AnAlizA cAntitAtivă

AnAlizA volumetrică
 Planul temei:

• Clasificarea metodelor cantitative.

• Analiza volumetrică
• Clasificarea metodelor volumetrice
 Clasificarea metodelor cantitative.
Chimia analitică cantitativă, mai exact analiza cantitativă, prezintă informații
cu privire la continutul cantitativ al unui sau altui component intr-un
amestec de substanțe sau probă de analizat.
Scopul analizei cantitative este stabilirea proporţiilor elementelor sau a
grupelor de elemente care formează o substanţă sau un amestec de substanţe.
În baza rezultatelor analizei cantitative, se determină raportul maselor
componentelor amestecului analizat, cantitatea substanţei în soluţie sau
în amestec, compoziţia moleculară a substanţei studiate etc.
Metodele analizei cantitative se clasifică în două mari categorii:
- analiza gravimetrică, prin cîntărirea substanţelor
- analiza volumetrică, prin măsurarea volumelor soluţiilor utilizate;
 Analiza gravimetrică
Metoda analizei gravimetrice se bazează pe legile fundamentale ale
chimiei – legea conservării masei substanței (Lomonosov, 1748), legea
constanței compoziției substanței (Proust,1808) care constă in determinarea
masei componentelor din proba de analizat.
Gravimetria, aşa cum arată şi numele (gravis – greu; metron –măsură)
utilizează pentru stabilirea compoziţiei chimice cantitative a substanţelor
cântărirea.
Sunt cunoscute 2 tipuri de analiză gravimetrică
– prin precipitare
- prin volatilizare sau distilare.
 Analiza gravimetrică
Analiza gravimetrică prin precipitare presupune o serie de operaţii, care sunt efectuat
e într-o anumită succesiune. Cele mai importante sunt:
1) pregătirea substanţei pentru analiză;
2) luarea probei;
3) dizolvarea probei;
4) precipitarea substanței analizate;
5) separartea precipitatului de soluție prin filtrare;
6) spălarea precipitatului;
7) uscarea filtrului şi carbonizarea lui;
8) calcinarea creuzetului fără și cu precipitat pînă la masa constantă;
9) cântărirea produsului final;
10) calcularea şi prezentarea rezultatului.
 Analiza gravimetrică
Analiza prin volatilizare se aplică doar asupra substanțelor ce se supun
volatilizării – la determinarea carbonaților, sulfurilor, unor nitrați, etc.
Aplicarea acestei metode este limitată prin numărul limitat de compuși
volatili, deaceea mai frecvent este aplicată metoda de analiză prin
precipitare.
Metoda de analiză gravimetrică este una din cele mai exacte metode de
analiză chimică.
În analiza gravimetrică, numai rare ori, substanţa cântărită corespunde
cu substanţa determinată. În majoritatea cazurilor produsul cântărit
est e diferit de substanţa determinată.
 AnAlizA volumetricĂ
Principiul analizei volumetrice constă în măsurarea exactă a
volumului soluţiei reactiv (titrantul, soluţia de lucru ) de conc
entraţie exactă şi cunoscută consumat în reacţie cu substanţ
a de dozat (titratul, specia care se titrează).

Analiza volumetrică posedă anumite

priorităţi: rapiditate şi sensibilitate sporită a
analizei; simplitate în operare;
justeţea rezultatelor.
 AnAlizA volumetricĂ
În analiza volumetrică soluțiile substanțelor reactante se grupează conform
schemei:
Soluţiile
/ \
Soluţiile de lucru Soluţiile substanţelor de dozat
(specii de cdozat)  \
Soluţii standard Soluţii standard
primare (titranţi) secundare (titrate)
Soluţiile standard primare (etalon) pot fi preparate în mai multe moduri:
• prin cintărire
• din fixanale
 AnAlizA volumetricĂ
Soluţiile standard primare se folosesc pentru determinar
ea concentraţiei exactă a soluţiilor standard secundare,
care se prepară iniţial de concentraţie aproximativă, apoi se
titrează cu soluţia standard primară.
Precizarea concentraţiei unei soluţii după o altă soluţie
concentraţia căreia e cunoscută şi e exactă se numeşte
standardizare.
Soluţiile de lucru, ale căror concentraţie a fost stabilită prin
titrare, se numesc soluţii titrate.
 AnAlizA volumetricĂ
Pentru standardizarea soluţiilor bazelor alcaline ca substanţe
standard primare se folosesc:
acidul oxalic: H2C2O4.2H2O; ME = 63,035 g/mol.echiv.;
acidul succinic HOOC(CH2)2COOH; ME = 59 g/mol.echiv;
biiodatul de potasiu: KH(JO3) 2; ME = 389,57 g/mol.echiv;
acidul benzenic C6H5COOH, ME = 122 g/mol.echiv.
Preferinţă se acordă acizilor oxalic şi succinic, fiindcă ambii,
fiind recristalizaţi, nu conţin impurităţi şi corespund compoziţiei
chimice.
 AnAlizA volumetricĂ
Pentru standardizarea soluţiilor de acizi se recomandă
următoarele substanţe standard primare:
Carbonat de sodiu anhidru: Na2CO3;
ME = 52,995 g/mol..echiv;
oxalat de sodiu; Na2C2O4; ME = 66,9998 g/mol..echiv;
tetraborat de sodiu (borax): Na2B4O7 . l0H2O;
ME =190,69 g/mol.echiv.
În redoximetrie se folosesc acidul oxalic H2C2O4 .2H2O;
oxalatul de sodiu; Na2C2O4; dicromatul de potasiu
K2Cr2O7 etc.
 Esenţa metodelor volumetrice
Analiza volumetrică ( titrimetrică ) e una dintre metodele chimice de
analiză cantitativă, fiind aplicată pe larg în practica de laborator.
La soluţia de dozat (specia ce se titrează) se adaugă lent cu
picătura soluţiea de reactiv (titrantul) până când substanţele din
Ambele soluţii vor reacţiona complet.
Momentul realizării reacţiei totale este punctul de echivalenţă.
Operaţia principală aplicată în această metodă este titrarea –
adăugarea treptată în picături a soluţiei de lucru în cantitate strict
echivalentă cu cantitatea substanţei de dozat (titratul, specia care se
titrează).
Titrantul este adăugat în proba dizolvată cu ajutorul unei biurete.
 Esenţa metodelor volumetrice

