28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.

ro

  25 MINUTE INSTRUCTOR
BESTCOR

MĂRIMI ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ

1. Mărimi fizice măsurabile

Mărimile fizice sunt proprietăţi ale fenomenelor şi ale interacţiunilor, susceptibile de a fi

caracterizate prin mărimi matematice: se selectează din mulţimea proprietăţilor acelea care se
pot pune în concordanţă cu mulţimea numerelor  reale. În acest mod, se pune în evidenţă
faptul că o mărime are o latură calitativă, ce o deosebeşte de celelalte, dar şi o latură
cantitativă, aceeaşi mărime putând avea o cantitate de valori diferite.

Fig.1 Clasificarea mărimilor.

O prezentare sugestivă a diferitelor categorii de mărimi se poate face pe baza diagramei

prezentate în Fig.1.

Mulţimea mărimilor din natură, notată cu M, este reprezentată printr-un dreptunghi. În cadrul
acestei mulţimi, se evidenţiază submulţimea a mărimilor observabile – mărimi pentru care se
poate obţine o informaţie care permite discriminarea calitativă
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 1/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
poate obţine o informaţie care permite discriminarea calitativă.

Submulţimea include submulţimea corespunzătoare mărimilor principial măsurabile – mărimi

ce îndeplinesc două premise fundamentale:

mărimea este observabilă şi mulţimea stărilor sale constituie o mulţime ordonată (între
toate perechile de stări ale mulţimii, se pot defini relaţiile <, = sau >);
se poate construi o scală de măsurare ce stabileşte o corespondenţă univocă între mărimea
stărilor şi mulţimea numerelor reale.

Submulţimea include submulţimea  mărimilor practic măsurabile. O mărime principial

măsurabilă devine practic măsurabilă dacă există un mijloc de măsurare capabil să preleveze
semnalul purtător al informaţiei de măsurare, să îl prelucreze şi să afişeze valoarea mărimii
respective.

Se pun astfel în evidenţă condiţiile necesare pentru ca o mărime să fie practic măsurabilă:

posibilitatea de definire (observabilitatea);

posibilitatea construirii unei scale de măsurare;
posibilitatea conceperii mijlocului de măsurare pe baza unei metode de măsurare.

Mărimile măsurabile se pot clasifica după criterii diverse:

a) după modul de obţinere a energiei de măsurare:

mărimi active (generatoare) – sunt mărimile măsurabile care permit eliberarea energiei pentru
măsurare (de exemplu: tensiunea electrică, intensitatea curentului electric).

mărimi pasive (parametrice)- sunt mărimile măsurabile care nu posedă o energie proprie
liberabilă şi pentru măsurarea cărora este necesar să se recurgă la o sursă de energie auxiliară
(energie de activare). Exemplu: rezistenţa electrică.

b) după modul de variaţie în timp:

mărimi constante – sunt mărimile invariabile în timpul măsurării;

mărimi staţionare – sunt mărimile care au o valoare caracteristică (de exemplu, valoarea
maximă ) constantă în timp;
mărimi nestaţionare – sunt mărimile la care toţi parametrii caracteristici variază în timp.

Mărimile măsurabile se pot clasifica în următoarele categorii:

– mărimi fundamentale;

– mărimi derivate.

Ansamblul mărimilor fundamentale este format din: lungime, masă, timp, temperatură,
intensitatea curentului electric, intensitatea luminoasă şi cantitatea de substanţă.

Toate celelalte mărimi, nedesemnate ca fundamentale, se numesc mărimi derivate.

Fiecărei mărimi îi este atribuită o dimensiune care îi este proprie şi care se simbolizează printr-
o literă: L – lungime, M – masă, T – timp, I – intensitatea curentului electric etc.

Dimensiunea oricărei mărimi derivate are următoarea formă generală:

a b cd e f g
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 2/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
dim x = L a M b Tc I d Θ e N f J g

unde a,b….g sunt exponenţi dimensionali.

