Mares 2 TMD

Sisteme de automatizare – Tehnici de măsurare în domeniu 65
2. TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

2.1. TEHNICI ŞI TEHNOLOGII DE MĂSURARE A MĂRIMILOR
CARACTERISTICE PROCESELOR TEHNOLOGICE
2.1.1. Generalităţi asupra procesului de măsurare
Omul a măsurat din cele mai vechi timpuri. Apariţia schimburilor şi a
tranzacţiilor a impus amplificarea şi diversificarea măsurărilor şi a adus un
element nou: necesitatea uniformităţii măsurărilor.
Pentru prezentarea unui domeniu de cunoaştere (fizică, mecanică,
electronică, electrotehnică, electromecanică, chimie, energetică, telecomunicaţii
etc.) este necesar să folosim mărimi şi legi de definiţie.
Definiţie: mărimea este o proprietate a fenomenelor, obiectelor sau

sistemelor care poate fi deosebită calitativ şi determinată cantitativ.
Pentru a obţine informaţii referitoare la anumite proprietăţi ale unui sistem,

obiect etc. suntem obligaţi să efectuăm o „operaţie de măsurare”. Această
operaţie de măsurare constă în compararea unei mărimi necunoscute cu o altă
mărime cunoscută şi de aceeaşi natură cu prima (numită unitate de măsură).
Unitatea de măsură are valoare numerică egală cu 1, este aleasă
convenţional astfel încât să fie uşor definită, determinată, reprodusă şi păstrată.
Unităţile de măsură sunt obligatorii şi fac parte din Sistemul Internaţional de
unităţi de măsură (SI).
STIAŢI CĂ:
În România sistemul SI este singurul sistem de unităţi de măsură legal şi
obligatoriu.
Unităţi fundamentale ale Sistemului Internaţional de Unităţi de Măsură – SI -
metru pentru lungime cu simbolul m
kilogram pentru masă cu simbolul kg
secunda pentru timp cu simbolul s
amper pentru intensitatea curentului electric cu simbolul A
kelvin pentru temperatură cu simbolul K
mol pentru cantitatea de substanţă cu simbolul mol
candela pentru intensitatea luminoasă cu simbolul cd
Sistemul SI cuprinde trei clase de unităţi:

unităţi fundamentale (de bază);
unităţi derivate;
66 SINTEZE BAC
unităţi suplimentare.
Unităţi fundamentale sunt definite astfel:

este lungimea drumului parcurs in vid, de către undele
Metrul
electromagnetice plane în timpul de 1 / 299792458 secunde
Kilogramul este masa “ kilogramului internaţional” prototip de platină iridată
este durata de 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare
Secunda tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a
atomului de cesiu 133
este intensitatea unui curent constant, care menţinut în două
conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinită şi de secţiune
Amperul circulară neglijabilă, plasate în vid, la distanţa de 1m unul de altul, ar
produce între aceste conductoare o forţă de 2.10-7 newton pe o lungime
de un metru
reprezintă fracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a
Kelvinul
punctului triplu al apei
cantitatea de substanţă a unui sistem conţinând tot atâtea entităţi
Molul
elementare câţi atomi există în 0,012 kilograme de carbon 12
este intensitatea luminoasă, emisă într-o direcţie dată, a unei surse
care emite o radiaţie monocromatică cu frecvenţa de 540.10 12 Hz şi a
Candela
cărei intensitate energetică, în această direcţie, este 1 / 683 dintr-un
watt pe steradian
În orice proces de măsurare trebuie determinate: obiectul măsurării,

mijloacele de măsurare şi metodele de măsurare.
Fig. 2.1. Procesul de măsurare
În tehnica măsurărilor este cunoscută denumirea de măsurand.
Adică mărimea care urmează a fi măsurată (mărime de măsurat), care este

în curs de măsurare sau care a fost măsurată (mărime măsurată).
Mărimile de măsurat se clasifică după cum urmează:

Cu proprietăţi de ordonare şi de adunare
Mărimi
- de exemplu – lungime [m], masă [kg], curent electric [A],
aditive
tensiune electrică [V] etc.
Mărimi Cu proprietăţi de ordonare dar nu se pot aduna – de
reperabile exemplu scara internaţională de temperatură
Sunt considerate independente unele de altele şi sunt alese
Mărimi
pentru a forma un sistem de mărimi de măsură (SI – m, kg,
fundamentale
s, A, K, mol, cd.)
Mărimi Se definesc cu ajutorul mărimilor fundamentale prin relaţii
derivate de definiţie (m2, m/s, A/m, A/m2, Hz, V, N, Pa, W, C, F etc.)
Mărimi Determinate prin valorile lor numerice şi prin unitatea de
scalare măsură în care se exprimă acea valoare
Mărimi
Care se definesc în funcţie de un argument scalar
vectoriale
Mărimi Sunt mărimi scalare care îşi modifică componentele în
tensioriale spaţiu odată cu schimbarea sistemului de coordonate
Cunoscând ce se măsoară alegem mijlocul de măsurare.

Varietatea mijloacelor de măsurare presupune şi o alegere funcţie de
cerinţele impuse de măsurand.
Aceste mijloace fac ca să alegem metoda de măsurare (directă, indirectă
sau implicită).
2.1.2. Metode de măsurare

Determinarea cantitativă a unei mărimi fizice presupune parcurgerea unei
succesiuni de operaţii experimentale.
Fie mărimea M, o mărime oarecare, ce se măsoară. Prin comparaţie cu o
mărime m, de aceeaşi natură, luată convenţional ca unitate de comparaţie, se
obţine raportul: a = M/m
Acest raport arată de câte ori mărime M (măsurată) este mai mare sau mai
mică decât unitatea de comparaţie. În consecinţă putem scrie relaţia: M = a.m
Pentru măsurarea unei mărimi sunt utilizate măsuri şi aparate de măsurat,
folosind diferite procedee sau metode de măsurat.
La baza oricărei măsurări stă un fenomen, o legitate sau un efect fizic.
Această bază ştiinţifică a măsurării este numită principiu de măsurare.
Ansamblul relaţiilor teoretice şi operaţiilor experimentale pe care le implică
măsurarea, privite in general, caracterizează metoda de măsurare.
În tehnica măsurărilor sunt întâlnite metode directe, metode indirecte şi
metode implicite de măsurare.
68 SINTEZE BAC
Metoda de măsurare este o succesiune logică de folosire a mijloacelor de
măsurare în procesul de măsurare.
Metodele de măsurare directe

sunt acele metode în care valoarea
mărimii se obţine direct, fără calcule
suplimentare.
Aprecierea directă constă în
compararea mărimii de măsurat cu
unitatea de măsură (măsura) din
mijlocul de măsurare.
a – măsurarea cu şublerul; b –
măsurarea cu metrul; c – măsurarea
cu ampermetrul şi voltmetrul.
Metoda de măsurare directă este metoda prin care valoarea măsurandului

este obţinută nemijlocit.
Exemple: măsurarea unei mase folosind o balanţă cu braţe egale;
măsurarea unei tensiuni electrice cu un voltmetru; măsurarea unei temperaturi cu
ajutorul unui termometru cu lichid, măsurarea diametrului unui cilindru cu ajutorul
şublerului, măsurarea grosimii unui conductor de bobinaj cu ajutorul
micrometrului.
Metodele de măsurare directă au la bază:
comparaţia simultană comparaţia succesivă
În comparaţia simultană, În comparaţia succesivă, mărimea de
măsurandul este comparat referinţă (etalon) nu participă la fiecare
nemijlocit cu una sau mai măsurare: ea este folosită pentru etalonarea
multe valori de referinţă ale iniţială (gradarea) şi – dacă este necesar –
aceleaşi mărimi, furnizate de reetalonarea periodică a unui aparat de
un etalon, care participă astfel măsurat, care stochează în “memoria” sa
la fiecare măsurare. informaţia de etalonare. Această informaţie,
Exemple: o lungime primită o singură dată, sau de mai multe ori,
comparată cu lungimea de la etalon este apoi transmisă de către
cunoscută a unei cale plan- aparat la fiecare măsurare efectuată ulterior.
paralele; o masă comparată cu Exemple: măsurarea presiunii cu un
masa unei greutăţi etalon, manometru; măsurarea intensităţii curentului
folosind o balanţă cu braţe electric cu un ampermetru; măsurarea
egale; o tensiune electrică frecvenţei curentului electric cu un
comparată cu tensiunea unui frecvenţmetru; măsurarea tensiunii electrice
element normal, utilizând un cu un voltmetru; măsurarea temperaturii cu
compensator. un termometru cu lichid.
Modul cum se realizează transmiterea informaţiei de măsurare este
ilustrat în figura 2.2.
Fig. 2.2. Modul în care se realizează transmiterea informaţiei de măsurare la:

a - comparaţia simultană; b - comparaţia succesivă: 1- etalonare; 2- măsurare.
Rezultă că la comparaţia simultană informaţia de măsurare este transmisă

în acelaşi timp de la etalon şi de la obiectul supus măsurării, prin aparatul de
comparaţie, operatorului uman, pe când la comparaţia succesivă această
informaţie circulă in două etape, o dată pe calea etalon-aparat de măsurat (la
etalonare) şi apoi pe calea obiect supus măsurării – aparat de măsurat –
operator uman (la fiecare măsurare).
Metodele de măsurare
indirecte sunt acele metode în
care mărimea nu se măsoară
direct, se măsoară alte mărimi
cu ajutorul cărora – prin relaţii
matematice de calcul – se
determină mărimea care se
măsoară (de exemplu rezistenţa
electrică)
70 SINTEZE BAC
Metoda de măsurare indirectă este metoda prin care valoarea
măsurandului este obţinută din valoarea măsurată ale altei mărimi, legate printr-o
dependenţă funcţională de măsurand.
Metoda de măsurare indirectă constă de fapt din una sau mai multe
măsurări prin metoda directă, urmate de un calcul.
Exemple: măsurarea presiunii prin măsurarea unei coloane de lichid şi calculul
valorii presiunii cunoscând densitatea lichidului; măsurarea densităţii prin
măsurarea masei m şi volumului V şi aplicarea formulei ; măsurarea
rezistenţei electrice prin măsurarea tensiunii U şi curentului I şi aplicarea
formulei ; măsurarea vitezei prin măsurarea lungimii d şi a timpului t şi
aplicarea formulei ; măsurarea rezistivităţii unui conductor prin măsurare

rezistenţei R, a lungimii l şi a secţiunii S ale conductorului şi determinarea
rezistivităţii  cu ajutorul formulei .
Măsurarea prin metoda indirectă poate fi privită ca un ansamblu de
măsurări prin metoda directă.
Metodele implicite –
metode de comparaţie –
sunt acele metode în care
valoarea mărimii de măsurat
se obţine prin compararea
directă a acesteia cu una
sau mai multe măsuri.
Ca metode de comparaţie
deosebim:
- metoda de zero;
- metoda diferenţială;
- metoda de substituţie.
Metoda de zero sau a echilibrului – presupune că efectul acţiunii mărimii

care se măsoară se echilibrează sau este redus la zero cu efectul unei mărimi
cunoscute (de exemplu: puntea Wheatstone, balanţa etc.).
La puntea Wheatstone metoda de zero constă în acţiunea simultană dar de
sens contrar a mărimii de comparaţie şi a mărimii de măsurat asupra sistemului
mobil al aparatelor detector de nul (G).
Metoda diferenţială constă în măsurarea diferenţei dintre mărimea cătată
şi o mărime de referinţă cunoscută de aceeaşi natură.
Metoda substituţiei presupune ca mărimea de măsurat să fie înlocuită în

instalaţia de măsurat printr-o mărime cunoscută – o măsură.
Metodele de măsurare pot fi clasificate după:
forma de indicare a valorii măsurate precizia de măsurare
metode de măsurare analogice metode de laborator
şi metode de măsurare numerice şi metode industriale
2.1.3. Mijloace de măsurare

Prin mijloc de măsurare se înţelege mijlocul tehnic care serveşte la
obţinerea informaţiei de măsurare. El este un dispozitiv compus din diferite
subansambluri mecanice, electrice, optice, electronice etc. destinat captării,
transformării şi emiterii de semnale necesare măsurării diferitelor mărimi.
În practică sunt folosite, ca mijloace de măsurare:
Măsura este mijlocul de măsurare care reproduce una sau mai multe
valori cunoscute ale unei mărimi fizice.
Măsura este o realizare materială a unităţii de măsură, a multiplilor şi

submultiplilor acesteia (metrul, voltul, amperul, ohmul, wattul etc.). Materializarea
fiind posibilă numai pentru unele unităţi de măsură.
Când măsura se foloseşte la definirea, materializarea, conservarea sau
reproducerea unităţii de măsură (numai în scopul transmiterii acesteia către alte
mijloace de măsurare, se numeşte măsură etalon sau prescurtat, etalon)
Rolul măsurilor este de a conserva unitatea de măsură.
Etaloanele se împart în două clase:
Etalonul propriu-zis Măsurile model
Măsură destinată păstrării şi reproducerii Măsurile model au precizie
unei unităţi, cu precizie maximă. Ele sunt normată şi sunt de trei categorii:
de următoarele categorii: 1. măsuri etalon şi instrumente
1. etaloane de bază – care formează de categoria I – a, care se
baza legală şi ştiinţifică în tehnica verifică după etaloane;
măsurării într-o anumită ţară, 2. măsuri etalon şi instrumente
independent de unităţile stabilite. de categoria II – a, care se
72 SINTEZE BAC
2. etaloane derivate – care reprezintă verifică cu măsurile de categoria I –
reproducerea concretă a unităţilor a;
derivate. 3. măsuri etalon şi instrumente
3. etaloane de lucru – folosite la lucrărilede categoria III – a, care se
curente de metrologie verifică cu măsurile de categoria
II – a;
Măsurile etalon sunt măsurile care servesc la reproducerea şi păstrarea
unităţilor de măsură, precum şi la verificarea şi gradarea diferitelor măsuri şi
instrumente de măsură.
În urma acordurilor internaţionale măsurile etalon sau etaloanele
internaţionale sunt recunoscute de toate statele membre ca bază la stabilirea
valorii etaloanelor naţionale.
Etalonul naţional denumit şi etalon primar serveşte prin intermediul unor
instituţii şi metode corespunzătoare – pentru transmiterea unităţii de măsură la
etaloanele secundare de ordinul doi şi aşa mai departe.
Etalon de definiţie Etaloane de transfer şi de Etalon de conservare

pentru masă lucru pentru presiune pentru presiune
Fig. 2.3. Etaloane
Există mărimi fizice pentru care unităţile de măsură nu pot fi materializate

sub formă de măsuri care să reproducă în mod invariabil şi exact unitatea de
măsură sau submultiplii acesteia.
În cazul acestor mărimi, unităţile de măsură se determină prin metode
indirecte, adică prin măsurarea altor mărimi şi apoi efectuarea unor calcule
necesare.
Aparatul de măsurat este mijlocul de măsurare care, sub o formă
compactă, prin conversia măsurandului într-o mărime fizică adecvată utilizării
ulterioare, serveşte la efectuarea măsurărilor.
Exemple de aparate de măsurat: debitmetru electromagnetic, aparat de
măsurat duritatea, manometru cu coloană de lichid, multimetru digital,
termometru cu termistor, pH-metru, ohmmetru, microampermetru etc.
Unele aparate de măsurat de structură simplă sunt numite şi instrumente de
măsurat.
Exemple de instrumente de măsurat: şubler, balanţă, miliampermetru
magnetoelectric, voltmetru, wattmetru, termometru de sticlă, alcoolmetru.
Fig. 2.4. Instrumente de măsurat: şubler, aparate analogice, cronometru
Aparatele de măsurat sunt mijloace de măsurare care conţin cel puţin o

măsură. Sub formă simplă, aparatul de măsurat este ca o „cutie” care primeşte o
mărime de intrare şi furnizează o mărime de ieşire (fig. 2.5).
Fig. 2.5. Schema bloc de funcţionare a unui aparat de măsurat
Mărimea de ieşire nu depinde numai de mărimea de intrare; în cazul

general depinde şi de alte mărimi denumite mărimi de influenţă (temperatură,
presiune, umiditate, câmpuri magnetice, şi electrice etc.).
De asemenea, mărimea de ieşire a aparatului depinde şi de comenzile care
au fost date aparatului exterior.
Mărimile de intrare ale aparatului de măsurat sunt caracterizate prin:
natura mărimii (tensiune, curent, lungime, temperatură etc.);
intervalul de valori măsurabile (valoarea minimă, valoarea maximă);
variaţia în timp (mărimi constante, mărimi variabile);
Comenzile primite din exterior de un aparat pot fi:
74 SINTEZE BAC
funcţiune (măsurarea: timpului, temperaturii, curentului, tensiunii, lungimi,
grosimii unui diametru etc.);
game de măsurare;
calibrare internă;
reglarea zeroului;
echilibrare (la punţi, compensatoare);
repetarea măsurării.
În general, comenzile aparatelor de măsurat pot fi grupate astfel:
pentru introducere de date;
pentru manevrarea aparatului.
Ambele grupe de comenzi pot fi automatizate parţial sau complet. Mărimile
de ieşire ale unui aparat de măsurat pot fi recepţionate de om sau de un
dispozitiv conectat aparatului (înregistratoare, comandă, prelucrare ulterioară etc.).
Principalele aparate electrice de măsurat sunt:
ampermetre pentru măsurarea curentului;
voltmetre pentru măsurarea tensiunii;
ohmmetre pentru măsurarea rezistenţei;
wattmetre pentru măsurarea puterii;
contoare pentru măsurarea energiei;
După cum aparatul indică mărimea măsurată în multipli sau submultipli ai
unităţii de măsurare, se numeşte corespunzător: miliampermetru, kiloampermetru,
kilowattmetru, megawattmetru, megohmmetru etc.
În practică sunt întâlnite în mod curent următoarele aparate de măsurat
întâlnite (tabelul 1.1.).
Tabelul 1.1.
După modul cum indică valoarea mărimii măsurate, aparatele
electrice de măsurat pot fi:
aparate indicatoare (analogice), care dau
valoarea mărimii măsurate în momentul
măsurării. Valoarea mărimii măsurate este
indicată de un ac indicator care se mişcă
în faţa unei scări gradate.
aparate înregistratoare, care

