28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.

ro

  45 MINUTE INSTRUCTOR
BESTCOR

MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

ACTIVE

1.Masurarea intensitatii curentului electric

2. Masurarea tensiunii electrice

3. Compensatoare de masurare

4. Osciloscopul catodic

    4.1. Tubul catodic

    4.2. Schema bloc a osciloscopului catodic

5 . Masurarea puterii electrice

1. Masurarea intensitatii curentului electric

Masurarea intensitatii curentului electric se face cu ajutorul metodelor de  masurare directe

sau indirecte într-o gama de valori cuprinsa între 10-12 si 104A. Pentru masurarea intensitatii
t l i l t i di t l t
https://elearning.bestcor.ro/course-status/#
i i it l t i t i t d î l t d 1/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
curentului electric dintr-o latura a unui circuit electric este necesara introducerea în latura de
circuit respectiva, a unui ampermetru sau a unui traductor de curent (figura 1), rezultând o
perturbare a functionarii circuitului respectiv.

Fig. 1 Schema pentru masurarea intensitatii curentului electric

Daca se considera rezistenta ampermetrului, Ra si R rezistenta totala a circuitului, eroarea

suplimentara ce apare ca urmare a introducerii ampermetrului în schema este:

de unde rezulta ca pentru erori mici, este necesar ca Ra<<R.

Metodele si mijloacele de masurare a intensitatii curentului electric prezinta particularitati în

functie de nivelul semnalului (intensitati mici sau mari) si de forma curentului electric masurat
(curent continuu sau alternativ, de joasa sau înalta frecventa).

Masurarea curentilor electrici de intensitate mica în c.c. se face cu ajutorul galvanometrelor

magnetoelectrice cu bobina mobila, având constanta de curent mai mica decât 10-6A/div. În
curent continuu, în domeniul 10-6…10-1A, se folosesc ampermetre magnetoelectrice. Deoarece
indicatia acestora este proportionala cu valoarea medie a curentului ce strabate bobina
instrumentului, ele nu pot fi folosite direct si în c.a.

Extinderea domeniului lor de masurare si în c.a. este posibila daca sunt înseriate cu un element
redresor. În figura 2 este reprezentata schema electrica a unui ampermetru cu redresor si
diagramele corespunzatoare ale curentilor.

Fig. 2. a) Schema electrica a unui ampermetru cu redresor si

             b) diagramele corespunzatoare ale curentilor.

Valoarea medie a curentului redresat monoalternanta, pentru un curent sinusoidal, este data
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 2/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

de relatia: , relatie ce permite etalonarea scarii

gradate direct în valori efective ale curentului masurat. În acest caz, se constata o scadere a
sensibilitatii de masurare la mai putin de 1/2 din sensibilitatea de curent continuu.

Dioda D2 este introdusa în circuit pentru a permite închiderea semialternantei negative prin
sarcina.

În curent alternativ de joasa frecventa pâna la 10…20A pot fi folosite si ampermetrele

electrodinamice (care functioneaza si în curent continuu); ampermetrele electromagnetice se
folosesc la masurarea curentilor alternativi pâna la 300A în scheme directe.

Extinderea domeniului de masurare în c.c. pâna la niveluri de ordinul 104A se poate face cu
ajutorul sunturilor; schema unui ampermetru cu sunt este reprezentata în figura 3. Daca
rezistenta ampermentrului este Ra si Ia este curentul nominal, atunci valoarea rezistentei
suntului, Rs necesar pentru masurarea unui curent I, este data de relatia:

unde n=I/Ia este raportul de suntare.

Fig.3 Schema unui ampermetru cu sunt.

În cazul în care I>>Ia se foloseste o metoda indirecta de masurare în care se masoara caderea
de tensiune la bornele unei rezistente de valoare mica numita, de asemenea, sunt (figura 4).

Pentru a reduce influenta rezistentelor de contact, sunturile se construiesc cu 4 borne (BI –

borne de curent, BU – borne de tensiune).

Fig. 4 Schema de masurare indirecta a curentului.

