Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noțiuni generale
Titrarea este o operație complexă, desfășurată prin adăugarea de cantități (volume) mici de
reactiv în soluția de substanță supusă analizei. Substanța care se analizează poartă denumirea
de titrat sau analit, iar reactivul titrant.
În analiza volumetrică se folosesc numai acele reacții care îndeplinesc condițiile:
Determinarea punctului de echivalenţă se face prin intermediul unui indicator de culoare.La punctul de
echivalenţă are loc transformarea rapidă a culorii, schimbare sesizabilă şi cu ochiul liber
Se definește ca fiind momentul titrării care corespunde adăugării exacte a cantității echivalente
de reactiv necesare reacției selectate pentru determinare. Momentul în care se percepe o
schimbare de natură fizică (culoare, precipitat, fluorescență) se numește punct final al titrării.
Punctul final se poate indica prin:
Mediul de reacție
o Mediu apos -Titrimetrie în mediu apos
o Mediu anhidru -Titrimetrie în mediu anhidru
Se numeşte titru ȋn raport cu substanţa de lucru, sau titru (T), numãrul care aratã cantitatea de
substanţã ȋn lucru exprimatã ȋn grame, conţinutã ȋn 1 ml soluţie.
Rezolvare:
1L=1000ml soluţie…………..sunt……….5,9120gde NaCl
1 ml….………………are…………x
R: T=0,005912 g / ml
2. S-au preparat 250 ml soluţie, prin dizolvarea de 1,3540 g de Na2CO3 chimic pur ȋn apã.
Care este titrul soluţiei: a) ȋn raport cu Na2 CO3 ; b) ȋn raport cu Na2O.
Rezolvare
a) Titrul soluţiei de Na2CO3 – dupã exemplul de mai sus:
Dacã ȋn 250 ml soluţie……sunt………1,3540 g de Na2CO3
Atunci 1ml………………are…………..x (T)
T= 1,3540g/ 250 ml = 0,005416 g Na2CO3 / ml
3. Pentru determinarea titrului unei soluţii de acid clorhidric se iau 20 ml de NaOH cu titrul
0,03982/ml, se introduc ȋntr-un balon cotat de 200 ml şi se completeazã cu apã pânã la
semn. Pentru titrarea a 20 ml din soluţia obţinutã se consumã 18,95 ml din soluţia de HCl,
cãreia i se determinã titrul. Sã se calculeze:a) normalitatea soluţiei de acid clorhidric;b)
factorul de corecţie raportat la normalitate; c) T HCl.
Rezolvare-etape
Cunoaştem:
1.V1 = V iniţial de NaOH=20 ml, cu T=0,03982 / ml ( titrul)
2. V2 = V dupã diluţie = 200 ml ( volumul balonului cotat de 200 ml)
3. V3=V de NaOH folosit la titrare şi care se ia din balonul cotat = 20 ml
4. V4= V HCl consumat la titrarea lui V3 şi care este egal cu = 18,95 ml; are concentraţia
necunoscutã.
Nu cunoaştem:
1. nE g de NaOH, nEg de HCl
2. Cn de HCl; F HCl ; T HCl
Rezolvare
1. Se calculeazã nEg de NaOH din V1:
nEg = m NaOH / Eg NaOH
Eg = M bazã / n grupãri OH;
Eg NaOH = 40 / 1= 40
2. Se calculeazã nEg de NaOH din V2 ( adicã din balonul cotat), observând cã are loc o diluţie de
10 ori, prin raportarea lui 20 la 200. Va scãdea concentraţia de NaOH de 10 ori:
n Eg de NaOH din V2 = nEg de NaOH : 10 = 0,01991: 10= 0,001991
Acest nEg de NaOH se va gãsi ȋn balonul cotat de 200 ml şi ȋn cei 20 ml (V3), care se vor titra cu
18,95 ml de HCl (V4).