înscriu pe o hârtie specială, prin
puncte sau continuu, valorile
succesive ale mărimii măsurate.
aparate integratoare sau contoare sunt aparatele care

măsoară mărimi în expresia cărora intră şi timpul (energia
activă, energia reactivă etc.). Ele înregistrează suma
valorilor pe care mărimea de măsurat a avut-o, într-un
interval de timp
Fig. 2.6. Contoare pentru măsurarea energiei electrice
aparate numerice sau digitale se caracterizează prin faptul că mărimea de

măsurat se transformă în semnale digitale, care sunt prelucrate cu circuite
specifice, iar rezultatul măsurării se afişează sub formă numerică.
Fig. 2.7. Aparate digitale
După felul curentului la care pot fi utilizate, aparatele sunt:

de curent continuu;
de curent alternativ;
de curent continuu şi alternativ.
76 SINTEZE BAC
Fig. 2.8.
Structura
generală a unei
instalaţii de
măsurare.
Indiferent de mărimea care se doreşte a fi măsurată, măsurarea, ca

operaţie, se efectuează cu ajutorul unei instalaţii adecvate, alcătuită dintr-o
schemă de măsurare, care este alimentată de la o sursă, şi care are la intrare
elementul de măsurat iar la ieşire un aparat de măsurat (fig.2.8).
Fig. 2.9 Schema de principiu a unei instalaţii electrice de verificare a vibraţiilor
În concluzie, mijloacele de măsurare pot fi clasificate astfel:
3. MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA LUNGIMILOR

3.1. GENERALITĂŢI
Lungimea reprezintă o mărime fundamentală. Noţiunea de lungime se
referă la: lăţime, înălţime, grosime, rază, diametru şi distanţă.
Unitatea fundamentală pentru lungime în Sistemul Internaţional de unităţi
de măsură SI este metrul [m]. Multiplii şi submultiplii metrului în SI sunt:
Tabelul 3.1.
Denumirea Simbol Valoare Domeniu de utilizare
MULTUPLI
Kilometrul km 103 m distanta
Hectometrul hm 102 m distanta
Decametrul dam 101 m distanta
SUBMULTIPLI
Decimetrul dm 10-1 m industrie
Centimetrul cm 10-2 m industrie
Milimetrul mm 10-3 m industrie
Micrometrul m 10-6 m industrie
În afara unităţilor din sistemul SI se folosesc şi alte unităţi, denumite

unităţi tolerate (exemplu: INCH - ţol - cu simbolul in şi valoarea 0,0254 m, mila
marină cu simbolul mlm şi valoare –1854 m, puntul tipografic – cu simbol p şi
valoare 0,376065.10 – 3 m,).
Pentru măsurarea lungimii sunt utilizate două metode: absolută şi
comparativă.
◊ Metoda absolută constă în măsurarea valorii totale a lungimii cu ajutorul
unui instrument sau aparat de măsurat.
Măsurarea unei lungimi cu ajutorul riglei, metrului, şublerului,
micrometrului etc., reprezintă o metodă absolută de măsurare a lungimilor.
◊ Metoda comparativă constă în măsurarea diferenţei unei lungimi faţă de
o lungime-etalon. Măsurarea unei lungimi cu ajutorul comparatorului cu cadran,
de exemplu, reprezintă o metodă comparativă de măsurare a lungimilor.
Aparatele de măsurat lungimi sunt dispozitive care se folosesc la
transformarea lungimii măsurate într-o informaţie sau o indicaţie echivalentă,
exprimată în unităţi de lungime. Din gama acestor aparate fac parte:
= şublerele,
= compasuri pentru măsurat,
= micrometrele.
3.2. ŞUBLERUL
78 SINTEZE BAC
Fig. 3.1. Şublerul de exterior, interior şi adâncime:

1 – ciocul lung al riglei; 2 – ciocul lung al cursorului; 3 – ciocul scurt al riglei;
4 – ciocul scurt al cursorului; 5 – cursor; 6 – şurub de blocare a cursorului;
7 – rigla gradată; 8 – vernier; 9 – piuliţa dispozitivului de avans fin al
cursorului; 10 – loc pentru marcare, 11 – tijă de adâncime.
Şublerul (fig. 3.1) este un aparat de măsurat cu vernier şi cursor, folosit
pentru măsurarea de dimensiuni exterioare, interioare sau de adâncime.
Vernierul este o scară gradată ajutătoare, suprapusă peste o riglă gradată pentru
a permite citirea mai precisă a fracţiunilor de diviziune ale riglei gradate.
3.2.1. Clasificarea şublerelor

ŞUBLERUL (cel mai utilizat mijloc de măsurat lungimi - format dintr-o
riglă cu scară gradată în mm şi dintr-un cursor cu vernier) poate fi clasificat:
după precizie:
cu precizie de 0,1 mm la care există 10 diviziuni pe vernier 1 / 10
cu precizie de 0,05 mm cu 20 de diviziuni pe vernier 1 / 20
cu precizie de 0,02 mm cu 50 de diviziuni pe vernier 1 / 50
după limita superioară de măsurare (notată cu „L”):

L = 150; 200; 300; 500; 800; 1 000; 1 500; 2 000 mm.
după destinaţie:
şublere de exterior şi interior (fig. 3.2): utilizate pentru măsurarea
dimensiunilor interioare şi exterioare, care pot fi prevăzute şi cu tijă pentru adâncime.
şublere pentru adâncime (fig. 3.3): utilizate numai pentru măsurarea
adâncimilor. La aceste şublere rigla culisează într-un suport - traversă, care poartă
vernierul, suprafaţa de sprijin fiind lama.
şublere pentru trasaj (fig. 3.4): utilizate pentru trasaj, cursorul fiind prevăzut cu
un cioc ascuţit pentru trasaj
şublere pentru roţi dinţate (fig. 3.5): prevăzute cu două rigle perpendiculare şi
două cursoare cu 2 verniere.
Cu afişaj numeric Cu cadran

Fig. 3.2. Şublere de exterior, interior şi adâncime:
Fig. 3.3 Şubler de adâncime

sunt: 1 – rigla gradată; 2 –
cursor; 3 – şurubul de fixare a
cursorului; 4 – talpa cursorului;
5 – ciocul riglei; 6 – vernier; 7
– loc de marcare.
Fig. 3.4. Şublere de trasaj Fig. 3.5. Şublere pentru danturi
Pentru mărirea preciziei de citire se foloseşte scara gradată ajutătoare,

vernierul. Vernierul este o scară gradată ajutătoare, suprapusă peste o riglă
gradată pentru a permite citirea mai precisă a fracţiunilor de diviziune ale riglei
gradate. Cu ajutorul vernierelor se pot citi fracţiuni ale diviziunilor riglei
gradate.
80 SINTEZE BAC
Tabelul 3.2
Caracteristicile
vernierelor
şublerelor
3.2.2. Cum se citeşte o lungime măsurată cu şublerul?

Valoarea lungimii măsurate se citeşte pe scara gradată a riglei în dreptul
diviziunii zero a vernierului. Dacă reperul zero al vernierului coincide cu unul
dintre reperele riglei, atunci dimensiunea este egală cu numărul întreg de
milimetri corespunzător acelui reper al riglei.
Fig. 3.6. Diferite posibilităţi de măsurare cu şublerul:

a – dimensiuni exterioare; b – dimensiuni interioare; c – adâncimi.
În orice alt caz, dimensiunea măsurată se compune din numărul întreg de
milimetri, corespunzător diviziunii riglei aflată imediat în stânga reperului zero al
vernierului urmat de atâtea unităţi zecimale de ordinul 0,1 - 0,05 - 0,02
(corespunzător felului de vernier al şublerului), câte diviziuni ale vernierului sunt
cuprinse între zero şi reperul respectiv, aflate în coincidenţă.
APLICAŢII:
1. Şubler cu vernier a cărui diviziune are valoarea 1/ 10 mm (fig. 3.7).
Fig. 3.7. Vernier cu diviziune 1/ 10 mm.
Diviziunea „0” a vernierului este poziţionată în dreptul diviziunii „45” de pe

scara gradată a riglei. Urmărim pe vernier care diviziune este în „prelungirea”
gradaţiei de pe riglă. Se observă că această cerinţă este obţinută în dreptul
diviziuni „6” de pe vernier. În consecinţă valoarea măsurată este dată de relaţia:
2. Şubler cu vernier a cărui diviziune are valoarea 1/ 20 mm (fig. 3.8).
Fig. 3.8. Vernier cu diviziune 1/ 20 mm.
Dacă vernierul este cu diviziune 1/20 mm (fig. 3.8) atunci citirea lungimii se
va face astfel:
3. Şubler cu precizie 0,05 (fig. 3.9)
Fig. 3.9. Şubler cu precizia de 0,05.

82 SINTEZE BAC
Dacă şublerul are precizia 0,05 (fig.13.9) atunci se poate citi pe şubler
valoarea:
FIŞA DE AUTOEVALUARE 3.1
1. Precizaţi ce elemente trebuie precizate pentru cunoaşterea completă a

lungimii unui corp:
a) valoarea numerică;
b) unitatea de măsură;
c) valoarea numerică şi unitatea de măsură;
d) valoarea numerică şi simbolul mărimii respective.
2. Indicaţi care sunt multiplii şi submultiplii metrului.
3. Să se efectueze următoarele operaţii, exprimându-se, de fiecare dată,
rezultatul în unităţi ale S.I.:
40 hm + 230 dm =
250 mm + 15 cm + 3 m =
6 km – 20 dam + 35 hm =
240000 μm + 500 mm + 3 dam =
500mm + 2500 mm + 7 dam =
400 dam – 10 hm – 2 km =
4. Identificaţi tipurile de şublere din laborator şi elementele componente ale acestora.
5. Explicaţi ce înseamnă precizia de citire la vernier.
6. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor fraze, ţinând cont de faptul că
instrumentele folosite pentru determinarea lungimilor trebuie să fie adecvate
dimensiunilor corpului ce trebuie măsurat, precum şi preciziei cerute de
măsurătoarea respectivă.
Distanţa dintre două localităţi se poate determina cel mai bine cu echerul.
Grosimea unui creion se determină cel mai bine cu ruleta.
Dimensiunile laboratorului se pot determina cu metrul articulat.
Înălţimea unui om se poate determina cu ajutorul şublerului.
Raza unui cerc se determină cu ajutorul şublerului.
Grosimea tijei unui şurub se poate determina cu şublerul.
7. La măsurarea lungimii L = 25,6 mm s-a folosit un şubler cu precizia p.
Diviziunea de pe vernier aliniată cu o diviziune de pe rigla gradată a fost v.
Valorile acestora sunt:
p = 0,02 mm; v = 6;
p = 0,05 mm; v = 12;
p = 0,02 mm; v = 12;
p = 0,05 mm; v = 6;
p = 0,05 mm; v = 20.
8. Menţionaţi unde este întâlnit vernierul
9. În coloana A sunt prezentate indicaţii ale şublerelor iar în coloana B, valoarea
rezultată în urma măsurării. Scrieţi pe foaia de examen asocierile corecte dintre
fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B.
A B
26,6
1 a
mm
32,7
2 b
mm
32,56
c
mm
3
32,28
d
mm
10. Identificaţi elementele componente ale şublerului din figura 3.10.

Fig. 3.10
11. Precizaţi ce valori indică şublerele din figura de mai jos.

84 SINTEZE BAC
3.3. MICROMETRUL
Micrometrele sunt aparate de măsurat lungimi cu vernier circular, folosite
pentru măsurarea de dimensiuni exterioare, interioare sau de adâncime.
Precizia măsurătorilor efectuate cu micrometrele este ridicată: 0,02 mm,
0,01 mm şi 0,001 mm.
3.3.1. Clasificarea micrometrelor
Micrometrele, ca instrumente de măsură precise, sunt utilizate pentru a
indica ce valoare are o lungime, lungime a cărei poziţii geometrice poate diferi
funcţie de piesa măsurată.
Micrometrul este un mijloc de măsurat lungimi cu şurub micrometric,
funcţionarea lui bazându-se pe transformarea mişcării de rotaţie a unui şurub
micrometric în mişcare de translaţie. Pasul şurubului micrometric este de 0.5 mm,
deci deplasarea liniară este tot de 0,5mm.
Clasificarea acestor instrumente are la bază următoarele criterii:

După precizie
micrometre cu precizia de 0,01 mm;
Indiferent de limitele de măsurare, micrometrele se construiesc cu limite de
măsurare multiplu de 25mm. În acest fel se regăsesc micrometre cu limite între 0
şi 25 mm, cu limita inferioară 25 şi cea superioară 50 mm. Limitele cresc din 25
în 25mm, astfel că există micrometre până la 475-500 mm.
După poziţia suprafeţei de măsurare
Micrometre de exterior
Fig. 3.11. Tipuri de micrometre de exterior

Fig. 3.12. Micrometru de exterior cu Fig. 3.13. Micrometru de exterior cu

pârghie afişaj numeric
Micrometre de interior
Fig. 3.14. Micrometre de interior

Micrometre de adâncime
Fig. 3.15. Micrometru de adâncime: 1 – talpa micrometrului, 2 – tijă de

măsurare, 3 – dispozitiv de blocare, 4 – bucşă cilindrică gradată în milimetri
şi jumătăţi de milimetru, 5 – scara gradată a tamburului, 6 – dispozitiv de
limitare a forţei de apăsare.
După destinaţie
86 SINTEZE BAC
Fig. 3.16. Micrometru pentru

Fig. 3.17. Micrometru pentru ţevi
table
Fig. 3.18. Micrometru pentru filete Fig. 3.19. Micrometru cu talere
Fig. 3.20. Micrometru vergea Fig. 3.21. Micrometru cu pârghie

3.3.2. Elemente componente
În principiu, toate micrometrele au în componenţa lor următoarele elemente
componente (fig. 3.22): 1 – potcoava, de a cărei mărime depinde domeniul de
măsurare (care creşte din 25 în 25 mm); 2 – nicovala; 3 – tija palpator; 4 –
dispozitivul de blocare (în vederea citirii indicaţiei micrometrului); 5 – braţul
cilindric (pe care se găsesc gradaţiile superioare – pentru milimetri – şi gradaţiile
inferioare – pentru jumătăţi de milimetru); 6 – tamburul (cu gradaţiile pentru
sutimi de milimetru); 7 – manşon de manipulare a micrometrului; 8–
dispozitivul de limitare a forţei de apăsare exercitată între nicovala 2 şi tija 3.
Fig.
3.22
3.3.3. Principiul de funcţionare

Principiul de măsurare cu scara gradată circulară constă în transformarea
mişcării de rotire a unui şurub cu pas fin, de obicei 0,5 mm, denumit şurub
micrometric, într-o deplasare liniară (fig. 3.23).
S – şurub
micrometric;
M – manşon;
T – tambur gradat;
p – pas;
Fig. 3.23. Principiul de măsurare cu micrometrul.
Şurubul micrometric S are pasul p. Acest pas are o valoare egală cu

diviziunea scării gradate de pe manşonul M. Pentru a determina o fracţiune s din
această diviziune p, se foloseşte tamburul gradat T care reprezintă vernierul
propriu-zis.
Fracţiunea s este: ,
în care:  reprezintă fracţiunea din unghiul 2, corespunzătoare deplasării s;

n numărul de diviziuni marcate pe tamburul T.
Pentru p = 0,5 mm şi n = 50 diviziuni, rezultă valoarea unei diviziuni a
tamburului de 0,01 mm (o sutime de milimetru).
Măsurarea cu ajutorul micrometrului se face parcurgând următorii paşi:
pas 1. se prinde piesa de măsurat – P – între nicovala (2) şi tija (3) (fig. 3.24);
pas 2. se roteşte tamburul (6) utilizând manşonul de manipulare (7), până la
apropierea suficientă a piesei (P) de tija palpator (3);
pas 3. se continuă mişcarea de rotaţie cu ajutorul dispozitivul de limitare a forţei
de apăsare (8), până când se constată că s-a obţinut forţa de apăsare necesară;
88 SINTEZE BAC
pas 4. citirea indicaţiilor constă din citirea numărului întreg (9)şi a jumătăţilor de
milimetru (10) pe braţul cilindric (5), corelat cu citirea sutimilor de milimetru pe
tamburul (6)
pas 5. valoarea lungimii măsurate constă din: citirea valorii numărului întreg de
milimetri (9) la intersecţia dintre axa orizontală a gradaţiilor de pe cilindru şi
marginea tamburului (6) şi citirea valorii jumătăţilor de milimetru (8). La aceste
citiri se va adăuga gradaţia sutimilor de milimetru (11) de pe tamburul
micrometrului (6), gradaţie care trebuie să fie în coincidenţă cu linia axială a
braţului cilindric.
Fig. 3.24. Explicitară la măsurarea cu micrometru.
În cazul prezentat în figura 3.24 valoarea măsurată cu ajutorul

micrometrului este obţinută astfel:
13 diviziuni întregi, măsurate pe braţul cilindric (număr întreg – scara 9);
0,5 mm măsuraţi pe braţul cilindric (jumătate de milimetru – scara 10);
20 diviziuni măsurate pe tamburul (6), corespunzător sutimilor de milimetru
Rezultatul măsurării este: 13 + 0,5 + 0,20 = 13,70 mm
Observaţii: braţul cilindric al micrometrului are 25 de diviziuni inscripţionate pe

scara liniară (9). Mărimea unei diviziuni este de 1 mm. Reperele inscripţionate
deasupra (în anumite cazuri, sub) liniei de marcaj (10) sunt destinate a marca
jumătăţile de milimetru. Scara gradată circular, pe tamburul (6) al micrometrului,
are 50 de diviziuni. Mărimea unei diviziuni este de 0,01 mm.
APLICAŢII:
1. Precizaţi ce valoare indică micrometrul din figura 3.25.
8 mm + 0,5 mm + 0,00 mm = 8,5 mm
Fig. 3.25
2. Măsurând cu micrometrul din figura 3.26 s-au obţinut rezultatele evidenţiate
prin ferestrele a, b şi c. Precizaţi ce valori indică micrometrul în cele trei situaţii.
Fig. 3.26
a b c
6 + 0,12 = 6,12 mm 3 + 0,5 + 0,32 = 3,82 mm 1 + 0,34 = 1,34 mm
3.3.4. Măsurarea diametrelor filetului cu micrometrul pentru filete