Exemple:

tensiunea electrică U : dim U = L2MT-3I-1;

energia W: dim W = L2MT-2

În Tabelul 1, sunt prezentate dimensiunile unor mărimi fundamentale şi derivate frecvent

utilizate.

Tabelul 1

2. Sisteme de unităţi de măsură

2.1. Elemente generale

Pentru efectuarea operaţiei de măsurare, este necesară o unitate de măsură Um. Aceasta este o
mărime particulară, definită şi adoptată mai mult sau mai puţin arbitrar, cu care se compară
mărimile de aceeaşi natură, pentru exprimarea valorilor lor în raport cu acea mărime.

Iniţial, dreptul de a defini unităţile şi de a deţine etaloane a fost considerat un privilegiu

rezervat unor conducători locali sau, mai târziu,unor corporaţii meşteşugăreşti. De exemplu, în
jurul anului 2900 î.Chr., în momentul construcţiei piramidei, faraonul Keops a introdus un
etalon pentru lungime bazat pe o dimensiune proprie a corpului său: distanţa de la cot la vârful
degetelor („cubit” – aproximativ 52 cm). Cubit-ul era divizat în 28 părţi şi fiecare parte, la rândul
ei, era împărţită în alte părţi mai mici, de mărimea milimetrului actual.

Sigur este faptul că toate popoarele au conservat etaloanele lor. În Franţa, către anul 650,
etaloanele erau conservate în palatul regelui. În timpul lui Carol cel Mare, toate măsurile
utilizate în vastul său regat erau uniforme şi reproduceau etaloanele păstrate în palatul regal.
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 3/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
ut ate astu său egat e au u o e ş ep oduceau eta oa e e păst ate pa atu ega .

Marea diversitate de unităţi şi de etaloane a condus la o dificilă activitate de coordonare şi

control, mai ales în cadrul schimburilor comerciale. În decursul timpului s-a încercat să se
uniformizeze unităţile, prin crearea unui sistem internaţional legal de unităţi şi prin definirea lor
fără echivoc.

Practica a arătat că un sistem de unităţi de măsură trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:

– să fie general, aplicabil în toate capitolele fizicii;

– să fie coerent şi să nu introducă coeficienţi numerici suplimentari în ecuaţiile fizicii;

– să fie practic, ordinele de mărime ale unităţilor din sistem fiind comparabile cu valorile uzuale
din activitatea umană.

În decursul timpului, s-au utilizat diferite sisteme şi unităţi de măsură, diferind între ele prin
alegerea unităţilor fundamentale şi prin definirea celor derivate: CGS electrostatic, CGS
electromagnetic sau MKSA. Acesta din urmă s-a bazat pe sistemul metric (metru, kilogram,
secundă) adoptat în Franţa (în anul 1795) şi completat în anul 1936 cu o a patra unitate –
amperul.

2.2. Sistemul Internaţional de Unităţi (SI)

Condiţiile expuse sunt îndeplinite cel mai bine de către Sistemul Internaţional de Unităţi (SI).
Adoptat în anul 1960, la cea de-a XI-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi (CGPM),
Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) are 7 unităţi fundamentale cu următoarele definiţii:

Metrul (m) – unitatea de măsură pentru lungime – reprezintă distanţa parcursă de lumină în
vid în timpul de 1/299792458 s.

Kilogramul (kg) – unitatea de măsură pentru masă – reprezintă masa prototipului realizat din
platină şi iridiu şi adoptat în anul 1889 de către Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi. Este
păstrat la sediul de la Sèvres, Franţa, al Biroului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi.

Secunda (s) – unitatea de măsură pentru timp – reprezintă durata a 9192631770 perioade ale
radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale a
atomului de cesiu 133.

