Densitatea

DENSITATEA. GENERALITĂŢI

Experimental s-a demonstrat că, la volum egal, corpuri diferite pot avea, în general, mase şi
greutăţi diferite.
De asemenea, la acelaşi volum, o substanţă poate avea masă şi greutate variabilă, în funcţie
de condiţiile de temperatură, presiune, structură moleculară, impurităţi etc.
Proprietăţile fizice care stabilesc dependenţa dintre aceste mărimi variabile ale aceleiaşi
substanţe, sau între corpuri diferite, sunt densitatea şi greutatea specifică.
Densitatea este o mărime caracteristică a tuturor substanţelor, indiferent de starea de
agregare în care se află.
Densitatea unui corp, numită uneori şi masă specifică, notată cu ρ este definită ca raportul dintre
masa sa (m) şi volumul său (V).

ρ = m/V

Densitatea este o marime fizica derivata, care se defineste ca fiind masa unitatii de

volum. Se noteaza cu «  ».

Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional: este 

[ρ]SI = g/cm3

Multiplii si submultiplii se calculeaza tinand cont de multiplii si submultiplii kg,

respectiv  multiplii si submultiplii m, ( ). Se observa ca relatia de legatura intre cele doua
unitati de masura este :

Formula dimensională a densităţii este:[ ρ ] =M  L-3

Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional :
< ρ >SI= kg  m-3
În practică nu se determină masa unităţii de volum în mod direct, ci prin metode comparative,
în raport cu masa specifică a apei. Pentru această valoare se foloseşte denumirea de densitate
relativă, spre a se deosebi de cealaltă, numită densitate absolută.

Densitatea relativă reprezintă raportul dintre masa unui volum de substanţă şi

masa aceluiaşi volum de apă, luate la aceeaşi temperatură.

 Sub formă adimensională se utilizează noţiunea de densitate relativă, ρr, exprimată

prin relaţia :
 ρ - unde ρ este densitatea corpului, iar ρ0 este densitatea
ρ r= unui corp de referinţă
ρ0

Pentru solide şi lichide, corpul de referinţă este apa distilată fără urme de gaze (distilată în vid) la
temperatura pentru care densitatea sa este maximă şi la presiunea normală; pentru gaze, corpul de
referinţă este aerul atmosferic uscat la temperatura de 273,15 grade Kelvin şi presiunea normală.
Dacă se consideră un volum de apă, în condiţiile de mai sus, egal cu volumul V al corpului de
cercetat se obţine:
m
ρ V m
ρ r= = =
ρ0 m0 m0
V

Densitatea relativă rezultă din raportul numeric dintre masa corpului (m) şi masa unui
volum egal de apă distilată la +4°C , m0.
Valoarea densităţii depinde de temperatură şi presiune. Temperatura şi presiunea
influenţează sensibil valoarea densităţii gazelor, dar mai puţin pe cea a substanţelor solide şi
lichide.
Densitatea apei la temperatura camerei este egală cu unitatea

Mijloace de măsurare a densităţii

Măsurarea densităţii pe principiul hidrostatic se poate face:
► cu ajutorul densimetrelor;
► cu balanţa hidrostatică;
► cu balanţa Mohr Westphal.
Măsurarea densităţii prin cântărirea unui volum constant se poate face:
► cu ajutorul picnometrelor;

Densimetrul
Areometrele sunt confecţionate din sticlă şi se compun dintr-un plutitor, o cameră
de lestare pentru menţinerea verticalităţii şi, în unele cazuri, un termometru.
Principiul pe baza căruia se face măsurarea densităţii este acela că adâncimea de
cufundare a unui densimetru variază invers proporţional cu densitatea lichidului.
Valoarea densităţii măsurate cu ajutorul areometrelor depinde de:
 corectitudinea indicaţiilor;
 capilaritatea lichidului.
Pentru lichide netransparente, citirea indicaţiilor se face la partea superioară a
meniscului (lapte, produse petroliere), în vreme ce, pentru lichide transparente, citirea se
face la partea inferioară a meniscului.
Unele areometre sunt prevazute si cu termometre caz in care se numesc
termoareometre.
In functie de densitatea lichidului, areometrul se cufunda mai mult sau mai
putin in lichid. Cu cat densitatea lichidului este mai mica, cu atat areometrul se va
cufunda mai mult in lichid.
Citirea valorii densitatii se face la diviziunea ce se gaseste la linia de separatie
dintre lichid si aer.
In functie de unitatile de masura trecute pe scara areometrelor acestea se
impart in:
a) Densimetre - au pe scara gradata unitati de densitate relativa, la
temperatura de etalonare de 200C). Daca in timpul efectuarii determinarii
temperatura lichidului difera de temperatura de etalonare a densimetrului
si se determina d4t, se poate determina
d420 = d4t + c x (t - 20), unde:

d4t - densitatea relativa la temperatura la care s-a facut

determinarea;

c - coeficientul de temperatura a densitatii

b) Alcoolmetre - au pe scara gradata procentul de alcool pe care il

contine lichidul, corespunzator temperaturii de etalonare
(Figura nr.9). Procentul de alcool se poate exprima ca procent de
masa (arata cate grame de alcool se gasesc in 100 g lichid) sau ca
procent de volum (arata cati mililitri de alcool se gasesc in 100 ml
lichid).Tipul procentului este trecut pe alcoolmet

c)     Lactometre (lactodensimetre) - se utilizeaza pentru determinarea densitatii

relative a laptelui, cu scopul de a se stabili daca este falsificat prin adaos de apa
sau prin extragerea smantanii. Au pe scara gradata unitati de densitate relativa a
laptelui (in jurul valorii 1,30, densitatea normala a laptelui) (Figura
nr.10). Uneori lactometrele pot fi dotate si cu termometre, numindu-se
termolactodensimetre.

Lactometru

Determinarea densităţii substanţelor solide

Determinarea densităţii prin măsurarea volumului şi a masei
 Meoda este aplicată pentru corpuri solide cu forme care permit determinarea volumului
prin măsurarea dimensiunilor şi determinarea masei prin cântărire.

ρ = m/V

Pentru corpuri solide cu forme neregulate la care nu se pot determina volumele prin
măsurarea dimensiunilor, se determină volumul indirect, prin măsurarea volumului de lichid
dislocuit la cufundarea corpului în acel lichid.
Într-un cilindru gradat se introduce apă şi se citeşte volumul,V 0. Se introduce corpul solid
în apă din cilindru şi se citeşte noul volum,V1.
Diferenţa dintre (V1-V0) reprezintă volumul corpului solid,V.
Masa corpului se determină prin cântărire, m.
Densitatea se determină prin raportul dintre masa, m şi volumul corpului, V :

ρ = m/V1 - V0

Fişă de documentare
Determinarea densităţii cu ajutorul balanţei hidrostatice
 Balanţa hidrostatică este asemănătoare cu o balanţă tehnică dar are platanul din dreapta
mai scurt şi prevăzut dedesubt cu un cârlig de care se atârnă corpul care trebuie cântărit. Pentru
determinarea densităţii substanţelor solide se atârnă de cârligul de sub platanul din dreapta printr-
un fir subţire, corpul solid şi se cântăreşte punându-se pe talerul din stânga greutăţile
corespunzătoare. Se introduce corpul solid în apă distilată şi se cântăreşte din nou. Densitatea
substanţei solide se determină cu relaţia:

ρr = m1/m1-m2 ∙ ρa

în care : m1 - masa greutăţii care echilibrează proba în aer, în g

m2 - masa greutăţii care echilibrează proba cufundată în apă distilată, în g

ρa - densitatea apei distilate la temperatur la care se lucrează.

Metoda se bazează pe legea lui Arhimede, conform căreia greutatea unui corp este egală
cu cea a volumului de apă dizlocuit.

Balanţă hidrostatică

Determinarea densităţii lichidelor

Determinarea densităţii lichidelor cu ajutorul areometrelor, densimetrelor ( plutitori
liberi)
 Areometrele sau densimetrele sunt insrumente pentru determinarea densităţii corpurilor
în stare lichidă.
Pentru determinarea densităţii, proba de analizat se introduce într-un cilindru de sticlă,
suficient de larg şi lung; apoi se introduce densimetrul, bine curăţat şi uscat, în lichid, astfel încât
să nu atingă pereţii cilindrului.
Densimetrul se ţine de vârful tijei şi se introduce încet, astfel încât lăsându-l din mână, să
nu se scufunde mai mult decât trebuie să plutească, deoarece prin udare i se măreşte greutatea şi
rezultatul măsurării este mai puţin precis.
Citirea se efectuează privind tangent la suprafaţa lichidului.
Citirea indicaţiilor la densimetre în cazul lichidelor transparente se face la partea
inferioară a mecanismului.
Citirea la partea superioară a mecanismului se foloseşte în cazul lichidelor netrasparente
(colorate).
Pentru o precizie mai mare, citirea se repetă de mai multe ori şi se face media
determinărilor.
Pentru măsurători de precizie se utilizează truse de densimetre cu interval îngust, gradate
la a treia zecimală.

