1.

Determinarea densitatii

Denistatea unui corp reprezinta masa unitati de volum. Pentru un corp omogen, de masa M si
volum V, denstitatea absoluta este data de relatia:

M
ρ= (1)
V
<SI>=kg/ m 3

La corpurile omogene cu forma geometrica regulate masa se afla prin cantarire iar volumul se
calculeaza cu ajutorul relatiilor cunoscute din geometrie

Nu intotdeauna este posibila determinarea cu precizie a dimensiunilor unui corp si a volumului

In aceste conditii se determina densitatea relativa -d- marimea fizica care reprezinta raportul dintre
densitatea absoluta a acestuia si densitatea unui corp luat drept referinta

Pentru corpurile solide si lichide drept densitate se alege densitatea apei la 4 ℃

Intr-un volum V0 se afla cuprinsa o masa m0 de apa, densitatea relativa a unui corp de masa m si volum
V va fi:

m
V ρ
d= m0
= ρ0
(2)
VO
Densitatea relativa este data de raportul a doua marimi de aceeasi natura, este o marime fizica
adimensionala

daca V=V0 :

m
d= m0 (3)

Aceasta relatie permite definirea densitatii relative ca fiind marimea fizica numeric egala cu masa m a
unui corp si masa m0 a unui volum de apa distilata la 4 ℃

deoarece conform relatiei 2: ρ= ρ 0 ∙d

m
relatia (3) se mai poate scrie: ρ= ∙ ρ0
m0
Densitatea absoluta a unui corp se poate determina cunoscand:

 Masa corpului
 Masa unui volum de apa distilata egal cuc el al corpulu
 Densitatea absoluta a apei la temperatura respectiva

Pentru lichide, densitatea absoluta ρ 0 a apei distilatela 4℃ are valoare maxima si este egala cu
1000 kg/ m 3
 Pentru gaze, drept densitate de referinta se ia densitatea absoluta a aerului la temperatura de 0
℃ si presiunea de 760 mm Hg . Aceasta este 1,293 kg/ m3
Denistatea unui corp depinde de temperatura acestuia

Daca se noteaza ρ 0 densitatea corpului la temperatura de 0 ℃ , densitatea

ρ a acestuia va fi data de relatia :
ρ0
ρ=
1+α ∙ t
α =coeficientul de dilatare termica
1+α∙t = binomul de dilatare terminca

Determinarea densitatii solidelor cu ajutorul picnometrului

In cazul corpurilor cu forma neregulata pentru determinarea densitatii se poate utiliza metoda
picnomerului

Picnometrul = vas din sticla cu volum bine determinat ce poate varia inte 5-100 ml

Vasul se termina cu un gat larg care se inchide cu un dop rodat prevazut cu capilar

La unele picnometre dopul este prevazut si cu un termometru

La fizarea dopului, surprusul de lichid din picnometru curge prin pahar

 Determinarea densitatii solidelor cu ajutorul picnometrului

Se deterimna cu ajutorul unei balante masa m a corpului de studiat si masa M a picnometrului umplut cu
apa distilata far bule de aer

Se introduce corpul in picnometru astfel incat un volum de apa egal cu volumul corpului va iesi din
picnometru

Se determina masa M0 a picnometrului in care se afla corpul si restul de apa ramasa dupa introducerea
corpului

m
d= ( M +m )−M 0

m
ρ= ∙ ρ1
( M +m )−Mo

ρ1= densitatea ape distilate la temperatura la care se efectueaza experimental

  Determinarea densitatii lichidelor cu ajutorul picnometrului

Pentru aflarea densitatii unui lichid cu ajutorul picnometrulu se detemina prin cantarire:

 masa picnometru gol m1

 masa picnometrului lichid cu lichidul de studiat m2
 masa picnometrului cu apa distilata

cum m2-m1 reprezinta masa lichidului de studiat si m-m1 masa apei distillate cuprina in acelasi volum,
densitatea relativa a lichiduului va fi :

m2−m1
d= m−m1

iar densitatea absoluta

m 2−m1
ρ= ∙ρ1
m−m 1
ρ 1=densitatea apei distilatelatemperatura la care s−a efectuat masuratoarea
Determinarea densitatii lichidelor cu ajutorul erometrelor

Folosirea densimetrelor se bazeaza pe principiul lui Arhimede : un corp cufundat intr-un lichid este
impins de sus in joc cu o forta egala cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de catre corp

Un densimetru este alcatuit din:

 un rezervor cilindric R plin cu aer care asigura plutirea instrumentului introdus

 In partea inferioara a rezevrorului R > un rezervor in forma de S in care se introduce un material
greu si face ca centrul de greutate sa se gaseasca in partea inferioara
 In partea superioara rezervorul R se continua cu un tub T gradat, tija care este gradata in unitati
de densitate

Avand greutate constanta, densimetrul se va cufunda pana la o adancime pentru care greutatea
volumului dezlocuit devine egala cu greutatea densimetrului