3. Se aplicã relaţia de egalitate a echivalenţilor gram din timpul titrãrii, când are loc reacţia
chimicã :
nEg de NaOH din V3 = 0,001991= nEg de HCl din V4
b) Fsoluţiei de HCl
Dacã concentraţia normalã a soluţiei de HCl este 0,1051n, concentraţia normalã a soluţiei etalon
de HCl este 0,1n şi atunci;
FHCl = 0,1051 / 0,1 = 1,051
Titrarea directă a nitriților (azotiților) cu KMnO4 în mediu acid nu este precisă, fiindcă
acidul azotos rezultat prin acidularea probei, se degajă și se descompune în oxizi de
azot, pe lângă faptul că poate reacționa cu oxigenul din aer, astfel se produc pierderi.
Modul de lucru este prezentat în Chimia Analitică.
Baza metodei este reacția redox dintre KMnO4 (oxidant) și NaNO2 (reducător) în
mediu de H2SO4 de concentrație (1:5):
5 N3+ O2– + 2Mn7+ O4– +6H+ = 5N5+O3– +2Mn2+ + 3H2O
Se observă că:
N3+ – 2e– = N5+ oxidare(cedează electroni)
Red Ox-forma conjugată
Mn7+ + 5e– = Mn2+ reducere
Ox Red-forma conjugată
Pentru a egala numărul de electroni vom înmulți prima reacție(oxidare) cu 5 și a doua
reacție (reducere) cu 2. Deci 5 ioni de N3+ vor ceda 10 e– la 2 ioni de Mn7+, rezultând
5 ioni de azotat și 2 ioni de Mn2+.
Azotatul de natriu NaNO3 nu v-a reacționa cu permanganatul de potasiu, fiindcă și el
se comportă ca un oxidant, are azotul la N.O. max +5; el va reacționa numai cu
reducătorii pentru a da reacția:
N+5 + 2 e– = N+3 reacție de reducere (cere electroni)
Ox forma conjugată red.
Problema propusă de un colaborator
O probă de 5 g de azotat de sodiu tehnic, impurificat cu azotit de sodiu se dizolvă la
balon cotat de 250 ml. Din acest balon se iau 10 mL și se tratează cu soluție de acid
sulfuric (după rețeta de lucru) și apoi se titrează cu 15 mL soluție de permanganat de
potasiu 0,01 M. Calculați masele de azotat de sodiu și de azotit de sodiu din probă și
puritatea probei.
REPORT THIS ADPRIVACY SETTINGS
c)Calcule:
c1) Calculam masa de permanganat de potasiu, din 15 mL soluție de permanganat
de potasiu 0,01M, cu ajutorul definiției concentrației molare:
1000 mL (1L) sol………..are 0,01 moli de permanganat de potasiu
Atunci 15 ml au …………….x
x = 15.0,01/1000= 0,15.10-3 moli / 15 mL consumați la titrare
c2) Calculăm pe baza reacției numărul de moli de azotit din 10 mL, ce reacționează
cu 0,15.10-3 moli de permanganat:
Deci 5 moli de azotit….reacționează cu…….2 moli de permanganat
Atunci y moli………reacționează ….cu 0,15/10-3 moli de permanganat
y = 5. 0,15.10-3/ 2 = 0,375 .10-3 moli de azotit/ 10 ml luați din balonul cotat
c3) Calculăm numărul de moli de azotit din balonul cotat de 250 mL:
Daca 10 mL sol…..au 0,375 .10-3 moli de azotit
Atunci 250 mL….au …..z
z = 9,375 .10-3 moli de azotit
c4) Calculăm masa de azotit de sodiu:
1 mol de azotit de sodiu = M = A (Na) + A(N) + 2 A(O)
M azotit de sodiu = 23+14+2.16=23+14+32=69
Daca 1 mol azotit…….are…….69 g/mol
Atunci 9,375.10-3 moli…..au…..a
a = 646,875/1000 = 0,647 g de azotit
c5) Calculăm masa de azotat de sodiu din 5 g de azotat impur:
m azotat de sodiu = 5g- m de azotit(impuritate) =5-0,647 = 4.353 g
c6) Calculăm puritatea probei :
REPORT THIS ADPRIVACY SETTINGS