Caderile de tensiune nominale ce se obtin la bornele suntului când acesta este parcurs de
curentul nominal, sunt standardizate, de obicei, la 60 sau 75 mV. Extinderea domeniului de
masurare în c.a. se face cu ajutorul transformatoarelor de masurare de curent, deoarece
sunturile ar avea consumuri energetice prea mari.

Transformatoarele de masurare de curent se caracterizeaza printr-un raport de transformare

nominal:
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 3/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

unde: Ip reprezinta curentul din primarul transformatorului, iar Is – curentul din secundarul
transformatorului.

Schema de conectare a unui ampermetru cu transformator de curent, este prezentata în figura

5 . Pentru ca erorile introduse de transformatorul de curent sa fie minime, este necesar ca
impedanta de sarcina a acestuia, în acest caz, Za sa fie cât mai mica, adica sa lucreze cât mai
apropiat de conditii de scurtcircuit în secundar. Uneori, pentru masurarile operative în
instalatiile electrice de curent alternativ, se folosesc transformatoare de masurare de tip cleste ,
care se conecteaza direct pe cablul parcurs de curentul care se doreste a fi masurat.

Fig. 5 Schema de conectare a unui ampermetru cu transformator de curent.

Masurarea curentilor alternativi de înalta frecventa se face, de obicei, folosind metode indirecte,
traductoarele folosite fiind sunturile de constructie speciala sau traductoarele complexe
formate din rezistente si traductoare de temperatura.

Aplicatia 1:

Se considera un dispozitiv magnetoelectric cu curentul nominal, I0 =100 mA si rezistenta

interioara, Ra= 400W.

Sa se dimensioneze un sunt multiplu care sa permita extinderea domeniilor de masurare la: I1=
1 mA, I2=10mA si I3=100 mA.

Solutie: Schema ampermetrului cu sunt multiplu este prezentata în figura 6. Pentru cele trei
noi domenii de masurare se poate scrie:

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 4/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Rezolvând sistemul de mai sus se obtine: Rs1= 40 W, Rs2= 4 W,

Rs3= 0,44W,

Fig.6 Ampermetru cu sunt multiplu.

2. Masurarea tensiunii electrice

În cadrul masurarilor electrice, masurarea tensiunii are cea mai mare pondere, datorita faptului
ca în acest caz nu se modifica structura constructiva a circuitului electric. Masurarea tensiunii
electrice se face cu metode directe, însa sunt posibile si metode indirecte de masurare. În toate
masurarile de tensiune se urmareste ca prin introducerea mijlocului de masurare – în paralel
între doua puncte din circuit (figura 7) – sa nu se perturbe functionarea acestuia.

Fig. 7 Schema de masurare a tensiunii.

Considerând o sursa de tensiune E, cu rezistenta interioara ri1, eroarea suplimentara ce apare ca

urmare a introducerii voltmetrului în schema de masurare, este:

de unde rezulta ca pentru a avea erori minime este necesar ca Rv>>ri.

În circuitele de curent continuu si alternativ, unde nu sunt necesare precizii prea mari, pentru
masurarea tensiunii se utilizeaza aparatele cu citire directa. Astfel, în circuitele de curent
continuu se folosesc voltmetre construite pe baza dispozitivului magnetoelectric, masurarea
tensiunii facându-se prin intermediul curentului ce parcurge bobina instrumentului. Într-
adevar, daca I este curentul ce parcurge bobina si R0 rezistenta sa interioara, caderea de
tensiune de la bornele instrumentului va fi U=IR0, iar deviatia permanenta:

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 5/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Fig. 8 Extinderea domeniului de masurarela voltmetre.

Extinderea domeniului de masurare se face conectând rezistente aditionale în serie cu

dispozitivul, conform figura 8; voltmetrul V, cu tensiunea nominala, U0 si rezistenta interioara,
Rv, este înseriat cu rezistenta aditionala, Ra pentru extinderea domeniului de masurare pâna la
tensiunea, U. În acest caz, rezistenta aditionala se poate calcula cu relatia:

unde n=U/U0.