Pentru folosirea corecta a unui densimetru trebuie determinata mai intai precizia lui, facand-se diferenta
dintre doua diviziuni succesive marcate si se imparte valoarea obtinuta la numarul de diviziuni
nemarcate cuprinse intre cele doua diviziuni marcate

Precizia densimetrelor depinde de volumul rezervorului si de diametrul tijei

Lichidul studiat se introduce intr-un cilindru destul de inalt si larg astfel incat densimetrul sa sa nu atinga
baza si peretii lui

Citirea densitatii se face astfel incat raza vizuala sa fie tangenta la amrginea inferioara a meniscului
discului
 Balanta Mohr Westpol

=dispozitiv cu care se determina valoarea densitatii lichidelor

 Partea principala este o p arghie cu brate inegale sprijinita pe un support S prin intermediul unui
cutit
 Suportul este fixat perpendicular pe placa P care e prevazuta cu suruburi care asigura
orizontalitatea si verticalitatea
 Bratul scurt teste prevazut cu o contragreutate M de care e fizat un ac I1 care executa o miscare
oscilatorie in jurul I2 care e legat de suportul vertical
 Diviziunea zero se afla in planul cutitului iar la diviziunea 10 este fixat de un carlig de care se
suspenda plutitorul P

Unele plutitoare au termometru

Echilibrarea balantei se realizeaza cu ajutorul a 4 mase nemarcate de forma speciala=cavaleri :

 2 cavaleri A
 1 cavaler B
 1 cavaler

1. Se intaleaza balanta pana cand bula de aer este incadrata in centrul marcat al placii P
2. Se aseaza parghia in locasul ei
3. Se suspenda plutitorul la carlig si se introduce lichidul de studiat
4. Se reechilibreaza balanta cu ajuorul celor 4 cavaleri
5. Primul cavaler A se pune pe carlig
6. Daca bratul lung se coboara , densitatea lichidului unitatea
7. Se incearca asezarea cavalerului a la diviziuni mai mici, apoi se fixeaza la cea mai mare diviziune
la care bratul lung ramane ridicat
8. Se pune pe carlig cavalerul B la cea mai mare diviziune
9. Iar apoi cavalerul C pana cand se echilibreaza balanta
10. Pentru lichide mai dense ca apa se folosesc ambii cavaleri A
11. La citirea densitatii se tine cont ca un cavaler A reprezinta unitatea, iar al doilea cavaler A
pozitionat la o diviziunea mai mica decat 10 care indica prima zecimala din valoarea densitatii
12. Cavalerii B si C vor indica a doua si a treia zecimala

Daca tensiunea creste, denistatea scade

2.Evalueare fatcorilor fizici care influenteaza conservarea produselor farmaceutice

 Umiditatea

In functie de temperatura si de presiunea la care se afla, vaporii pot fi saturanti si nesaturanti.

Vapotii saturanti sunt vaporii care se afla in echilibrul dinamic cu lichidul din care provin

Echilibrul dinamic se stabileste atunci cand in unitatea masa de lichid care se transforma in vapori este
egala cu masa de vapori care trec de la sine in lichid

Masa de vapori de apa existenti =umiditatea aerului

Umiditatea se poate exprima in doua moduri:

 Umiditate absoluta =raportul dintre masa m de vapori si volumul V in care se afla acestia

m
U= V

<si>=g/ m3
Un metru cub de aer, la temperatura 0 ℃ si presiunea atmosferica normala (760 Torr) are o masa
egala 1293g. Folosind legea generala a gazeor perfecte, se deduce ca masa unui metru cub de aer, la
presiunea p si la temperatura t este data de relatia:

1293 p
ma= 1+ α ∙t ∙ p 0

α =coeficientul de dilatare a gazelor

In conditii egale de temperatura si presiune densitate vaporilor de apa in raport cu densitatea aerului
este egala 0,622m

Rezulta ca masa unui metru cub de vapori de apa, aflati la temperatura t va fi:

p
mv = 1+ α ∙t ∙ 1,06

p= presiunea partiala a vaporilor de apa in Torr

pentru temperaturi mici, umiditatea absoluta=presiunea vaporilor de apa , relatia se aplica doar in cazul
vaporilor aflati departe de starea de saturatie

pentru a exprima starea de saturare a atmosferei, se foloseste umiditatea relativa

 Umiditatea relativa =raportul dintre presiunea p exercitata de vaporii de apa existenti in

atmosfera la o anumita temperatura si presiunea vaporilor saturanti, corescunzatoare aceleiasi
temperaturi

p m
U= ps = ms

m= masa vaporilor de apa existenti intr-un mediu cub de aer

 ms=masa de vapori saturanti continuti in acelasi volum
nu are unitate de masura,se poate exprima in procente, drept umiditate relativa procentuala :

p
Ur= ps ∙100

Pentru un aer complet uscat, p=0 si Ur=0%

Pentru o atmosfera saturata cu vapori de apa , p=ps si Ur=100%

Presiunea vaporilor de apa din atmosfera se poate calcula determinand punctul de aburire=temperatura
la care vaporii de apa din atmosfera devin saturanti