Sfârşitul titrării se poate marca cu substanţe chimice –

indicatori, care îşi modifică o proprietate, vizual
observată prin modificarea culorii la punctul de
echivalenţă sau în jurul punctului de echivalenţă,
precum şi folosind metode instrumentale în care se
înregistrează variaţia caracterictică a unei proprietăţi
fizice.
Clasificarea metodelor volumetrice
Metodele volumetrice pot fi clasificate conform următoarelor criterii:
I. Conform tipului reacţiei chimice, în procesul analizei volumetrice:
- metode acido-bazice (de neutralizare);
- metode bazate pe reacţii de oxido-reducere (redoximetria);
- metode de sedimentare (precipitare);
- metode de formare a compuşilor complecşi (complexonometria).
II. Conform procedeului (modalității) de titrare:
- titrare directă;
- titrare prin retitrare (după rest);
- titrare indirectă.
 Clasificarea metodelor volumetrice
Metoda acido-bazică (de neutralizare) care se bazează pe reacţia dintre acizi şi baze la
baza cărei stă reacția:
H3O+ +OH- = 2H2O sau mai siplu H+ + OH- = H2O
Metoda de neutralizare permite de a determina cantitativ conţinutul acizilor, bazelor,
sărurilor,
care se supun hidrolizei, cât şi al substanţelor ce reacţionează cu ele. Reieşind din
titrantul folosit, metoda de neutralizare se împarte în:
Alcalimetria este aplicată la dozarea acizilor tari şi slabi şi a sărurilor cu hidroliză
acidă, drept titrant servind KOH, NaOH, Ba(OH)2 (mai des este utilizat hidroxidul de
sodiu, datorită costului scăzut).
Acidimetria se aplică la determinarea bazelor tari şi slabe şi a sărurilor cu hidroliză a
lcalină, folosind soluţii de lucru HCl, H2SO4, HCIO4, etc. Cel mai utilizat este acidul
clorhidric, întrucât majoritatea clorurilor sunt solubile în apă. Acidul azotic, fiind
instabil, conţine impurităţi de acid azotos,care distruge unii indicatori.
 Clasificarea metodelor volumetrice
Metodele volumetice prin reacţii de oxido-reducere (redoxometria) se bazează
pe interacţiunea oxidanţilor cu reducători.
De exemplu: 5 Fe2+ + MnO4- +8 H+ = 5 Fe3+ + Mn2+ + 4H2O.
Reducător oxidant

de dozat titrant

Denumirea metodelor de oxido-reducere depinde de natura titrantului utilizat:

permanganatometria – reacţii, în care oxidantul este KMnO4;
iodometria – reacţii, în catre oxidantul este I2, sau reducătorul - ionul de iod I-;
bicromatometria – reacţii, în care oxidantul este K2Cr2O7;
cerimetria – reacţii, în care oxidantul este Ce(SO4)2;
bromatometria – reacţii, în care oxidantul este KBrO3;
titanometria – reacţii, în care reducători sunt sărurile de Ti (III);
vanadatometria – reacţii, în care reducători sunt compuşii vanadiului (III), ş.a.
 Clasificarea metodelor volumetrice

