3 Masurarea Marimilor Electrice Pasive

28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.
ro
  25 MINUTE INSTRUCTOR
BESTCOR
MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

PASIVE
1. Masurarea frecventei
Dintre toate marimile ce se masoara în prezent, cea mai mare precizie de masurare este
obtinuta la masurarea frecventei si timpului, erorile de determinare a frecventei putând atinge
10-14. De remarcat ca în aceste domenii de masurare se asigura cele mai mari precizii si
pentru mijloacele de masurare ce constituie bunuri de larg consum, un ceas electronic putând
asigura erori tolerate de ordinul 1 p.p.m.1
Pentru masurarea frecventei pot fi folosite:
a) metode analogice, care constau în calibrarea în durata si amplitudine a semnalului a
carui frecventa se masoara urmata de medierea acestuia, valoarea medie fiind proportionala
cu frecventa;
b) metode de rezonanta, ce folosesc punti de curent alternativ pentru care conditia de
echilibru este dependenta de frecventa;
c) metode numerice.
Schema de principiu a unui frecventmetru numeric este prezentata în figura 1.
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 1/10
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
Semnalul x(t) a carui frecventa fx se masoara, este aplicat unui circuit formator de impulsuri
FI, care are rolul de a genera câte un impuls pentru fiecare perioada T0 a semnalului. Pentru
ca tensiunea de zgomot sa aiba un efect minim asupra semnalului, în compunerea
formatorului de impulsuri se afla un trigger Schmidt, caracterizat prin cele doua praguri de
basculare: nivel superior si nivel inferior.
Baza de timp a frecventmetrului se compune dintr- un oscilatorul etalon, OE realizat
cu cristal de cuart, care are frecventa de oscilatie, de obicei de 107 Hz; masurarea
frecventei presupune numararea impulsurilor corespunzatoare perioadei
semnalului necunoscut într- un interval de timp dat T=10; 1; 0,1 sau 0,01 secunde.
Pentru a obtine aceste intervale de timp, frecventa semnalului produs de oscilatorul etalon
este divizata de catre un divizor de frecventa, DF.
Fig. 1 Schema de principiu a unui frecventmetru numeric.
Cele doua semnale provenite de la iesirea formatorului de impulsuri si a divizorului de

frecventa sunt aplicate unui circuit SI care va lasa sa treaca spre numaratorul N un numar Nx
de impulsuri. Se poate scrie:
Din relatie rezulta ca numarul de impulsuri înscris în numarator va fi proportional cu frecventa

necunoscuta. Eroarea de masurare a frecventei depinde de stabilitatea intervalului de timp T,
deci de stabilitatea oscilatorului etalon, precum si de o eroare de masurare de ±1 impuls, eroare
datorata dependentei aleatorii (necorelarii) între perioada semnalului si perioada oscilatorului
etalon.
Rezulta o eroare absoluta de masurare a frecventei:
DN=DT±fx
de unde se poate obtine eroarea relativa de masurare:
unde dOE este eroarea relativa de determinare a frecventei etalon si este de ordinul 10-6…10-7.
Din relatie rezulta ca numarul de impulsuri din numarator trebuie sa fie cât mai mare pentru
ca eroarea relativa de masurare sa fie cât mai mica. Acest deziderat poate fi realizat prin
cresterea timpului de masurare, solutie nu întodeauna acceptata tehnic. De exemplu, daca
timpul de masurare este T=1s, la masurarea frecventei retelei f0=50 Hz se va obtine N = 50±1,
rezultând o eroare de ±2%; în cazul în care timpul de masurare creste la T=10s, se obtine N =
500±1, eroarea de masurare devenind ±0,2%.
Pentru ca erorile sa fie cât mai mici este necesar ca fx>> fy.
Erori suplimentare apar si în cazul în care peste semnalele utile se suprapun perturbatii care
sunt mai mari decât diferenta dintre nivelurile superior si inferior ale triggerului Schmidt.
2. Masurarea perioadei
Masurarea numerica a perioadei unui semnal se poate realiza cu ajutorul unei scheme
asemanatoare cu schema frecventmetrului numeric la care se schimba între ele pozitiile
oscilatorului etalon cu a sursei de semnal (figura 2)
Fig. 2 Masurarea numerica a perioadei.
Formatorul de impulsuri, FI genereaza câte un impuls pentru fiecare perioada T0 a semnalului

x(t), rezultând ca poarta SI este deschisa pe durata unei perioade, permitând trecerea
impulsurilor date de oscilatorul etalon spre numaratorul N.
Daca Nx este numarul continut în numaratorul N, corespunzator trecerii impulsurilor cu

frecventa fe generate de oscilatorul etalon în perioada T0 a semnalului, se poate scrie:
Nx=Tofe
Deorece în cadrul for matorului de impulsuri nu se foloseste, de aceasta data un trigger

