- realizeaza masurari in conditii reale de lucru ale obiectului cercetat;
- prin folosirea aparaturii electronice asigura o mare sensibilitate si
precizie in raport cu metodele mecanice, optice, acustice, pneumatice, etc.;
 - permite masurarea si inregistrarea fenomenelor cu variatie foarte rapida.
Tensometria electrica se foloseste in cercetarile in care se urmareste
masurarea deformatiilor, tensiunilor mecanice, fortelor, momentelor de torsiune,
presiunilor, temperaturilor, etc.

1.3. Lanturi de masurare si structura acestora

Procesul de masurare a unei marimi se realizeaza cu instrumente, aparate

sau dispozitive care constituie o instalatie de masurare.
Metoda de masurare este caracterizata prin totalitatea operatiunilor care se
executa cu ajutorul anumitor mijloace tehnice, in anumite conditii tehnico-
economice si organizatorice.
Lantul de masurare este definit ca succesiunea determinata a operatiunilor
si fazelor, respectiv a mijloacelor tehnice (aparate, dispozitive, etc.) prin care se
realizeaza un proces de masurare.
Principalele etape ale unui proces de masurare sunt:
- obtinerea informatiei primare despre marimea de masurat, sub forma
unui semnal oarecare;
- prelucrarea informatiei;
- valorificarea informatiei sub forma vizualizarii, inregistrarii, utilizarii
pentru calcule complexe.
Lantul de masurare este format din elemente adecvate operatiunilor si
fazelor respective. Schema generala a unui lant de masurare este prezentata in
fig.1.1.

Fig.1.1. Schema generala a lantului de masurare

 Elementele componente ale lantului de masurare sunt grupate pe
urmatoarele tipuri:
Captorul este elementul care preia marimea de masurat transmitind un
semanal proportional cu aceasta. Captorii contin ca element principal
traductoarele care pot fi montate direct pe obiectul supus cercetarii sau pe
elemente separate, puse in legatura cu obiectul. Tarductoarele sunt elemente
asupra carora actionind o marime de intrare transmit o marime de iesire de
natura diferita sau de aceeasi natura. Traductoarele la care energia sau semnalele
de iesire sunt furnizate in intregime, sau aproape in intregime, de semnalul de
intrare, fara existenta unei surse exterioare, sunt denumite traductoare pasive.
Daca prin intermediul traductoarelor se introduce din exterior in obiectul
masurat o energie sau un semnal de activare si se studiaza efectele interactiunii
acestuia cu obiectul masurat traductoarele se numesc active. In cazul acestora,
cea mai mare parte a semnalului de iesire este furnizata de sursa de energie
auxiliara.
In cercetarile experimentale o utilizare foarte larga o au traductoarele
electrice, la care semnalul de iesire este sub forma electrica (tensiune, curent,
variatie de frecventa, etc.). Exceptind cazul in care marimea de masurat este de
natura electrica, aceste traductoare realizeaza convertirea semnalului de intrare
(de natura mecanica, termica, chimica, etc.) intr-un semnal electric. Masurarea
marimii de iesire nu se face direct la bornele traductorului ci printr-un dispozitiv
de conectare se introduc traductoarele intr-un circuit electric care realizeaza
marirea sensibilitatii si a preciziei masurarii. Dispozitivul de conectare poate fi
un comutator cu ploturi (cind captorul are pozitie fixa), colector cu contacte
glisante sau fara contacte (cind captorul are o miscare de rotatie).
Convertizorul modifica structura semnalului furnizat de traductor.
Amplificatorul realizeaza amplificarea semnalului pentru a-l face mai
usor perceptibil si capabil sa actioneze asupra aparatelor de masura,
inregistratoare, etc. Amplificatoarele pot realiza marirea valorii semnalului,
pastrindu-i energia constanta, sau marirea puterii semnalului cu marirea
amplitudinii lui. In mod curent se folosesc doua tipuri de amplificatoare: cu
frecventa purtatoare (la intrare se aplica un semnal modulat prin alimentarea
circuitului electric cu un curent alternativ de frecventa audio) si de curent
continuu (atit semnalul de intrare cit si cel amplificat sunt de curent continuu).
Filtrul modifica forma semnalului, furnizind numai anumite aspecte
necesare punerii in evidenta a marimii de masurat si retinind aspecte externe
acesteia, care ar influenta procesul de masurare.
Codificatorii transforma o marime analoaga intr-o marime numerica. De
exemplu, transforma un semnal continuu, variabil cu marimea masurata (o
tensiune electromotoare) in semnale discontinui (o succesiune de impulsuri) care
dupa un anumit cod reprezinta valoarea numerica a marimii masurate.
Transcodificatori fac trecerea de la un cod la altul.
 Inregistratoarele sau memoriile pastreaza rezultatul masurarii din
momentul efectuarii pina in momentul folosirii lui.
Dispozitivele de extragere care scot din inregistratoare sau memorii
materialul informational in vederea utilizarii lui in diferite calcule.
Receptorii sau dispozitivele de lectura furnizeaza masura in vederea
citirii rezultatului masurarii (scari gradate cu indicator mobil, tuburi pe care apar
valori numerice, etc.).
Calculatoarele permit exploatarea superioara a datelor masurarilor
efectuate simultan sau in timp prin efectuarea unor calcule matematice.
Schema prezentata in fig.1.1 nu este obligatorie pentru orice proces de
masurare, existind numeroase cazuri in care lantul de masurare contine numai o
parte din elementele prezentate sau cazuri in care lantul contine si alte elemente
specifice masurarilor efectuate.
Fiecare element al lantului de masurare are o anumita functie de
transfer, care reflecta relatia (legatura functionala) intre marimea de iesire si
marimea de intrare aplicata elementului. Raportul acestor marimi defineste
sensibilitatea elementului. Functia de transfer a unui lant de masurare se obtine
luind in considerare functiile elementelor componente, deci exprimind legatura
functionala intre semnalul de intrare aplicat la captor si raspunsul de iesire
obtinut la elementul terminal al lantului de masurare.