Determinarea umiditatii aerului

Psihometrul de aspiratie este alcatuit din doua termometre identice fizate intr-un montaj care cuprinde
si un ventilator

 Rezervoarele termometrelor sunt protejate impotriva incalzirii de doua tuburi metalice nichelate
 Intre tuburile metalice se formeaza un strat de aer izolator
 Termometrele sunt aparate de doua placi metalice nichelate
 Rezervorul unuia dintre termometre este infasurat cu o bucata de tifon care se umecteaza cu apa
distilata

Determinarea se bazeaza pe masurarea diferentei intre temperaturile indicate de cele doua termometre

 Valoarea diferntei depinde de gradul de umititate al aerului

 Ventilatorul antreneaza n curent de aer
 Termometrul uscat indica temperatura curentului de aer
 Apa de pe tifonul care infasoara rezervorul celui de al doilea termometru se va evapora cu
absorbtie de caldura deci va indica o temperatura mai mica decat cel uscat
 Scaderea temperaturii este data de viteza de evaporare care e influentata de umiditatea aerului
 In cazul unui aer uscat, viteza de evaporare este mai mare si termometrul umezit va indica o
scadere mai pronuntata a temperaturi
 Pentru un aer umed, viteza de evaporare este mai mica si temperatura mai mica
 Precizia determinarii umititatii aerului depinde de precizia cu care se citesc temperaturile
indicate de cele doua termometre
 Firul din tifon se introduce in rezervorul umplut cu 4/5 apa distilata
 Se mentine aparatul in pozitie verticala fara a fi sprijinit pe partea inferioara si far a atinge cu
mana termometrele
 Cand temperaturile indicate de cele doua termometre se stabilizeaza, se noteaza valorile
temperaturilor
 Se opreste aparatul si se afla umidtatea relativa din tabel si se va gasi valoarea in procente
 Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplului

Termocuplul are avantajul lipsei de inertie si nu influenteaza temperatura mediului studiat

Termocuplul reprezinta o aplicatie sa efectului termoelectric Seebeck

Prin efectului termoelectric seebeck se intelege aparitia unui curent electric in circuitul a doi conductori
metalici de natura diferita , in cazul in care sudurile sunt mentinute la temperaturi diferite .

Tensiunea electromotoare termoelectrica=temt

Aparitia acestui efect se datoreaza faptului ca cele doua metale sunt caracterizate de lucruri de extractie
si concentratii diferite pentru electronii liberi

Termocuplul este un sistem format din doua fire metalice, ale caror suduri se afla la temepraturi diferite

Utilizarea acestuia se bazeaza pe legile efectului Seebeck:

1. Temt seebeck depinde numai de temperaturile contactelor si d enatura celor doua conductoare

2. Daca cele doua metale M1 si M2 ce formeaza termocuplul sunt separate prin alte metale, toata aflate
la aceeasi temperatura, temt este aceeasi ca si in cazul in care cele doua metale sunt sudate direct
=legea metalelor intermediare

Legea temperaturilor succesive: cand cele doua contacte ale unui termocuplu sunt mentinute la
temperaturi succesive , suma celor doua temt succesive = temt care apare cand cele dua contacte se afla
la limita superioara si inferioara

Temt creste direct proportional cu diferenta temperaturilor

e= α ∙ ( t 1−t 2 )=α ∙ ∆t
α =coeficientul de proportionalitate depinde de natura materialelor

Descrierea termocuplului

 Este alcatuit din doua fire confectionate din materiale diferite (ex: aur, argint) sudate intre ele la
capete
 Unul din fire se intrerupe, pentru a introduce instrumentul de masura

Etalonarea unui termocuplu:

 Se aduc cele doua suduri la aceeasi temperatura ( 0 ℃ ¿ si se verifica daca temt indicata este
egala cu 0
 Una ditre suduri e mentinuta la t1=0 ℃ , in timp ce temperatura celeilalte suduri este variata
 Se noteaza temperaturile si se calculeaza temt
 Si se sciru in grafic pe abscisa valorile diferentei de temperatura , iar pe ordonata valorile
corespunzatoare temt
  Unind punctele se obtine curba de etalonare a termocuplului . daca intre crlr doua marimi
reprezentate exista o relatie de directia proportionalitate, curba de etalonare e=f(
∆ t ¿ va fi o dreapta ce va trece prin originea axelor de coordonate
 Din panta s epoate determina sensibilitatea medie a termocuplului:

∆e
α=
∆t
3.Determinarea caldurii specific la corpurile solide

Pentru a ridica temperatura unui corp omogen cu ∆ t grade , se consuma o canttate de caldura Q,
proportionala cu masa m a corpului si cu variatia de temperatura ∆ t

Q=m ∙ c ∙ ∆ t
<Q> si=J(joule) sau caloria
Caloria=cantitatea de caldura furnizata unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu 1
℃
Factorul de proportionalitate c =caldura specifica =marimea fizica numeric egala cu cantitatea de
caldura necesara unitatii de masa dintr-un corp pentru a-si ridica temperatura cu 1 ℃