Amperul (A) – unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric – reprezintă

intensitatea unui curent electric constant care, menţinut în două conductoare paralele,
rectilinii, cu lungime infinită, aşezate în vid la o distanţă de 1m unul de altul, produce între
aceste conductoare o forţă de 2⋅10-7 N pe o lungime de 1m. Această definiţie este echivalentă cu
stabilirea unei valori convenţionale μ0=4π⋅10-7 H/m pentru permeabilitatea vidului.

Kelvinul (K) – unitatea de măsură pentru temperatura termodinamică – reprezintă fracţiunea

1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei.

Candela (cd) – unitatea de măsură pentru intensitatea luminoasă – reprezintă intensitatea

luminoasă, într-o direcţie dată, a unei surse care emite o radiaţie monocromatică cu frecvenţa
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 4/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

5,4⋅1014 Hz şi a cărei intensitate energetică în această direcţie este IR=1/683 W/sr.

Molul (mol) – unitatea de măsură pentru cantitatea de substanţă – reprezintă cantitatea de

substanţă a unui sistem care conţine atâtea entităţi elementare, câţi atomi există în 0,012 kg de
carbon 12.

Se remarcă trei modalităţi de definire a unităţilor fundamentale: pe bază de prototipuri, pe

bază de proprietăţi macroscopice ale unor materiale şi pe bază de proprietăţi atomice, cu
tendinţa de creştere a numărului de unităţi definite atomic.

În afară de unităţile fundamentale, în SI, sunt incluse şi două unităţi suplimentare:

Radianul (rad) – unitatea de măsură pentru unghiul plan – este unghiul plan cuprins între două
raze care interceptează pe circumferinţa unui cerc un arc de lungime egală cu a razei;

Steradianul (sr) – unitatea de măsură pentru unghiul solid – este unghiul solid care, având
vârful în centrul unei sfere, delimitează pe suprafaţa acestei sfere o arie egală cu cea a unui
pătrat a cărui latură este egală cu raza sferei.

Celelalte unităţi de măsură, care se pot deduce prin relaţii matematice din unităţile
fundamentale, formează unităţile derivate. O parte dintre unităţile derivate au nume speciale,
care pot fi folosite pentru formarea altor unităţi derivate (de exemplu, 1 N = 1 kg⋅m⋅s-2 sau 1 Pa =
1 N⋅m-2). În Tabelul 2, sunt prezentate câteva unităţi de măsură derivate uzuale.

Reguli privind formarea şi scrierea unităţilor de măsură:

– denumirile se scriu cu litere mici (metru, newton, kelvin);

– simbolurile se scriu cu litere mici (exemplu: m, s, cd, mol) cu excepţia celor ce derivă din
nume proprii (W-Watt, N-Newton etc.);

– pluralul se formează după regulile gramaticale din limba română (secundă – secunde, volt –
volţi);

Tabelul 2

– pentru formarea multiplilor şi a submultiplilor, se utilizează prefixe care se scriu fără spaţiu
faţă de unitate (kilometru – km, megawatt – MW) –Tabelul3.
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 5/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
faţă de unitate (kilometru km, megawatt MW) Tabelul3.

Tabelul 3

România a adoptat Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) în anul 1961. Există însă şi alte sisteme,
care se aplică în diferite ţări: sistemul anglo-saxon sau sisteme din ţările care nu au aderat la
Convenţia Metrului. Faptul că Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) se aplică, în prezent, în
peste 120 de ţări indică o perspectivă certă de generalizare la nivelul globului.

3.Unităţi de măsură din metrologia optică

3.1. Generalităţi

Prin lumină se înţelege un ansamblu de radiaţii electromagnetice care impresionează retina,

fiind percepute de un ochi normal ca o senzaţie vizuală. Lumina se compune din radiaţii simple
(monocromatice), ale căror lungimi de undă sunt cuprinse în intervalul (380 – 760) nm.
Senzaţia vizuală pe care o exercită o radiaţie vizibilă are două caracteristici: culoarea şi
strălucirea (luminanţa). Culoarea unei radiaţii este o proprietate a acesteia, dependentă de
compoziţia spectrală a radiaţiei. Spectrul vizibil poate fi divizat în şase zone, corespunzătoare
culorilor fundamentale: violet, albastru, verde, galben, portocaliu şi roşu.