Aplicatia 2

Se considera un dispozitiv magnetoelectric care are curentul nominal I0= 50 mA si rezistenta

interioara R0= 400 W; sa se dimensioneze un voltmetru având domeniile de masurare: U1= 1 V,
U2= 10 V si U3= 100 V.

Solutie: Tensiunea nominala a dispozitivului este:

1. 0,02 0 0 0 = × = R I U
Daca se considera rezistentele aditionale înseriate, se poate scrie:

Observatie: Pentru primul domeniu de masurare se poate scrie:

Ca si la ampermetrele magnetoelectrice, extinderea domeniului de masurare în c.a. se face cu

ajutorul unor circuite redresoare.

Dispozitivele electromagnetice si electrodinamice se folosesc la construirea unor voltmetre, în

special pentru curent alternativ, pâna la 1000V.

Pentru masurarea tensiunilor alternative de frecvente mai ridicate se folosesc:

a) voltmetre electronice de valori efective;

b) voltmetre electronice cu diode în clasa B (de valori medii);

c) voltmetre electronice cu diode în clasa C (de vârf).

a) Voltmetrele electronice de valori efective permit masurarea directa a valorii efective a

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 6/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

tensiunii pe baza definitiei termice a valorii efective sau a relatiei:

Voltmetrele electronice bazate pe definitia termica a valorii efective au în compunerea lor

dispozitive de masurare a temperaturii la care ajung unele rezistoare din schema de masurare
ca urmare a puterii disipate de catre acestea, proportionala cu valoarea efectiva a tensiunii
necunoscute. Cele bazate pe relatia de definitie a valorii efective au în compunerea lor
dispozitive de ridicare la patrat, mediere si extragerea radacinii patrate. Voltmetrele electronice
de valori efective sunt aparate complexe, utilizarea lor practica fiind redusa numai pentru unele
aplicatii speciale.

Fig. 9 Voltmetru electronic cu dioda în clasa B.

b) Voltmetrele electronice cu diode în clasa B (de valori medii) au schema din figura 9 si se
caracterizeaza prin aceea ca dioda conduce o jumatate de perioada dintr-un semnal sinusoidal
(numai semialternanta pozitiva). Indicatia acestor voltmetre este proportionala cu valoarea
medie si ele sunt etalonate direct în valori efective pentru forme de unda sinusoidale, conform
relatiei:

Masurarea altor forme de unda nesinusoidale sau cu un continut bogat în armonici cu faze
diferite, conduce la aparitia unor erori suplimentare.

c) Voltmetrele electronice cu diode în clasa C (de vârf) sunt caracterizate prin aceea ca dioda
conduce mai putin decât o jumatate de perioada a unui semnal sinusoidal ca urmare a
încarcarii condensatorului la valoarea de vârf a tensiunii de intrare. Schema de principiu a unui
voltmetru cu dioda în clasa C este prezentata în figura 10, împreuna cu diagramele de tensiuni.

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 7/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Fig. 10 Schema de principiu a voltmetrului cu dioda în clasa C.

Pentru a explica principiul de functionare al voltmetrelor cu diode în clasa C se presupune ca

dioda D este ideala si condensatorul C are conditii initiale nule; daca la intrare se aplica o
tensiune sinusoidala, pentru semialternanta pozitiva, dioda D este direct polarizata, permitând
încarcarea condensatorului cu polaritatea din figura, si deci, tensiunea la bornele
condensatorului va urmari tensiunea de intrare. La un moment dat, dupa ce tensiunea de
intrare a atins valoarea de vârf (punctul A din figura), dioda devine invers polarizata deoarece
tensiunea de la bornele condensatorului este mai mare decât tensiunea aplicata la intrare; în
aceste conditii, condensatorul începe sa se descarce dupa o exponentiala pe rezistenta Rv a
voltmetrului. Descarcarea are loc pâna în momentul în care tensiunea de la intrare devine mai
mare decât tensiunea de la bornele condensatorului (punctul B din diagrama de tensiuni); din
acest moment, dioda se redeschide si permite reîncarcarea condensatorului la valoarea de vârf
a tensiunii (portiunea BC), dupa care procesul se repeta.