Q
C= m∙ ∆ t

<c>si= j/kg ∙ k
Un corp are caldura specifica de 1J/kg daca pentru a ridica temperature unei mase de 1 kg din cael crp,
cu 1K este necesara o cantitate de caldura cu 1J

In practica se mai utilizeaza drept unitate tolerate si caloria/gram ∙ grad celsius ( cal/g ∙℃ )
Caldura specifica este caracteristica pentru fiecare substanta si din valoarea ei se poate aprecia gradul de
puritate a unei anumite substante

Din punct de evdere caloric caracteristica fiecarei substante se face prin capacitatea calorica C=
marimea fizica numeric egala cu cantitatea de caldura necesara pentru un corp pentru a-si ridica
temperatura cu 1 ℃

C=m ∙ c
<C>si=J/K
 Calorimetrul are la baza doua principii

1.Principiul echilibrului termic

Daca intr-un sistem izolat se afla in contact corpuri cu temperaturi diferite, acestea ajung la aceeasi
temperatura dupa un anumit interval de timp

2.Principiul schimbului de caldura

In cadrul schimbului de caldura intre corpuri cu temperaturi diferite , cantitatea de caldura cedata de
corpurile care s racesc este egala cu cantitatea de caldura primita de la corp care se incalzesc pentru
sistem izolat

Calorimetrul este alcatuit din doua vase metalice de forma cilcindrca cu diametre dferite

 Vasul interior=vas calorimetric asezat in exterior pe suporturi termoizolante si ramane un strai

izolator de aer=izolator temric
 Capacul izolator are doua orificii pentru termometru si agitator

Determinarea caldurii specifice a unui corp solid

 Se detemina masa corpului studiat cu balanta de pricizie 0,1 g

 Se introduce apa distilata 2/3 in vasul calorimetric si se cantareste determinand masa vasulu i
calorimetric cu apa se afla ma=masa apei
 Se incalzeste corpul pana la t1=100 ℃ masurata cu un termometru
 Se determina t0 a apei cu termometrul de precizie 0,1 ℃
 Se transfera corpul incalzit in vasul calorimetric si se manevreaza agtatorul pana cand t=const
 Se citeste temperatura fundamentala

Cantitatea de caldura a corpului solid este data de relatia :

Q1=m ∙ c (t1-t)
c=caldura specifica a corpului
Caldura primita de la apa si de la vas:
Q2= (m H2O ∙ cH 2 O+mvas ∙ cvas ¿ ∙(t−t 0)
ca=caldura specifica a apei
cv=caldura specifica a calorimetrului

caldura specifica a corpului solid:

 (ma∙ ca+ mv ∙ cv)∙(t−t 0)
C= m ∙(t 1−t )
Pentru a micsora pierderile inerente de caldura, temperatura initiala a apei si a vasulu calorimetric sa fie
cu 2-3 grade < temperatura camerei

Temperatura finala trebuie sa fie cu 3 ℃ peste temperatura ambianta

Caldura specifica = marimea fizica numeric egala cu cantitatea de caldura necesara unitatii de masa
dintr-un corp pentru a-si ridica temperatura cu 1 ℃ si are unitatea de masura J/kg ∙ k

Pentru o substanta data, caldura specifica depinde de

 Starea de agregare
 Structura cristalina
 Temperatura

Caldura specifica este caracteristica fiecarei substante in parte din valoarea acesteia putand-se aprecia si
gradul de puritate a unei anumite substante

In domeniul temperaturii mici se observa o scadere pronuntata a caldurii specifice cu tempertura

4.Fenomene de suprata
 Determinarea coeficientului de tensiune superficiala

In conditii date (temperatura, presiune) pot coexista mai multe stari ale aceleiasi substante

Se poate vorbi in acest caz de suprafete de separare intre diferitele faze ale sistemului

In general o astfel de suprafata=interfata

Fiecare molecula este supusa actiunii fortelor intrameloculare (forte de atractie) ce actioneaza intre
moleculele unui sistem din partea tuturor celorlalte molecule

Intensitatea acestor forte scade rapid pe masura ce distanta dintre molecule creste, fiind influentata de
starea lichida/gazoasa

Fiecare molecula, indiferent de pozitia ei este caracterizata de o sfera de actiune moleculara, o sfera
imaginara delimitata n jurul ei in care se gasesc toate moleculele a cror actiune se face simtita asupra
moleculei considerate

Din punct de vedere al interactiunilor reciproce, moleculele lichidelor se comporta diferit.