1.3. Alegerea aparatelor folosite in lantul de masurare

Alegerea aparatelor de masurat si chiar a metodei de masurare trebuie sa

tina seama de scopul masurarii si de amplasarea locului de masurare. Alegerea
corecta a celei mai avantajoase metode ca si a aparatelor cele mai adecvate si
potrivite sub aspect economic este posibila numai daca se cunosc bine conditiile
locale, la locul masurarii, ca: influenta mediului inconjurator, puritatea mediului
(componente agresive, praf, etc.) temperaturi anormale sau variatii de
temperatura, vibratii, socuri, frecventa procesului de masurat, etc. De asemenea
este necesar a se conoaste, sau cel putin a se aprecia domeniul de variatie a
marimii de masurat. Alegerea aparatelor trebuie facuta astfel incit marimea
maxima masurata sa reprezinte circa 75% din domeniul scarii acestora.

Sensibilitatea aparatului de masurat este importanta pentru precizia

masurarii. Aceasta se defineste ca raportul intre deplasarea indicatorului L si
variatia marimii de masurat x care a provocat aceasta deplasare:
L
E (1.6)
x
Precizia de citire creste odata cu sensibilitatea si deci este de dorit ca
aceasta sa fie cit mai mare.
 Un alt factor care trebuie luat in consideratie este intirzierea de care este
afectata indicatia. Acest factor joaca un rol important in masurarile dinamice cu
variatie foarte rapida.

In alegerea metodelor si aparatelor de masurat trebuie sa se tina seama de

urmatoarele:
- Sa se masoare numai cu precizia necesara. Este deci necesar ca inaintea
masurarii sa se aprecieze corect precizia necesara si clasa de precizie a
aparatelor de masura ce se vor folosi. De exemplu, aparatele de masurat de
exploatare se iau cu clasele de precizie 1; 1.5; 2.5; 4 in timp ce aparatele folosite
in cadrul cercetarilor au clasele de precizie de la 0.5 pina la 0.2.
Cifra care indica clasa de precizie a aparatului de masurat reprezinta, in
procente, limitele de variatie ale valorii indicate de aparat fata de valoarea reala
a parametrului masurat. Astfel clasa 2 inseamna ca valoarea indicata de aparat
poate sa difere de valoarea reala in limitele 2% din domeniul de indicare al
aparatului.
- Aparatele de masura trebuie sa fie sigure in exploatare si sa posede o
comportare tranzitorie buna.