Schmidt, ci doar un detector de nivel, rezulta ca tensiunile perturbatoare pot produce erori
suplimentare, numite erori de basculare, dbasc; eroarea de masurare a perioadei va avea
expresia:
Din relatie rezulta ca pentru a se obtine erori de masurare reduse este necesar ca frecventa
oscilatorului etalon si perioada semnalului necunoscut sa fie cât mai mari. De exemplu, pentru
un semnal cu frecventa de 50Hz (T0=20ms), daca frecventa oscilatorului etalon este de 1MHz, se
obtin N=20000±1 impulsuri; prin urmare, la frecvente joase este mai convenabila masurarea
numerica a perioadei decât a frecventei deoarece asigura precizii mai mari. Frecventa
semnalului care se masoara cu aceeasi eroare ca si perioada sa se numeste frecventa critica.
Având în vedere faptul ca la masurarea frecventei si perioadei în schema bloc se folosesc

aproximativ aceleasi blocuri componente, în practica se realizeaza numaratoarele numerice
care, pe lânga cele doua functii, permit si masurarea raportului frecventelor sau perioadelor, a
diferentei acestora etc.
3. Masurarea impedantelor
Impedanta este o caracteristica a elementelor de circuit electric care permite determinarea

raspunsului circuitelor în curent alternativ.
În complex, impedanta se exprima prin relatia:
Z=R=jX
unde: R reprezinta rezistenta electrica si caracterizeza elementul de circuit în ceea ce priveste

puterea activa disipata (pierderile), X –reactanta electrica si caracterizeza elementul de circuit
în ceea ce priveste puterea reactiva (energia acumulata în câmp electric sau magnetic), iar
Daca rezistenta electrica este întotdeauna pozitiva, reactanta poate fi pozitiva, în cazul
inductivitatilor sau negativa, în cazul capacitatilor.
Inversul impedantei îl reprezinta admitanta electrica:
unde: G reprezinta conductanta electrica, iar B – susceptanta electrica.
Masurarea elementelor de circuit se poate face în curent continuu – când se determina numai
rezistenta (conductanta) electrica – sau în curent alternativ, când pot fi determinate ambele
componente ale impedantei (admitantei).
3.1. Ohmmetre

Principiul de functionare al ohmmetrelor deriva din metodele volt-ampermetrice de masurare

a rezistentelor, metode ce au la baza legea lui Ohm. Ideea de baza la constructia ohmmetrelor
consta în faptul ca pentru unele elemente galvanice, cum sunt bateriile de tip Leclanche¾,
tensiunea electromotoare ramâne aproximativ constanta, consumul si respectiv, îmbatrânirea
bateriei conducând, în special, la cresterea rezistentei interioare.
Dupa modul de conectare al sursei de tensiune, al ampermetrului si al rezistentei necunoscute,

ohmmetrele pot fi; serie sau paralel.
Fig.3 Ohmmetrul serie.
1. a) Ohmmetrul serie are schema din figura 3, în care rezistenta variabila Rv are rolul de a
compensa eventualele modificari ale rezistentei interne a sursei de alimentare ri sau
rezistenta cablurilor de legatura. Pe baza schemei se poate scrie:
Din relatie se observa ca pentru Rx = 0 W curentul din circuit are valoarea maxima si trebuie sa
fie egala cu valoarea nominala a curentului dispozitivului (relatie ce foloseste si la calibrarea
ohmmetrului), iar pentru Rx = ¥ W curentul prin dispozitiv devine nul; o valoare importanta,
care indica domeniul de masurare, o reprezinta valoarea rezistentei masurate la mijlocul scarii
gradate si care este egala cu rezistenta vazuta dinspre exterior la bornele ohmmetrului.
Fig. 4 Ohmmetrul paralel.
1 b) Oh t l l l
https://elearning.bestcor.ro/course-status/#
h di fi 4 î i t t i bil l i l î 5/10
1. b) Ohmmetrul paralel are schema din figura 4, în care rezistenta variabila are acelasi rol ca în
schema precedenta. Pe baza schemei se poate scrie:
Se observa ca în acest caz rezistenta necunoscuta joaca rolul unui sunt pentru instrumentul de
masurat, rezultând ca 0 W va fi la începutul scarii gradate, iar ¥ W la sfârsitul scarii gradate; si în
acest caz, o valoare importanta, care indica domeniul de masurare, o reprezinta valoarea
rezistentei masurate la mijlocul scarii gradate si care este egala cu rezistenta vazuta dinspre
exterior la bornele ohmmetrului.
În practica se prefera folosirea ohmmetrelor serie deoarece daca nu se masoara, nu se