Daca se alege constanta de timp a circuitului CRv>>T0, unde T0=1/f0 este perioada semnalului
aplicat la intrare, durata de deschidere a diodei va fi foarte mica si deci tensiunea la bornele
condensatorului se mentine aproximativ constanta, egala cu valoarea de vârf a tensiunii
aplicate la intrare, de unde provine si denumirea de voltmetru de vârf.

Pentru o tensiune sinusoidala se poate scrie:

relatie pe baza careia se etaloneaza voltmetrul. În cazul masurarii altor forme de unda, diferite
de cea sinusoidala, apar erori de masurare ce depind de amplitudinea si faza armonicelor
deoarece nu mai este valabila relatia de etalonare a scarii. La toate tipurile de voltmetre
prezentate, pentru extinderea domeniului de masurare se folosesc amplificatoare de masurare
– pentru masurarea unor tensiuni mici si divizoare de tensiune (atenuatoare) – pentru
masurarea unor tensiuni mari.

Fig. 11 Schema unui divizor de tensiune compensat în frecventa.

Pentru a nu introduce erori suplimentare la modificarea frecventei semnalului de intrare sau a

structurii acestuia, divizoarele de tensiune sunt compensate în frecventa, adica au raportul de
divizare independent de frecventa Schema unui divizor de tensiune compensat în frecventa
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 8/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
divizare independent de frecventa. Schema unui divizor de tensiune compensat în frecventa
este prezentata în figura 11; C0 reprezinta capacitatea de intrare în circuitul ce se conecteaza la
iesirea divizorului, iar C1 este capacitatea de compensare. Se poate scrie:

Din expresie se observa ca raportul de divizare devine independent de frecventa daca:

si are valoarea ca si în curent continuu:

3. Compensatoare de masurare

Compensatoarele de masurare se folosesc la masurarea tensiunilor pe baza unei metode de

comparatie, ele asigurând un grad de precizie superior aparatelor analogice, în special în cazul
masurarii tensiunilor de nivel mic. Compensatoarele pot fi de curent continuu sau de curent
alternativ, ultimele fiind mai putin utilizate în practica.

Dupa modul în care se realizeaza compensarea, ele pot fi cu compensare manuala sau
automata. Compensatoarele automate se clasifica în:

a) compensatoare de tip integral, care contin în cadrul buclei de reactie un bloc integrator,
ceea ce conduce la erori statice foarte mici;

b) compensatoare de tip proportional, la care marimea de comanda a compensarii este direct

proportionala cu eroarea absoluta.

În continuare se prezinta principiul de masurare al unui compensator de curent continuu care

are schema din figura 12.

Schema de masurare contine doua circuite; în circuitul I, format dintr-o sursa de tensiune
etalon, EN si potentiometrul de rezistenta R, se stabileste curentul de lucru, I al
compensatorului. Cel de-al doilea circuit contine sursa de tensiune necunoscuta a carei
tensiune electromotoare, EX este comparata cu ajutorul unui indicator de nul, cu caderea de
tensiune dintre punctul de referinta A si cursorul B al potentiometrului.

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 9/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Fig. 12 Schema compensatorului de curent continuu.

La echilibru, atunci când indicatorul de nul indica zero, se poate scrie:

de unde rezulta ca potentiometrul R poate fi etalonat direct în valori ale tensiunii necunoscute.

Din analiza schemei prezentate se constata ca masurarea se face fara consum de energie de la
sursa EX (IX = 0) si deci, tensiunea masurata este chiar tensiunea electromotoare, independenta
de valoarea rezistentei interne a sursei, RX.

Schema prezinta dezavantajul ca sursa de tensiune etalon trebuie sa debiteze în permanenta

un curent prin rezistenta potentiometrului; înlaturarea acestui dezavantaj se poate face
folosind compensatoare de curent constant, la care masurarea se face în doua etape: în prima
etapa, se calibreaza într-un timp scurt curentul de lucru pe baza unei surse de tensiune etalon,
iar în etapa a doua se realizeaza masurarea propriu-zisa.

