CURSUL 2

 
ECUATIILE DE CONSERVARE A CANTITATII DE PROPRIETATE
 
 
Prin proprietate se intelege o entitate care se conserva, adica nu poate fi
creata si nici nu poate fi consumata, dar poate fi transportata de la un corp
la altul sau intre doua puncte din interiorul aceluiasi corp. Sunt putine
asemenea entitati. In acest curs ne vom referi doar la trei dintre ele: masa,
momentul si energia termica.
 CURSUL 2
1. Ecuatia generala de conservare a cantitatii de proprietate

Pentru deducerea ecuatiei generala de conservare a cantitatii de proprietate

consideram un volum de control finit V, fig. 1, in care intra niste debite de proprietate
Di si din care ies niste debite de proprietate D e. In interiorul volumului de control au
loc fenomene fizice si/sau chimice care genereaza si/sau consuma proprietate.
Diferenta dintre cantitatea de proprietate generate G si cantitatea de proprietate
consumata C o numim generare neta si o notam cu G net.

Figura 1. Schita pentru deducerea ecuatiei globale

de conservare a cantitatii de proprietate.
 CURSUL 2
Considerind un interval infinitesimal de timp, dτ. Pentru un moment oarecare de timp
τ, ecuatia de conservare a proprietatii se exprima astfel:

 Cantitate de   Cantitate de 
 Cantitate de     Cantitate de   Cantitate de     Cantitate de 
   proprietat e       proprietat e   
 proprietat e       proprietat e    proprietat e       proprietat e 
 int rata in d   existenta la   generatain in d   iesita in d   ramasa la   consumata in d 
   momentul        momentul   d   
   
(1)

Ecuatia (1) se rearanjeaza in forma:

Ramas  Existent  Intrat  Iesit  Gnet (2)

Diferenta din membrul intii este acumularea de proprietate din volumul de control in
intervalul de timp dτ.
Acumularea  Intrat  Iesit  Gnet (3)

Acumularea reprezinta variatia in timp a cantitatii de proprietate din volumul de

control. Ecuatia (3) devine astfel:
d  Cantitatea de 
    Di   De  Gnet (4)
d  proprietat e din V  i e

care reprezinta ecuatie generala de conservare a cantitatii de proprietate.

 CURSUL 2

• Observatie

Cind volumul de control este finit, V, ecuatia se numeste ecuatie globala de conservare a
cantitatii de proprietate. Cind volumul de control este ifinitezimal, dV, ecuatie se numeste
ecuatie locala de conservare a cantitatii de prprietate.
 CURSUL 2
2. Marimile care intervin in ecuatiile de conservare ale masei, momentului si
energiei

In ecuatiile de conservare a masei intervin concentratii si mase si debite.

Concentratia este modalitatea de a exprima compozitia unui amestec. Ea se
defineste ca un raport cantitativ( de volum, masa, moli, echivalenti) intre diversi
componenti ai amestecului. Asadar concentratia unui component A dintr-un amestec
este:

cantitatea decompus A
concentrat ia  (5)
cantitatea deamestec
Cantitatea se poate exprima ca: masa(kg), volum(m3), moli(mol), echivalenti(eval).
Avem deci:
m 3 de compusA
concentrat ie volumetric a  3 (6)
m de amestec
kg de compusA
concentrat ie masica  (7)
kg de amestec
moli de compusA
concentrat ie molara  (8)
moli de amestec
 CURSUL 2

Astfel exprimata, prin ecuatiile (6 – 8), concentratia este o fractie: volumetrica,

masica, molara. Daca fractia se inmulteste cu 100 rezulta concentratia procentuala.
Exista posibilitatea de a raporta si la alt numitor. De exemplu:
m 3 de A
raport volumetric  3 (9)
m de B
kg de A
raport masic  (10)
kg de B
moli de A
raport molar  (11)
moli de B
Alte modalitati de exprimare a concentratiei:
- molaritate = 1 mol de A in 1 litru de solutie – solutie 1m;
- normalitate = 1 echivalent de A in 1 litru de solutie – solutie 1n;
- molalitate = 1 mol de A in 1 kg de solvent – solutie 1 M.
 CURSUL 2
Debitul de proprietate se defineste ca fiind cantitatea de proprietate P care trece
printr-o suprafata oarecare, perpendiculara pe directia curgerii, in unitatea de timp. Se
deosebesc doua tipuri de debite:
dP
- debit momentan: D (12)
d


 1
- debit mediu: D
  D d
0
(13)