consuma energie de la sursa de alimentare.
3.2. Punti de curent alternativ
Pentru a deduce conditia de echilibru a unei punti electrice se considera o schema de

masurare prin comparatie a doua tensiuni, ca în figura 5.
Fig. 5 Schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni.
Caderea de tensiune la bornele indicatorului de nul, consideratcu impendanta de intrare

infinta, este:
Fiind o metoda de comparatie, care poate fi si metoda de nul, schema permite obtinerea unei
precizii ridicate. Daca în locul celor doua surse se foloseste o singura sursa, se obtine schema
unei punti electrice (figura 6) formata din patru impedante.
Fig. 6 Schema unei punti electrice.
Puntea are doua diagonale: diagonala CD, la care se conecteaza sursa de alimentare U, se
numeste diagonala de alimentare, iar diagonala AB, în care se conecteaza indicatorul de nul IN,
se numeste diagonala de masurare.
Tensiunea de dezechilibru ce apare în diagonala de masurare se obtine din relatia:
La echilibru UAB = 0, de unde rezulta:
Z2Z3-Z1Z4=0
relatie independenta de tensiunea de alimentare, în care intervin numai impedantele din

punte; rezulta ca, daca una dintre impedante este necunoscuta, ea poate fi determinata în
functie de celelalte impedante (cunoscute) din punte, din conditia ce rezulta de la echilibru. În
practica, puntea se foloseste la masurarea impedantelor necunoscute folosind, de obicei, o
impedanta dintr-un brat al puntii reglabila, cu ajutorul careia se realizeaza echilibrarea.
Daca se presupune ca impedanta necunoscuta este Zx=Z1, si se alege Z3 ca referinta, se poate

scrie:
Puntea obtinuta se numeste punte de raport. Daca Z2 si Z4 sunt rezistente pure, pentru ca în
conditia de echilibru sa nu apara si frecventa tensiunii de alimentare, este necesar ca Zx si Z3 sa
fie de acelasi tip (ambele inductive sau ambele capacitive).
Daca se alege impedanta Z4 ca referinta, din relatie se obtine:
relatie ce reprezinta conditia de echilibru pentru puntea de produs; daca impedantele Z2 si Z3

sunt rezistente pure, pentru ca echilibrul sa nu depinda de frecventa, este necesar ca Zx si Z4
sa fie impedante de natura diferita (una inductiva si cealalta capacitiva).
De remarcat faptul ca relatia corespunzatoare conditiei de echilibru nu se schimba daca se

inverseaza între ele cele doua diagonale ale puntii.
Întrucât trebuiesc îndeplinite practic doua conditii simultan, rezulta ca pentru echilibrarea
puntilor de curent alternativ sunt necesare doua elemente reglabile, de obicei, unul rezistiv si
unul reactiv (reglaj de amplitudine si faza). Alegerea elementelor reglabile se face astfel încât
sa se asigure o viteza de realizare a echilibrarii maxima (se spune ca unghiul de convergenta al
puntii sa fie p/2).
În general, puntile de raport si cele de produs prezentate anterior necesita atât rezistente cât si
condensatoare reglabile în limite largi, ceea ce constituie un dezavantaj din punctul de vedere
al preciziei si respectiv, al pretului de cost. Realizarea unor precizii superioare la preturi de cost
acceptabile este posibila utilizând punti cu transformatoare, care provin din puntile de raport la
care doua brate alaturate au fost înlocuite cu doua bobine ce constituie secundarul unui
transformator (figura 7).
Fig. 7 Punte cu transformator.
se obtine pentru Re{F} = 1, adica Z1=Z2 si este egala cu 1/4. Conditia de mai sus implica de altfel
egalitatea tuturor impedantelor din punte.
Pentru Re{F}= -1, sensibilitatea relativa a puntii tinde catre infinit; acest caz este întâlnit la
puntile de rezonanta pentru care conditia de echilibru este dependenta si de frecventa.
Puntile de curent alternativ se folosesc în practica atât ca punti echilibrate, cât si în regim
neechilibrat, pentru masurarea impedantelor sau, respectiv, a variatiilor de impedanta ; puntile
neechilibrate se folosesc, cu precadere, la masurarea electrica a marimilor neelectrice.
Indicatoarele de nul sunt voltmetre electronice; în unele aplicatii, de obicei la puntile

capacitive, se prefera si ampermetrele.
Pentru reducerea influentei perturbatiilor se folosesc voltmetre cu proprietati selective. În