Functionarea compensatorului poate fi automatizata daca cursorul potentiometrului este

deplasat de catre un servomotor comandat de tensiunea de eroare DU în sensul minimizarii
acestei erori; deoarece servomotorul îndeplineste în acest caz rolul unui integrator (deplasarea
cursorului conduce la o însumare în timp), rezulta ca se obtine un compensator automat de tip
integral.

Erorile de masurare pentru compensatorele de curent continuu pot fi mai mici de 0,1%.
Compensatoarele de curent alternativ sunt mai putin folosite în practica, deoarece necesita
reglarea a doua marimi: amplitudinea si faza tensiunii de comparatie.

4. Osciloscopul catodic

Cu toate ca osciloscoapele catodice asigura precizii relativ modeste, erorile de masurare fiind
de ordinul 10%, ele au o utilizare deosebit de larga în practica datorita faptului ca permit
vizualizarea unui semnal în functie de timp sau în functie de un alt semnal.

Elementul principal al osciloscoapelor catodice îl constituie tubul catodic, de obicei cu deflexie

electrostatica, datorita faptului ca permite vizualizarea unor semnale de frecventa mult mai
mare decât tubul catodic cu deflexie magnetica.

          4.1. Tubul catodic

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 10/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Tubul catodic cu deflexie electrostatica este compus dintr-un tub de sticla cilindric, terminat în
partea frontala cu un trunchi de con (figura 13), vidat în interior. În partea cilindrica a tubului se
gasesc: tunul electronic – cu ajutorul caruia se produce un fascicul de electroni, dispozitive de
accelerare si focalizare si placile de deflexie ale fasciculului de electroni pe orizontala si
verticala.

Fig. 13 Tubul catodic cu deflexie electrostatica

Tunul electronic este format dintr-un filament F, ce produce încalzirea unui catod K la o
temperatura de ordinul a 1000…1500°C.

Ca urmare a încalzirii catodului, prin efect termoemisiv , sunt emisi electroni care formeaza în
jurul catodului un nor de electroni. Pentru a se obtine un randament emisiv ridicat la
temperaturi nu prea înalte, catodul este acoperit cu anumiti oxizi cu proprietati temoemisive
foarte bune. Peste catod se gaseste un cilindru prevazut cu un orificiu axial, numit grila
Wehnelt, GW; acest electrod are rolul de a lasa sa treaca numai un fascicul îngust de electroni
în directie axiala. Întrucât grila Wehnelt este legata la un potential mai negativ decât catodul,
prin modificarea polarizarii acesteia, este posibil sa se controleze numarul de electroni emisi si
prin aceasta, intensitatea spotului de pe ecranul tubului catodic.

Electronii emisi de tunul electronic sunt accelerati de câmpul electric format de anozii de
accelerare si focalizare A1 si A2, legati la potentiale diferite, de ordinul sutelor de volti; anozii au
forma unor cilindri goi în interior. Cei doi anozi formeaza o lentila electrostatica.

Reglând diferenta de potential dintre cei doi anozi, se modifica distributia câmpului electric,
facând astfel posibila focalizarea spotului pe ecranul tubului catodic.

În continuare, fasciculul de electroni trece printre placile de deflexie pe verticala Py si placile de

deflexie pe orizontala Px; daca între aceste placi se aplica o diferenta de potential, câmpul
electric creat produce devierea fasciculului de electroni, în directie verticala si respectiv,
orizontala. Ca urmare a deviatiei fasciculului de electroni se produce si deviatia spotului pe
ecranul tubului catodic. Pentru o pereche de placi, aceasta deviatie este direct proportionala cu
tensiunea aplicata placilor, lungimea acestora si distanta dintre placi si ecran si invers
proportionala cu distanta dintre ele.

Pentru ca electronii sa aiba o energie cât mai mare, pe partea conica interioara a tubului
catodic este depus un anod de postaccelerare Apa în forma de spirala, cu rezistenta electrica
de circa 10 MW, alimentat la tensiuni de ordinul kV sau zeci de kV fata de masa.
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 11/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

Pe partea frontala a tubului catodic, în interior, se afla o depunere de luminofor, o substanta cu

proprietati fotoemisive (sulfura de zinc cu cupru, aluminiu etc.). Pentru ca circuitul electric
format cu fasciculul de electroni sa se închida, peste stratul de luminofor se depune o folie de
aluminiu sau un strat de acvadag (solutie coloidala de grafit) care este legata electric la anodul
de postaccelerare.