Micrometrul pentru filete (fig. 3.27), poate fi utilizat pentru măsurarea, cu
precizie relativ mare, a diametrelor filetului .
Micrometrul special pentru filete spre deosebire de micrometrul obişnuit,
prezintă posibilitatea montării interschimbabile a unor adaosuri (vârfuri de
măsurare), în alezajele tijei şi nicovalei.
Vârfurilor de măsurare au o formă adecvată măsurării diametrelor d, d 1, d2
(diametrul interior, exterior şi mediu).
Vârfurile de măsurare, realizate cu unghiul de profil egal cu cel al filetului,
sunt livrate ca accesorii ale micrometrului şi au dimensiunile stabilite în funcţie de
pasul filetului.
90 SINTEZE BAC
1– potcoavă;2– tija şurubului micrometric;

3– bucşa gradată; 4– tambur; 5– nicovală;
6– vârfuri de măsurare; 7– dispozitiv de
reglare a forţei de măsurare; 8 – dispozitiv
de reglare a nicovalei; 9 – dispozitiv de
blocare; 10 – cală, 11– vârf prismatic; 12 –
Fig. 3.27. Micrometrul pentru filete vârf conic; 13 – vârf conic scurt; 14 – vârf
plat; 15 – vârf sferic;
Măsurarea diametrelor mediu, interior şi exterior se face utilizând vârfuri

speciale, ataşabile la micrometru. Schema de măsurare este redată în fig. 3.28.
vârf prismatic
vârf conic scurt
Fig. 3.28. a – Schema de măsurare a diametrului mediu
vârf prismatic
vârf conic
Fig. 3.28. b – Schema de măsurare a diametrului interior
vârf plat
vârf plat
Fig. 3.28. c – Schema de măsurare a diametrului exterior

FIŞA DE AUTOEVALUARE 3.3.
1. Orice micrometru prezintă:
a) două scări gradate;
b) o scară gradată;
c) trei scări gradate.
2. Partea întreagă a valorii măsurate se citeşte pe:
a) tamburul gradat;
b) scara milimetrilor;
c) scara jumătăţilor de milimetru.
3. Şurubului micrometric, din componenţa micrometrului, are pasul:
a) 0,5 mm;
b) 1 mm;
c) 0,01 mm;
d) 0,002 mm.
4. Limita de măsurare a micrometrelor poate fi:
a) multiplu de 25 mm;
b) 45 mm;
c) multiplu de 45 mm.
5. Precizaţi ce fel de micrometru este
redat în imaginea alăturată:
analogic de exterior;
numeric de exterior;
de exterior cu pârghie:
de interior numeric.
6. Precizaţi dimensiunea indicată de aparatul din figura de mai jos:
a - ……………..mm; b - ……………mm.
7. Precizaţi dimensiunea indicată de aparatul din figura de mai jos:
a - ……………..mm; b - ……………mm.
92 SINTEZE BAC
8. Pentru mijlocul de măsurare dun figura de mai jos:
a) Precizaţi denumirea mijlocului de
măsurare.
b) Indicaţi mărimea fizică măsurată cu
acest aparat.
c) Precizaţi denumirea elementelor
componente, ale aparatului, numerotate cu
cifre de la 1-6 (1,2,3,4,5,6).
d) Indicaţi un alt mijloc de măsurare de tip
aparat, pentru mărimea fizică precizată la
punctul b.
9. Scrieţi, în spaţiul de răspuns, informaţia corectă care completează spaţiile

libere:
Domeniul de măsurare al micrometrelor este de ……1 … mm.
Micrometrul de adâncime măsoară ……2… găurilor înfundate şi a pragurilor.
Micrometrul pentru roţi dinţate este prevăzut cu suprafeţe de măsurare în formă
de …3…
Nicovala …4…este prevăzută cu scară gradată în mm.
Pe braţul cilindric al micrometrului, în partea de jos a …5.gradate se pot citi
jumătăţi de milimetru.
10. Precizaţi indicaţiile micrometrului pentru roţi dinţate din figura

următoare:
11. Citiţi valorile măsurate în cazurile a şi b, de micrometrele pentru tablă şi ţevi:
4. MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA MĂRIMILOR

ELECTRICE
4.1. MĂSURAREA INTENSITĂŢII CURENTULUI ELECTRIC
4.1.1. Ampermetre
Măsurarea intensităţii curentului electric se face cu ajutorul aparatelor
denumite: galvanometre, microampermetre, miliampermetre, ampermetre,
kiloampermetre.
Cel care a inventat galvanometrul electric este savantul Ampère.
Fig. 4.1. Principiul de funcţionare a

galvanometrului
André -Marie AMPÈRE Dispozitiv magnetoelectric utilizat pentru
94 SINTEZE BAC
(1775 – 1836) măsurarea intensităţii curentului electric.
Ampermetrele sunt construite astfel încât la trecerea unui curent electric
prin aparat să se producă un cuplu ce poate deplasa (prin rotire cu un unghi)
echipamentul mobil (de regulă o bobină). În raport cu deplasarea unghiulară se
determină valoarea curentului care tece prin ampermetru (fig. 4.1.).
Aparatele magnetoelectrice (cele care folosesc dispozitive de măsurat
magnetoelectrice) pot fi utilizate numai pentru măsurări în curent continuu.
Pentru a putea măsura intensitatea curentului electric în curent alternativ
folosim aparate magnetoelectrice înzestrate cu elemente redresoare (punţi
redresoare).
O altă posibilitate de a măsura intensitatea curentului electric o oferă
aparatele înzestrate cu dispozitive feromagnetice, electrodinamice sau
ferodinamice.
Aparatele magnetoelectrice sunt construite ca microampermetre,
miliampermetre, respectiv ampermetre(fig. 4.2). Aparatele feromagnetice sunt
concepute pentru a fi utilizate în instalaţiile electrice cu curenţi mari. Ca aparate
de tablou acestea sunt întâlnite ca ampermetre sau kiloampermetre.
Fig. 4.2. Ampermetre
Ca aparate de laborator de clasa 0,5, ampermetrele feromagnetice sunt

utilizate atât în curent continuu cât şi în curent alternativ, citirea făcându-se pe
aceeaşi scară gradată.
Fig. 4.3. Ampermetru etalon Fig. 4.3. Ampermetru

feromagnetic
4.1.2. Măsurarea intensităţii curentului electric

Măsurarea intensităţii curentului electric se
realizează cu ajutorul unui ampermetru care se
montează în serie în circuit. Rezistenţa proprie a
ampermetrului trebuie să fie mult mai mică decât
rezistenţa circuitului (ra << R).
Fig. 4.4.
Montarea ampermetrului în circuitul de măsurare
Ampermetrul din figura 4.3 are două domenii de măsurare: 2,5 A şi 5 A. Se poate
vedea că ambele domenii de măsurare au aceeaşi scară gradată.
Pentru a măsura cu acest aparat este necesar să cunoaştem care este
constanta, CA, a ampermetrului. Aceasta se determină cu relaţia:
În cazul nostru avem două constante, corespunzător celor două domenii de

măsurare (2,5 A şi 5 A), adică: , respectiv
.
APLICAŢIE: Pentru ampermetrul din figura 4.3. precizaţi ce valoare indică
ampermetrul dacă domeniul de măsurare este 2,5 A. Dar în cazul în care
domeniul este 5 A?
Rezolvare:
Aparatul are acul indicator poziţionat în dreptul diviziunii 30.
Constanta aparatului, atunci când domeniul de măsurare este 2,5 A, are valoarea
0,025 A/ div. Ca atare ampermetrul va indica I = 0,025.30 = 0,75 A.
Dacă domeniul de măsurare este 5 A, ampermetrul va indica I= 0,05.30 = 1,5 A.
APLICAŢII:
96 SINTEZE BAC
Pentru ampermetrul din
figura alăturată se cer:
a) identificarea
elementelor
inscripţionate pe
cadranul aparatului;
b) calculaţi constanta
aparatului;
c) ce valoare indică
ampermetrul.
În cazul în care se dispune de un aparat de măsurat tip „multimetru”, se va
alege domeniul corespunzător de măsurare apelând la „comutatorului pentru
domeniu”.
În figura 4.5. şi fig. 4.6. sunt prezentate poziţiile acelor
indicatoare ale unui multimetru MAVO – 35 la măsurarea intensităţii
curentului electric în două situaţii punctuale: în curent continuu şi în
curent alternativ. Măsurarea s-a făcut de către un operator pe acelaşi
domeniu de măsurare pentru trei valori diferite (valori indicate în
figură prin cifrele 1, 2 şi 3).
I: 1 - 1A; 2 – 650 mA ; 3 – 450 mA. I: 1 – 250 mA ; 2 – 162 mA ; 3 – 112 mA

Fig. 4.5 Măsurarea intensităţii Fig. 4.6. Măsurarea intensităţii curentului
curentului electric continuu electric în curent alternativ
În afara multimetrelor analogice, în tehnica măsurărilor, se folosesc şi
multimetre numerice(fig. 4.7).
Ampermetru Aparat numeric cu funcţii multiple

Fig. 4.7 Ampermetre şi multimetre numerice
Ca şi în cazul multimetrelor analogice, măsurarea cu ajutorul aparatelor
numerice se va face ţinând seama de mărimea care se măsoară.
Cunoscând domeniul de măsurare în care dorim să efectuăm măsurarea,
acţionăm comutatorului de funcţii 5, ca în figurile 4.8 şi 4.9:
Fig. 4.8. Măsurarea intensităţii în c.c. Fig. 4.9. Măsurarea intensităţii în c.a.
4.1.3. Extinderea domeniului de măsurare a ampermetrelor

Extinderea domeniului de măsurare a ampermetrelor (fig. 4.7.a) se face cu
ajutorul şunturilor (fig. 4.7.b), iar în curent alternativ cu ajutorul transformatoarelor
de măsurat de curent (reductoare).
98 SINTEZE BAC
4.1.3.1. Şuntul reprezintă rezistenţa electrică de valoare mică, care se
montează în paralel pe aparatul de măsurat şi prin care trece o parte din
curentul de măsurat.
Şuntul universal este un ansamblu de rezistenţe conectate între ele în
serie şi care se distribuie fie în serie, fie în paralel cu aparatul de măsurat în
funcţie de un comutator care schimbă domeniile de măsurare.
Ampermetrele de laborator şi aparatele universale sunt prevăzute cu mai multe
şunturi, realizând deci mai multe scări. Şunturile (fig. 3.10.b) se confecţionează
din manganină sub formă de bobine, bare rotunde sau bandă; pentru curenţi mici
(de ordinul zecilor de amperi) acestea se montează în interiorul carcasei
aparatului, iar pentru curenţi mari şunturile se montează în exteriorul aparatului.
Astfel, şunturile pot fi: interioare, exterioare, individuale, calibrate.
Valoarea şuntului se determină în funcţie de rezistenţa interioară a
ampermetrului RA şi de raportul n dintre curentul de măsurat Imax şi curentul
ampermetrului IA.
Se observă că la bornele ampermetrului (fig. 4.10), căderea de tensiune pe
şunt este aceeaşi cu tensiunea la bornele ampermetrului: RA.IA = RS.IS.
Fig. 4.10. Schema electrică de conectare a şuntului
Conform teoremei I a lui Kirchhoff, în borna de intrare a ampermetrului este

îndeplinită relaţia: Imax = IA + IS.
În această relaţie sunt cunoscute numai intensităţile Imax şi IA. Ca atare
putem scrie: IS = Imax – IA.
Acelaşi curent este obţinut din relaţia tensiunilor:
Egalând se obţine relaţia: , ecuaţie care împărţită cu IA va
da: .
Notând cu , raportul de multiplicare (coeficient de multiplicare),
ecuaţia devine:
ca atare rezistenţa şuntului va fi:
Fig. 4.11. Şunturi
4.1.3.2. Transformatoarele de curent (fig. 4.12) se utilizează pentru

măsurarea curenţilor alternativi mai mari de 50 A. El are rolul de a reduce
curentul într-un raport convenabil, astfel încât în secundarul
transformatorului de curent, valoarea efectivă maximă a curentului să fie 5
A sau 1 A, care se măsoară cu un ampermetru. Întrucât, în secundarul
transformatorului este conectată o impedanţă mică (aceea a
ampermetrului), regimul de funcţionare a transformatorului este apropiat de
regimul de funcţionare în scurtcircuit a transformatoarelor de forţă.
Fig. 4.12. Transformatoare de măsură de curent:

a – transformatoare de curent pentru instalaţii de joasă şi medie tensiune;
b – transformator 1200 A; c – transformator pentru reţele de înaltă tensiune
24 kV / 1200 A, tip IP 24; d – transformator tip JUK123 (123 kV/2000 A).
Raportul de transformare va fi: , raport nominal determinat
prin construcţie (înscris pe carcasa aparatului), raport care depinde de valorile

nominale ale curenţilor;
, raport real depinzând de valorile reale ale curenţilor
Montarea în circuit se face conform figurii 4.13 şi 4.14.

100SINTEZE BAC
Fig. 4.13. Schema de funcţionare a transformatorului de măsură de curent.

Montarea în circuit a reductorului dacă intensitatea curentului prin circuit
depăşeşte 5 A.
unde: P1 sau K şi P2 sau L, sunt bornele înfăşurării primare;

S1 sau k şi S2 sau l, sunt bornele înfăşurării secundare.
Observaţie: Borna P1 se leagă spre sursă, iar borna S1 se leagă la bornele
polarizate ale aparatelor de măsurat.
Fig. 4.14. Transformator de măsurat de curent 50/5A. Schema electrică de

montare a unui ampermetru în secundarul transformatorului de măsurat de
curent. Măsurarea intensităţii curentului electric cu ajutorul „cleştelui de curent”.
Montarea aparatelor de măsurat intensitatea curentului electric în secundarul
transformatorului de măsurat de curent.
APLICAŢII
1. Un ampermetru magnetoelectric de 100 mA este montat, din greşeală, la

bornele unei surse de alimentare de 15 V. Se cer:
a) Desenaţi schemele electrice de conectare a ampermetrului în cele două
situaţii;
b) Precizaţi ce curent va trece prin aparat dacă rezistenţa interioară a acestuia
este de 50 Ω;
c) Ce se întâmplă cu aparatul în cazul când a fost montat greşit în circuit?
REZOLVARE
a) Fig. 4.15
b) Montarea ampermetrului în paralel cu consumatorul presupune

elaborarea schemei din fig. 4.15.a, unde: I = IA + IR
Valoarea curentului I se va calcula cu relaţia:
Indiferent ce valoare are rezistenţa consumatorului, R, rezistenţa

echivalentă va fi: adică mai mică decât 50 .
Dacă ţinem seama şi de rezistenţa internă a sursei, care de regulă, este
subunitară, expresia: (valoare aproximativă)
Valoarea intensităţii curentului debitat de sursa va fi:
Dacă rezistenţa sursei este mică (de regulă subunitară: 0,02 – 0,8 )
putem calcula tensiunea de la bornele ampermetrului: U = E – r.I ≈ 15 V
Valoarea curentului care trece prin ampermetru va fi:
.
c) Concluzie: Prin bobina echipamentului mobil al ampermetrului va trece un
curent de 3 ori mai mare decât suportă aparatul. Conform legii lui Joule, bobinajul
se va încălzi şi se va arde izolaţia conductorului de cupru, care la rândul ei va da
naştere la scurtcircuite între spirele bobinei. Aparatul se va deteriora (bobina
aparatului se va arde).
2. Să se determine rezistenţa şuntului pentru ca un ampermetru cu domeniul de

măsurare de 100 μA şi rezistenţa internă de 300 Ω să măsoare curenţi cuprinşi în
plaja 150 mA –1500 mA ( fig. 4.16.a)
102SINTEZE BAC
b
a
Fig. 4.16
REZOLVARE
Ampermetrul magnetoelectric, din fig. 4.16 are domeniul de măsurare 100 μA,
rezistenţa internă 300 Ω, clasa de exactitate 1,5 şi poziţia de funcţionare
verticală.
Extinderea domeniului de măsurare se va face utilizând un şunt montat în
paralele cu aparatul (fig. 4.16.b).
Dacă se doreşte ca să extindem domeniul de măsurare în plaja 150 mA –
1500 mA, vom utiliza două şunturi, unul pentru domeniul 0 – 150 mA şi unul
pentru domeniul 0 – 1500 mA, şunturi care vor fi introduse în circuit prin
intermediul unui comutator de domeniu, KD.
Aşadar vom avea două domenii de măsură pentru care va trebui să
determinăm valorile rezistenţelor şunturilor RS1 şi RS2, cu relaţiile următoare:
, unde ;
, unde .
ca atare:
I max 2 1500  10 3
EMBED Equation.3 n 2    15  10 3  15000
IA 100  10 6
RA 300 300
ca atare: EMBED Equation.3 RS 2     0,02 
n2  1 15000  1 14999
3. Ampermetru etalon
(feromagnetic, clasă
exactitate 0,5), din fig. 4.17
are domeniul de măsurare de
1A. Scara este gradată în 100
de diviziuni. Să se determine
valoarea fiecărei diviziuni a
acestui aparat.
Fig. 4.17
REZOLVARE
Constanta aparatului este dată de relaţia:
4. Un miliampermetru cu domeniul de măsurare 100 mA, are rezistenţa internă
RA de 0,29 Ω (fig. 4. 18). Scala aparatului magnetoelectric este gradată în 100 de
diviziuni. Dacă la acest aparat se conectează un şunt cu o rezistenţă de 0,01 Ω
determinaţi:
a) valoarea maximă a curentului care poate fi măsurat;
b) valoarea unei diviziuni a ampermetrului şuntat;
c) valoarea indicată de acul indicator înainte şi după conectarea şuntului
electric (acul este poziţionat în dreptul diviziunii 25 în ambele situaţii).
REZOLVARE
Fig. 4.18
a) Pornind de la relaţia prin care se determină valoarea şuntului, , vom

determina valoarea coeficientului de multiplicare, n:
104SINTEZE BAC
Cum:
b) Constanta ampermetrului după extinderea domeniului de măsurare de la 100
mA la 3 A este:
c) Valoarea curentului măsurat de aparat atunci când acul indicator este

poziţionat ca în figură, înainte de extindere este:
după extindere va fi:
5. Ampermetrul (fig. 4.19) conectat la circuitul secundar al unui transformator de

măsurat de curent indică I2 = 3A. Să se determine ce curent trece prin primarul
transformatorului, dacă raportul de transformare al transformatorului de curent
este 1000/5A.
REZOLVARE
Fig. 4.19
Raportul de transformare este dat de relaţia:
Ca atare
4.2. MĂSURAREA TENSIUNII ELECTRICE