Fortele de tensiune superficiala actioneaza perpendicular pe contur fiind orientate spre interiorul
acestuia si sunt direct proportionale cu lungimea conturului stratului superficial depinzand de natura
lichidului , conform relatiei:

F= σ ∙ l
L=lungimea conturului stratului de lichid
σ =coeficientul de tensiune superficiala

Coeficientul de tensiune superficiala este marimea fizica numeric egala cu forta de tensiune superficiala
care se manifesta pe unitatea de lungime a conturului, este caracteristica pentru fiecare lichid in parte,
micsorandu-se la cresterea temperaturii

<si>=N/m sau J/ m 2

Metoda stalagmometrica
Face parte din metodele dinamice

Datorita tensiunii superficiale, curgerea unui lichid dintr-un capilar nu este continua ci sub forma de
picaturi

Picatura se formeaza in partea inferioara tunului capilar si este mentinuta de forta de tensiune
superficiala a lichidului

Pe masura curgerii lichidului, columul picaturii creste s in momentul cand greutatea ei devine egala cu
forta de tensiune supericiala se desprinde si cade

m ∙ g=2 ∙ π ∙r ∙ σ
m=masa picaturii
r=raza circumferintei in locul de unde se desprinde picatura
Daca dintr-un volum de lichid se formeaza N picaturi, iar densitatea lichidului este ρ , atunci masa
unei picaturi este:

V
m= N ∙ ρ

Expresia coeficientului de tensiune supericiala:

V ∙ρ∙g
σ=
2∙π ∙r∙ N
Din aceatsa relatie> numarul de picaturi care se formeaza dintr-un volum dat de lichid este invers
proportional cu ceoficientul de tensiune superficiala a lichidului

Deoarece masurarea lui r este dificila se utilieaza o metdoa relativa, folosind drept lichid de referinta apa
distilata , al carei coeficient este cunoscut

Notand cu 1 si 2 marimile ce caracterizeaza lichidul de referinta si lichidul de studiat s epot scrie relatiile

V 1 ∙ ρ1 ∙ g V 2 ∙ ρ2 ∙ g
σ 1=
2 ∙ π ∙r ∙ N 1
si σ 2=
2 ∙ π ∙r ∙ N 2

Daca V1=V2 atunci coeficientul de tensiune superficiala:

N 1∙ρ2
σ 2=σ 1∙
N 2∙ρ1
 Pe baza acestei relatii se poate calcula valoarea coeficientului de tensiune superficiala al unui lichid,
determnand practic numarul de picaturi care se formeaza din volume egale ale lichidului de referinta si
ale lichidului de studiat

Dispozitivul pentru determinarea coeficientului de tensiune superficiala = stalagmometru Traube ce este

format din:

 Un tub din sticla de forma unei pipete prevazut in pareta din mijloc cu un rezervor sferic de
volum bine determinat
 In partea inferioara pipeta este indoita de doua ori in unghi drept
 Inferior al aparatului se termina cu o suprafata plata, orizonatala unde se formeaza si se desprind
picaturile de lichid
 Deasupra si dedesubt a rezervorului sunt gradate cate 40 diviziuni echidistante
 La capatul superior al stalagmometrului se fixeaza un tub de cauciuc cu o seringa care servesc la
aspirarea lichid prin orificul inferior

Practic se determina numarul de picaturi care se formeaza din volumul de lichid curprins intre diviziunea
40 a scalei superioare si diviziunea zero a scalei inferioare ( reperele a si b )

 Se spala stalagmometrul cu apa distilata si se fizeaza in pozitie verticala

 Intr-un pahar berzelius se introduce ¾ apa distilata
 Capatul inferior al stalagmometrului se introduce in lichid si cu ajutorul unei seringi se aspira apa
distilata pana ce nivelul ei depaseste diviziunea 0 a scalei superioare
 Se apasa pistonul seringii pana ce se desprinde o picatura de lichid si se noteaza diviziunea n1 in
dreptul careia se afla nivelul lichidului
 Se manevreaza seringa pana cand se desprinde a doua picatura si se noteaza n2 unde a ajuns
nivelul lichidului
 Diferenta n2-n1=numarul de diviziuni necesare pentru a forma o picatura
 Se lasa liber tubul de cauciuc(se scoate seringa) si se determina numarul n0 de picaturi care se
formeaza dn lichidul cuprins in rezervor intre reperele a si b
 Fie n3=valoarea diviziunii de pe scala inferioara in dreptul careia se afla lichdul dupa
desprinderea ultimei picaturi de lichid din rezervor
 Numarul N de picaturi formate din volumul de lichid cuprins intre reperele a si b se calculeaza :

n 3+ 40−n 2
N=n0 ∙ ∆n

5.Fenomenul de vascozitate
Materia se poate gasi in mai multe stari fizice

Miscarea de agitatie dezordonata depinde de temperatura corpului considerat

Ascestei miscari de agitatie i se poate suprapune o miscare de ansamblu, un fenomen de transport

Fluid=substanta care poate curge sub actiunea unei diferente de presiune sau sub actiunea priopriei
greutati

In aceasta categoria sunt incluse lichidele si gazele

Fluid perfect=fluid fara vascozitatem in cursul lui nu s eproduce nici o disipare de energie mecanica nici
in interiorul fluidului nici la suprafetele prin care se vine in contact cu alte medii

Deci toate moleculele dintr-o sectiune transversala se vor deplasa cu aceeasi viteza

Miscarea fluidelor se deosebeste de rigide prin aceea ca diferitele straturi are aceluiasi fluid se pot
deplasa unele fata de altele