De obicei, tuburile catodice cu deflexie electrostatica pot functiona pâna la frecvente de circa
10 MHz din cauza timpului finit de trecere (timpul de tranzit) a electronilor printre placi; pentru
frecvente mai înalte (peste 50 MHz) se construiesc tuburi speciale, cu placile de deflexie
sectionate si linii de întârziere.

În urma bombardarii luminoforului cu electroni au loc doua fenomene: fluorescenta – care

presupune emisia luminii numai pe perioada bombardarii si fosforescenta – adica emisia
luminii dupa încetarea acesteia. Timpul de persistenta (intervalul de timp în care exista
intensitatea luminoasa dupa încetarea bombardarii ecranului cu electroni) depinde de
luminoforul utilizat (care stabileste si culoarea spotului); persistenta poate fi cuprinsa între
câteva milisecunde si zeci de secunde. Exista constructii speciale de tuburi catodice “cu
memorie”, la care imaginea înregistrata pe ecran poate fi reprodusa chiar dupa câteva zile.

          4.2. Schema bloc a osciloscopului catodic

Schema bloc a osciloscopului catodic este prezentata în figura 14; osciloscopul catodic permite
vizualizarea unui semnal în functie de timp sau vizualizarea unui semnal în functie de un alt
semnal, (exista si osciloscoape care permit vizualizarea concomitenta a mai multor semnale –
osciloscoape cu 2 sau cu 4 canale). Semnalele aplicate la intrarile osciloscopului sunt de regula
tensiuni, însa, folosind traductoare adecvate, pot fi vizualizate si alte marimi electrice sau
neelectrice.

              Fig. 14 Schema bloc a osciloscopului.

Pentru vizualizarea unui semnal în functie de timp , astfel încât axa timpului sa fie orizontala si
uniforma, este necesar ca pe placile de deflexie pe orizontala sa se aplice o tensiune liniar
variabila care sa produca deplasarea spotului (baleierea ) de-a lungul ecranului cu viteza
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 12/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro
a ab a ca e sa p oduca dep asa ea spotu u (ba e e ea ) de a u gu ec a u u cu te a
constanta. Întrucât se doreste ca aceasta imagine sa apara în permanenta pe ecran si totodata
sa fie stationara, este necesar ca aceasta tensiune sa se repete dupa anumite intervale de timp,
corelata ca frecventa si faza cu frecventa si faza semnalului vizualizat, obtinându-se astfel o
tensiune având forma unor dinti de fierastrau (figura 15).

       Fig. 15 Tensiunea generata de baza de timp.

Aceasta tensiune este furnizata de baza de timp, BT a osciloscopului. Ea este formata dintr-o
tensiune liniar crescatoare cu o buna liniaritate, pe durata careia se realizeaza cursa directa,
adica baleierea ecranului de la stânga la dreapta si dintr-o tensiune, de obicei având forma
exponentiala, care formeaza cursa inversa, pe durata careia se realizeaza întoarcerea spotului
din partea stânga în partea dreapta a ecranului. Pe durata cursei inverse, baza de timp
transmite un impuls negativ pe grila Wehnelt care blocheaza fasciculul de electroni, astfel
încât spotul sa nu se observe.

Deoarece semnalul furnizat de baza de timp a osciloscopului este destul de mic, el este
amplificat de amplificatorul pe orizontala Ax pâna la o tensiune suficient de mare, necesara
pentru comanda placilor de deflexie pe orizontala Px; amplificatorul pe orizontala este prevazut
cu iesire simetrica pentru comanda placilor de deflexie pe orizontala.

Acest amplificator are si rolul de a amplifica semnalele aplicate la intrarea Ux în cazul

vizualizarii unui semnal în functie de un alt semnal.