4.2.1. Voltmetre
Voltmetrele sunt aparate destinate măsurării tensiunii electrice. Tensiunea
aplicată la bornele uni voltmetru va da naştere unui curent electric, curent ce va
străbate echipamentul mobil al dispozitivului de măsurare (conform legii lui Ohm).
Cum rezistenţa bobinei aparatului de măsurat (voltmetru) este constantă, putem
concluziona că intensitatea curentului care străbate voltmetrul depinde numai de
tensiune: I = f(U).
Ca atare curentul electric care trece prin voltmetru, la fel ca şi în cazul
ampermetrului, provoacă deplasarea echipamentului mobil cu un unghi α. În
concluzie, pentru fiecare valoare a tensiunii aplicată la bornele voltmetrului, avem
o valoare bine definită a curentului, respectiv a unghiului de deviaţie α.
Obligatoriu, rezistenţa interioară a voltmetrului (Rv >> R) trebuie să fie mai
mare decât rezistenţa receptorului, respectiv a generatorului de energie.
Fig. 4.20. Tipuri diferite de voltmetre

Determinarea tensiunii, cu ajutorul unui voltmetru, se face numai dacă
acesta este conectat la bornele receptorului sau generatorului de tensiune
(conectarea făcându-se în paralel).
Ca şi ampermetrul, voltmetrul poate fi realizat fie ca microvoltmetru, fie ca
milivoltmetru, fie ca voltmetru respectiv kilovoltmetru(fig. 4.20).
Dispozitivele de măsurat utilizate în construcţia voltmetrului, la fel ca şi la
ampermetre, sunt de tip: magnetoelectric, feromagnetic, electrodinamic şi
ferodinamic.
Domeniile de măsurare pot fi modificate cu ajutorul unor comutatoare
speciale. Pe cadranul acestor aparate sunt inscripţionate, conform standardului
în vigoare, domeniul de măsurare, rezistenţa internă, clasa de exactitate, poziţia
de funcţionare, tipul dispozitivului de măsurat.
4.2.2. Măsurarea tensiunii electrice

Aparatul care măsoară tensiunea electrică este denumit voltmetru. Acesta se
va monta în paralel cu consumatorul a cărei tensiuni se doreşte a fi cunoscută (fig.
4.21).
Fig. 4.21. a – montarea voltmetrului în circuitul de măsurare

În cazul în care aparatul are mai multe domenii de măsurare, ca şi la
ampermetru, este necesar a se determina constanta aparatului, CV.
Aceasta se determină cu relaţia: .

106SINTEZE BAC
APLICAŢIE:
Pentru voltmetrul din figura de mai jos ( fig. 4.22.) se cer:
- identificarea elementelor
inscripţionate pe cadranul
aparatului;
- constantele aparatului;
- valorile indicate de voltmetru
dacă domeniile de măsurare sunt
cele inscripţionate (acul indicator
este poziţionat în dreptul diviziunii
45 pentru toate domeniile de
măsurare).
Multimetrul se va conecta în circuit conform schemei de montare a
voltmetrului într-un circuit electric (fig. 4.21).
Dacă se dispune de un multimetru tip MAVO 35, măsurarea tensiunii
electrice se face urmând a se parcurge următorii paşi:
se conectează cordoanele de măsurare la bornele „*” şi „+”, ale aparatului;
se alege domeniul de măsurare corespunzător, cu ajutorul comutatorului de
domenii;
se conectează voltmetrul în montaj conform fig. 4.21.;
se va citi valoarea măsurată pe scara corespunzătoare (fig. 4.23 şi 4.24)
U: 1 – 15 V ; 2 – 9,5 V ; 3 – 6,5 V U: 150 V ; 120 V ; 100 V.

Fig. 4.23 Măsurarea tensiunii electrice în Fig. 4.24 Măsurarea tensiunii electrice
curent continuu în curent alternativ
4.2.3. Extinderea domeniului de măsurare a voltmetrelor

Extinderea domeniului de măsurare a voltmetrelor se face cu rezistenţe
adiţionale sau cu transformatoare de măsurat de tensiune.
4.2.3.1. Rezistenţa adiţională (fig. 4.25) este o rezistenţă electrică de valoare

mare care se montează în serie cu aparatul de măsurat magnetoelectric (sau
feromagnetic, electrodinamic, ferodinamic – în cazul curentului alternativ) pe care
cade o parte din curentul de măsurat.
Fig. 4.25. a – montarea voltmetrului în circuitul de măsurare; b – rezistenţe

adiţionare; c – extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul rezistenţei
adiţionare.
Rezistenţa adiţională se determină având în vedere că sunt cunoscute

urătoarele mărimi: domeniul maxim de măsurare al voltmetrului, UV, rezistenţa
internă a voltmetrului, RV şi tensiunea maximă ce se doreşte a fi suportată de
voltmetru, UAB.
Tensiunea la bornele AB va fi dată de relaţia: UAB = UV + Uad.
Prin împărţirea cu UV, a expresiei de mai sus, se obţine:
Notând cu (n - coeficient de multiplicare), ecuaţia devine:
Ca atare rezistenţa adiţională va fi calculată cu relaţia:

Orice aparat analogic de măsurat este caracterizat prin mărimea rezistenţa
în ohmi/volt.
Rezistenţa în ohmi/volt, care caracterizează aparatele analogice de măsură,
este rezistenţa necesară pentru a extinde domeniul de măsurare cu un volt şi
este egală cu inversul curentului nominal.
108SINTEZE BAC
În practica de laborator sunt folosite voltmetre cu mai multe domenii de
măsurare. Acestea sunt realizate:
cu rezistenţă adiţională pentru fiecare interval;
cu rezistenţe în serie.
Rezistenţele adiţionale se confecţionează din manganină şi se montează în
interiorul aparatului, în cazul aparatelor cu limitele 750 – 1000 V; la depăşirea
acestor domenii, montarea rezistenţelor adiţionale se face în exteriorul aparatului.
Limita de măsurare poate fi extinsă şi cu ajutorul divizorului de tensiune rezistiv,
tensiunile repartizându-se proporţional cu rezistenţele divizorului.
4.2.3.2. Transformatoarele de tensiune (fig. 4.26) se utilizează pentru
măsurarea tensiunilor alternative mai mari de 100 V până la 400 kV. Ele reduc
tensiunea înaltă la valoarea standard a secundarului de 100 V, care se măsoară cu
ajutorul voltmetrelor obişnuite.
Fig. 4.26. Transformatoare de măsurat de tensiune: a – principiul de

funcţionare; b – montarea în circuitul de măsurare a transformatorului de
tensiune.
Întrucât în secundarul transformatorului este conectată o impedanţă mare

(aceea a voltmetrului), regimul de funcţionare este apropiat de regimul de
funcţionare în gol a transformatoarelor de forţă.
Fig. 4.27. Transformatoare de măsurat de tensiune:

– variante constructive de transformatoare de medie tensiune – schema de
montare în circuit a transformatorului de măsură de tensiune.
În acest caz raportul nominal ,determinat prin construcţie
(înscris pe carcasa aparatului), depinde de valorile nominale ale tensiunilor.
Raportul real de transformare este , acesta depinde de valorile
reale ale tensiunilor.

Montarea în circuit a transformatorului (fig. 4.27.b) se face respectând
următoarele indicaţii:
P1 sau A şi P2 sau X sunt bornele înfăşurării primare.
S1 sau a şi S2 sau x sunt bornele înfăşurării secundare.
Borna P1 se leagă spre sursă, iar borna S1 se leagă la bornele polarizate ale
aparatelor de măsurat.
APLICAŢII
1. Un voltmetru de 150 V (fig. 4.28) are rezistenţa interioară de 4.000 Ω. Să se
calculeze valoarea rezistenţei adiţionale care urmează să fie legată în serie cu
aparatul pentru ca voltmetrul să poată măsura tensiuni până la 600 V. Pentru ce
curent va trebui să fie dimensionată rezistenţa adiţională?
REZOLVARE
Fig. 4.28.
110SINTEZE BAC
a) coeficientul de multiplicare
rezistenţa adiţională:
b)
7. Un voltmetru (fig. 4.29) având rezistenţa de 1.000 Ω are scala gradată în 60

de diviziuni pentru tensiunea de 6V. La acest aparat se conectează o rezistenţă
adiţională de 29.000 Ω. La conectarea în circuit a voltmetrului cu rezistenţă
adiţională, acul indicator s-a oprit la diviziunea 40. Se cer:
a) Valoarea maximă pe care o poate măsura voltmetrul după conectarea
rezistenţei adiţionale;
b) Constanta voltmetrului după extinderea domeniului de măsurare;
c) Tensiunea indicată de voltmetru înainte şi după extinderea domeniului de
măsurare dacă acul indicator se află în poziţia din fig. 4.29.a;
d) Valoarea tensiunii măsurate în cazul în care acul indicator se află în poziţia
din fig. 4.29.b;
a b
Fig. 4.29
REZOLVARE
a)
b) Constanta voltmetrului este:

c) Tensiunea indicată de acul indicator înainte de extinderea domeniului de
măsurare (fig. 4.29.a) este:
d) Tensiunea măsurată dacă acul indicator este poziţionat ca în fig. 4.29.b:
4.2.4. Voltmetre digitale

Ca şi aparatele analogice, aparatele digitale pot fi utilizate pe panouri,
acestea purtând denumirea de aparate de tablou, fie ca aparate mobile, utilizate
la purtător, ele fiind considerate ca auxiliare sau ca aparate de laborator
Fig. 4.30. Voltmetru (kilovoltmetru) Fig. 4.31. Voltmetru

112SINTEZE BAC
Fig. 4.32. Aparate digitale de tablou cu funcţii multiple
Ca aparate mobile, marea majoritate a aparatelor numerice sunt

realizate ca multimetre (fig. 4.33). Utilizarea lor implică cunoaşterea
domeniilor de măsurare, domenii inscripţionate de carcasa aparatului.
Fig. 4.33. Multimetre numerice portabile
Aparatul poate fi utilizat ca voltmetru cu condiţia cunoaşterii domeniul de

măsurare în care dorim să efectuăm măsurare. Acest lucru se realizează cu
ajutorul comutatorului de funcţii 5, poziţionat ca în figurile 4.34 şi 4.35:
Fig. 4.34. Măsurarea tensiunii în c.c. Fig. 4.35. Măsurarea tensiunii în c.a.
APLICAŢII:
Scheme de măsurare cu ajutorul multimetrelor digitale (fig. 4.36, fig. 4.37).
Fig. 4.36. Măsurarea intensităţii

Fig. 4.37. Măsurarea tensiunii electrice
curentului electric
4.3. MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE

Rezistorul se caracterizează prin mărimea fizică rezistenţă electrică. Ca
definiţie, rezistenţa electrică este raportul dintre tensiunea electrică aplicată la
114SINTEZE BAC
capetele unui conductor electric şi intensitatea curentului produs de această
tensiune în conductorul respectiv.
Unitatea de măsură, în Sistemul Internaţional /SI, este ohmul, având ca simbol Ω.
Măsurarea rezistenţei electrice se poate face cu metode directe sau cu
metode indirecte.
4.3.1. Măsurarea rezistenţei electrice cu ajutorul ohmmetrului

Metode directe
Ohmmetrele serie sunt
utilizate pentru măsurarea
rezistenţelor mari.
Scara gradată a ohmmetrelor
serie este inversă şi este
foarte neuniformă.
Ohmmetrele derivaţie sunt
utilizate pentru măsurarea
rezistenţelor mici.
Scara gradată a ohmmetrelor
derivaţie este normală şi este
foarte neuniformă.
4.3.1.1. Măsurarea rezistenţelor mici cu ajutorul multimetrului MAVO – 35

Multimetrul are în compunerea sa un
scurtcircuitor (fig. 4.38)) de borne utilizat
pentru a scurtcircuita bornele „*” şi „+”.
Fig. 4.38.
La măsurarea rezistenţei de valoare mică (cu ajutorul ohmmetrului
derivaţie), comutatorul de funcţii se va plasa în dreptul poziţiei DΩ (fig. 4.39)
Cordoanele de legătură se vor conecta la borna „DΩ” şi bornele
scurtcircuitate.
Ω: 1 – 1 Ω; 2 – 2,42 Ω Ω: 1 – 40x1k = 40.000 Ω;2 – 15x1k = 15.000 Ω

Fig. 4.39. Măsurarea rezistenţelor mici. Fig. 4.40. Măsurarea rezistenţelor cu
Ohmmetrul derivaţie Ohmmetrul serie
Scurtcircuitând cele două cordoane de măsurare, ohmmetrul va fi reglat la
„0” cu ajutorul potenţiometrului 10. Se aplică capetele cordoanelor de măsurare
pe terminalele rezistenţei necunoscute şi se va citi indicaţia pe scara 4 „DΩ”.
Observaţie: Pentru a obţine rezultate cât mai precise, acul indicator trebuie să fie
la mijlocul scalei.
4.3.1.2. Măsurarea rezistenţelor cu ohmmetrul serie
Între ohmmetrele serie şi derivaţie există deosebiri atât la modul cum este
inscripţionată scala aparatului cât şi la modul cum este conectat dispozitivul de
măsurat folosit ca ohmmetru.
Cordoanele de legătură se vor conecta la borna „+” şi „*”. Domeniul de
măsurare va fi ales funcţie de valoarea rezistenţei cu ajutorul comutatorului de
funcţii pe: x1; x 10; x 100; x1K; x 10k.
Pentru fiecare domeniu de măsurare se va regla ohmmetrul la „0” cu
ajutorul potenţiometrului 10 (fig. 4.40).
Observaţie: Dacă la scurtcircuitarea bornelor, acul indicator al multimetrului nu

poate fi adus la zero, va trebui să înlocuim bateria aparatului.
4.3.1.3. Măsurarea rezistenţelor cu ajutorul ohmmetrelor digitale

116SINTEZE BAC
Fig. 4.41. Măsurarea rezistenţei Fig. 4.42. Măsurarea rezistenţei

electrice cu multimetrul DT – 830 B electrice cu multimetrul DT – 890 G
Un exemplu de măsurare a aceleiaşi rezistenţe electrice, folosind domenii

de măsură diferite, este redat în figura 4.43.
2k 20k 200k
Fig. 4.43. Măsurarea rezistenţei electrice utilizând domenii de măsură diferite
4.3.2. Măsurarea rezistenţei electrice cu ajutorul voltmetrului şi al

ampermetrului
Montaj AVAL Montaj AMONTE
Pentru a afla valoarea rezistenţei Pentru a afla valoarea rezistenţei

necunoscute RX se va ţine seama de necunoscute RX se va ţine seama de
rezistenţa voltmetrului, RV. rezistenţa ampermetrului, RA.
Ampermetrul măsoară: IA = IV + IX Voltmetrul măsoară: UV = UA + UX
Rezistenţa necunoscută se determină Rezistenţa necunoscută se
cu relaţia: determină cu relaţia:
Ca atare:
Ca atare:
Pentru că: UX = UV şi IA = I Pentru că:

Valoarea adevărată va fi dată de U = UV şi IX = IA
118SINTEZE BAC
Valoarea adevărată va fi dată de
relaţia: relaţia:
APLICAŢII
1. În figura 4.44 este prezentat un montaj pentru măsurarea indirectă a
rezistenţei electrice. Se cer:
denumiţi metoda indirectă reprezentată în figură;
desenaţi schema electrică a montajului menţionând următoarele caracteristici: R A =
50 Ω; RV = 5000 Ω;
calculaţi rezistenţa RX dacă voltmetrul indică 24 V şi ampermetrul măsoară 23,3 mA.
Fig. 4. 44. Măsurarea indirectă a rezistenţei electrice
REZOLVARE
a) metoda reprezentată în fig. 4.44 este cunoscută sub denumirea de „montajul
aval”.
b)
c)
2. Cu ajutorul celor două aparate de măsurat (fig. 4. 45), folosind montajul
amonte, se măsoară rezistenţa necunoscută RX. Se cer:
a) caracteristicile aparatelor;
b) valorile indicate de acele instrumentelor;
c) reprezentarea montajului amonte;
d) calculul rezistenţei necunoscute RX.
Fig. 4. 45. Cadranele aparatelor de măsurat tensiunea şi curentul
REZOLVARE
a) Voltmetrul are domeniul de măsurare 60 V, rezistenţa internă RV = 5000 Ω;
Ampermetrul are domeniul de măsurare 50 μA, rezistenţa internă RA = 500 Ω,
clasă de exactitate 0,5, feromagnetic, etalon.
b) Voltmetrul indică 24 V; microampermetrul indică 7,5 μA.
c)
d)
4.3.3. Măsurarea rezistenţei electrice cu ajutorul metodelor de comparaţie

Metoda de comparaţie presupune măsurarea rezistenţei electrice prin
comparare cu valoarea unor rezistenţe cunoscute.
Cele mai utilizate metode de comparaţie sunt: metoda de punte (puntea
Wheatstone), metoda substituţiei, metoda comparării tensiunilor şi metoda
reducerii tensiunii la jumătate.
120SINTEZE BAC
4.3.3.1. Puntea Wheatstone
Puntea Wheatstone este alcătuită din
trei rezistenţe cunoscute R1, R2, R3 care
împreună cu Rx formează laturile
patrulaterului, un galvanometru de curent
continuu (sensibilitatea 10-7 … 10-9 A/mm)
ca aparat de zero într-una din diagonalele
patrulaterului, iar în cealaltă diagonală o
sursă de curent continuu 1,5 … 4 V şi o
rezistenţă pentru limitarea curentului în
circuit.
Echilibrarea electrică a punţii
Wheatstone se realizează prin variaţia
rezistenţelor cunoscute din laturile
patrulaterului, până când curentul prin
diagonala galvanometrului ajunge la zero.
Cunoscând valorile a trei elemente ale punţii se determină valoarea pentru

cel de-al patrulea element (în cazul nostru RX).
La echilibru punctele A şi B vor fi la acelaşi potenţial. Acest lucru este
posibil când:
sau:
Împărţind cele două relaţii între ele, se va obţine:
sau
Condiţia de echilibru a punţii presupune:

La o punte în echilibru produsele braţelor opuse sunt egale
sau:
La o punte în echilibru rapoartele braţelor alăturate sunt egale.
Raportul poate fi 10; 100; 1000 sau ; ; etc.
Rezistenţa R3 va fi o rezistenţă variabilă, de regulă, de valoare mică 100 .

Galvanometrul, folosit ca indicator de zero, va trebui protejat în timpul
măsurării. Acest lucru se va face cu ajutorul unei rezistenţa adiţionale Ra,
montate în serie prin intermediul unui comutator K2.
Practic, echilibrul punţii Wheatstone se obţine fie fixându-se rezistenţele R 1
şi R2 într-un raport constant şi variindu-se raportul dintre R1 şi R2.
Domeniul de măsurare al punţii Wheatstone este determinat de valorile
limită ale rezistenţelor de raport şi de comparaţie. În practică însă domeniul este
limitat între 1  şi 106 .
APLICAŢIE
Se dă puntea Wheatstone din fig.4.46. Se cer:
a) ecuaţia de echilibru a punţii Wheatstone;
b) modul de lucru la puntea din fig. 4.ee.b.;
c) valoarea rezistenţei necunoscute, Rx, măsurate cu ajutorul punţii dacă valorile
de echilibru sunt menţionate în figură.
a b – vedere frontală a punţii Wheatstone

Fig. 4. 46. Puntea Wheatston: a – schema electrică; b – vedere frontală
REZOLVARE
a) Puntea este echilibrată dacă este îndeplinită relaţia:
b) Pentru a echilibra puntea se parcurg următorii paşi:

Pas 1: Puntea măsoară rezistenţe cu precizie ridicată. Rezistenţa necunoscută
va fi măsurată direct cu un ohmmetru. Cunoscând valoarea rezistenţei (470 Ω)
reglăm raportul R1/R2 din rezistenţele variabile R1 şi R2 la 10;
Pas 2: Comutatorul K2 este poziţionat pe treapta 1, pentru a proteja
microampermetrul G:
Pas 3: Conectăm puntea la tensiune acţionând comutatorul K1;
Pas 4: Reglăm rezistenţa R3 până când acul indicator se poziţionează în dreptul
valorii „0” a scării microampermetrului;
Pas 5: Comutatorul K2 se trece pe poziţia 2, acul instrumentului deplasându-se
fie spre dreapta, fie spre stânga lui „0”;
122SINTEZE BAC
Pas 6: Se reglează cursorul rezistenţei R3 până ce acul indicator se află în
dreptul diviziunii „0” a scării microampermetrului. Puntea este echilibrată;
Pas 7: Se citeşte valoare rezistenţei R3 (47,3 Ω);
Pas 8: Aplicăm relaţia de echilibru şi determină valoarea rezistenţei necunoscute:
c) Rezistenţa necunoscută va avea valoarea:
4.3.3.2. Măsurarea rezistenţei prin metoda substituţiei

Metoda constă în măsurarea valorii intensităţii curentului electric ce trece
prin rezistenţa măsurată, RX. Dispunând de o rezistenţă variabilă etalonată, Ro,
putem determina, simplu şi rapid, care este valoarea rezistenţei necunoscute.
Acest lucru este posibil dacă se apelează la montajul din figura 4.47
Cu ajutorul acestui montaj se pot măsura atât
rezistenţe mici cât rezistenţe de valori mari.
Precizia măsurării depinde de precizia
rezistenţei etalon, Ro, cât şi de precizia
ampermetrului utilizat la măsurare.
E – sursă de c.c.;
R0 – rezistenţă variabilă etalonată;
K – comutator cu două poziţii;
Rx – rezistenţă necunoscută;
A – ampermetru c.c.
Fig. 4.47.
Măsurarea se efectuează în trei timpi.

– timpul 1 – comutatorul K se află în poziţia 1, moment în care ampermetrul A va
măsura curentul care trece prin rezistenţa necunoscută, RX: ;
– timpul 2 – comutatorul K se află în poziţia 2, moment în care ampermetrul A va
măsura curentul care trece prin rezistenţa necunoscută, R0: ;
– timpul 3 – se variază rezistenţa etalonată R0 până când I0 =I1.
Acest lucru ne permite să egalăm relaţiile: , ca atare: RX = R0
4.3.3.3. Măsurarea rezistenţei prin metoda comparării tensiunilor
Dacă dispunem de un voltmetru cu rezistenţă foarte mare (RV >RX ), putem
măsura rezistenţe necunoscute, RX, utilizând montajul din fig. 4.48
R0 – rezistenţă etalonată;
RX – rezistenţă necunoscută;
V – voltmetru c.c. cu rezistenţă RV
mai mare decât rezistenţa de
măsurat RX;
E – sursă de c.c.;
K – comutator cu două poziţii;
Q – comutator cu o poziţie;
Rh – rezistenţă de protecţie a
voltmetrului V.
Fig. 4.48.
Cu ajutorul acestui montaj se poate determina rezistenţa necunoscută RX

cu o rezistenţă etalonată R0, parcurgând următorii paşi:
– pasul 1 – comutatorul Q se închide, alimentând montajul cu un curent debitat
de sursa E;
– pasul 2 – comutatorul K se află în poziţia 1, moment în care voltmetrul V va
măsura căderea de tensiune pe rezistenţa necunoscută, RX: U1 = I.RX;
– pasul 3 – comutatorul K se află în poziţia 2, moment în care voltmetrul V va
măsura căderea de tensiune pe rezistenţa etalonată, R0: U2 = I.R0;
– pasul 4 – se împart relaţiile U1 = I.RX şi U2 = I.R0 între ele, obţinând:
4.3.3.4. Măsurarea rezistenţei prin metoda reducerii tensiunii la jumătate

Această metodă este des utilizată în practică având în vedere faptul că este
o metodă simplă şi rapidă. Metoda constă în utilizarea unui montaj (fig. 4.49) în
care tensiunea debitată de sursa E poate fi scăzută la jumătate.
Pentru aceasta sunt parcurşi următorii paşi:
– pasul 1 – comutatorul K se închide, alimentând montajul cu un curent debitat
de sursa E;
– pasul 2 – se măsoară căderea de tensiune la bornele rezistenţei necunoscute,
RX; U1 = E;
– pasul 3 – comutatorul K se deschide, introducând în montaj rezistenţa R0;
– pasul 4 – se măsoară căderea de tensiune pe rezistenţa necunoscută, U2.
U2 = I.RX.
Valoarea curentului care trece prin rezistenţa RX este:
.
124SINTEZE BAC
Ca atare:
– pasul 5 – se împart cele două tensiuni, U1 şi U2, rezultând:
– pasul 6 – se variază rezistenţa etalonată, R0, până când: . Valoarea

rezistenţei R0 se va nota, având în vedere ca această valoare reprezintă chiar
rezistenţa necunoscută;
În concluzie când tensiunea scade la jumătate, rezistenţa măsurată, RX, va

fi egală cu rezistenţa etalonată R0.
4.4. MĂSURAREA PUTERII ELECTRICE

Trecerea unui curent electric printr-un conductor de rezistă R are drept
efect încălzirea acestuia. Fenomenul a fost studiat de către fizicianul englez
James Prescott şi fizicianul rus E.H.Lenz şi este cunoscut sub denumirea de
efect termic al curentului electric (efectul Joule – Lenz).
Fie rezistorul electric, de rezistenţă electrică R, din fig. 4.49. Notând cu Pj
puterea cedată de câmpul electric şi cu PR puterea disipată în rezistorul R, sub
formă de căldură, atunci putem scrie relaţia: Pj = PR
Expresia puterii disipate în rezistor PR
va fi: PR = U.I = RI2
în care:
U este tensiunea la bornele rezistorului;
I - curentul electric prin rezistor;
R – rezistenţa electrică a rezistorului.
Fig. 4.49.
Dacă se dispune de o sursă, puterea generată de aceasta va fi:

Pg = P J = P R
unde: Pg = EI
E – tensiunea electromotoare a sursei şi
I – curentul electric generat de sursă).
4.4.1. Măsurarea puterii electrice în curent continuu

În curent continuu puterea electrică este dată de relaţia: P = U.I.
Această relaţie ne poate permite să alegem metodele de măsurare, fie
utilizând un ampermetru şi un voltmetru de curent continuu, fie apelând la un
dispozitiv electrodinamic sau ferodinamic special construit ca wattmetru.
4.4.1.1. Măsurarea puterii electrice în curent continuu cu ajutorul

ampermetrului şi al voltmetrului
Această metodă presupune două montaje: montajul aval şi montajul
amonte (fig.4.50).
Fig. 4.50. Scheme electrice de măsurare a puterii electrice în curent continuu

cu ajutorul ampermetrului şi voltmetrului
Cele două aparate de măsurat, ampermetrul şi voltmetrul, consumă putere

în timpul efectuării măsurătorii. Pentru a avea o măsurătoare corectă se introduc
corecţii, corecţii care depind de montajul utilizat. Astfel:
la montajul aval puterea reală va fi: ;
la montajul amonte puterea reală va fi:

126SINTEZE BAC
4.4.1.2. Măsurarea puterii electrice în curent continuu cu ajutorul
wattmetrului electrodinamic sau ferodinamic
Aparatele electrodinamice sau ferodinamice au caracteristic faptul că
indicaţia valorii măsurate este proporţională, în curent continuu, cu produsul
curenţilor care trec prin bobina mobilă, respectiv bobina fixă: .
La aceste aparate bobina fixă (bobina de curent) se montează în serie cu
consumatorul, iar bobina mobilă (bobina de tensiune) se montează în paralel cu
consumatorul.
De regulă, bobina mobilă este înseriată cu o rezistenţă adiţională
(rezistenţă care depinde de tensiunea reţelei) şi ca atare prin circuitul mobil va
trece un curent: .
Notând caracteristica statică a wattmetrului va fi:
Putem concluziona că indicaţia aparatelor electrodinamice (ferodinamice)

este proporţională cu putere electric. Scara acestor aparate poate fi gradată
direct în waţi, scară care este uniformă.
Pentru a măsura puterea în curent continuu vom utiliza montajul din figura
4.51. La acest montaj, dacă comutatorul este în poziţia „a” se va obţine varianta
amonte, iar în poziţia „b”, varianta aval.
Fig. 4.51.
Măsurarea puterii cu
ajutorul wattmetrului
electrodinamic
De regulă wattmetrele sunt concepute cu mai multe domenii de măsurare.

În această situaţie se impune a se determina constanta wattmetrului KW.
Calculul acestei constante se face funcţie de domeniile de măsurare a
tensiunii (Un), a curentului electric (In) şi a numărului de diviziuni inscripţionate pe
cadranul aparatului, αmax: KW
APLICAŢIE
Pentru wattmetrul din figura alăturată

determinaţi ce valoare indică acul
indicator dacă domeniile de măsurare
sunt:
a) Un = 75 V; In = 2,5 A;
b) Un = 150 V; In = 2,5 A;
c) Un = 300 V; In = 2,5 A;
d) Un = 600 V; In = 2,5 A;
e) Un = 75 V; In = 5 A;
f) Un = 150 V; In = 5 A;
g) Un = 300 V; In = 5 A;
h) Un = 600 V; In = 5 A;
Wattmetrul are αmax = 75 de diviziuni
REZOLVARE
Constanta wattmetrului este dată de relaţia: KW
Ca atare putem calcula puterea cu ajutorul formulei: P = KW.α.
Constantele celor opt domenii de măsurare vor fi:

; ;
; ;
; .
Acul indicator este poziţionat în dreptul diviziunii α = 25 div.
Ca atare vom avea următoarele valori indicate de către wattmetru:

a) Pa = 2,5.25 = 62,5 W; b) Pb = 5.25 = 125 W; c) Pc = 10.25 = 250 W;
d) Pd = 20.25 = 500 W; e) Pe = 5.25 = 125 W; f) Pf = 10.25 = 250 W;
g) Pg = 20.25 = 500 W; h) Ph = 40.25 = 1000 W.
4.4.2. Măsurarea puterii electrice în curent alternativ monofazat

128SINTEZE BAC
În curent alternativ monofazat pentru un circuit dipolar deosebim
următoarele puteri (tabelul 4.4.1):
Tabelul 4.4.1
Puterea în care:
instantanee
Puterea activă
este valoarea
medie pe o
perioadă a unitatea de măsură Watt
puterii cu simbolul [W]
instantanee
Puterea
unitatea de măsură este:
reactivă Fig. 4.52.
voltamperul reactiv [var]
Puterea unitatea de măsură este:
S = U.I
aparentă voltamper cu simbolul [VA]
4.4.2.1. Măsurarea puterii electrice aparente în curent alternativ monofazat

cu ajutorul ampermetrului şi al voltmetrului
Puterea aparentă a unui circuit dipolar reprezintă produsul dintre valorile
efective ale tensiunii şi curentului:
Puterea aparentă se măsoară în volt – amperi [VA]
Între puterile aparentă, activă şi reactivă există relaţia:
Fig. 4.53.
Măsurarea puterii
aparente în curent
alternativ monofazat
Pentru a măsura puterea aparentă în c.a. monofazat folosim metoda

industrială A + V. Montajele folosite sunt prezentate în figura 4.53.
Se citesc indicaţiile ampermetrului şi voltmetrului şi ţinând seama de
puterile absorbite de cele două aparate se va calcula puterea aparentă, astfel:
montajul AVAL:
montajul AMONTE:
în care: U – tensiunea electrică indicată de voltmetrul V [V];
I – curentul electric indicat de ampermetrul A [A];
RA – rezistenţa interioară a ampermetrului A [Ω];
RV – rezistenţa interioară a voltmetrului V [Ω].
4.4.2.2. Măsurarea puterii electrice active în curent alternativ monofazat cu

ajutorul wattmetrului electrodinamic sau ferodinamic
Măsurarea puterii active, în curent alternativ monofazat, se face cu
wattmetrul electrodinamic sau cu wattmetrul de inducţie. Montarea wattmetrului
în circuit se face ca şi în curent continuu. Indicaţiile wattmetrului vor fi
proporţionale cu puterea activă în circuit.
Conectând un wattmetru electrodinamic într-un circuit alternativ monofazat,
alimentat cu tensiunea şi curentul ce au valorile din tabelul 4.4.1, atunci indicaţiile
aparatului vor fi proporţionale cu curenţii care trec prin bobine. Putem scrie:
Observaţie: Indicaţiile wattmetrului, la măsurarea puterii într-un circuit alternativ

monofazat, sunt întotdeauna în sensul normal al cadranului, dacă regulile de
montare au fost respectate, atât pentru un consumator inductiv cât şi pentru un
consumator capacitiv, deoarece factorul de putere, cosφ, este pozitiv ( ).
Fig. 4.54.
Măsurarea puterii
active, în circuite
alternative monofazate,
cu wattmetrul
electrodinamic:
a) montajul AMONTE,
b) montajul AVAL.
Măsurarea puterii active se va face cu montajul din figura 4.54.

