Sistemul internaţional de unităţi

-aplicaţii în biologie şi medicină-

S.I. = sistem practic, coerent, simplu şi raţional structurat cu aplicabilitate în toate domeniile
ştiinţifice şi tehnice.
Unităţile fundamentale – formează un ansamblu coerent de unităţi, adică, un sistem de
unităţi legate mutual prin reguli de inmulţire sau împărţire, fără vreun factor numeric;
se disting trei clase:
- unităţi fundamentale
- unităţi derivate
- unităţi suplimentare

1. Unităţile fundamentale
- metru
- kilogramul
- secunda
- amperul (intensitatea curentului)
- kelvinul (temp termodinamicii)
- molul (cantitatea de substrat)
- candela (intensitatea luminoasă)

2. Unităţile derivate
- sunt definite în funcţie de mărimile fundamentale, relaţiile dintre mărimile derivate şi
mărimile fundamentale, exprimându-se printr-un sistem de ecuaţii

A) Unităţi derivate exprimate în funcţie de unităţile fundamentale

- arie – m2
- volum – m3
- viteză – m/s
- acceleraţie – m/s2
- densitate – kg/m3
- concentraţie – mol/m3
- luminanţă – col/m2

B) Unităţi derivate cu denumiri speciale

- frecvenţa = HERTZ - flux de inducţie magnetică = WEBER
- forţa = NEWTON - inductanţă = HENRY
- presiune = PASCAL - inductanţă magnetică = TESLA
- energie = SOULE - activ unui radionucleol = BECQUEREL
- putere = WATT - doza absorbită de radiaţii = GRAY
- cant de electricitate = COLUMB - flux luminos = LUMEN
- rezistenţă electrică = OHM - iluminare luminoasă = LUX
- capacitate electrică = FARAD - tensiune = VOLT

C) Unităţi derivate care se exprimă folosindu-se denumiri speciale

*Activitatea unui radioizotop – nr de dezintegrări pe unitate de timp
– unitate = BECQUEREL (veche – CURIE)
– conversie = 1Ci = 3,70*1010Bq

1
*Doza absorbată
= coeficientul de energie absorbită uniform de unitatea de masă
= unitate veche: RAD
= unitate nouă: GRAY
= conversia: 1Gy = 100 rad

*Echivalentul dozei
= 2 factori: factorul Cl şi factorul N
= unitate veche: REM
= unitate nouă: SIEVERT
= 1Sv = 100 remi

3. Unităţi suplimentare
- conţine 2 unităţi unitatea şi de unghi plan, RAPIANUL – raport între două unghiuri
unitatea şi de unghi solid, STERADIANUL – raportul între o arie şi
pătratul unei lungimi

APLICARE ÎN BIOLOGIE ŞI MEDICINĂ

a) Toate concentraţiile se exprimă în MOLI sau submultiplii ai molului

b) Toate concentraţiile se raportează la LITRU
c) Presiunea în PASCAL
d) Energia – JOULE
e) Exprimarea mărimii forţei – NEWTON
f) Temperatura – *C
g) Timpul – SECUNDE
h) Rezultatele probelor – fracţii zecimale

Erori de măsurare şi noţiuni elementare de prelucrare statistică a

rezultatelor

1) Erori de măsurare = abaterea valorii măsurate de la valoarea exactă a mărimii ei.

- erorile apar chiar şi atunci când măsurările se efectuează doar pentru o singură mărime.

SURSE DE ERORI:
- modificările în timp ale obiectului sau fenomenului măsurat
- imperfecţiunea organelor noastre de simţ
- instabilitatea atenţiei persoanei care efectuează măsurarea
- aparatele şi metodele de măsurare
- influenţa factorilor externi, din mediu

Obţinerea unor valori diferite este inerentăă procesului de măsurare iar prin calculul erorilor se
poate exprima gradul de precizie al măsurării efectuate. Erorile de măsurare reprezintă diferenţa
dintre valoarea individuală măsurată şi valoarea adevărată. În primul caz eroarea este reală, în al
doilea este aparentă.
Eroare reală: Eroare aparentă
DNr 0 Ni-N (Ni= val individuală) DNa= Ni – N’ (Ni= val individuală)
i= 1,2,3...n (N= val adevărată i= 1,2,3...n (N’= val consid adevărată)