Pentru ca imaginea sa fie stationara pe ecranul osciloscopului este necesar ca între perioada si
faza semnalului de vizualizat si perioada si faza bazei de timp sa existe o buna corelatie, adica
raportul perioadelor sa poata fi exprimat prin numere întregi, iar diferenta de faza sa fie
constanta. Aceasta cerinta este asigurata de blocul de sincronizare, BS care primeste semnalul
de comanda fie din “exterior”, fie din “interior”, de la canalul Y, în functie de pozitia
comutatorului K1. În cadrul acestui bloc se produce un semnal de comanda a declansarii bazei
de timp astfel încât sa se obtina o imagine stationara si de asemenea, se stabileste frontul
semnalului pe care are loc declansarea bazei de timp.

Semnalul de intrare, Uy care urmeaza a fi vizualizat, este aplicat unui circuit de intrare, CI care
este un divizor de tensiune compensat în frecventa, ce are rolul de a asigura o impedanta de
intrare mare si constanta (valori tipice – rezistenta de intrare: 1 MW în paralel cu o capacitate de
intrare de 30 pF) si un raport de atenuare constant, independent de frecventa.

De la iesirea circuitului de intrare, semnalul este aplicat (uneori printr-o linie de întârziere, LÎ),
unui amplificator de banda larga – amplificatorul pe verticala, Ay care îl amplifica pâna la un
https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 13/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

nivel suficient de mare pentru a asigura o deflexie pe verticala corespunzatoare. Acest

amplificator este prevazut cu iesire simetrica pentru comanda placilor de deflexie pe verticala.

Deoarece declansarea bazei de timp prin blocul de sincronizare se face cu o oarecare întârziere,
la unele osciloscoape exista o linie de întârziere prin care se aplica semnalul la intrarea
amplificatorului pe verticala pentru redarea si a detaliilor de început ale semnalului vizualizat.

Daca se realizeaza vizualizarea unui semnal în functie de un alt semnal, atunci la intrarea
amplificatorului pe orizontala se aplica si semnalul Ux prin intermediul comutatorului K2. La
unele osciloscoape este accesibila grila Wehnelt, careia i se poate aplica o tensiune Uz prin care
se comanda intensitatea luminozitatii spotului, realizând astfel modulatia z a imaginii
(principiu folosit în televiziune).

Suplimentar osciloscoapele pot fi prevazute cu circuite de calibrare a amplificarii pe verticala

sau de calibrare a bazei de timp (calibrare în amplitudine si respectiv, în durata).

Prin adaugarea unor blocuri suplimentare se pot obtine osciloscoape cu performante

superioare; astfel, prin introducerea unui comutator la intrarea canalului Y pot fi obtinute
osciloscoape cu 2 sau 4 canale, imaginea obtinându-se prin modulare (chopper) la joasa
frecventa sau prin comutarea alternativa a canalelor pe durata a câte unei perioade a bazei de
timp, la frecvente înalte. În scopul vizualizarii unor detalii ale imaginii, unele osciloscoape sunt
prevazute cu lupe de timp realizate prin introducerea unor baze de timp suplimentare rapide.

Vizualizarea unor semnale de frecvente foarte înalte, mergând pâna la ordinul gigahertzilor, se
poate face cu osciloscopul cu esantionare. Performante superioare, în special în ceea ce
priveste precizia si posibilitatile de prelucrare a semnalelor, se pot obtine cu ajutorul
osciloscoapelor numerice.

5. Masurarea puterii electrice

Puterea electrica este una dintre marimile relativ frecvent masurata în circuitele de curent
continuu, de curent alternativ de joasa si înalta frecventa sau în circuite în impuls, într-un
domeniu de valori de la 10-16 la 109 W.

În curent continuu puterea care se dezvolta în rezistenta de sarcina R se determina prin

produsul dintre curentul I stabilit prin rezistenta de sarcina si caderea de tensiune U de la
bornele acesteia:

P=UI=I2R=U2/R

În curent alternativ se defineste o putere momentana p(t)=u×i, ca produs dintre valorile

momentane ale tensiunii si curentului.