Montarea wattmetrului în circuit se face alegând varianta aval sau amonte, în
funcţie de mărimea şi natura consumatorului Z.
Dacă curenţii şi tensiunile depăşesc valorile nominale ale aparatului, atunci
130SINTEZE BAC
nu mai este posibilă conectarea directă a wattmetrului în circuit. În acest caz,
wattmetrul se leagă în circuit prin intermediul transformatoarelor de măsură, de
curent şi de tensiune, care vor reduce curentul din bobina de curent a
wattmetrului la maximum 5 A, iar tensiunea la valoarea de 100 V (tabel 4.4.2).
Tabel 4.4.2.
4.4.3. Măsurarea puterii electrice în curent alternativ trifazat

Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice se realizează într-un
sistem trifazat. Indiferent în ce etapă ne găsim, se impune măsurarea mărimilor
electrice: curent, tensiune, frecvenţă, putere, energie electrică.
În sistemul trifazat există două conexiuni: stea, respectiv triunghi (tabelul 4.4.3).
Tabelul 4.4.3
Conexiunea STEA Conexiunea TREIUNGHI
U10, U20, U30 –
tensiuni de fază Uf
U12, U23, U31 –
tensiuni de linie Ul
Indiferent de caracterul sarcinii şi al schemei de conexiuni, puterea activă

într-o reţea trifazată este dată de relaţia:
În consecinţă, puterea activă totală într-un sistem trifazat este egală cu

suma puterilor pe fiecare fază.
Funcţie de numărul de conductoare ale circuitului şi de caracterul sarcinii,
măsurarea puterii trifazate active se poate face cu trei, două, respectiv un
wattmetru.
4.4.3.1. Măsurarea puterii electrice active în curent alternativ trifazat cu un

wattmetru electrodinamic
Măsurarea puterii active trifazate cu ajutorul unui wattmetru electrodinamic
poate fi făcută numai dacă reţeaua este simetrică şi echilbrată.
Reţeaua are punctul neutru accesibil Reţeaua nu are punct neutru accesibil
4.4.3.2. Măsurarea puterii electrice în curent alternativ trifazat cu două

wattmetre electrodinamice
Observaţie: Indiferent dacă consumatorul este legat în stea sau triunghi, valoarea
instantanee a puterilor de pe fiecare fază este: p = p1 + p2 + p3. Folosind teoremele lui
Kirchhoff, în cazul în care se va lua ca fază de referinţă una dintre fazele circuitului
trifazat, se constată că puterea activă totală a circuitului este dată de relaţiile de mai
sus.
Dacă unghiul dintre tensiune şi curent este mai mare decât 90 0 atunci indicaţia
wattmetrului va fi negativă. În acest caz se vor inversa legăturile la bornele bobinei de
tensiune. Puterea activă totală va fi suma algebrică a indicaţiilor celor două wattmetre,
cu observaţia că wattmetrul care indică invers va avea semnul algebric „minus”.
132SINTEZE BAC
În cazul reţelelor simetrice şi echilibrate,
măsurarea cu două wattmetre poate fi făcută
dacă se are în vedere că:
U12=U23=U31=U (tensiunile de linie);
I1 = I2 = I3 = I (curenţii pe faze) şi
φ1 = φ2 = φ3 = φ (defazaj)
Dacă se face referire la faza 3 ca fază de
referinţă atunci:
cum unghiul dintre şi

atunci:
adică:
4.4.3.3. Măsurarea puterii electrice active în curent alternativ trifazat cu trei

wattmetre electrodinamice
Reţeaua nu are punct neutru

Reţeaua are punctul neutru accesibil
accesibil
Observaţie: Puterea activă totală a circuitului trifazat este egală cu suma

algebrică a indicaţiilor celor trei wattmetre. În situaţia când unul dintre
wattmetre va da indicaţii negative, în funcţie de caracterul sarcinii (dacă
unghiul dintre tensiune şi curent este mai mare de 90 0), atunci se vor inversa
legăturile la bobina de tensiune a wattmetrului respectiv. În calculul puterii
trifazate indicaţia wattmetrului respectiv se ia cu semnul minus.
Metoda se aplică circuitelor trifazate nesimetrice şi neechilibrate.
4.4.3. Măsurarea puterii electrice reactive

4.4.3.1. Măsurarea puterii electrice reactive în curent alternativ monofazat
Puterea reactivă a unui circuit bipolar este dată de produsul dintre valorile
efective ale tensiunii şi curentului şi sinusul unghiului de defazaj dintre tensiune şi
curent: Q = U.I. sin φ.
Defazajul dintre tensiune şi
curent (fig. 4.55.) poate fi pozitiv
sau negativ, funcţie de caracterul
sarcinii (inductiv, fig.4.55.a sau
capacitiv, fig.4.55.b).
Defazajul dintre tensiune şi curent la un
circuit bipolar. Fig. 4.55.
Măsurarea puterii reactive, Q, se poate face fie indirect, fie direct cu
aparate, numite varmetre şi a căror scală este gradată în vari.
Măsurarea puterii reactive cu varmetrul.
Realizate cu aparate electrodinamice sau ferodinamice, varmetrele au în
serie cu bobina mobilă în loc de rezistenţă adiţională o bobină sau un
condensator. Acestea vor introduce un defazaj suplimentar de .
În tabelul 4.4.4 sunt prezentate trei variante de varmetre.
Tabelul 4.4.4
Varmetru cu Varmetru cu bobină
Varmetru compensat
condensator adiţional adiţională
Puterea reactivă este dată de relaţia: Q = k.UI.sinφ

Indicaţia aparatelor electrodinamice şi ferodinamice este:
unde: I1 este intensitatea curentului care trece prin bobina fixă, iar I2 este
intensitatea curentului care trece prin bobina mobilă
Observaţie: Varmetrele se vor monta în circuit asemănător ca şi montarea

wattmetrelor. Bornele marcate se vor conecta spre sursă. La montarea corectă
a aparatului, varmetrul va indica în sensul normal dacă defazajul dintre
tensiune şi curent este inductiv şi în sens contrar dacă defazajul este capacitiv.
În această situaţie se vor inversa bornele fie la bobina de curent, fie la bobina
de tensiune.
4.4.3.2. Măsurarea puterii electrice reactive în curent alternativ trifazat
134SINTEZE BAC
Măsurarea puterii reactive în circuitele trifazate se poate face direct, cu
ajutorul varmetrelor sau cu wattmetre electrodinamice sau ferodinamice.
Varmetrele se folosesc mai des în circuitele monofazate şi mai rar în
circuitele trifazate.
Măsurarea puterii reactive trifazate cu ajutorul wattmetrelor.
Dacă un wattmetru se va conecta în

aşa fel încât bobinei de tensiune să i se
aplice o tensiune U’, egală cu tensiunea
U, dar decalată cu 900, în urma acesteia,
între curentul I ce trece prin bobina de
curent a wattmetrului şi noua tensiune U’,
va exista un unghi de defazaj (900 – φ) Fig. 4.55. Diagrama vectorială a
(fig. 5.2). Puterea măsurată de wattmetru wattmetrului utilizat pentru
va fi puterea reactivă: măsurarea puterii reactive
, ca atare:
Măsurarea puterii reactive va fi posibilă, în acest mod, dacă în circuitele

trifazate sunt montate wattmetre ca în tabelul 4.4.5.
Tabelul 4.4.5.
Măsurarea puterii reactive trifazate cu ajutorul a trei wattmetre
Măsurarea puterii reactive trifazate cu ajutorul a două wattmetre
Schema de montaj În circuite simetrice şi echilibrate
diagrama fazorială va fi:
,
unde:
Schema de montaj În circuitele simetrice şi

neechilibrate se creează un punct
neutru artificial.
Tensiunile auxiliare care sunt
defazate cu 900 în urma
tensiunilor U13 şi U23 sunt U20 şi –
U10.
Diagrama fazorială va fi:

Se creează un punct neutru artificial cu
ajutorul rezistenţei R3.
Ca atare puterile măsurate vor fi:
de unde:
4.5. MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE

136SINTEZE BAC
4.5.1. Măsurarea energiei electrice în curent alternativ monofazat
Pentru a măsura energia electrică, în alternativ monofazat, se utilizează
contorul monofazat de inducţie tip CAM 6 sau contoare electronice.
Energia electrică, ca şi puterea electrică, poate fi activă sau reactivă. În
curent alternativ monofazat, energia reactivă are o semnificaţie mai puţin
importantă. De aceea ea nu se măsoară în mod special. Consumul de energie
activă este cel care se pretează la măsurare.
În sistemul internaţional SI, unitatea de măsură pentru energia activă
este kilowattoră [kWh].
Montarea contorului de inducţie se face în acelaşi mod ca şi a wattmetrului
electrodinamic: bobina de curent în serie cu consumatorul iar bobina de tensiune
în derivaţie cu consumatorul (fig. 4.56).
Fig. 4.56. Schema electrică de montarea contorului de inducţie CAM6.

Măsurarea energiei electrice poate fi făcută şi cu contoare de energie
numerice (fig. 4.57).
Fig. 4.57. Contorul numeric CEEM 16
Dacă valoarea de referinţă, tensiune sau curent, depăşeşte valoarea

nominală dispozitivului de măsurat se va apela la metodele de extindere a
tensiunii, respectiv a curentului (şunturi, transformatoare de măsură). Montarea
acestor aparate se va face ca în figura 4.58.
Fig. 4.58. Extinderea domeniului de măsurare la contorul CAM6
4.5.2. Măsurarea energiei electrice trifazate

Distribuţia energiei electrice, în c.a. trifazat, se poate face prin reţele cu
patru sau trei fire (fără conductor neutru) (fig. 4.59).
a - Contoare de energie activă trifazate b - Contor electronic Alpha AIN500

Fig. 4.59. Contoare de energie activă trifazată
Semnificaţia cifrelor din fig. 4.59.b este:
1 – senzor optic pentru butonul „display”; 2 – buton „display”; 3 – buton „reset”;
4 – şurub fixare; 5 – port optic; 6 – sigiliu de plumb al furnizorului de energie;
7 – ecran; 8 – LED.
Observaţie: Contoarele trifazate sunt construite, în general, pentru curenţi
până la 100 A şi tensiuni până la 650 V. Când intensitatea, respectiv tensiunea
depăşesc valorile nominale ale aparatului, contoarele se montează în circuit
prin intermediul transformatoarelor de măsură.
138SINTEZE BAC
5. INSTALAŢII ŞI SISTEME DE MĂSURARE
5.1. GENERALITĂŢI
LANŢ DE MĂSURARE = serie de elemente ale unui aparat de măsurat sau
ale unui sistem de măsurare care constituie traseul semnalului de măsurare de la
intrare până la ieşire
Un lanţ de măsurare stabileşte o dependenţă între mărimea de măsurat şi o
alta ce poate fi percepută în mod nemijlocit de organele de simţ ale omului sau
prelucrată de un sistem automat de calcul.
Lanţul de măsurare poate fi reprezentat printr-o schemă funcţională ale
cărei elemente se numesc în general convertoare de măsurare.
Convertoarele de măsurare pot fi:
Convertoare de intrare – care transformă mărimea de măsurat într-un
semnal electric: curent, tensiune, număr de impulsuri. Acestea pot fi senzori şi
traductoare
Convertoare de prelucrare: amplificatoare, circuite de mediere, circuite de
comparare. Acestea transformă semnalul electric pentru a putea fi aplicat
convertorului de ieşire;
Convertoare de ieşire – care permit citirea sau înregistrarea valorii
măsurate
Lanţul de măsurare poate fi considerat:
deschis, dacă informaţia este numai citită, înregistrată şi interpretată în
vederea luării unor decizii ulterioare, eventual cu semnalarea unor valori limită;
în buclă închisă sau de reglaj automat, dacă informaţia este direct utilizată
pentru a controla mărimea măsurată
Lanţurile de măsurare se realizează în funcţie de tipul de măsurare:
analogică sau numerică.
5.2. LANŢ DE MĂSURARE ANALOGIC

Măsurările analogice s-au dezvoltat primele din punct de vedere istoric,
legate de evoluţia analogică a majorităţii fenomenelor supuse măsurării.
Fig. 5.1. Lanţ de măsurare analogic pentru o mărime activă

O măsurare pe cale analogică presupune că semnalul metrologic depinde

de mărimea de măsurat printr-o funcţie continuă.
În funcţie de tipul mărimii de măsurat, activă sau pasivă, structura lanţului
de măsurare se poate realiza:
În figura 5.1. este reprezentat un lanţ de măsurare pentru o mărime activă.
Deoarece o mărime pasivă nu poate furniza energia formării semnalului
metrologic, se face apel la o mărime exterioară fenomenului, numită mărime de
activare, care este modulată de către mărimea de măsurat (fig. 5.2)
Fig. 5.2. Lanţ de măsurare analogic pentru o mărime pasivă
Dacă rezultatul măsurării se utilizează şi pentru reglarea mărimii de intrare,

prin compararea cu o mărime de referinţă, lanţul de măsurare va fi în buclă
închisă.
Prezenţa reacţiei şi a comparatorului în această structură, asigură realizarea
relaţiei dorite între mărime măsurată şi cea de referinţă (figura 5.3)
Fig. 5.3. Lanţ de măsurare analogic cu element de reacţie
5.3. LANŢ DE MĂSURARE DIGITAL

Schema funcţională a unui lanţ de măsurare digital conţine o partea
analogică şi alte câteva blocuri specifice. Semnalul analogic este prelucrat în
140SINTEZE BAC
blocul analogic şi apoi aplicat unui bloc de eşantionare – memorare (E/M) care
prelevează valori instantanee şi le menţine la intrarea convertorului analog –
digital (CAD) pe timpul necesar conversiei.
Ieşirea numerică a CAD poate fi:
 prelucrată digital (calculul valori medii, valorii efective)
 obţinută la imprimantă
 utilizată pentru controlul procesului respectiv ( lanţuri cu bucle de reglaj
automat)
La acest tip de lanţ de măsurare, pe calea de reacţie există un
microprocesor ( P), care pe baza unui program impus de utilizator, asigură
reglarea mărimii măsurate. În figura 7 este prezentat un lanţ de măsurare digital.
Fig. 5.4. Lanţ de măsurare digital

BAREME DE NOTARE ŞI CORECTARE

Observaţie: pentru toate fişele de autoevaluare se acordă 10 puncte din oficiu.
1 SISTEME DE AUTOMATIZARE
pag. 7 FIŞA DE AUTOEVALUARE 1.1

1. c) 2p
2. d) 2p
3. 8p
Cauzele pot fi:
– sarcinile variabile cu care lucrează procesul automatizat (tehnologic);
– influenţa factorilor externi asupra elementelor;
– variaţia parametrilor mediului ambiant;
– uzura şi procesul de îmbătrânire ale elementelor.
Pentru indicarea a oricare două cauze dintre ele se acordă câte 4 puncte.
Pentru răspuns greşit sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
4. 8p
1 - d; 2 - e; 3 - b; 4 - a
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare asociere corectă. Pentru răspuns
greşit sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
5. 8p
a – A; b – F; c – A; d – F
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Pentru răspuns
6. 12p
a. (1) – dispozitivul de automatizare; (2) – procesul (instalaţia) tehnologic
b. (3) – de reacţie (inversă)
c. (4) – variabile
7. 26p
a. 12p
1 – element de prescriere 3p
2 – element de comparaţie 3p
3 – element de execuţie 3p
m – mărime de execuţie 3p
b. ε = r - yr 6p
142SINTEZE BAC
c. Calea de reacţie aduce permanent informaţia la intrarea dispozitivului de
automatizare a valorii mărimii de ieşire. – 6p
Pentru răspuns greşit sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
8. 24p
r – mărimea de referinţă sau u – mărimea de comandă sau de
programul prescris sistemului conducere a procesului
yr – mărimea de reacţie principală y – mărimea reglată sau de ieşire
εn – eroare pentru execuţie pi – mărimi perturbatoare
xms – mărimea de reacţie a execuţiei ε – eroare pentru ieşire

1. b) 2p
2. d) 2p
3. 15p
– sisteme de comandă automată
– sisteme de control automat
– sisteme de reglare automată
– sisteme de protecţie automată
– sisteme de optimizare automată
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 3 puncte. Pentru răspuns
4. 9p
1 - c; 2 - a; 4 - b;
5. 8p
a – F; b – A; c – F; d – A.
6. 26p
a. Sistem de comandă automată – 4p
b. 18p
Xi – mărime de intrare;
Xe – mărime de ieşire;
Xm – mărime de execuţie;
Xp – mărimi perturbatorii;
DA – dispozitiv de automatizare;
IA – instalaţie automatizată.
Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare mărime indicată corect. Pentru
răspuns greşit sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
c. Pentru că DA nu controlează îndeplinirea efectivă a legii de variaţie date – 4p
7. 18p
a. (1) – continue; (2) – discrete;
b. (3) – viteza; (4) – răspuns;
c. (5) – omului; (6) – dispozitive.
8. 10p
Sistemele de control automat realizează supravegherea instalaţiei automatizate,
prin transmiterea la dispozitivul de automatizare, numit şi dispozitiv de control
automat, a tuturor mărimilor măsurabile din instalaţie, care prezintă interes din
punct de vedere tehnologic.
Se acordă 10 puncte pentru răspuns corect. Pentru răspuns parţial corect
se acordă 5 puncte. Pentru răspuns greşit sau lipsa răspunsului se acordă 0
puncte.