In particular, P poate fi: cantitate de substanta(C), energie(E, {J}), moment(mw, (kg

m/s)). Cantitatea de substanta poate fi exprimata ca masa de substanta (kg), volumul
de substanta (m3), moli de substanta(moli).
Debitul D il particularizam astfel: G(debit de masa, (kg/s)), Gv(debit
volumetric(m3/s)), debit molar(mol/s), Q(debit de caldura, (J/s=W)), DM(debit de
moment, (kgm/s2)).
Intre cele trei debite de substanta G, Gv, GM exista urmatoarea relatie:

(14)
In ecuatia (14), M reprezinta masa molara a substantei, sau masa molara medie a unui
amestec de mai multe substanta (kg/mol).
Viteza de curgere este raportul dintre debitul volumetric si aria sectiunii de curgere:
w = Gv/A (15)
 CURSUL 2

Marimile care intervin in bilantul termic sunt: temperatura, cantitatea de caldura,

debitul de caldura, caldura specifica, entalpia.
Temperatura este o marime termodinamica de stare care poate fi definite pe baza
principiului 0 al termodinamicii. Ea da senzatia de cald sau rece si este rezultatul
agitatiei brawniene a moleculelor substantei. Se masoara in grade K, C, F etc.
Cantitate de caldura se masoare in J, iar debitul de caldura, asa cum s-a mai precizat
in J/s = W.
Caldura specifica reprezinta catitatea de caldura necesara unitatii de masa de
substanta pentru a isi marii temperature cu un grad. Unitatea de masura in SI este
J/(kgK).
Entalpia reprezinta cantitatea de caldura continuta in unitatea de masa de substanta. In
SI se masoara in J/kg. Intre caldura specifica si entalpie exista relatia:
h  cs t (16)
Cantitatea de caldura si debitul de caldura pot fi:
- sensibila, cind variaza temperatura corpului cind primeste sau cedeaza caldura,
starea de agregare raminind constanta(neschimbata); debitul de caldura
sensibila se calculeaza cu relatia: Q = Gm cs Δt;
- latenta, cind se modifica starea de agegare a corpului si temperature ramine
constanta; debitul de caldura latenta se calculeaza cu relatia: Q = G r, unde r este
caldura latenta de schimbare de faza;
 CURSUL 2

Regimurile de functionare ale instalatiilor de process. Exista trei regimuri de

functionare ale unei instalatii: continuu sau stationar, discontinuu sau nestationar si
mixt sau pseudocontinuu. Regimul continuu se caracterizeaza prin aceea ca toti
parametrii procesului tehnologic(concentratie, temperature, presiune, debite etc, sunt
constanti in timp. Regimul discontinuu se caracterizeaza prin aceea ca cel putin un
parametru tehnologic variaza in timp. In regimul mixt, unii parametrii sunt constanti
si altii variaza in timp.
 CURSUL 2

3.BILANTUL DE MATERIALE

Bilantul de materiale este o aplicatie a ecuatiei generale de conservare a cantitatii de

proprietate, cind proprietatea care se conserva este masa.

Deducerea ecuatiilor de bilant de materiale. Se considera un volul finit de control

V, fig. 2, in care exista cantitatea m de masa de amestec si in care au loc reactii
chimice care genereaza (produc sau consuma) diversi compusi chimici, exemplu
compusul A, cu viteza neta de generare GA net.

Fig. 2. Deducerea bilantului de materiale

 CURSUL 2
In volumul de control intra debitele masice de amestec Gi, care au concentratiile cAi
in compus A si ies debitele masice Ge, cu concentratiile cAe in compus A.
Ecuatia generala de conservare a proprietatii este:

A  I  E  G net (17)

Si se particulaeizeaza astfel pentru bilantul total de materiale in regim nestationar:

m
  Gi   G e (18)
 i e

In ecuatia (18) generarea neta este zero pentru ca nu se poate genera masa totala.
Bilantul partial al compusului A este:
  m cA 
  Gi c Ai   Ge c A e  G A net (19)
 i e


In regim stationar niciun parametru (c, m) nu variaza in timp. Rezulta ca  0 si

ecuatiile (18) si (19) devin:
 Gi   G e  0
i e
(20)

G c
i
i Ai   Ge c A e  G A net  0
e
(21)
 CURSUL 2

• Dupa regimul de lucru al instalatiei, bilantul de materiale poare fi:

• - bilant in regim stationar;
• - bilant in regim nestationar.
• Deasemnea putem deosebi:
• - Bilant total de materiale – pentru toate materialele si intreaga instalatie;
• - Bilant partial de materiale – pentru un component si intrega instalatie, pentru toti
componentii si o parte din instalatie, un component si o parte din instalatie.