Atenţie!
Atenţie!
Adâncimea
Adâncimeade decufundare
cufundareaa
densimetrului,
densimetrului, variindinvers
variind inversproporţional
proporţional
cu
cudensitatea
densitatealichidului,
lichidului,constituie
constituieoo
măsură
măsurăaadensităţii
densităţiilichidului
lichiduluişişise
seciteşte
citeşte
pe
pescara
scaragradată
gradatădirect
directînînunităţi
unităţide
de
densitate.
densitate.
Aparatura
Aparaturase seutilizează
utilizeazănumai
numaiînîn
perfectă
perfectăstare
starededecurăţenie.
curăţenie.

Aerometru de sticlă:
1- corp plutitor;
2- cameră de lestare;
3- tijă cilindrică;
4- termometru.

Determinarea densităţii relative a lichidelor prin metoda areometrică

Densitatea relativă se determină pe baza legii lui Arhimede,
Principiul metodei care exprimă proporţionalitatea forţei ce impinge un corp
scufundat într-un lichid cu masa volumului de lichid dezlocuit
 de corp.

 Areometru sau densimetru

Aparatură şi materiale  Termometru cu mercur, cu valoarea diviziunilor de
0,5°C
 Cilindru de sticlă, 500 cm3
Mod de lucru:

1. Se toarnă lichidul în cilindru

2. Se introduce areometrul în lichid,
încet, în poziţie verticală
3. Se aşteaptă stabilizarea areometrului
4. Se citeşte temperatura lichidului pe
scara superioară (în cazul în care este un
termodensimetru)
5. Se citesc indicaţiile pe scara
areometrului

Rezultatele se exprimă în g/cm3

Exprimare rezultate: Dacă determinarea s-a făcut la o temperatură diferită de
pentru lapte 20°C, se efectuează corecţii

d20 = dt ± Δt×0,0002 şi anume:

Corecţii d20 = dt + Δt×0,0002 dacă t> 20°C
d20 = dt - Δt×0,0002 dacă t< 20°C

Determinarea densităţii cu picnometrul

Pentru determinarea densităţii lichidelor se cântăreşte întâi picnometrul gol împreună cu

dopul său, cu o precizie de 0,0002 grame, apoi picnometrul umplut cu apă distilată şi în final cu
lichidul considerat.
 După umplere şi astupare excesul de lichid ieşit prin tubul capilar, deasupra dopului se
şterge cu hârtie de filtru.
Densitatea absolută a lichidului ρr se calculează la temperatura de lucru, cu relaţia:

ρr = m3 – m1/m2 – m1

în care : m1 - masa picnometrului gol, în grame

- masa picnometrului cu apa distilată, în grame

m2

m3 - masa picnometrului cu lichidul considerat, în grame

Densitatea relativă se calculează şi cu formula:

ρa = m3 – m1/V + ρaer (g/cm3)

în care : - volumul picnometrului, în cm3

V

ρaer - 0,0012 g/cm3 pentru temperaturi de lucru cuprinse între 15 şi 300C şi

presiunea
atmosferică între 750 – 770 mmHg.

Atenţie!
Atenţie!
Înainte de întrebuinţare
Înainte de întrebuinţare
picnometrul
picnometrulse securăţă
curăţăperfect
perfectprin
prin
spălare
spălare cu amestec sulfocromic,apoi
cu amestec sulfocromic, apoi
cu apă distilată şi în final cu alcool
cu apă distilată şi în final cu alcool
etilic,
etilic,după
dupăcare
carese seuscă
uscăînîncurent
curentdede
aer sau în etuvă.
aer sau în etuvă.
Picnometrul
Picnometrul se se umple
umple cu cu
pipeta, pentru a se evita formarea
pipeta, pentru a se evita formarea
bulelor
bulelor de de aer
aer lala suprafaţa
suprafaţa sausau înîn
masa lichidului.
masa lichidului.
Picnometre :
a – fără termometru, cu dop capilar ;
b – cu termometru ;
c - fără termometru, cu reper pentru capacitate ;
d - cu termometru, cu tub capilar lateral.