1. b) 2p
2. a) 2p
3. c) 2p
4. d) 2p
5. 6p
1 - b; 2 - c; 4 - a;
6. 8p
a – A; b – F; c – F; d – A.
7. 12p
a. (1) – termistoare
b. (2) – temperatură; (3) – termoelectromotoare;
c. (4) – parametrice.
8. 14p
a. 6p
1 – element sensibil (senzor)
2 – adaptor
Pentru fiecare răspuns corect se acordă cate 3 puncte. Pentru răspuns
b. 8p
144SINTEZE BAC
Elementul sensibil converteşte mărimea de intrare Xi (electrică sau neelectrică) într-o
mărime intermediară X0 – 4p
Adaptorul transformă mărimea intermediară într-o mărime de ieşire Xe(rezistenţă,
inductanţă, capacitate, tensiune) – 4p
9. 22p
a. 8p Fig.1 – termorezistenţă; Fig 2 – elementul sensibil al acesteia.
b. 8p; Xi – temperatura; Xe – rezistenţa electrică.
Se acordă câte 4 puncte pentru fiecare răspuns corect
c. Elementul sensibil se realizează dintr-un fir subţire de platină bobinat pe un
suport izolator– 6p
10. 20p
a. tensometru cu fir metalic – 5p
b. 9p
1 – terminale pentru conductoare – 3p
2 – fir metalic de rezistivitate mare – 3p
3 – folii de hârtie între care este lipit firul metalic – 3p
c. Traductoarele tensometrice sunt utilizate la măsurarea unor eforturi sau
deformaţii – 6p
Se acordă 6 puncte pentru răspuns corect. Pentru răspuns greşit sau
lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
1. d) 2p
2. b) 2p
3. 8p
1 – d; 2 – c; 3 – b; 4 – a.
4. b) 2p
5. 15p
- comandă într-un circuit electric un curent de o valoare mai mare cu ajutorul unui
curent de o valoare mai mică;
- multiplică numărul de circuite comandate de un singur circuit;
- acţionează la atingerea unei anumite valori a unui parametru controlat;
parţial corect se acordă cate 3 puncte. Pentru răspuns greşit sau lipsa
răspunsului se acordă 0 puncte.
6. 8p
a – F; b – A; c – A; d – F.
7. 18p
a. (1) – maximal;
b. (2) – neelectrice;
c. (3) – termice; (4) – mecanice; (5) – acustice.
d. (6) – contacte
8. 26p
a. Releu maximal – 5p
b. 16p
- mărimea de intrare Ii
- mărimea de ieşire Ie
- valoarea de acţionare Ii1
- valoarea de revenire Ii2
greşit sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte
c. Releul electromagnetic de curent – 5p
9. 9p
- puterea absorbită la intrare;
- curentul din circuitul de ieşire;
- numărul de funcţionări.

1. c) 2p
2. d) 2p
3. b) 2p
4. c) 2p
5. 6p
1 - d; 2 - a; 3 - b;
6. 8p
a – A; b – F; c – F; d – A.
7. 15p
a. (1) – servomotor; (2) – electromagnet;
b. (3) – robinetele; (4) – vanele;
146SINTEZE BAC
c. (5) – separată.
8. 21p
a. 15p
1 – membrană;
2 – resort;
3 – diafragmă;
4 – capsulă;
5 – tijă.
b. 6p
Se acordă 3 puncte pentru indicarea sensului de intrare a aerului şi 3 puncte
pentru indicarea mişcării liniare în dublu sens a tijei.
9. 22p
a. 4p Motor hidraulic cu pistoane axiale şi disc fix
Se acordă 4 puncte pentru răspuns corect. Pentru răspuns parţial corect se
acordă 3 puncte. Pentru răspuns greşit sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
b. 15p;
1 – disc fix; 2 – piston axial; 3 – corp cilindru; 4 – bloc cilindru; 5 – ax;
Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare element indicat corect.
c. Uleiul mineral - 3p
10. 10p
- variaţia unui debit de fluid prin modificarea secţiunii de trecere;
- modificarea cantităţii de substanţă (energie) produsă de o sursă.

1. 12 puncte
a. F; b. A; c. F; d. F; e. A; f. A
greşit sau lipsa răspunsului, 0 puncte.
2. 12 puncte
1 - Aparat de mǎsurǎ
2 - Traductor de mǎsurǎ
3 - Element de reglare
4 - Regulator
3. 8 puncte
1-a; 2-c; 3-d; 4-b;
4. 12 puncte
1. Regulatoare electronice; 2. Regulatoare electromagnetice;
3. Regulatoare hidraulice; 4. Regulatoare pneumatice
5. 10 puncte
Avantajele regulatoarelor numerice sunt următoarele:
- schimbarea legii de reglare este foarte simplă necesitând doar schimbarea
programului echipamentului de calcul din structura regulatorului;
- este posibilă memorarea valorilor unor mărimi pe anumite intervale de timp;
- în funcţie de capacitatea sistemului de calcul se poate asigura reglarea
automată a mai multor mărimi simultan
Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect şi 1 punct dacă sunt
enumerate toate avantajele. Pentru răspuns greşit sau lipsa răspunsului, 0
puncte.
6. 14 puncte
a) 1– varierii; 2 – continuă; 3 – necesitate.
b) 4 – microprocesoarele; 5 – redusǎ; 6 – rapid; 7 – energetic.
7. 12 puncte
1 - spiralǎ de încălzire; 2 – termostat; 3 – talpǎ; 4 – contact; 5 – reglor; 6 - bec de
semnalizare.
8. 10 puncte
1 – b; 2 – d; 3 – a; 4 – c; 5 – e.

1. 28 puncte
1- a; 2- d; 3- e; 4- f; 5- g; 6- c; 7- b.
2. 15 puncte
148SINTEZE BAC
1- proces; 2- fizică; 3- modifică; 4- prescrisă; 5- reglată.
Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Se punctează şi alţi
termeni sinonimi cu cei de sus. Pentru răspuns greşit sau lipsa răspunsului, 0
puncte.
3. 15 puncte
1. mărimea reglată;
2. mărimea de execuţie;
3. mărimi perturbatoare care intervin;
4. modalitatea de intervenţie a acestor mărimi perturbatoare în procesul de
reglare;
5. manifestarea mărimii perturbatoare în timpul procesului de reglare.
Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect. Se punctează cu
un punct ordinea şi cu 2 puncte mărimea. Pentru răspuns greşit sau lipsa
răspunsului, 0 puncte.
4. 20 puncte
In funcţie de numărul mărimilor de ieşire există două tipuri de SRA şi anume
- SRA cu o singură mărime reglată
- SRA cu mai multe mărimi reglate
in funcţie de tipul acţiunii regulatorului automat există două tipuri SRA şi anume
- SRA cu acţiune continuă
- SRA cu acţiune discontinuă (discretă)
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare clasificare făcută corect. Pentru
răspuns greşit sau lipsa răspunsului, 0 puncte.
5. 12 puncte
a- F; b- A; c- A.
pag 62 FIŞA DE AUTOEVALUARE 2.2

1. 6 puncte
1- a; 2- b;
2. 12 puncte
1- F; 2- A; 3- A; 4- F; 5- A; 6- F.
3. 8 puncte
EE- elementul de execuţie
Tr1-- traductorul de nivel
Rf.- element de referinţǎ
R-regulator
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare identificare corectă. Pentru
4. 12 puncte
Asemănări:
ambele scheme sunt folosite pentru reglarea automată a nivelului
Deosebiri:
- La schema b acţiunea perturbatoare este variaţia debitului de intrare, organul
de reglare se montează pe conducta de ieşire.
- Schema c este utilizată la recipientele sub presiune, variaţia nivelului se poate
produce datorită variaţiilor bruşte ale presiunii.
- Schema c are o buclă principală care subordonează o buclă de reglare
interioară, şi se numeşte sistem de reglare în cascadă.
5. 18 puncte
a- 6; b- 5; c- 1; d- 2; e- 3; f- 4.
6. 10 puncte
1- incintă; 2- serpentină
Funcţionare:
Temperatura t din incinta 1 este realizată prin intermediul serpentinei 2, parcursă
de agent termic (atunci când t > t0, unde t0 este temperatura mediului ambiant)
sau de agent de răcire (atunci când t < t0). 3puncte
Dacă temperatura t are tendinţa să crească, regulatorul R comandă micşorarea
secţiunii de trecere a organului de reglare – în cazul instalaţiilor de încălzire – sau
mărirea secţiunii de trecere – în cazul instalaţiilor frigorifice. 3 puncte
7. 10 puncte
1- Element de Acţionare; 2- Ventil; 3- Serpentină de încălzire;
4- Rezervor; 5- Senzor.
150SINTEZE BAC
8. 14 puncte
1- diferenţă; 2- invers; 3- rezervor; 4- P; 5- nivel; 6- presiune; 7- automată.
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare identificare corectă. Pentru răspuns
SUBIECTE PROPUSE
VARIANTA 1
SUBIECTUL I (30 puncte)
A. Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1 - 5) scrieţi pe foaia de examen litera
corespunzătoare răspunsului corect:
1. În cazul unui sistem cu reglare automata, perturbaţiile acţionează asupra:
a) regulatorului automat;
b) instalaţiei tehnologice;
c) elementului de execuţie;
d) traductorului.
2. Dispozitivele care servesc la convertirea unei mărimi fizice, numită mărime de
intrare, într-o mărime de altă natură sau de acelaşi fel se numesc:
a) dispozitive de automatizare;
b) traductoare;
c) circuite de reacţie;
d) amplificatoare.
3. Traductoarele care sunt realizate din bobine înfăşurate pe un miez
feromagnetic, miez care poate avea, constructiv, un întrefier, δ, variabil se
numesc:
a) rezistive;
b) inductive;
c) capacitive;
d) electrostatice.
4. Dispozitivul de automatizare acţionează asupra instalaţiei tehnologice prin
intermediul:
a) regulatorului automat;
b) elementului de execuţie;
c) traductorului;
d) releului.
5. Regulatoarele bipoziţionale şi regulatoarele în trei puncte fac parte din
categoria:
a) regulatoare liniare;
b) regulatoare neliniare;
c) întreruptoarelor;
d) comutatoarelor.
B. Transcrieţi pe foaia de examen litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a, b, c,
d, e) şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau
litera F, dacă apreciaţi că răspunsul este fals:
a. Traductoarele sunt dispozitive care servesc la convertirea unei mărimi fizice,
numită mărime de intrare, într-o mărime de altă natură sau de acelaşi fel, dar
care variază în altă gamă de valori, numită mărime de ieşire.
b. Traductoarele rezistive se bazează pe variaţia inductivităţii unui rezistor
bobinat.
c. Traductoarele de tip transformator sunt dispozitive care utilizează o înfăşurare
a cărui inductanţă poate fi modificată prin deplasarea miezului magnetic.
d. Elementul de execuţie reprezintă partea prin care dispozitivul de automatizare
acţionează asupra instalaţiei tehnologice.
e. În cazul regulatoarelor directe nu este necesară o sursă de energie exterioară,
transmiterea semnalului realizându-se pe seama energiei interne.
C. În coloana A sunt indicate tipurile de regulatoarele cu acţiune continuă,
iar în coloana B reprezentarea grafică a caracteristicilor acestora de
funcţionare. Scrieţi pe foaia de examen asocierile corecte dintre fiecare
cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B.
A – tipuri de regulatoare B - Reprezentarea grafică
1. de tip P (proporţional)
a.
2. de tip I (integrator)
b.
3. de tip PI – proporţional integrator

c.
4. de tip PD – proporţional derivator

d.
5. de tip PID – proporţional

integrator derivator
e.
f.
152SINTEZE BAC
SUBIECTUL II (30 puncte)
1. Traductoarele rezistive sunt utilizate în realizarea sistemelor de reglare
automată. Se cer:
a. Precizaţi principiul de funcţionare
al traductoarelor rezistive.
b. Pentru traductorul potenţiometric
liniar din figură precizaţi denumirile
mărimilor care intervin în expresia
analitică a caracteristicii de conversie.
2. În figură este reprezentată schema bloc a regulatoarelor automate.

a. Precizaţi denumirile elementelor componente.
b. Precizaţi denumirile mărimilor care intervin.
SUBIECTUL III (30 puncte)

1. Scrieţi pe foaia de examen cifrele de la 1 la 4, iar în dreptul fiecăreia treceţi
noţiunea corectă care completează spaţiile libere corespunzătoare:
a. Traductoarele sunt dispozitive care servesc la ….(1)……unei mărimi
fizice, numită ……(2)……, într-o mărime de altă natură sau de acelaşi fel,
dar care variază în altă gamă de valori, numită ……(3)……, cu scopul de
a măsura mărimea de intrare.
b. Termocuplul este un traductor de ……..(4)……..
2. Un traductor rezistiv are în structură un fir rezistiv de lungime l = 10 mm,

secţiune transversală circulară cu diametrul d = 0.2 mm şi rezistivitate 
= 2.10-6 ohm∙m. Calculaţi rezistenţa electrică a firului.
3. Precizaţi cum se clasifică regulatoarele în funcţie sursa de energie exterioară

utilizată şi prin ce se caracterizează fiecare tip de regulator menţionat.
BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE

I. A. 10 puncte
1-a 2- b 3–b 4- c 5- d
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Pentru fiecare răspuns
greşit sau lipsă răspuns se acorda 0 puncte.
I. B. (10 puncte)
a–A b–F c–F d–A e–A
greşit sau lipsă răspuns se acordă 0 puncte.
I. C. (10 puncte)
1 – c; 2 – f; 3 – a; 4 – e; 5 – d.
greşit sau lipsă răspuns se acordă 0 puncte.

II. 1. 16 puncte
a. 6 puncte
Traductoarele rezistive se bazează pe variaţia rezistenţei unui rezistor.
Relaţia care permite determinarea parametrului rezistiv este:
Rezistenţa R creşte proporţional cu creşterea rezistivităţii ρ şi a lungimii l şi
cu scăderea secţiunii S.
b. 10 puncte
Rt - rezistenta totală a senzorului;
R – rezistenta între cursor şi un capăt;
lt – lungimea totală;
l – lungimea corespunzătoare deplasării cursorului,
a = l/lt – deplasarea relativă.
II. 2. 14 puncte
a. 6 puncte
ERS - Elementul de reacţie secundară; ECS - Elementul de comparare secundară
154SINTEZE BAC
A – Amplificator
b. 8 puncte
c - mărimea de comandă
xrs - denumit mărime de reacţie secundară.
a – semnal de eroare (abatere)
a1 – abatere

III. 1. 8 puncte
1 – convertirea; 2 – mărime de intrare;
3 – mărime de ieşire; 4 – temperatură.
III. 2. 12 puncte
6p (din care 3p pentru formula de calcul, 2p calcul corect, 1p unitate de măsură)
6p (din care 3p pentru formula de calcul, 2p calcul corect, 1p unitate de măsură)

Pentru fiecare răspuns greşit sau lipsă răspuns se acorda 0 puncte.
III. 3. 10 puncte
Regulatoare directe – atunci când nu este necesară o sursă de energie

exterioară, transmiterea semnalului realizându-se pe seama energiei interne
Regulatoare indirecte - când folosesc o sursă de energie exterioară pentru
acţionarea elementului de execuţie.
Se acordă câte 2p pentru fiecare regulator denumit corect şi câte 3p fiecare

caracteristică corectă.
VARIANTA 2
A. Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-5) scrieţi pe foaia de examen litera
corespunzătoare răspunsului corect:
1. Mărimea de execuţie Xm, dată de dispozitivul de comandă automată,
acţionează asupra:
a) instalaţiei automatizate;
b) elementului de comparare;
c) traductorului;
d) regulatorului automat.
2. În cazul unui traductor rezistiv, relaţia care permite determinarea
parametrului rezistiv este:
a) ;
b) ;
c) ;
d) .
3. Elemente la care mărimea de ieşire variază în salt atunci când
mărimea de intrare va atinge valoarea prescrisă (cerută de procesul
tehnologic) se numesc:
a) elemente de execuţie;
b) reductoare;
c) servomotoare;
relee.
4. Servomotoarele de curent continuu sau de curent alternativ pot fi
întâlnite în structura:
a) traductoarelor electrice;
b) regulatoarelor de tip PID;
c) elementelor de comparare;
d) elementelor de execuţie.
5. Regulatoarele la care mărimea a(t) deci şi c(t) reprezintă un tren de
impulsuri se numesc:
a) regulatoare cu acţiune continuă liniara;
b) regulatoare cu acţiune continuă neliniară;
c) regulatoare cu acţiune discretă;
d) regulatoare parametrice.
B. Transcrieţi pe foaia de examen litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a, b, c,

d, e) şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau
litera F, dacă apreciaţi că răspunsul este fals:
156SINTEZE BAC
a. Reacţia aduce permanent informaţia la dispozitivului de automatizare a valorii
perturbaţiilor pi.
b. Funcţionarea traductoarelor inductive se bazează pe modificarea numărului
de spire al unei bobine parcurse de curent alternativ.
c. Regulatorul bipoziţional formează un semnal de reglare care nu poate
accepta decât numai trei regimuri de lucru – anclanşat sau nu respectiv stand by.
d. Elementele de execuţie pneumatice folosesc ca sursă de energie un lichid
sub presiune.
e. Traductoarele generatoare transformă mărimea de măsurat direct într-o
tensiune electrică, fără a mai fi nevoie de o sursă suplimentară.
1. Traductoarele rezistive sunt utilizate în realizarea sistemelor de reglare

automată. Se cer:
a. Precizaţi principiul de funcţionare
al traductoarelor rezistive.
b. Pentru traductorul potenţiometric
circular din figură precizaţi denumirile
mărimilor care intervin în expresia
analitică a caracteristicii de conversie.
2. În figură este reprezentată chema bloc a unui circuit de reglare cu o singură

buclă.
a. Precizaţi denumirile elementelor componente notate cu cifre de la 1 la 4.
b. Precizaţi denumirile mărimilor care intervin.