Intre straturile invecinate apar forte de frecare interne

Moleculele dintr-o sectiune transversala se vor deplasa cu viteze diferite

Moleculele care se deplaseaza de-a lungul axul tubului au o viteza maxima , iar pentru celelalte viteza
scade treptat , pe masuna ce ne apropriem de peretele tubului, unde viteza=0

Proprietatea unui lichid de a fi vascoz se caracterizeaza cu coeficientul de vascozitate dinamica η

Forta de frecare F intre doua straturi de lichid cu suprafata comuna S este proportionala cu gradientul
vitezei dv/dr si cu aria suprafete

dv
F=- η ∙ S ∙ dr

Gradientul de viteza (dv/dr) =variatia vitezei pe unitatea de lungime, in directie perpendiculara pe cea a
miscarii

Forta de frecare F are sensul opus de curgere a lichidului

Coeficientul de vascozitate dinamica =marimea fizica numeric egala cu forta de frecare care apare intre
doua straturi vecine de lichid, cu suprafata egala cu unitatea, intre care exista un gradient de
viteza=unitatea, intre care exista un gradient care e egal cu unitatea

<si>=Pa ∙ s

1Pa ∙ s = 1kg/1m ∙1 s

Unitatea de masura pentru η este Poise

1P= vascozitatea acelui lichid care in doua straturi de lichid cu aria de 1 cm 2 , care se afla la o distanta
de 1cm unul fata de celalalt si se deplaseaza cu viteza relativa de 1cm/s, apare o forta de frecare de
10−5 N
Coeficientul de vascozitate cinematica
ηc=marimea fizica numeri egala cu raportul dintrecoeficientul de vascozitate dinamica aunui lichid si densitatea
<CGS> = 1 stokes

Coeficientul difera mult de la un lichid la altul , in cazul gazelor=vascozitate foarte mica

Cunoasterea coeficientului de vascozitate duce la aprecierea puritatii

Determinarea coefcientului de vascozitate a glicerinei prin metoda Stokes

Daca lichidul ar fi perfect (fara vascozitate) , particula s-ar afla doar particulele s-ar afla doar sub actiunea
fortei arhimedice si forta de greutate , iar rezultanta lor ar imprima o miscrae rectilinie uniform
accelerata

Prespupunem ca particula are forma sferica si se deplaseaza cu viteza print-un lichid care s eiintinde
nelimitat in toate directiile, forta de rezistenta data d erlatia Stokes:

F=6π∙η∙r∙v
η=coeficientul de vascozitate al lichidului
r-raza particulei

Relatia lui Stokes se respecta rigos daca viteza particulei are o astfel de valoare incat sa nu se formeze
vartejuri la deplasarea acesteia prin lichid

Daca particula se afla in repaus, forta de rezistenta creste odata cu cresterea fortei de deplasare, pana in
momentul in care suma vectoriala a celor trei forte ce actioneaza asupra particulei va fi egala cu zero
continuare, particula se va deplasa, datorita inertiei rectiliniu si uniform =deplasare in regim stationar

Expresia pentru coeficientul de vascozitate a lichidului:

η=2/9∙(ρ-ρ1)/v∙g∙r^2

Determinarea coeficientului de vascozitate al glicerinei

Se masoara cu ajutorul micrometrului diametrul fiecarei particule solide

Se citeste distanta D dintre cele doua repere fizate pe rigla gradata atasata tubului cilindric

Folosind penseta, se aduce prima particula solida la suprafata lichidului , pe axul cilindrul cat mai
aproape de suprafata libera a lichidului

Se da drumul particulei si in momentul trecerii acesteia prin dreptul primului reper, se porneste
cronometrul

Se determina intervalul de timp in care particula solida parcurge distanta D

Pentru a micsora erorile, ochii observatorului trebuie sa fie la nivelul respectiv.

Viteza de deplasare sa particulei solide dintre doua repere:

V=D/t

D = distanta dintre cele doua repere

T=timpul de cadere a particulei pe distanta D
Se determina coeficientul de vascozitate al gliceirnei cu :

η=2/9∙(ρ-ρ1)/(v∙(1+2,4∙r/R))∙g∙r^2

ρ, ρ1= densitatile particulei si a lichidului

g=acceleratia gravitationala
Descrierea aparatului

 Este alcatuit dintr-un tub cilindirc din sticla fixat pe un rigid in pozitie verticala
 In cilindru se introduce lichidul studiat
 Pe tubul cilindric se fixeaza doua repere, distanta dintre acestea determinandu-se cu ajutorul
unei rigle gradate
 Reperul superior se fixeaza la aproximativ 5 cm sub suprafata libera a lichidului conderandu-se ca
dupa aprcurgerea distantei, viteza de deplasare ramane constanta
 Se folosesc 4-5 particule sferice
 Determinarea coeficientului de vascozitate cu ajutorul vascozimetrului Ostwaldt

In cazul curgerii laminare a unui lichid printr-un tub cilindirc, viteza straturilor de lichid este diferita in
diferite puncte ale sectiunii transversale datorita fenomenului de vascozitate