Determinarea densităţii cu balanţa Mohr – Westphal

Balanţa Mohr – Westphal se compune dintr-un stativ pe care se află o pârghie (1) cu
braţe neegale, terminată la un capăt cu un vârf indicator (2), iar la celălalt capăt cu un cârlig (5).
Braţul lung al pârghiei (4) este împărţit în 10 părţi egale marcate prin 10 crestături. În locul
ultimei crestături se află cârligul (5) de care se suspendă plutitorul (6).
Braţul scurt al pârghiei balanţei echilibrează beaţul lung atunci când plutitorul este
suspendat de cârlig şi se află în aer. Pentru echilibrarea pârghiei se deplasează contragreutatea
(3), până când vârful indicator (2) se află în dreptul reperului (12) montat pe suportul (8) al
pârghiei. Suportul pârghiei este prevăzut cu tija (9) care este introdusă în coloana (10). Tija se
poate deplasa, după caz, acţionând şurubul (11).
Balanţa are greutăţi speciale sub formă de călăreţi de 4 mărimi (1;0,1;0,01 şi 0,001
grame). Când se introduce plutitorul în cilindrul (7), care conţine apă distilată şi se agaţă
călăreţul (1) la diviziunea a 10-a (de cârligul 5) balanţa trebuie să rămână echilibrată.
În calcul, se ţine seama de poziţia călăreţilor pe braţul balanţei (se înmulţeşte valoarea lui
cu fracţiunea zecimală a diviziunii).
De exemplu: călăreţul de ordinul II (0,1 grame) aşezat la diviziunea 3 va avea valoarea
0,1∙0,3=0,03.
Modul de lucru: se reglează poziţia de echilibru a balanţei, plutitorul (6) fiind scufundat
în apă distilată. Se scoate plutitorul, se şterge, se usucă perfect, apoi se scufundă în lichidul de
analizat, observându-se înclinarea braţului (4). Se restabileşte echilibrul cu ajutorul călăreţilor
care se pun, prin încercări, în crestăturile pârghiei (4). Se determină densitatea însumând masele
călăreţilor şi ţinând cont de poziţia lor pe braţul pârghiei.

Balanţa Mohr – Westphal

Determinarea densităţii relative a uleiului cu areometrul

Aparatură
- areometre sau termoareometre cu interval de densitate: 0,610-0,700; 0,680-0,770; 0,750-0,840;
0,820-0,910; 0,890-1,000
- termometre (0-50oC)
- cilindru de sticlă de 1000 cm3

Pregătirea probei
Uleiul de analizat se menţine la temperatura camerei până ajunge la o temperatură care să nu
difere cu mai mult de ± 0,5oC de a mediului ambiant, apoi se introduce în cilindrul curat şi uscat.

Mod de lucru
Cilindrul cu uleiul de analizat se aşează pe o placă perfect orizontală, prevăzută cu
şuruburi de calare.
Spuma eventual formată la suprafaţă se sparge cu o baghetă încălzită, fără a atinge
suprafaţa produsului.
Areometrul sau termoareometrul, curat şi uscat, ţinut de capătul superior, se introduce cu
grijă în ulei, fără a atinge pereţii cilindrului. După ce oscilaţiile au încetat , se citeşte la nivelul,
inferior al meniscului, densitatea uleiului la temperatura la care se face determinarea. Se
introduce apoi termometrul pentru citirea temperaturii uleiului (sau direct pe termoareometru).

Calcul
Densitatea relativa la 20ºC se calculeaza astfel :
t
d20 20  d 20  0,00069t /
t
in care : d 20 - densitatea relativa citita pe areometru la temperatura determinarii ;
t / - diferenta dintre temperatura determinarii si 20ºC.
Daca temperatura determinarii este mai mare decat 20ºC, valoarea 0,00069 t / se
adauga, iar daca temperatura este mai mica de 20ºC, valoarea 0,00069 t / se scade. Daca
20
etalonarea areometrului este facuta la + 4ºC, valoarea densitatii relative d20 se imparte la
densitatea apei la 20ºC care este 0,998.
Rezultatele a doua determinari nu trebuie sa difere intre ele cu mai mult de : 0,002 pentru acelasi
aparat si acelasi operator ; 0,003 pentru aparate si operatori diferiti.

Repetabilitate
Rezultatele a două determinări nu trebuie să difere între ele cu mai mult de:
- 0,002 pentru acelaşi aparat şi operator
- 0,003 pentru aparate şi operatori diferiţi.
 FIȘA DE LUCRU
Determinarea densitatii relative cu areometrul

Densitatea pentru probele lichide se poate realiza

cu ....................................................................
Uleiul se menține la ............................................................
Termometrul este gradat ................................................
Densitatea se citește la meniscul .........................................
Spuma de la suprafață se sparge cu o .....................................................

Aplicație
Să se determine densitatea unei probe de ulei, știind că la prima probă densitatea citită pe
areometru a fost de 0,92, iar la a doua 0,925, temperatura probei este de 21 oC. Să se
verifice condiția de repetabilitate și să se formuleze o concluzie.

Se calculează densitatea pentru prima probă

t
d20  d 20  0,00069t /
20

t / =……- …………= ( semnul din formulă este ……………)

Se calculează densitatea pentru a doua probă

t
d20  d 20  0,00069t /
20

Se verifică condiția de repetabilitate făcând diferența dintre cele 2 probe corectate

Se face media aritmetică a probelor

Media aritmetică =

Se formulează o concluzie