1. Scrieţi pe foaia de examen cifrele de la 1 la 4, iar in dreptul fiecăreia treceţi
noţiunea corectă care completează spaţiile libere corespunzătoare:
a. Elementul de execuţie reprezintă partea prin care…(1)…….acţionează
asupra……(2)…….
b. Traductoarele tensometrice sunt utilizate la măsurarea unor eforturi sau
deformaţii şi au ca principiu de funcţionare variaţia atât a ……(3)……. cât şi
a ……(4)……. unui conductor (fir sau filament din material conductor sau
semiconductor).
2. Un traductor rezistiv are este rezistenta totală a senzorului Rt = 1000

rezistenta între cursor şi un capăt R = 400 şi lungimea corespunzătoare
deplasării cursorului l=2mm. Calculaţi rezistenţa lungimea totală a firului lt..
3. Precizaţi cum se clasifică regulatoarele în funcţie de viteza acestora de

răspuns şi prin ce se caracterizează fiecare tip de regulator menţionat.
BAREM DE NOTARE ŞI CORECTARE
I. A. (10 puncte)
1-a 2- d 3–d 4- d 5- c
I. B. (10 puncte)
a–F b–F c–F d–F e–A
I. C. (10 puncte)
1–c 2–f 3–a 4–e 5–d
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare asociere corectă. Pentru fiecare
asociere greşită sau lipsă se acorda 0 puncte.

II. 1. (14 puncte)
a. (6 puncte)
Traductoarele rezistive se bazează pe variaţia rezistenţei unui rezistor.
Relaţia care permite determinarea parametrului rezistiv este:
158SINTEZE BAC
Rezistenţa R creşte proporţional cu creşterea rezistivităţii ρ şi a lungimii l şi
cu scăderea secţiunii S.
b. (8 puncte)
Rt - rezistenţa totală a senzorului;
R – rezistenta între cursor şi un capăt;
αt este unghiul de rotaţie a cursorului;
α - unghiul de rotaţie a cursorului faţă de un capăt;
II. 2. (16 puncte)
a. (8 puncte)
1 – regulator
2 – dispozitiv de reglare
3 – cale de reglare
4 – dispozitiv de măsurare
b. (8 puncte)
w – mărime directoare;
e – abaterea de la valoarea de reglare prescrisă;
y – mărimea de reglaj;
x – mărime de referinţă.

III. 1. (8 puncte)
a. 1 – dispozitivul de automatizare; 2 – instalaţiei tehnologice
b. 3 – lungimii; 4 – secţiunii
III. 2. (10 puncte)

4p pentru formula de calcul corectă
6p (din care 3p pentru formula de calcul corectă, 2p calcul corect, 1p unitate de
măsură)
III. 3. (12 puncte)

- Regulatoare pentru procese rapide - folosite pentru reglarea automată a
instalaţiilor tehnologice care au constante de timp mici (mai mici de 10 s).
- Regulatoare pentru procese lente - folosite atunci când constantele de timp ale
instalaţiei sunt mari (depăşesc 10 sec).
Se acordă câte 3p pentru fiecare regulator denumit corect şi câte 3p fiecare

caracteristică corectă.
2 TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

VARIANTA 3
I.1. Pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos (1 - 5) scrieţi, pe foaia de examen,
litera corespunzătoare răspunsului corect: 10p.
1. Clasele de exactitate, reprezentate în figura
alăturată, fac referire la erorile raportate la:
a) valoarea maximă a domeniului de
măsurare, lungimea scării gradate, valoarea exactă;
b) valoarea exactă, valoarea maximă a domeniului de măsurare, lungimea
scării gradate;
c) lungimea scării gradate, valoarea exactă, valoarea maximă a domeniului
de măsurare;
d) scala gradată, valoarea exactă, valoarea maximă a domeniului de
măsurare.
2. Precizaţi care este cel mai precis aparat pe cadranul căruia este inscripţionată clasa de
exactitate:
a) 0.5;
b) 2,5;
c) 0,2;
d) 1,5.
3. Pentru a extinde de n ori limita de măsurare a unui ampermetru este necesar
un şunt cu rezistenţa de:
a) n – 1 ori mai mică decât rezistenţa aparatului;
b) n + 1 ori mai mică decât rezistenţa aparatului;
c) n ori mai mare decât rezistenţa aparatului;
160SINTEZE BAC
d) n – 1 ori mai mică decât rezistenţa circuitului.
4. Metoda ampermetrului si voltmetrului este o metodă indirectă. În varianta
amonte rezistenta Rx se calculează cu relaţia:
a) ;
b) ;
c) ;
d) .
5. Rezistenţa în ohmi pe volt este dată de relaţia:

a) R = U / Ia ;
b) R = Ia / U;
c) R = 1 / U;
d) R = 1 / Ia.
I.2. Transcrieţi pe foaia de examen litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a, b, c,

d, e) şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat
sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals.
10p.
a Transformatorul de măsură de curent este utilizat pentru extinderea

domeniului de măsurare a curenţilor de intensitate foarte mare
b În funcţie de caracterul consumatorului un wattmetru poate să dea
indicaţii negative dacă consumatorul este puternic reactiv
c Secundarul transformatorului de măsură de tensiune are conectat la
bornele sale un voltmetru de 10 V.
d Şuntul se foloseşte pentru a putea măsura cu ampermetrul curenţi foarte
mari
e Varianta amonte este recomandată pentru măsurarea rezistentelor cu
valoare mare
I.3. În coloana A este prezentat un multimetru analogic (MAVO – 35) iar în

coloana B, denumirea elementelor componente ale acestui aparat. Scrieţi pe
foaia de examen asocierile corecte dintre cifrele 2, 4, 9, 11, 12 - 13 din coloana A
şi litera corespunzătoare din coloana B. 10p.
A B
a. Ac indicator
b. Scara gradată pentru U, I
c. Comutator de domeniu
Domenii de măsurare pentru
d. intensitatea curentului
electric
Scara gradată pentru
e.
rezistenţe
Borne de conectare pentru
măsurarea tensiunii,
f.
intensităţii curentului electric,
rezistenţei electrice
SUBIECTUL I I 30 de puncte
II.1. În curent alternativ trifazat cu conductor neutru, măsurarea puterii active se
face cu ajutorul a trei wattmetre electrodinamice. Se cer: 10p.
a. Reprezentaţi schema electrică de montare a acestor wattmetre. 6p.
b. Scrieţi ecuaţia care indică valoarea puterii active totale indicate de cele trei
wattmetre. 4p.
II.2. Scrieţi pe foaia de examen cifrele de la 1 la 5, iar în dreptul fiecăreia treceţi
noţiunea corectă care completează spaţiile libere corespunzătoare. 10p.
a. Operaţia de măsurare cu puntea Wheatstone constă în modificarea continuă
a valorii unei ……(1) …… variabile până la obţinerea condiţiei de ……..(2) …..,
constatată prin valoarea ……..(3) ………. a indicatorului de nul.
b. Pentru a obţine o indicaţie corectă în cazul măsurării cu wattmetrul este
necesară respectarea sensului legării ……..(4) …….. în circuit şi a montajului
utilizat: …..(5) …… sau amonte.
II.3. În afara metodei de citire directă a rezistenţei electrice, în măsurările
electrice, sunt folosite metode indirecte pentru determinarea valorii rezistenţei
electrice. Enumeraţi aceste metode. 10p.
SUBIECTUL I I I 30 de puncte
III.1. 15p.
Pentru măsurarea puterii reactive, în curent alternativ monofazat, au fost
folosite: un ampermetru, un voltmetru şi un wattmetru electrodinamic. În urma
măsurării au rezultat următoarele valori: pentru intensitatea curentului electric I
= 1,4 A, respectiv 218 V pentru tensiunea electrică.
162SINTEZE BAC
Valoarea puterii electrice este dată de cadranul aparatului din figura de mai
jos.
Se cer:
a. să se elaboreze
schema
electrică de
măsurare;
b. constanta
wattmetrului
KW;
c. puterea activă,
P, măsurată de
wattmetru;
d. factorul de
putere, cosφ; e. puterea reactivă, Q, consumară de impedanţa Z.
III.2. 15p.
Un bec cu incandescenţă este alimentat la tensiunea de 4,5 V c.c.
Rezistenţa becului este 300 Ω. Pentru a măsura intensitatea curentului care trece
prin bec s-a montat un ampermetru în circuit. Ampermetrul are rezistenţa internă
RA = 500 Ω. Se cer:
a. să se elaboreze schema electrică de măsurare;
b. valoarea intensităţii curentului electric, I, înainte de montarea ampermetrului;
c. valoarea intensităţii electrice măsurate de ampermetru, IA;
d. eroarea, ε, de măsurare rezultată prin montarea ampermetrului în circuit;
e. eroarea relativă, εr.
BAREM DE NOTARE ŞI CORECTARE

SUBIECTUL I 30 de puncte
I.1. 10 p.
1 – c; 2 – c; 3 – a; 4 – a; 5 – d.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte.
Pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, se acordă 0 puncte.
I.2. 10 p.
a – A; b – A; c – F; d – A; e – A.
I.3. 10 p.
1 – c; 2 – f; 3 – d; 4 – e; 5 – b.
SUBIECTUL I I 30 de puncte
II.1. 10 p.
a.
6p.
Pentru reprezentare completă şi corectă a schemei de măsurare se acordă 6
puncte.
Pentru reprezentare parţial corectă se acordă 2 puncte.
Pentru reprezentare greşită sau lipsă reprezentare se acordă 0 puncte.
b. 4p.
1punct
1punct
1punct
Puterea activă totală este suma puterilor indicate de cele trei aparate (wattmetre)
1punct
II.2. 10 p. a.
(1) rezistenţe; (2) echilibru; (3) zero;
b. (4) bobinelor; (5) aval.
II.3.
Metoda substituţiei; Metoda comparării tensiunilor; Metoda reducerii tensiuni la
jumătate; Metode de punte; Metoda indirectă a ampermetrului şi voltmetrului.
SUBIECTUL I I I 30 de puncte
III.1. 15 p.
b
3p.
a 3 p.
164SINTEZE BAC
Pentru reprezentarea corectă a

desenului se acordă 3 puncte;
Pentru reprezentare parţială şi
corectă a desenului se acordă 1
punct;
Pentru reprezentare greşită sau
lipsă desen se acordă 0 puncte.
c
3p.
d
3p.
e
3p.
III.2. 15p.
Pentru reprezentarea corectă a

desenului se acordă 4 puncte;
Pentru reprezentare parţială şi
corectă a desenului se acordă 2
puncte;
Pentru reprezentare greşită sau
a lipsă desen se acordă 0 puncte.
4p.
b 5p.
se acordă: 1 punct pentru formulă;
1 punct pentru introducerea datelor în formulă;
1 punct pentru rezultat corect;
1 punct pentru transformarea în unitatea de măsură
corespunzătoare;
1 punct pentru unitatea de măsură.
c domeniul de măsurare ales va fi 300 mA;
Pentru răspuns corect se acordă 2 puncte.
d 4p.
constanta ampermetrului, în cazul în care domeniul de măsurare este 300 mA se
determină cu relaţia:
se acordă: 1 punct pentru formula constantei ampermetrului;
1 punct pentru introducerea datelor în formulă şi a rezultatului corect;
Acul ampermetrului va fi poziţionat în dreptul diviziunii:
se acordă: 1 punct pentru formula de determinare a numărului de diviziuni la
care se va poziţiona acul indicator;
1 punct pentru rezultatul corect;
Bibliografie
F. Mareş, T. Bălăşoiu, G. Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi

sisteme de reglare automată
Fetecău, S. Enache, D. Manual pentru clasele a XI – a şi a XII - a
Bălăşoiu, D. Federenciuc Editura Economică – Preuniversitaria, 2002
Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi
S. Hilohi, D.Ghinea, N. sisteme de reglare automată
Bichir Manual pentru clasele a XI – a şi a XII - a
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti – 2002
Mariana Tănăsescu
Măsurări tehnice, manual pentru cl. a X-a Editura ARAMIS,
Tatiana Gheorghiu, Bucureşti – 2005
Camelia Gheţu
Măsurări electrice şi electronice, manual pentru clasa a X
Eugenia Isac a, XI – a şi a XII – a
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1991
Aurel Cicârlea - Tehnici de măsurarea în domeniu
Vasilescu, Mariana Manual pentru clasa a XI – a,
Constantin, Ion Neagu Editura CD Press, Bucureşti 2007
T. Gheorghiu, Auxiliar curricular pt modului „Tenhici de măsurare ... nivel 3”
N. Constantin archive.tvet.ro/web/Aux_Nivel_3/Electric/
Auxiliar curricular pt modulul „Sisteme de automatizare”
M. Pintea archive.tvet.ro/web/Aux_Nivel_3/ Electronică şi autoamtizări

Mares 2 TMD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mares 2 TMD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme de automatizare – Tehnici de măsurare în domeniu 65

2. TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

Definiţie: mărimea este o proprietate a fenomenelor, obiectelor sau

Pentru a obţine informaţii referitoare la anumite proprietăţi ale unui sistem,

Sistemul SI cuprinde trei clase de unităţi:

Unităţi fundamentale sunt definite astfel:

În orice proces de măsurare trebuie determinate: obiectul măsurării,

Fig. 2.1. Procesul de măsurare

În tehnica măsurărilor este cunoscută denumirea de măsurand.

Adică mărimea care urmează a fi măsurată (mărime de măsurat), care este

Mărimile de măsurat se clasifică după cum urmează:

Cunoscând ce se măsoară alegem mijlocul de măsurare.

2.1.2. Metode de măsurare

Metodele de măsurare directe

Metoda de măsurare directă este metoda prin care valoarea măsurandului

Fig. 2.2. Modul în care se realizează transmiterea informaţiei de măsurare la:

Rezultă că la comparaţia simultană informaţia de măsurare este transmisă

aplicarea formulei ; măsurarea rezistivităţii unui conductor prin măsurare

Metoda de zero sau a echilibrului – presupune că efectul acţiunii mărimii

Metoda substituţiei presupune ca mărimea de măsurat să fie înlocuită în

2.1.3. Mijloace de măsurare

Măsura este o realizare materială a unităţii de măsură, a multiplilor şi

Etalon de definiţie Etaloane de transfer şi de Etalon de conservare

Există mărimi fizice pentru care unităţile de măsură nu pot fi materializate

Fig. 2.4. Instrumente de măsurat: şubler, aparate analogice, cronometru

Aparatele de măsurat sunt mijloace de măsurare care conţin cel puţin o

Fig. 2.5. Schema bloc de funcţionare a unui aparat de măsurat

Mărimea de ieşire nu depinde numai de mărimea de intrare; în cazul

aparate înregistratoare, care

aparate integratoare sau contoare sunt aparatele care

Fig. 2.6. Contoare pentru măsurarea energiei electrice

aparate numerice sau digitale se caracterizează prin faptul că mărimea de

Fig. 2.7. Aparate digitale

După felul curentului la care pot fi utilizate, aparatele sunt:

Indiferent de mărimea care se doreşte a fi măsurată, măsurarea, ca

Fig. 2.9 Schema de principiu a unei instalaţii electrice de verificare a vibraţiilor

În concluzie, mijloacele de măsurare pot fi clasificate astfel:

3. MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA LUNGIMILOR

În afara unităţilor din sistemul SI se folosesc şi alte unităţi, denumite

Fig. 3.1. Şublerul de exterior, interior şi adâncime:

3.2.1. Clasificarea şublerelor

după limita superioară de măsurare (notată cu „L”):

Cu afişaj numeric Cu cadran

Fig. 3.3 Şubler de adâncime

Fig. 3.4. Şublere de trasaj Fig. 3.5. Şublere pentru danturi

Pentru mărirea preciziei de citire se foloseşte scara gradată ajutătoare,

3.2.2. Cum se citeşte o lungime măsurată cu şublerul?

Fig. 3.6. Diferite posibilităţi de măsurare cu şublerul:

Fig. 3.7. Vernier cu diviziune 1/ 10 mm.

Diviziunea „0” a vernierului este poziţionată în dreptul diviziunii „45” de pe

2. Şubler cu vernier a cărui diviziune are valoarea 1/ 20 mm (fig. 3.8).

Fig. 3.8. Vernier cu diviziune 1/ 20 mm.

Fig. 3.9. Şubler cu precizia de 0,05.

FIŞA DE AUTOEVALUARE 3.1

1. Precizaţi ce elemente trebuie precizate pentru cunoaşterea completă a

10. Identificaţi elementele componente ale şublerului din figura 3.10.

11. Precizaţi ce valori indică şublerele din figura de mai jos.

Clasificarea acestor instrumente are la bază următoarele criterii:

După poziţia suprafeţei de măsurare

Fig. 3.11. Tipuri de micrometre de exterior

Fig. 3.12. Micrometru de exterior cu Fig. 3.13. Micrometru de exterior cu

Fig. 3.14. Micrometre de interior

Fig. 3.15. Micrometru de adâncime: 1 – talpa micrometrului, 2 – tijă de