În metrologia optică, se folosesc mărimi şi unităţi fotometrice (ce caracterizează radiaţia din
punct de vedere al perceperii de către ochi) şi mărimi şi unităţi energetice (ce caracterizează
lumina din punct de vedere al energiei transportate). Pentru a evita confuzia dintre aceste
două grupe de mărimi şi unităţi, care au referinţe diferite, se atribuie indicele v (de la vizibil)
mărimilor fotometrice (de exemplu, Φv) şi indicele e (de la energetic) pentru mărimile
radiometrice (de exemplu, Φe).

Mărimile şi unităţile fotometrice se referă numai la spectrul vizibil (λ = 400-760 nm) şi au ca

referinţă candela, unitate SI stabilită pe baza sensibilităţii spectrale a ochiului uman standard.
Aceste mărimi şi unităţi se utilizează în tehnica iluminatului. Spre deosebire de unităţile
fotometrice, unităţile de măsură specifice mărimilor energetice sunt definite pe baze
energetice şi au ca referinţă wattul (W).

3.2. Mărimi şi unităţi de măsură energetice

Principalele mărimi energetice care interesează sunt:

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 6/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Energia radiantă Qe – reprezintă energia emisă, propagată sau primită sub formă de undă
electromagnetică; se măsoară în J.

Fluxul radiant Φe este energia radiantă în unitatea de timp. Se măsoară în watt (W).

Iluminarea energetică a unei suprafeţe elementare este raportul dintre fluxul de radiaţie care
cade pe această suprafaţă şi aria suprafeţei elementare ∆S. Unitatea de măsură este wattul pe
metru pătrat (W/m2).

Când se referă la fluxul radiant emis de suprafaţa respectivă, se numeşte emitanţă energetică
şi se notează cu Me.

Când se referă la fluxul radiant primit de suprafaţa respectivă, se numeşte iluminare energetică
şi se notează cu eE.

Intensitatea energetică Ie a unei surse reprezintă fluxul radiant pe unitatea de unghi solid ce
pleacă dintr-un punct A al unui element de suprafaţă radiantă.Se măsoară în W/sr.

Radianţa Le într-o direcţie dată (z), numită şi luminanţă energetică, se măsoară în W/sr·m2 şi
caracterizează sursele optice în privinţa strălucirii.

Transmitanţa radiantă TR reprezintă fracţiunea din radiaţia incidentă transmisă de către mediul
respectiv. Inversul transmitanţei se numeşte opacitate.

Reflectanţa radiantă ρ reprezintă fracţiunea din radiaţia incidentă care este reflectată de către
mediul respectiv.

Absorbanţa radiantă α reprezintă fracţiunea din radiaţia incidentă care este absorbită de către
mediul respectiv. La mediul opac α=1.

3.3. Mărimi şi unităţi de măsură fotometrice

Mărimile şi unităţile de măsură fotometrice iau în considerare senzaţia luminoasă pe care o

produc radiaţiile electromagnetice asupra retinei ochiului uman normal. Ele se referă doar la
spectrul vizibil (λ = 400-760 nm).

Senzaţia de lumină depinde de puterea radiaţiei, adică de fluxul de energie radiantă ce cade pe
retină. Însă, răspunsul ochiului la acţiunea luminii incidente depinde şi de culoarea acesteia.
Astfel, dacă asupra ochiului acţionează o lumină verde (λ = 550 nm), ea va produce o senzaţie
luminoasă de aproximativ 8 ori mai puternică decât o lumină roşie (λ = 680 nm) cu acelaşi flux
de energie radiantă.

Cu alte cuvinte, ochiul uman prezintă o sensibilitate diferită pentru diferite culori, adică pentru
diferite lungimi de undă ale radiaţiei luminoase.

