CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI

ELECTRONICĂ
GRUPA: TT-0120
Profesor: Tofănică Veaceslav

REFERAT LA
MĂSURĂRI ELECTRICE ȘI ELECTRONICE

BABICI MIHAIL
ANUL II
1
 Masurări, mijloace și metode de
masurare.
În activitatea practică se întilnesc diferite mărimi fizice, care se
deosebesc între ele calitativ, după natura lor (lungimi, suprafețe, pre-
siuni, temperaturi, tensiuni, puteri, rezistențe ctc.), şi cantitativ,
Evaluarea cantitativă a unei mărimi de o anumită patură se rea. lizează
prin măsurare, Deci : măsurarea cste procesul prin care se eva ducază
cantitativ mărimile fizice, de[acelaşi fel
A măsura o mărime M înseamnă a o compara cu c mărime de acecaşi
natură, U, considerată convențional ărcpt unitate de măsuri, şi a vedea de
cite ori unitatea de măsură se cuprinăc în mărimea de măsurat.
Procesul de măsurare se poate exprima prin raportul dintre mări- mea de
măsurat M și unitatea de măsură U, iar rezultatul măsurării reprezintă
valoarea numerică V a mărimii de măsurat:
M
=V
U

1. UNITĂȚI DE MĂSURĂ.
Așa cum s-a arătat, pentru a măsura o mărime este necesar. să fie
stabilită unitatea de măsură a aceici mărimi. . „j,
Uritatea de măsură este o mărime de acceaşi natură cu mărimea de
măsurat, aleasă în mod convențional.
În trecutul îndepărtat, în țara noastră, oamenii conveniseră să măsoare
lungimile cu cotul sau prăjina, iar capacităţile — cu găleata sau cu
vadra. O dată cu dezvoltazea științei și tehnicii și cu dezvolta- rea
schimburilor şi cooperăriloz dintre oameni, a fost necesar ca unită- ţile
de măsură să fie stabilite cît mai precis şi, să fie recunoscute de cât mai
mulți oameni. Unităţile de măsură ce se folosesc în prezent au fost
stabilite prin convenții internaționale, ţinîndu-se seama de nivelul de
cunoaştere al omenirii la data stabilirii lor.

2
2. SISTEMUL INTERNAȚIONAL
Avînd în vedere faptul că la un moment dat se foloseau diferite sisteme
de unităţi de măsură, ceca ce complica relaţiile dintre diferite domenii de
activitate, la cea de-a XI-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi,
care a avut loc la Paris în 1960, s-a propus adoptarea unui sistem de
unități de măsură care să satisfacă toate domeniile ştiinţifice şi tehnice.
În acest fel, s-a adoptat Sistemul Internaţional al Unităţii de Măsură, cu
simbolul SI, care are șapte unităţi fundamen- tale şi două unităţi
complementare.
Unităţile fundamentale sînt:
— metru — cu simbolul m, pentru lungimi ;
— Pilogram  — cu simbolul kg, pentru masă;
— secundă — cu simbolul s, pentru timp;
— amper — cu simbolul A, pentru intensitatea curentului electric ;
— Kelvin — cu simbolul K, pentru temperatura -termo- dinamică ;
— candelă — cu simbolul cd, Tpentru intensitatea lumi- noasă ;
— mol — cu simbolul mol, pentru cantitatea de substanță.

METODE DE MĂSURARE INDIRECTE

A. METODE DE MĂSURARE INDIRECTE
Metodele de măsurare indirecte sint acele metode prin care se măsoară
alte mărimi, iar valoarea. mărimii de măsurat se obfine prin calcul (de
exemplu, măsurarea rezistențelor prin metoda ampermetri.ui şi
voltmetrulii).

B. METODE DE MĂSURARE DIRECTE

Metodele de măsurate directe sint acele metode în care se măsoară
nemijlocit mărimea de măsurat. Metodele diracte pot fi cu citire directă
sau de comparație. 