Puterea activa apare ca valoarea medie pe o perioada a puterii instantanee:

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 14/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

În curent alternativ sinusoidal  

se va masura o putere activa, o putere reactiva, si o putere aparenta:

unde U si I sunt valorile efective alte tensiunii si curentului, j este unghiul de defazaj dintre
tensiune si curent, iar R, X si Z reprezinta parametrii sarcinii.

Metodele utilizate la masurarea puterii, directe sau indirecte, depind de circuit, de valoarea
puterii masurate si de frecventa semnalelor.

În circuitele de c.c. sau c.a. monofazat, cu sarcina pur rezistiva, pentru masurarea puterii se
poate utiliza metoda volt-ampermetrica cu aceleasi scheme ce se aplica la masurarea
rezistentelor. Daca se neglijeaza consumul propriu al aparatelor, puterea ce se dezvolta în
rezistenta de sarcina este evident egala cu produsul indicatiilor voltmetrului si ampermetrului;
P=UI. În caz ca acest consum propriu nu poate fi neglijat apare o eroare sistematica de metoda
a carei valoare absoluta este egala cu aceea ce se dezvolta în aparatul care masoara corect. Prin
urmare, pentru a avea erori sistematice de metoda mici, schema „amonte” se va utliza la
masurarea puterilor mult mai mari decât cele ce se consuma în ampermetru, iar schema „aval”,
în cazul în care puterea consumata de voltmetru este neglijabila. Aceasta duce de fapt la
aceleasi conditii ca la masurarea volt-ampermetrica a rezistentelor.

          Masurarea directa a puterilor atât în c.a. cât si în c.c. se face cu wattmetrul. Pentru
constructia de wattmetre se utilizeaza dispozitive indicatoare de produs ca cel electrodinamic
si ferodinamic si mai rar, cel de inductie.

La un wattmetru electrodinamic (ferodinamic), bobina fixa A se face din conductor cu sectiune

mare, corespunzatoare curentului sarcinii si astfel IA=I. Bobina mobila se confectioneaza cu
multe spire si conductor subtire si se conecteaza la tensiunea ce alimenteaza consumatorul în
serie cu o rezistenta, astfel ca circuitul acestei bobine sa aiba caracter pur rezistiv. Datorita
acestui fapt IB =U/RB va fi în faza cu tensiunea U (RB fiind rezistenta întregului circuit de
tensiune al wattmetrului). Ca urmare unghiul j dintre cei doi curenti devine identic cu unghiul j
dintre tensiune si curent si deviatia dispozitivului este:

scara dispozitivului putându-se grada direct în W.

Un wattmetru se caracterizeaza prin curentul nominal, In al bobinei de curent, tensiunea

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 15/16
28.01.2023, 11:36 Incepe cursul - Elearning Bestcor.ro

nominala, Un a bobinei de tensiune si prin valoareaa nominala, cosjn, astfel ca domeniul

nominal al wattmetrului este Pn=InUncosjn. Astfel, constanta wattmetrului devine:

amax fiind numarul maxim de diviziuni.

La majoritatea wattmetrelor cosjn = 1. Se construiesc însa si wattmetre cu cosjn<1 (de ex.: 0,8; 0,2
sau chiar 0,1), care de fapt sunt wattmetre mai sensibile pentru circuite reactive, la aceleasi
marimi nominale de curent si tensiune.

Fig. 16. Schemele de conectare ale unui wattmetru.

Schemele de conectare ale unui wattmetru pentru masurarea puterii în c.c. sau în c.a. sunt
prezentate în figura 16, deosebindu-se o schema „amonte” (figura 16.a) si o schema „aval”
(figura 16.b).

Utilizarea uneia sau a alteia dintre cele doua scheme se face urmarind ca eroarea sistematica
de metoda datorata consumului propriu sa fie minima, la fel ca la schemele volt-ampermetrice
de masurare a rezistentelor. Voltmetrul si ampermetrul din schemele prezentate au rolul de
verificare ca nu se depasesc domeniile circuitelor de tensiune si de curent ale wattmetrului.
Când exista certitudinea ca aceste domenii nu sunt depasite, aceste aparate pot sa lipseasca.

https://elearning.bestcor.ro/course-status/# 16/16