2
 CLASIFICARE
a) sistematice = afectează toate măsurările şi se datoresc preciziei limitate a aparatului sau
influenţei cantificabile a factorilor mediului extern
b) întâmplătoare = afectează numai unele măsurări, datorită fluctuaţiei accidentale a
indicaţiei aparatului de măsură

2) Noţiuni elementare de prelucrare statistică a rezultatelor

* variaţia biologică – variaţia de la un individ la altul
* se datorează faptului că intr-un sistem deosebit de complex precum la organismul viu,
există numeroase variabile ce influenţează diferitele măsurări – curba lui Gauss

Parametrii statici – efectuarea mai multor măsurări directe, în condiţii identice de

măsurare, cunduce la obţinerea unui şir de rezultate diferite. Şirul de valori diferite poate fi
scris:
Ni = (i= 1,2,3...n)
Acest şir cuprinde informaţie numerică cu privire la mărimea cercetată. Prelucrarea
matematică a valorilor obţinute presupune calcularea următorilor parametri statici:

 media aritmetică = raportul dintre suma valorilor individuale şi numărul valorilor

individuale

 deviația medie (DNi) = abaterea fiecărei valori individuale faţă de valoarea medie

 deviaţia standard (6, DS, SD) = medie geometrică a deviaţiilor

 eroare de standard a mediei = utilizat în cazul deviaţiilor

Curba lui Gauss-LaPlase = reprezentarea grafică a frecvenţei valoriloe individuale în

sedia de valori

Proprietăţi:
- cand pop analizată este „normală”, forma curbei tipică iar *.* a fost secţionată, curba este
mai ascuţită, iar dacă sunt abateri, faţă de M, curba este mai aplatizată
- se poate trasa doar pentru cazurile în care pop „normală” are mai mult de 30 de elemente
- 6 indică gradul de omogenitate a valorilor N: faţă de 4.

3) Prezentarea datelor de laborator

* tablarea = formă sistematică de prezentare a rezultatelor care asigură o consultare comodă şi
sintetică a acestora
* reprezentarea grafică a datelor = pentru a avea o viziune imediată asupra fenomenului;
sistem de axe rectangulare sau carteziene: două drepte perpendiculare ce se intersectează
într-un punct ce poartă numele de originea sistemului şi se notează cu O. Pe axa orizontală
se reprezintă valorile normalei independente (timpul ex) iar pe axa verticală se reprezintă
variabila dependentă.

3
 Evaluarea unor mărimi dificil măsurabile prin utilizarea nomogramelor

Nomogramă = constă în reprezentarea grafică într-un plan, formată dintr-un sistem de puncte
şi linii indicând o relaţie dintre două sau mai multe mărimi variabile. Cu ajutorul lor se pot
determina valorile uneia sau unora dintre mărimi, în funcţie de valorile date ale celorlalte
mărimi care intră în relaţia considerată

Clasificare:
- nomograme cu linii concurente = reprezentând ecuaţiile de tipul Z = f(x,y)
- nomograme cu punte aliniate = variabilele apar pe scări funcţionale

Anamorfoză = transformarea unui tip de nomogramă după anumite reguli. Ex: nomograme
pentru indicele masei corporale, pt calculul rapid al suprafeţei cutanate, determinarea
volumului sanguin, plasmatic şi eritrocitar.

1) Nomograma pentru IMC

IMC = m(kg)/h2

2) Nomograma pentru estimarea supreafeţei cutanate

- pentru cazurile arsurilor, când cunoaşterea supreafeţei cutanate afectată de arsură
este necesară pentru întreţinerea tratamentului cât şi pentru producţiei evoluşiei stării
Capul, gâtul, membrele superioare – 9%
Faţa ant + sup trunchi, membrele inf – 18%
Perineu – 1%

3) Nomograme pentru determinarea volumului sanguin, plasmatic şi eritrocitar

4) Nomograme pentru determinarea concentraţiei totale a cateonilor din serul sanguin
5) Nomograme pentru calculul debitului unei perfuzii administrată picătură cu picătură