3
Citirea directă se folosește în cazul aparatelor care au scara gradată
direct în unităţi ale mărimii de măsurat (de exemplu : ata: permetre,
voltmetre, ohminetre etc.). 
Metodele de comparaţie pot fi: metode de substituție, metode
diferențiale, metode de zero și altele.
Metoda de substituție constă în înlocuirea mărimii de măsurat Am
existentă într-o anumită instalație de măsurare, cu o cunoscută și
variabilă 40, care se modifică pînă ciud indicaţiile apa: ratelor de
măsurat vor fi aceleași ca şi în cazul cind în instalaţie se află mărimea A.
În acest caz, A, = 4,
Metoda de zero sc bazează pe acțiunea simultană, dar de sens! contrar, a
mărimii de comparație și a mărimii de măsurat asupra unui aparat
detector de nul. Mărimea de comparaţie se variază pină cînd detectorul
de nul indică zero. În acest caz, valoarea mărimii de măsurat este dată de
valoarea mărimii de comparație. Operația de măsurare are caracterul
unui proces de reglaj în buclă închisă, ceca ce asigură metodei o precizie
ridicată. Metoda de zero, se foloseşte la măsurarea tensiunilor electrice
cu compensatoarele și la măsurarea mărimilor electrice cu punţile
echilibrate.
Metoda diferenţială se caracterizează prin aceea că aparatul de măsurat
măsoară diferența A, — 4, = A, unde A, este mărimea de măsurat, iar A,
— o mărime de aceeaşi natură cu' A, dar cunos- cută cu o anumită
precizie. Precizia măsurării este cu afit mai mare cu cit diferența 4 este
mai mică.

ERORI DE MĂSURARE
1. DEFINIȚII
Orice mărime, care se măsoară are o valoare a sa adevărată A, dar oricit
de îngrijit s-ar efectua măsurarea, folosind cele zaai perfecţionate
mijloace şi metode de măsurare, niciodată nu se va cunoaşte valoarea
adevărată. De aceea se spune că ea este înaccesibilă măsurărilor.
Rezultatul obținut prin măsurare poate să difere miai mult sau mai puțin
de valoarea adevărată.

4
Măsurarea rezistențelor electrice. Metoda
reducerii tensiunii în jumătate și metoda
de punte.
Rezistenţa electrică este o mărime egală cu raportul între tensiunea
electrică aplicată îatre capetele unui conductor şi intensitatea curentului
produs de această tensiune în conductorul respectiv.

Unitatea de măsură pentru rezistența electrică în sistemul SI este ohmul,

avind ca simbol Q:

Metoda reducerii tensiunii în jumate.

Metoda reducerii tensiunii la jumătate este o matodă simplă şi rapidă,

mult utilizată în practică. Se foloseşte montajul din figura 3.12, în care:

E este o sursă de careat continu de rezistenţă internă negijabilă;

R, — rezistenţă variabilă ctalonată;

V' — voltmetru cu rezistență de intrare mare față dz R,;

K — întrerupător.

5
Modul de lucru:

— se închide întrerupătorul K şi se măsoară tenstiunea U1 la bornele

rezistenței R,. În acest caz, U, = E;

— se deschide întrerupătorul K, introducindu-se în circuit şi rezistența

R0. Se măsoară din nou tensiunea pe rezistența Rx. De această dată,
curentul prin circuit va fi:

Iar tensiunea U2 la bornele rezistentei Rx, va fi:

Metode de punte.

Puntea cste un circuit tipic care conține patru elemente dispusc într-o
schemă sub forma unui patrulater. Circuitul se alimentează pe una dintre
diagonalele patrulaterului, iar în cealaltă diagonală se montează un
aparat indicator de nul. Când indicatorul de nul arată zero, între cele
patru elemente ce formează puntea există o relaţie bine determinată, din
care, cunoscând valorile a trei elcmente ale punţii, se deduce valoarea
celui de-al patrulea.

Măsurarea rezistenţelor cu metode de punte prezintă următoarele

avantaje:

— sensibilitate mare ;
— precizie mare;
— domeniu larg de utilizare;
— manevrare ușoară.

Există diferite tipuri de punți de niăsurare. Cea mai răspîndită este

puntea simplă, cunoscută sub numele de pante Whealstone.
6
Schema de principiu a punților:

Funcționarea. Rezistenţa de măsurat R, se montează la bornele de

măsurare ale punţii şi se închid întrerupătoarele K1 și K2.

Sa variază rezistența R3 pînă cînd galvanometrul indică zero. În acest

caz, punctele A și B vor fi la același potențial. Acest lucru este posibil
numai dacă:

Aplicînd legea lui Ohm pe cele patru brațe și observînd că prin R1 şi Rx

trece acelaşi curent I1, iar prin R2 și R3 trece același curent I2, se poate
scrie:

Împărțind cele două relații între ele, se obține: