UNIVERSITATEA TEHNIC GH.

ASACHI IAI
Facultatea de Inginerie Electric,Energetic
i Informatic Aplicat

Referat MTT
Etaloane i Erori de
msurare

Student: Ciobc Mihai

Grupa 6302 IAD

Iai
2016
 Etaloane si erori de masurare
Etalonul este un mijloc de masurare destinat definirii, reproducerii,
determinarii, conservarii sau generarii uneia sau a mai multor valori cunoscute ale unei
marimi pentru a servi ca referinta in compararea altor mijloace de masurare cu etalonul.
Etalonul poate fi: o masura etalon, un aparat de masura etalon, un traductor etalon
sau un ansamblu de masurare etalon. Precizarea instrumentala este cea mai importanta
caracteristica metrologica a mijloacelor de masurare, ea poate fi obtinuta, determinata si
verificata numai prin compararea mijlocului de masura cu un etalon. Aceasta operatie de
comparare numita etalonare se executa la fabricarea oricarui mijloc de masurare. Aproape
toate mijloacele de masurare necesita si etalonari periodice fie pentru consemnarea in
scris a unor caracteristici metrologice, fie pentru stabilirea incadrarii acestora intre limite
precise. Deci, din cele expuse mai sus se poate spune ca mijloacele de masura etalon au
destinatia de etalonare a altor mijloace de masurat.

Operatiile fundamentale realizate de etaloane sunt:

- generarea principalelor unitati de masura in conformitate cu definitiile lor,

- mentinerea sau conservarea unitatilior de masurat constante in timp in toate

laboratoarele de metrologie pe plan national si international,

- corelarea intre ele a unitatilor de masura, derivarea altor unitati, extinderea la multiplii
si submultiplii ai unitatilor de masura si trecerea de la regim static la regim dinamic.

Din categoriile de etaloane pentru efectuarea acestor operatii fac parte:

Etaloanele: de definitie;

de conservare;

de transfer.

Etaloanele de definitie constitue referinta initiala pentru masurarea unei marimi in

conformitate cu definitia unitatii sale de masura. Ele genereaza unitatea de masura prin
materializarea definitiei sale in cadrul unui experiment fizic bazat pe aceasta definitie.

Etaloanele de conservare pastreaza o anumita valoare a unei marimi fizice cu o buna

stabilitate in timp. Aceasta valoare caracteristica etalonului de conservare trebuie
determinata prin comparatie cu un etalon de definitie sau cu alte etaloane de conservare.

Etaloane de transfer realizeaza trecerea de la etaloanele de conservare la etaloanele ale

unor marimi derivate, la etaloane ale aceleiasi marimi dar de valori diferite. Etaloanele de
derivare reprezinta niste etaloane pentru transfer dimensional cu ajutorul carora se

Iai
2016
reproduce o marime derivata pe baza unei ecuatii fizice in functie de alte marimi
cunoscute. Etaloanele pentru transfer adimensionale se numesc etaloane de raport.

Etaloanele pentru transfer static-dinamic sunt destinate transpunerii in regim de variatie

sinusoidala, in impulsuri sau alta dependenta de timp a unor marimi de valoare
cunoscuta.

Se cunosc si alte etaloane pentru marimi ca forta, tensiune electrica, curent electric,
putere electrica.

Sistemul national de etaloane reprezinta baza tehnica care asigura conservarea si

tensmiterea unitatilor de masura, fiind gestionat de organismul national de metrologie.

Clasificarea etaloanelor dupa componenta. Un mijloc de masurare care

indeplineste singur rolul de etalon constitue un etalon individual ( de ex: etalon de masa 1
kg, manometru etalon (fig. 1), voltmetru etalon (fig. 2).

Fig. 1. Manometru Fig. 2. Voltmetru analogic

Un gup de mijloace de masurare de acelasi tip cu caracteristici metrologice apropiate,

asociate pentru a indeplini impreuna rolul de etalon formeaza un etalon colectiv. Valoarea
care se atribue etalonului colectiv este media valorilor individuale obtinandu-se prin
aceasta un etalon cu caracteristici superioar (de ex.:grup de etaloane normale, grup de
lampi incandescente).

Un grup de etaloane individuale cu valori nominale diferite, asociate pentru a acoperi un

interval de valori reprezinta serie de etaloane (ex: serie de greutati etalon).

Un etalon poate fi etalon pasiv sau activ, dupa cum este lipsit de transformari de energie
sau din potriva sediul unor transformari de energie (ex:etaloane pasive-greutate, rezistor
etalon; etaloane active interferometrul (fig 3), dinamometrul (fig. 4) ).

Iai
2016
 Fig. 3 Interferometru cu laser; Fig. 4 Dinamometru digital

Etaloane bazate pe fenomene atomice se numesc: etaloane atomice (ex: etalon de timp si
frecventa cu cesiu).

Un etalon cu o componenta complexa care serveste la determinarea, masurarea sau

reproducerea unei marimi de valori cunoscute, pe baza unei metode acceptate ca metoda
de referinta se numeste instalatie etalon (ex: instalatie interferometrica, etalon de
lungime).

Subordonarea etaloanelor dupa precizia lor. Etalonul unei marimi fizice care
are cele mai inalte caracteristici metrologice constitue etalonul primar al marimii
respective. Etaloanele primare servesc la transmiterea unitatilor de masura catre etaloane
cu caracteristici inferioare. Concepentrul de etalon primar se aplica atat unitatilor de
masura fundamentale cat si celor derivate.

Etaloanele ale caror valori sunt stabile prin comparatie directa sau indirecta cu etalonul
primar constituie etalonul secundar. Etaloanele secundare cu precizia cea mai ridicata
sunt etaloane secundare de ordin I, acestea se compara direct cu etalonul primar.
Etaloanele secundare de ordinul II, de o precizie mai joasa se compara cu etaloane
secundare de ordinul Il pentru stabilirea valorii lor. In acelasi mod etaloanele secundare
de ordinul III de precizie mai scazuta se compara cu etaloane secundare de ordinul II.
Etaloanele secundare de diferit ordin pot avea acelasi tip constructiv sau pot avea
principii, componente si constructie diferite.

Iai
2016
 Erori de masurare

Eroarea de masurare - constituie abaterea valorii masurate fata de cea adevarata a

masurandului.

Principalele surse de la care poate proveni eroarea de masurare sunt:

- subiectul supus masurarii,

- aparatul de masurat,
- interactiunea obiect-aparat,
- influentele exterioare.

Eroarea de masurat ca diferenta intre valoarea masurata si valoarea adevarata, este

inevitabila din mai multe motive:

- imperfectiunea mijloacelor si metodelor de masurare,

- variatii ale conditiilor mediului,
- perturbatii exterioare,
- subiectivitatea operatorului.

Eroarea de masurat poate fi o diferenta intre 2 valori, de ex: intre valoarea indicata de un
aparat oarecare de masura si valoarea indicata de un alt aparat de exactitate superioara. In
anumite conditii eroarea poate fi evitata prin aplicarea unei corectii adecvate. In principiu
eroarea poate fi cunoscuta ca valoare si semn prin efectuarea unei masurari mai exacte.
Valoarea adevarata a unei marimi este imposibil de determinat deoarece orice masurare
poate fi afectata de erorile conditionate de sursele indicate mai sus.In practica se accepta
in locul valorilor adevarate o valoare determinata cu o incertitudine suficient de mica
denumita valoare conventionala adevarata.

Incertitudine de masurare - parametru asociat rezultatului unei masurari ce

caracterizeaza dispersia valorilor care in mod rezonabil ar putea fi atribuite masurandului.

Pentru a determina erorile care afecteaza rezultatul masurarii si factorii care le

produc trebuie sa se tina seama ca:

- mijlocul de masurare masoara o marime care este implicata in fenomenul supus

masurarii impreuna cu alte marimi;
- aceasta marime trebuie corect definita;
- masurarea se desfasoara intr-un mediu ambiant;
- rezultatul masurarii are un beneficiar.

Clasificarea erorilor:
Iai
2016
1.Erorile de model - sunt datorate fenomenului supus masurarii si ele provin din
simplificarea sistemului fizic asupra caruia se efectueaza masurarea neglijandu-se unele
proprietati sau marimi fizice caracteristice acestuia.

2.Erori de influenta - erorile introduse de factorii de mediu care pot influenta marimea de
masurat (de ex: umiditatea mediului ambiant la masurarea grosimii unei hartii).

3.Erori instrumentale- reprezinta erorile proprii ale mijloacelor de masurare fiind

cuprinse de regula intre limitele cunoscute in functie de modul de definire a preciziei
precum si erorile suplimentare datorita marimilor de influenta (de ex: temperatura,
campurile electromagnetice, umiditatea).

4.Erorile de interactiune dintre mijlocul de masurare si fenomenul supus masurarii - sunt

cauzate de actiuni electromagnetice sau mecanice executate de mijloacele de masurat
asupra fenomenului supus masurarii.

5.Erorile de interactiune dintre beneficiarul masurarii si mijlocul de masurare- sunt

cauzate de neasigurarea de catre beneficiar a conditiilor nominale a mijlocului de
masurat.

Dupa modul cum sunt exprimate erorile pot fi: absolute, relative si raportate.

1.Eroarea absoluta - diferenta dintre valoarea masurata si valoarea adevarata a marimii

masurate. Eroarea absoluta are aceleasi dimensiuni fizice ca si marimea masurata si se
exprima in aceleasi unitati de masura.

2.Eroarea relativa - este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea marimii masurate.

3.Eroarea raportata - este raportul dintre eroarea absoluta si domeniul de masurat.

Dupa regimul marimii de masurare erorile pot fi statice sau dinamice:

1.Eroarea statica - este eroarea de masurat care rezulta la un regim stationar constant al
marimii de masurat.