Debitul volumic=marimea fizica numeric egala cu volumul V de lichid care trece in unitatea de timp
printr-o suprafata perpendiculara pe viteza de curgere:

V
Qv= t

Conform legii Hagen-Poiseuille , in cazul curgerii laminare printr-un tub cilindric, debitul volumic este
prportional cu puterea a4a a razei R a cilindrului si diferenta de presiune ∆ p intre capetele tubului,
fiind invers proportional cu lungimea l a tubului si cu coeficientul de vascozitate η
4
π ∙∆ p∙ R
Qv=
8 ∙ η∙ l
Dar aflarea R, ∆ p , l, V este greud e aflat, deci se foloseste metoda relativa, folosind un lichid cu
η cunoscut

π ∙ ∆ p 1 ∙ R4 π ∙ ∆ p 2 ∙ R4
V1= si V2=
8 ∙ η1 ∙ l 8 ∙ η 2∙ l

Daca V1=V2:
η
∆ p2 t 2
η 2=¿ η 1∙ ∆ p 2 ∙ t 1

daca lichidele curg prin tub doar sub actiunea greutatii lor, ∆ p =presiunea hidrostatica a coloanei de
lichid , de intaltime h:

∆ p 1=ρ 1∙ g ∙ h si ∆ p 2= ρ2 ∙ g ∙ h

Deci :
ρ2 ∙ t 2
η 1=¿ η 1∙ ρ1 ∙ t 1

descrierea vascozimetrului Ostwaldt

este alacatuit din:

 tub de sticla de forma litereu U

 In ramura din dreapta un tub capilar aprox 10 cm
 La capatul superior tubului este un rezervor sferic prevazut cu doua repere a si b
 La capatul superior al ramurii este un tub de cauciuc si o seringa
  Ramura din stanga este alcatuita dintr-un tub cilindric din sticla care preziunta in partea
inferioara un rezervor mai voluminos decat cel superior

Determinarea coeficientului devascozitate cu ajutorul vascozimetrului ostwaldt

 Se spala aparatul cu apa distilata si se fixeaza la stativ in pozitie verticala

 Cu pipeta se introduce in rezervorul inferior apa distilata=lichidul de referinta
 Se aspira apa cu seringa in rezervorul superior pana cand se depaseste reperul a
 Se lasa tubul de cauciuc liber pana cand nivelul ajunge in dreptul reperului b si se determina
timpul t1 de curgere a lichidului intre cele doua repere

6.Crioscopia
Trecerea unei substante din stare lichida in stare solida se realizeaza la o temperatura bine determinata
=temperatura de solidificare care ramane constanta in intregul proces de solidificare

Daca intr-un lichid pur se dizolva anumite substante se constata ca temperatura de solidificare se
micoseara

Variatia temperaturii de solidificare este proportionala cu cantitatea substanta dizolvata in lichid

 In cazul particulelor nedisociate si asociate, fiecare molecula prezinta o particula

 In cazul moleculelor partial disociate, particulele sunt ionii formati si moleculele ramase
nedisociate
 In cazul moleculelor total disociate vor exista atatea particule cati ioni sunt

La un lichid pur/solutie saturata, solidificarea se eproduce simultan in toata masa substantei

In cazul solutiilor nesaturate, la o anumita temperatura incepe solidificarea solventului, iar solvtul
ramane inca nesolidificat

Pe masuna solidificarii solventului, solutia devine mai concentrata si temperatura ei se micsoreaza

Temperatura la care incepe solidificarea solutiei=punct crioscopic

Temperatura la care se termina procesul= punct criohidratic

Pentru solutii saturate si lichide pure, aceste doua temperaturi sunt identice

Pentru solutii nesaturate prezinta importanta determinarea punctului crioscopic

Solutii ale aceluiasi solvent care contin un numar egal de molecule in unitatea de volum au acelais punct
crioscopic, indiferent de natura substantelor dizolvate

Coborarea punctului de congelare al unei solutii este proportionala cu numarul de molecule dizolvate in
unitatea de volum (concentratia sa moleculara)

∆ t=t 0−t 1=k ∙ c m

∆ t=diferenta dintret 0=temperatura de congelare a solventului si temperaturat 1 de congelare a solutiei

Legea lui Raoult:

 c
∆ t=k ∙
M

M= masa moleculara a solutiei dizolvate

c=concentratia procentuala a solutiei
k=constanta criopscopica , depinde de natura solventului
k=numeric egala cu coborarea punctului de congelare a unui solvent in care se
gaseste dizolvata o molecula gram din orice substanta
valoarea ei depinde de caldura latenta de solidificare λ a solventului si de temperatura absoluta T de
topire a acestuia
2
R∙T
k=
1000 ∙ λ

R=constanta generala a gazelor perfecte

Semnificatia fizica a constantei crioscopice molale =kc este aceea de scadere a temperaturi de congelare
a unei solutii de concentratie 1 molal fata de punctul de congelare al solventului pur