multe aplicatii, pentru masurarea tensiunii de dezechilibru a puntii se folosesc aparate de
masurat cu detectoare sincrone (sensibile la faza) care prezinta avantajul, pe lânga eliminarea
sau reducerea efectului perturbatiilor, si al indicarii sensului de variatie a impedantelor din
punte în raport cu valoarea corespunzatoare echilibrului.
Daca toate impedantele din punte sunt înlocuite cu rezistente, puntea poate fi alimentata si în
curent continuu, obtinându-se puntea de curent continuu (puntea Weatstone), reprezentata în
figura 8; în acest caz, ca indicator de nul se poate folosi si un galvanometru .
Fig. 8 Punte de curent continuu
Tensiunea din diagonala de masurare a puntii este:
Din conditia de echilibru a puntii, UAB= 0, rezulta:
si deci, pentru echilibrarea acestei punti este necesar un singur element reglabil.
În aceste conditii rezulta ca în diagonala de masurare se obtine o tensiune de dezechilibru

proportionala cu variatia relativa a rezistentei. Îmbunatatirea liniaritatii puntii de c.c. este
posibila prin:
a) alimentarea puntii de la o sursa de curent constant;
b) folosirea puntilor cu brate neegale;
Pentru unele aplicatii se pot folosi puntile active care au în compunerea lor amplificatoare
operationale.

3 Masurarea Marimilor Electrice Pasive

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 Masurarea Marimilor Electrice Pasive

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.

MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

Pentru masurarea frecventei pot fi folosite:

Fig. 1 Schema de principiu a unui frecventmetru numeric.

Cele doua semnale provenite de la iesirea formatorului de impulsuri si a divizorului de

Din relatie rezulta ca numarul de impulsuri înscris în numarator va fi proportional cu frecventa

Rezulta o eroare absoluta de masurare a frecventei:

de unde se poate obtine eroarea relativa de masurare:

Fig. 2 Masurarea numerica a perioadei.

Formatorul de impulsuri, FI genereaza câte un impuls pentru fiecare perioada T0 a semnalului

Daca Nx este numarul continut în numaratorul N, corespunzator trecerii impulsurilor cu

Deorece în cadrul for matorului de impulsuri nu se foloseste, de aceasta data un trigger

Având în vedere faptul ca la masurarea frecventei si perioadei în schema bloc se folosesc

Impedanta este o caracteristica a elementelor de circuit electric care permite determinarea

În complex, impedanta se exprima prin relatia:

unde: R reprezinta rezistenta electrica si caracterizeza elementul de circuit în ceea ce priveste

Inversul impedantei îl reprezinta admitanta electrica:

unde: G reprezinta conductanta electrica, iar B – susceptanta electrica.

3.1. Ohmmetre

Principiul de functionare al ohmmetrelor deriva din metodele volt-ampermetrice de masurare

Dupa modul de conectare al sursei de tensiune, al ampermetrului si al rezistentei necunoscute,

Fig. 4 Ohmmetrul paralel.

În practica se prefera folosirea ohmmetrelor serie deoarece daca nu se masoara, nu se

3.2. Punti de curent alternativ

Pentru a deduce conditia de echilibru a unei punti electrice se considera o schema de

Fig. 5 Schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni.

Caderea de tensiune la bornele indicatorului de nul, consideratcu impendanta de intrare

Fig. 6 Schema unei punti electrice.

Tensiunea de dezechilibru ce apare în diagonala de masurare se obtine din relatia:

La echilibru UAB = 0, de unde rezulta:

relatie independenta de tensiunea de alimentare, în care intervin numai impedantele din

Daca se presupune ca impedanta necunoscuta este Zx=Z1, si se alege Z3 ca referinta, se poate

Daca se alege impedanta Z4 ca referinta, din relatie se obtine:

relatie ce reprezinta conditia de echilibru pentru puntea de produs; daca impedantele Z2 si Z3

De remarcat faptul ca relatia corespunzatoare conditiei de echilibru nu se schimba daca se

Fig. 7 Punte cu transformator.

Indicatoarele de nul sunt voltmetre electronice; în unele aplicatii, de obicei la puntile

Pentru reducerea influentei perturbatiilor se folosesc voltmetre cu proprietati selective. În

Fig. 8 Punte de curent continuu

Tensiunea din diagonala de masurare a puntii este:

Din conditia de echilibru a puntii, UAB= 0, rezulta:

În aceste conditii rezulta ca în diagonala de masurare se obtine o tensiune de dezechilibru

a) alimentarea puntii de la o sursa de curent constant;

b) folosirea puntilor cu brate neegale;

S-ar putea să vă placă și