De te r mi nar e a de nsit ăţi i

1. Noţiuni introductive

Densitatea unui corp reprezintă masa unităţii de volum. Pentru un corp omogen, de masă M şi
volum V, densitatea absolută  este dată de relaţia:

M
ρ=
V (1)

In Sistemul Internaţional, unitatea de măsură pentru densitatea absolută este

kilogram/metru cub (kg/m3).
La corpurile omogene, cu formă geometrică regulată, masa se află prin cântărire, iar
volumul se calculează cu ajutorul relaţiilor cunoscute, din geometrie. Nu întotdeauna, însă, este
posibilă determinarea cu precizie a dimensiunilor unui corp şi, implicit, a volumului acestuia. In
aceste condiţii, se determină densitatea relativă - d - a corpului respectiv, mărime fizică care
reprezintă raportul între densitatea absolută a acestuia şi densitatea unui corp luat drept referinţă.
Pentru corpurile solide şi lichide, drept densitate de referinţă se alege densitatea apei la 4C.
Dacă la 4C, într-un volum V0 se află cuprinsă o masă m0 de apă, densitatea relativă a unui corp
de masă m şi volum V va fi:

m
ρ V
d= =
ρ0 m0
V0 (2)

Densitatea relativă, fiind dată de raportul a două mărimi de aceeaşi natură, este o mărime
fizică adimensională (fără unitate de măsură).
Dacă V = V0, relaţia (2) devine:
m
d=
m0 (3)
 Această relaţie permite definirea densităţii relative ca fiind mărimea fizică numeric
egală cu raportul între masa m a unui corp şi masa m0 a unui volum de apă distilată, la 4C, egal
cu volumul corpului.
Deoarece, conform relaţiei (2):

ρ=d⋅ρ0

relaţia (3) se mai poate scrie:

m
ρ= ⋅ρ
m0 0 (4)

Densitatea absolută a unui corp se poate, în consecinţă, determina cunoscând masa

corpului, masa unui volum de apă distilată egal cu cel al corpului şi densitatea absolută a apei, la
temperatura respectivă.
Densitatea absolută - 0 – a apei distilate, la 4C, are valoare maximă şi este egală cu
1000 kg/m3.
Pentru gaze, drept densitate de referinţă se ia densitatea absolută a aerului, la temperatura
de 0C şi presiunea de 760 mm Hg. Aceasta are valoarea de 1,293 kg/m3.
Densitatea unui corp depinde de temperatura acestuia. Dacă se notează cu 0 densitatea
corpului la temperatura de 0C, densitatea  a acestuia, la temperatura t va fi dată de relaţia:

ρ0
ρ=
1+α⋅t (5)

unde  reprezintă coeficientul de dilatare termică a corpului, iar (1+α·t) reprezintă binomul de
dilatare volumică.

2. Determinarea densităţii cu ajutorul picnometrului

In cazul corpurilor cu forme neregulate (când nu este posibilă aflarea volumului acestora cu
ajutorul formulelor geometrice), pentru determinarea densităţii se poate utiliza metoda
picnometrului.
Picnometrul este un vas din sticlă de volum bine determinat, care poate varia între 5 şi
100 ml. Vasul se termină cu un gât larg, care se închide cu un dop rodat, prevăzut cu un capilar.
La unele picnometre, dopul este prevăzut şi cu un termometru (Figura 1). La fixarea dopului,
surplusul de lichid din picnometru se scurge prin capilar.

Figura 1. Diferite tipuri de picnometre

2.1. Determinarea densităţii cu ajutorul picnometrului

2.1.a. Determinarea densităţii solidelor cu ajutorul picnometrului

Se determină, cu ajutorul unei balanţe, masa m a corpului de studiat şi masa M a picnometrului

umplut cu apă distilată (între nivelul apei şi dopul picnometrului nu trebuie să existe bule de aer).
Se introduce corpul în picnometrul umplut cu apă, astfel încât un volum de apă egal cu volumul
corpului va ieşi din picnometru. Se determină masa M0 a picnometrului în care se află corpul şi
restul de apă, rămasă după introducerea corpului.
Densitatea relativă a corpului se calculează cu ajutorul relaţiei:

m
d=
( M + m )−M 0 (6)
iar densitatea absolută:
m
ρ= ⋅ρ
( M +m )−M 0 1 (7)

unde 1 reprezintă densitatea apei distilate la temperatura la care se efectuează experimentul

(Tabel 1 – secţiunea constante fizice)

2.1.b. Determinarea densităţii lichidelor cu ajutorul picnometrului

Pentru aflarea densităţii unui lichid cu ajutorul picnometrului, se determină, prin cântărire:
- masa picnometrului gol (m1);
- masa picnometrului umplut cu lichidul de studiat (m2);
- masa picnometrului umplut cu apă distilată (m).
Cum m2 – m1 reprezintă masa lichidului de studiat şi m – m1, masa apei distilate, cuprinsă în
acelaşi volum, densitatea relativă a lichidului va fi:

m 2 −m1
d=
m−m 1 (8)
iar densitatea absolută:
m 2 −m1
ρ= ⋅ρ
m−m 1 1 (9)
unde 1 – densitatea apei distilate la temperatura la care s-a efectuat măsurătoarea (Tabel 1 –
secţiunea Constante fizice)
Inaintea fiecărei cântăriri, picnometrul se şterge, în exterior, cu hârtie de filtru.