Fenomenul de congelare este insotit de degajare de caldura

Suprafuziunea reprezinta starea in care un lichid se afla la o temperatura inferioara temperaturii de

solidificare fara ca aceasta sa fie in stare solida. Se poate realiza prin agitare continua a lichidului in
timpul racirii

Crioscopul beckmann

 Are rolul de a micsora temperatura solutiei de studiat in mod constant si lent si de a realiza
starea de suprafuziune a solutiei de analizat
 Pentru realizarea racirii este prevazut cu un vas A din sticla cu diamentrul 15 cm in care se
introduce amestecul refrigerent
 In aceast amestec se introduc doua eprubete din sticla cu diametre diferite
 Eprubeta inferioara are 2 brate laterale si un dop perforat prin centrul sau in care se introduce
termometrul beckmann
 Stratul de aer din cele doua eprubete permite o racire lenta a solutiei
 Starea de suprafuziune se realizeaza agitand solutia cu ajutorul unei bare magnetice, antrenata
in miscare de rotatie de un magnet sub forma de potcoava
 Pentru masurarea temperaturilor de congelare a solutiilor se foloseste termometrul beckmann

Determinarea punctului de congelare al unei solutii

 Se calculeaza precizia termometrului

  Se verifica daca este reglat in mod corespunzator
 Intr-un balon cotat de 100 ml se realizeaza o solutie de NaCl in apa distilata , cu o concentratie
molaeculara egala cu unitatea
 Se pregateste un amestec refrigerent format din doua parti gheata si o parte NaCl si se introduce
in vasul crioscopului
 In eprubeta crioscopului se introduce bara magnetica si o cantitate din solutie 1M suficienta
pentru a acoperi rezervorul
 Se fixeaza eprubeta in amestecul refrigerent si se pune in functiune intrerupatorul
 Se urmareste coborarea coloanei de mercur in capilarul termometrului
 Dupa ce temperatura devine inferioara punctului crioscopic, incepe procesul de solidificare
 In momentul inceperii congelarii, temperatura creste brusc, ca urmare a degajarii de caldura
 Se noteaza t1 a diviziunii maxime la care se ridica termometrul =punctul de congelare al solutiei
 In final se determina t0 de congelare a solventului pur=apa distilata
∆t=t0-t1
 Se face un grafic, unde pe abscisa se fala concentratia moleculara a solutiilor si pe ordonata
punctul de congelare. Conform legii lui Raoult, dependenta obtinuta trebuie sa fie liniara

7.Topirea substantelor
Topire=trecerea unei substante din stare solida in stare lichida

Fenomenul invers=solidificare

Pentru presiunea constanta, faza solida si lichida se poate gasi in echilibru, la o anumita
temperatura=punct de topire, respectiv solidificare

Prin punct de topire=temperatura la care o substanta se topeste complet

Daca substanta se descompune in timpul topirii=punct de topire/descompunere, iar substanta isi

schimba aspectul

Temperatura de topire/solidifcare variaza cu variatia presiunii exercitate asupra substantei respective

Trecerea unui corp din stare din stare solida in lichida si invers, are loc cu modificarea volumului

 La substante care prin topire isi maresc volumul, cresterea presiunii, determina cresterea
temperaturii de topire
 La substantele care isi micsoreaza volumul,cresterea presiunii determina, o scadere a
temperaturii de topire

Pentru o presiune data, doar substantele cristaline sunt caracterizate de un punct fix de topire

In cazul corpurilor amorfe topirea se produce intr-un interval de temperatura

Trecerea unei substante in stare lichida e posibila doar cand energia miscarii termice este mai mare decat
energia potentiala de interactiune dintre particulele componente

Schimbarea starii de agregare se face cu absorbtie de energie

Energia necesara unei substante de a trece din stare solida in lichida la temperatura de topire=caldura
latenta de topire

Este direct proportioanala cu masa m de substanta si depinde de natura ei

Q= λ ∙ m
λ=constanta de material=calduralatenta specifica de topire =cantitatea de caldura necesara
unitatii de masa dintr-o substanta aflata la temperatura de topire pentru a trece din stare solida in lichida

<si>= J/kg sau kcal/kg

Determnarea caldurii specifice de topire a ghetii

 Se determina prin cantarire masa calorimetrului=m1

 Se introduce in calorimetru apa distilata 2/3 din capacitatea sa si se cantareste
 Se afla masa de apa m2
 Se foloseste apa calda incat sa fie cu 3-4 grade mai mare decat cea a apei
 Cu un termometru se determina valoarea initiala a temperaturii apei si vasului calorimetric=t
 In apa din vasul calorimetric se introduce gheata pastrate intr-un vas cu apa distilata , astfel incat
temperatura amestecului apa gheata sa fie 0 grade , t0=0 ℃
 Cuburile de gheata se sterg bine cu o bucata de tifon
 Se agita incet cu termometrul pana ce gheata se topeste si temperatura se stabilizeaza la o
anumita valoare=temperatura finala θ
 Se cantareste calorimetrul cu toata cantitatea de apa si se determina masa ghetii introduse
 Se calculeaza λ