Se defineşte sensibilitatea spectrală relativă a ochiului:

unde este fluxul constant de energie al radiaţiei cu lungimea de undă λ0eΦp = 555 nm, iar Φe
este fluxul de energie a radiaţiei cu lungimea de undă care produce aceeaşi senzaţie vizuală ca
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 7/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

şi. 0eΦ Ţinând cont de sensibilitatea spectrală a ochiului, se defineşte fluxul luminos Φv prin
relaţia:

evVKΦ⋅⋅=Φ

iar unitatea de măsură este lumen (lm).

Pentru lungimea de undă λp, CIE stabileşte că la fluxul radiant

Φe = 1W  corespund 680 lumeni (lm) în spectrul vizibil, adică:

1 W = 680 lm sau,   altfel spus, Φe = 1W la lungimea de undă λp impresionează ochiul uman cât
vΦ de 680 lm.

Deci, factorul de conversie din radiometrie în fotometrie (pentru pλ=λ) este: lm/W680=mK

Definiţiile mărimilor fotometrice sunt următoarele:

Intensitatea luminoasă a unei surse de lumină într-o direcţie dată este raportul dintre fluxul
luminos emis în unghiul solid din jurul direcţiei considerate şi mărimea acestui unghi.
Intensitatea luminoasă este mărimea fundamentală în fotometrie, iar unitatea ei de măsură,
candela (cd) este unitate fundamentală în SI.

Fluxul luminos emis de o sursă în toate direcţiile în mod egal (cu aceeaşi intensitate) este:

vvIπ4=Φ

Iluminarea E se defineşte ca fluxul luminos pe unitatea de suprafaţă şi are ca unitate de măsură

lux (lx). Luxul reprezintă iluminarea unei suprafeţe de 1 m2 care primeşte un flux luminos de 1
lm repartizat uniform pe suprafaţă.

4. Marimi electrice
Sarcina electrica

Fiecare electron este purtatorul unei sarcini electrice negative , notat e–.

Sarcina electronului ( in valoare absoluta) este sarcina electrica elementara, notata e. Sarcina
electrica se conserva intr-un sistem inchis, care nu schimba materie cu exteriorul.

Curentul electric  reprezinta deplasarea ordonata de particule purtand o sarcina electrica.

Sarcina electrica (cantitatea de electricitate) Q care traverseaza o suprafata S, pe o durata de
timp Dt, este egala cu intensitatea curentului electric:

I(S,t):ΔQ=I(S,t)dt

Intensitatea curentului continuu se calculeaza dupa formula:

I=Q/t,  in S.I. fiind  ,  adica

1 Amper reprezinta o sarcina electrica de 1Coulomb ce traverseaza o suprafata in timp de

1Secunda.
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 8/9
28.01.2023, 11:35 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Campul electric  este o manifestare a efectului sracinilor electrice statice asupra spatiului ce le
inconjoara.

Intr-un punct din spatiu exista un camp electric daca o sarcina punctuala, plasata in acest
punct, este supusa unei forte: forta electrostatica .

Intensitatea campului elctric intr-un punct M, notata , este o marime vectoriala, asociata fortei
electrostatice ce se exercita asupra unei sarcini Q, plasata in acest punct si este exprimata prin

relatia   

in S.I.     

Conductivitatea electrica reprezinta inversul rezistivitatii

Amperul reprezinta intensitatea unui curent electric constant care, mentinut in 2 conductori
paraleli, de lungime infinita, de sectiune circulara neglijabila si plasati la o distanta de un metru
unul fata de celalalt, in vid, ar produce intre cei doi conductori o forta de 2*10-7 newtoni pe o
lungime de un metru.

Intensitatea curentului electric corespunde debitului de sarcini printr-o sectiune S a unui

conductor, dupa formula 

Daca intensitatea este independenta de timp, curentul se numeste continuu.

Daca intensitatea este o functie periodica de timp, curentul se numeste alternativ.

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 9/9