Metode de sedimentare (precipitare) bazate pe reacţii de formare a

compuşilor puţin solubili. Denumirea metodei depinde de natura titrantului
(soluţiei de lucru).
De exemplu: argintometria – titrantul AgNO3
Reacţia constă în sedimentarea ionilor de Ag+:
Ag+ + X--= AgX, în care
X- pot fi Cl-, Br- I- etc.;
mercurometria – titrantul Hg(NO3)2;
rodanometria – titrantul NH4SCN ş.a.
 Clasificarea metodelor volumetrice
Metode de formare a compuşilor complecşi (complexonometria).
În calitate de titranţi sunt folosite soluţiile derivaţilor acizilor
poliaminocarboxilici numiţi complexoni. Într-o titrare complexonometrică,
titrantul este un agent de complexare şi, din reacţia ce are loc, rezultă
formarea unui complex. Un exemplu pentru acest caz este titrarea Cu(II)
cu sarea disodica a acidului etilendiaminotetraacetic (EDTA):
HOOC – H2C CH2 – COOH
\ ∕
N – CH2 –CH2 – N
∕ \
NaOOC – H2C CH2 – COONa
Prin această metodă se pot determina cantitativ ionii me- talelor: Zn2+,
Mg2+, Ca2+, Al3+, Co2+, Fe3+, Cu2+ ş.a., care formează compuşi complecşi
solubili.
 Clasificarea metodelor volumetrice în funcţie de
modalitatea de titrare
Titrare directă – la un volum exact al soluţiei substanţei de dozat (într-un
balon de titrare) se adaugă direct din biuretă soluţia de lucru până la
stabilirea punctului de echivalenţă.
Această metodă este cea mai răspândită în analiza volumetrică şi se
Aplică în acele cazuri, când punctul de echivalenţă poate fi determinat în
mo d direct.
Există şi altă modificare a titrării directe - titrarea directă reversivă.
În acest caz soluţia de dozat se află în biuretă, iar un volum exact al
soluţiei de lucru se transferă în balonul de titrare, adică în acest caz
soluţia de lucru (titrantul) se titrează cu soluţia substanţei de dozat.
 Clasificarea metodelor volumetrice în
funcţie de modalitatea de titrare
Titrare prin retitrare (după rest sau prin diferenţă). Această metodă de
titrare se aplică atunci când prin titrarea directă este imposibilă
determinarea punctului de echivalenţă.
Exemplu: dozarea amoniacului se poate face tratând proba de dozat a
sării de amoniu cu un volum exact de soluţie titrată KOH în exces, după
care excesul de KOH se retitrează cu o soluţie titrată de HCl:
NH4Cl + KOHexes → KCl +
NH4OH KOHexes + HCl → KCl +
H2O
 Clasificarea metodelor volumetrice în
funcţie de modalitatea de titrare
Titrarea indirectă – această metodă ca şi metoda precedentă se foloseşte atunci câ
nd prin titrarea directă este imposibilă stabilirea punctului de echivalenţă.
Prin această metodă la un volum exact al soluţiei substanţei de dozat se adaugă o s
oluţie de lucru auxiliară în exces, iar produsul de reacţie se titrează cu o soluţie de
l ucru standardizată.
Exemplu: dozarea iodometrică a ionilor de Cu2+. Soluţia analizată (de dozat) se tratează cu
un exces de soluţie KI în mediu acid:
2Cu2+ + 4I- → 2CuI↓ + I2
Produsul reacţiei – I2 – se titrează ulterior cu soluţia titrată Na2S2O3.
2Na2S2O3 + I2 → Na2S4O6 + 2NaI
În acest caz produsul reacţiei I2 (substituientul ionilor de Cu2+) se formează în cantitate
echivalentă cu substanţa de dozat Cu2+.
 referințe:
1. Analiza volumetri. Ciclu de prelegeri, Cernega L. Amarii V., Ed.UTM Chişinău,
2002.
2. Analiza volumetrică. Ciclu de prelegeri, Cernega L.Şinic G., Ed.UTM Chişinău,
2006.
3. Vasiliev V Chimia analitică. Metode de analiză gravimetrică şi titrimetrică, vol.l,
Ed, Universitas, 1991, (traducere dîn limba rusă.
4. Chimia analitică. Programa si lucrări de control. Îndrumar metodic pentru
lucrul individual al studenţilor specialităţilor din domeniul tehnologic.
Alcătuitori Verejan Ana, Covaci Ecaterina, Haritonov Svetlana. Chişinău,
UTM, 2013.
5. Chimia analitică. Metode cantitative volumetrice. Îndrumar de laborator.
Chişinău, UTM, 2011.
 Activități de învățare

1. Particularitățile analizei chimice cantitative

2. Clasificarea metodelor de analiză chimică
cantitative
3. Clasificarea metodelor volumetrice conform
tipului de reacție
4. Clasificarea metodelor volumetrice conform
modalității de titrare
5. Solițiile aplicate in analiza volumetrică