3. Determinarea densităţii lichidelor cu ajutorul densimetrelor (areometrelor)

Folosirea densimetrelor se bazează pe principiul lui Arhimede: un corp cufundat într-un lichid
este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de către
corp.
Un densimetru este alcătuit dintr-un rezervor cilindric R, plin cu aer, care asigură
plutirea instrumentului introdus într-un lichid (Figura 2). In partea inferioară a acestui rezervor,
se găseşte un al doilea rezervor de formă sferică - S - în care se introduce un material greu (alice
de plumb, sau mercur). In partea superioară, rezervorul R se continuă cu un tub din sticlă T cu
diametru mic, tijă care este gradată în unităţi de densitate.
Materialul introdus în rezervorul S face ca centrul de greutate al densimetrului să se
găsească în partea inferioară, ceea ce determină plutirea densimetrului în poziţie verticală, cu tija
orientată în sus. Având greutate constantă, în cazul în care este introdus într-un lichid,
densimetrul se va cufunda până la o adâncime pentru care greutatea volumului de lichid
dezlocuit devine egală cu greutatea densimetrului.
Scala densimetrelor este gradată la temperatura de 20C, drept unitate de densitate
alegându-se densitatea apei distilate la temperatura de 4C. Diviziunile tijei reprezintă fracţiuni
de g/cm3. In funcţie de natura lichidului căruia trebuie să i se determine densitatea, se folosesc
densimetre diferite. Astfel, pentru lichidele mai dense decât apa, densimetrele au gradaţia 1,000
în partea superioară a tijei, în partea de jos a tijei fiind înscrise gradaţiile de valori mai mari.
Pentru lichidele mai uşoare decât apa, gradaţia 1,000 se află la capătul inferior al tijei, în partea
superioară a acesteia aflându-se gradaţiile mai mici decât unitatea.

Figura 2. Densimetrul utilizat pentru

determinarea densităţii lichidelor mai
dense decât apa

In practică, se construiesc densimetre care se utilizează numai pentru anumite lichide, a

căror densitate nu variază în limite prea mari. Astfel, urodensimetrele folosite pentru
determinarea densităţii urinei au la extremităţile tijei valorile 1,000 şi 1,050, limite între care
poate varia densitatea acesteia în anumite cazuri patologice.
Deoarece densitatea unei soluţii depinde de concentraţia sa, s-au construit densimetre a
căror tijă este gradată direct în unităţi de concentraţie (de ex., alcoolmetrul, lactodensimetrul
etc.).
Pentru folosirea corectă a unui densimetru, trebuie determinată – mai întâi – precizia
acestuia, adică valoarea celei mai mici diviziuni de pe scala sa gradată. Pentru aceasta, se face
diferenţa dintre două diviziuni succesive, marcate şi se împarte valoarea obţinută la numărul de
diviziuni nemarcate, cuprinse între cele două diviziuni marcate.
Precizia densimetrelor depinde de volumul rezervorului şi de diametrul tijei. Pentru un
rezervor de volum dat, precizia densimetrului este cu atât mai ridicată cu cât diametrul tijei este
mai mic. Cu cât precizia este mai mare, cu atât domeniul de densităţi ce poate fi măsurat cu
densimetrul respectiv este mai mic.
Lichidul de studiat se introduce într-un cilindru din sticlă, suficient de înalt şi de larg,
astfel încât densimetrul – odată introdus în lichid – să nu atingă baza vasului şi nici pereţii
acestuia.
După introducerea densimetrului în lichidul căruia trebuie să-i determinăm densitatea şi
după ce acesta rămâne în repaus, se citeşte valoarea diviziunii în dreptul căreia se află meniscul
nivelului lichidului. Această diviziune reprezintă valoarea densităţii lichidului respectiv. Citirea
densităţii se face astfel încât raza vizuală să fie tangentă la marginea inferioară a meniscului
lichidului.
Trebuie avut în vedere, de asemenea, ca temperatura lichidului să nu difere prea mult ( 
5C) faţă de temperatura la care a fost etalonat densimetrul (valoare indicată pe tija acestuia).
In timpul determinării, pe pereţii densimetrului nu trebuie să se formeze bule de aer.
Pentru a evita acest lucru, densimetrul trebuie să fie curat şi uscat, înainte de utilizare.

4. Aplicaţii

a) Aprecierea gradului de puritate

Valoarea densităţii unei substanţe, aflate în stare solidă sau lichidă, oferă informaţii asupra
gradului de puritate a substanţei respective. Abaterile de la valoarea densităţii caracteristice unei
substanţe date se pot datora prezenţei impurităţilor, de aceea determinarea densităţii substanţelor
medicamentoase sau a soluţiilor reprezintă un prim pas în asigurarea calităţii produsului
farmaceutic respectiv.

b) Determinarea conţinutului în alcool pentru diferite preparate

Conţinutul în alcool se poate determina prin trasarea unei curbe etalon (utilizând soluţii cu
concentraţii cunoscute de alcool), cu ajutorul acesteia putându-se determina, cantitativ, alcoolul
din preparatul de studiat.

c) Determinarea anumitor mărimi caracteristice substanţelor

Valoarea densităţii substanţelor permite determinarea anumitor mărimi caracteristice acestora,
precum: refracţia moleculară, puterea rotatorie specifică etc.

De reţinut!
 Densitatea unui corp scade odată cu creşterea temperaturii.
 Determinarea densităţii solidelor se poate realiza cu ajutorul picnometrului, printr-o
metodă indirectă.
 In cazul substanţelor aflate în stare lichidă, densitatea se poate determina fie indirect
(prin metoda picnometrului), fie direct (prin utilizarea densimetrului, metodă ce se
bazează pe principiul lui Arhimede).
 Aflarea densităţii substanţelor permite: aprecierea gradului de puritate a acestora, aflarea
conţinutului în alcool pentru diferite preparate, precum şi determinarea unor mărimi
caracteristice substanţelor (ex.: refracţia moleculară, puterea rotatorie specifică etc.)