• Observatie. In bilantul de materiale intervin: masa, debite, concentratii etc. Prin

solutionarea ecuatiilor de bilant de materiale se obtine una sau mai multe dintre aceste
marimi.
 CURSUL 2
4. BILANTUL TERMIC

Bilantul termic este o aplicatie a ecuatiei generale de conservare a cantitatii de

proprietate, cind proprietatea este caldura – energia termica.

Deducerea ecuatiei de bilant termic

Figura 3. Deducerea ecuatiei bilantului termic

In volumul de control V din fig. 3, caldura poate intra si iesi in doua moduri diferite:
prin purtatori de caldura(debitele masice de substanta care intra si ies) sau prin
interfata care delimiteaza volumul de control.
 CURSUL 2

Particularizind ecuatia generala de conservare a cantitatii de proprietate, cind proprietatea

este caldura, cu datele din fig. 3 rezulta:


 mh    Gi hi   Ge he   Qi   Qe  Qgnet (22)
 i e i e

Ecuatia (15) descrie un regim de lucru nestationat. Pt regimul stationar, ecuatia devine:

G
i
i hi   Ge he   Qi   Qe  Q gnet  0
e i e
(23)
 CURSUL 2
• Bibliografie
• 1. Bratu, E.A., Operatii unitare in ingineria chimica, vol. I+II, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1984.
• 2. Jinescu, G., Procese hidrodinamice si utilaje specifice in industria chimica, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
• 3. Floarea, O., Dima, R., Procese de transfer de masa si utilaje specific, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984.
• 4. Floarea, O., Smigelschi, O., Calcule de operatii si utilaje in industria chimica,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1966.
• 5. Floarea, O., Jinescu, G., Balaban, C.,, Vasilescu, P., Dima, R., Operatii si utilaje in
industria chimica - Probleme, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980.
• 6. Soare, G., Fundamentele transferului termic, Editura Politehnica, Bucuresti, 2006.
• 7. Soare, G., Fundamentele transferului termic. Culegere de problem, Editura
Politehnica, Bucuresti, 2006.
• 8. Pavlov, K.P., Romankov, P.G., Noskov, A.A., Procese si aparate in ingineria chimica,
exercitii si probleme, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981.
 SEMINARUL 1
•
•   1. Sa se transforme in unitatile sistemului international urmatoarele unitati, mm, cm, km,
ha, km2, l, g, dg, dag, t, ora, anul, kWh, cal, mA.

• 2. Sa se gaseasca dimensiunile constantelor a, b, R din ecuatia de stare a gazelor reale a lui

van der Waals:
•

• 3. Sa se datermine forma generala a ecuatiei care exprima greutatea ca o functie de masa

corpului, ac. gravitationala si inaltimea la care se afla corpul.

• 4. Sa se calculeze fractiile molara si masica a oxigenului din aer.

 SEMINARUL 1

5. Se amesteca 5 kg de solutie apoasa de NaOH (40% pm) cu 2 kg de apa. Care este

concentratia finala a solutiei rezultate?
6. Intrr-un evaporator, fig. 1, se concentreaza 2000 kg/h solutie apoasa de NaOH de la 10% la
40% (pm). Sa se calculeze debitele de solutie concentrata si solvent indepartat sub forma de
vapori rezultate din evaporator.
7. O coloana de rectificare , fig. 2, separa 100 moli/h amestec benzen – toluen cu fractia molara
in benzen 0,4, intr-un distilat cu fractia molara in benzen 0,96 si un reziduu cu fractia molara in
toluen 0,97. Sa se calculeze debitele de distilat si de reziduu.
8. Intr-un rezervor prevazut cu agitator, fig. 3 a), se gasesc 1000 kg apa. La un moment dat se
introduce si se evacueaza simultan cite un debit de 2 kg/s solutia apoasa de H 2SO4 cu
concentratia de 50 %. Sa se calculeze concentratia solutiei la iesirea din rezervor dupa 10
minute de la inceperea procesului. Se neglijeaza variatia proprietatilor de material cu
concentratia.
9. Intr-un rezervor prevazut cu agitator, fig. 3 b), se gasesc 1000 kg apa cu temperatura de 20 0 C.
La un moment dat se introduce un debit de 1 kg/s apa cu temperatura de 70 0 C si se evacueaza
simultan un debit de 2 kg/s solutia apa din rezervor. Sa se calculeze temperatura apei la iesirea
din rezervor dupa 2, 5 si 50 de minute, de la inceperea procesului. Se neglijeaza variatia
proprietatilor de material cu temperatura.
SEMINARUL 1
 SEMINARUL 1

a) Fig. 3. Rezervoare cu agitator b)