2.Eroarea dinamica - eroarea de masurat care rezulta la un regim variabil al marimii de

masurat.

Dupa caracterul aparitiei in masurarile repetate erorile se clasifica in:

1.Erori sistematice - erori care nu variaza la repetarea masurarilor in aceleasi conditii

sau sau variaza in mod determinabil odata cu modificarea conditiilor de masurare. Ele se
impart in obiective si subiective:

a) Erori sistematice obiective:

Iai
2016
- erori de aparat - sunt datorate unor caracteristici constructive ale aparatelor, etalonarii,
uzurii aparatului;

- erori de metoda - aparute ca urmare a principiilor pe care se bazeaza metoda de

masurare, a introducerii unor simplificari sau utilizarea unor relatii empirice.

- erori produse de factorii externi - sunt destul de greu de evaluat prin calcule deoarece nu
intotdeauna pot fi cunoscute legile de variatie in timp a conditiilor de mediu.

b) Erori sistematice subiective: provenind din modul subiectiv din care operatorul
apreciaza anumite efecte si care tin de gradul de oboseala, de starea sa psihica sau de
anumite dificultati ale organelor de precizie.

2. Erori aleatoare - sunt erorile care au valori si semne diferite intr-o succesiune de
masuratori efectuate in aceleasi conditii, ele nu sunt controlabile si pot proveni din
fluctuatiile ale conditiilor de mediu, ale atentiei operatorului uman, sau a dispozitivului
de masurare.

3. Erori grosolane - constau in abateri foarte mari cu probabilitate mica de aparitie si

care produc denaturari puternice ale rezultatelor masuratorilor, aceste erori sunt introduse
prin alegerea gresita a metodelor sau a mijloacelor de masurare, neatentiei in timpul
masurarii, calculelor gresite.

Alte categorii de erori ale instrumentelor de masurat:

- eroare de fidelitate - caracterizeaza exactitatea cu care obtine o serie de indicatii

concordante masurand aceeasi marime repetat la anumite intervale de timp.

- eroare de citire - consta in aprecierea calitatii unui instrument de a-si modifica pozitia
sistemului mobil la o variatie cat mai mica a marimii.

- eroarea de histerezis - consta in producerea de indicatii ale instrumentului in functie de

modul de variatie al marimii.

- eroarea de zero - definirea incorecta a pozitiei initiale dintre indicator si originea scarii
pe care se face citirea rezultatului in absenta marimii de masurat.

- eroarea de justete - este diferenta dintre valoarea mediei aritmetice a unui sir de
masurari si valoarea adevarata gresita a pozitiei indicatorului.

- eroarea de mobilitate - este cea mai mica modificare a marimii de masurat care se poate
observa cu certitudine.

3.Caracteristicile metrologice normate ale mijloacelor de masurare.

Iai
2016
 Caracteristicile metrologice normate sunt ansamblul de conditii pe care trebuie sa
le satisfaca mijloacele de masurare pentru a putea servi la efectuarea masurarilor care
sunt prescrise in diferite acte normative cum ar fi standardele, normele de metrologie ,etc.
Caracteristicile metrologice ale unui mijloc de masurari atesta calitatea acestuia la
momentul cand ele au fost determinate. Pentru a caracteriza mentinerea in timp a calitatii
mentinerii mijloacelor de masurare se foloseste notiunea de fiabilitate metrologica. Prin
fiabilitate metrologica se intelege posibilitatea ca aceasta sa functioneze un timp
determinat in limitele caracteristicilor sale metrologice normate. Caracteristicile
metrologice ale mijloacelor de masurare reprezinta compararea aparatului de masurat in
raport cu obiectul supus masurarii.

Caracteristicile metrologice de baza ale aparatelor de masurat sunt:

1. Incertitudine de masurare - intervalul intre valoare minima si valoarea maxima

masurabila.

2. Rezolutia - este o caracteristica de iesire a aparatului si reprezinta ce mai mica valoare

a masurandului.

3. Sensibilitatea - este o caracteristica de transfer a aparatului si reprezinta variatia

marimii de iesire in functie de marimea de intrare.

4. Pragul de sensibilitate - este o caracteristica de intrare si reprezinta cea mai mica

variatie a masurandului care poate fi pusa in evidenta.

5. Precizia instrumentala - este calitatea aparatului de a da rezultate cat ma apropiate de

valoarea adevarata a masurandului.

Deci, masurare este caracterizata de o anumita incertitudine. Precizarea acestei valori

face utilizabil sau nu rezultatul masurarii, in lipsa acestor precizari rezultatul poate sa nu
prezinte interes practic in utilizare. Pentru a estima incertitudinea de masurare trebuie sa
fie evidentiate toate erorile ce afecteaza masurarea.

Bibliografie:
Iai
2016
https://ro.wikipedia.org/wiki/Etalon

https://www.google.ro/search?q=etalon

http://www.rasfoiesc.com/educatie/fizica

http://studentx.ucoz.com/load/metrologie

Iai
2016