Extractia

Gazelor
Laborator
 Determinarea densităţii amestecurilor gazoase prin
metoda Debro

Relaţii de transformare între fracţiile molare masice sau

volumice

Principiul metodei
Metoda constă în măsurarea presiunii gazului de analizat care se scurge printr-
un orificiu şi măsurarea presiunii unui volum egal de aer în aceleaşi condiţii.
Aparatul, fig.1, se compune dintr-un vas de sticlă 1 pe care se aşează clopotul 2
prevăzut în partea inferioară cu orificiul pentru apă 3. În clopotul 2 este montată tija
reper 8, prezentând ambele capete ascuţite. Tija 8 se montează prin înfiletare şi poate
fi reglată mai sus sau mai jos cu ajutorul unei chei tubulare care se introduce prin
orificiul 9. capacul clopotului mai are un balon 10 cu şurub 11 care serveşte la
reglarea exactă a nivelului apei în aparat. Capacul clopotului se termină cu un teu
având robinetul de intrare 12, duza calibrată 13 şi robinetul de evacuare 14.
Dacă se notează cu w viteza de scurgere a gazului prin duza aparatului în m/s, S
suprafaţa secţiunii duzei în m2, G masa volumului maxim de gaze din aparat în kg, H
înălţimea maximă a acestui volum în m, h presiunea citită la manometrul 4 în
mmH2O, cu indicii 1 pentru aer, 2 pentru gazul de analizat şi 3 pentru apă, cantitatea
de gaz care trece prin duză este:

2q 2g
q  W2 S 2 h  W3 S 3 ( H  h) , (1)
G2 G3

în care g este acceleraţia gravitaţională.

Densitatea gazului de analizat în raport cu aerul este:
2
G W S  G h2
d  2   2 2  3 . (2)
G1  W3 S 3  G2 H  h2

Pentru un anume aparat grupul de termeni:

2
 W2 S 2  G3
  K, (3)
 W3 S 3  G2
unde K este constanta aparatului, astfel încât densitatea dată de relaţia 2 devine:
h2
dK . (4)
H  h2

Fig. 1

Densitatea relativă a aerului în raport cu aerul este 1, deci:

h1
1 K , (5)
H  h1
obţinând astfel relaţia de determinare a constantei aparatului:
H  h1
K . (6)
h1
În mod obişnuit h = 400 mmH2O deci:
400  h1
K . (7)
h1
 Desfăşurarea lucrării
Se încarcă vasul 1 cu apă, cca ¾ din volumul său, apoi se montează clopotul 2.
Se introduce aer prin 12 având robinetul 14 închis.
Se reglează cantitatea de apă din aparat în aşa fel încât tija 8 care are o lungime
de 400 mm să atingă cu capătul inferior nivelul apei din interiorul clopotului care
trebuie să se găsească la diviziunea zero a tubului 4.
Capătul superior al tijei 8 se poate modifica cu ajutorul unei chei tubulare. De
asemenea se poate face un reglaj fin al nivelului apei din vasul 1 ridicând sau
coborând balonul 10 cu ajutorul şurubului 11.
Se determină constanta aparatului. Pentru aceasta se închide supapa 5 cu
ajutorul dispozitivului 6 şi cu robinetul 14 închis se introduce aer prin 12 până când
barbotează prin orificiul 3. Apoi se închide robinetul 12 şi se deschide robinetul 14.
Nivelul apei creşte în clopot; când nivelul apei reşte, depăşeşte capătul inferior al
tubului manometric 4 se deschide supapa 5 urmărindu-se cu atenţie în continuare
creşterea nivelului apei în clopot.
Când nivelul apei atinge capătul inferior al tijei 8 se declanşează închiderea
supapei 5. Se citeşte presiunea din tubul manometric h1 apoi se calculează constanta
aparatului cu relaţia 7:
400  h1
K .
h1
Apoi se determină presiunea h2 pentru gazul de analizat după ce în prealabil s-a
circulat prin aparat suficient gaz pentru evacuarea totală a aerului.
Densitatea se calculează cu relaţia 4:
h2
dK ,
400  h2
unde d reprezintă densitatea gazului umed în raport cu aerul umed.
Pentru a se ţine seama de faptul că la două măsurători consecutive pentru
aer şi respectiv gaz, aerul şi gazul se află în condiţii diferite din cauza diferenţei celor
două presiuni h1 şi h2 se va face corecţia cu relaţia:
B  h1
d corectat  d , (8)
B  h2
în care B este presiunea barometrică în mmH2O.
Tabel de analize - Aplicarea metodei DEBRO
Nr.crt. h1 aer (mm) h2gaz (mm) du=δu d=δrg ρg (kg/m3)
1 25 22 0,873 0,873 1,132
2 25 20 0,789 0,789 1,024
3 25 18 0,706 0,706 0,924
4 25 16 0,625 0,625 0,810
5 25 14 0,544 0,544 0,705
6 25 12 0,463 0,463 0,599

400  h1 400  25
K  15
h1 25
B=740 mmHg
760 mmHg=10332,3 mmH2O

740  10332,3
x  10060,39
760
h2
d1  K  0,873
400  h2

h2
d2  K  0,789
400  h2
d 3  0,706
d 4  0,625
d 5  0,544
d 6  0,463
B  h1
d corectat  d
B  h2
10060,3  25
d1  0,873  0,873
10060,3  22
10060,3  25
d 2  0,789  0,789
10060,3  20
10060,3  25
d 3  0,706  0,706
10060,3 18
10060,3  25
d 4  0,625  0,625
10060,3 16
10060,3  25
d 5  0,544  0,544
10060,3 14
10060,3  25
d 6  0,463  0,463
10060,3 12

Se reprezinat grafic ρg = f (h2)

  g  kg   d  
 m3  aer

 g  0,8731,3 1.132 kg 
3
1
 m 
g  0,7891,3 1.024 kg 3 
2
 m 
g  0,7061,3  0,944 kg 3 
3
 m 
g  0,6251,3  0,810 kg 3 
4
 m 
g  0,5441,3  0,705 kg 3 
5
 m 
g  0,4631,3  0.599 kg 3 
6
 m 

Aplicaţie:
Se dă volumul unui amestec gazos aflat in conditii normale de presiune si
temperatura egal cu Vo=153 m3
Compoziţia cromatografica a amestecului gazos exprimată în procente masice
(ymi) este urmatoarea:
 metan (C1) – 62%
 etan (C2) – 18%
 propan (C3) – 8%
 normal butan (nC4) – 6%
 izo-pentan (iC5) – 6%
Se cere sa se determine masa amestecului gazos exprimata in kg, mg ?

Comp amestec ymi Mi yi

Nr.crt. yi * M i
gazos (%) (kg / kmol) (%)
1 C1 62 16,042 79,9 1281,7
2 C2 18 30,068 12,4 372,8
3 C3 8 44,094 3,75 165,35
4 nC4 6 58,12 2,1 122,05
5 iC5 6 72,146 1,7 122,64
100 100 20,64
y m1
M1
y1 
y m1 y m5
 .......... 
M1 M5
 ym
Mi
yi 
y mi
M
i
5
M  y M
i 1
i i

mg V0
n 
M VM
M V0
mg 
VM
3
VM  22,414 m
kmol

62
16,042
y1  100  79,9
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
18
30,068
y2  100 12,4
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
8
44,094
y3  100  3,756
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
6
58,12
y4  100  2,1
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
6
72,146
y5  100 1,7
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
5
y  M  y 2  M 2  y3  M 3  y 4  M 4  y5  M 5
M   yi M i  1 1
i 1 100
1281,7  372,8  165,35  122,05  122,64
M  20,64 kg
100 kmol
M V0 20,64  153
m g   140,89 kg
VM 22,414
 Determinarea coeficientului adiabatic

În multe din tehnologiile de schelă transformările gazelor pot fi considerate ca

transformări adiabate fără a introduce erori prea mari faţă de transformarea politropă.
Pentru calculul parametrilor transformării adiabate este necesară cunoaşterea valorii
coeficientului adiabatic k.
Aparatul utilizat pentru determinarea exponentului adiabatic k (fig.1) se
compune dintr-un recipient 1 echipat cu ventilele 2 şi 3 pentru încărcarea şi respectiv
descărcarea recipientului, cu manometrul 4 şi termometrul 5. Pentru executarea
lucrării mai este necesar un termometru de cameră.

Figura 1. Schema instalaţiei pentru determinarea exponentului adiabatic .

Desfăşurarea lucrării.
Cu ventilul de evacuare 3 deschis se introduce gazul de analizat prin ventilul 2
circulându-se prin recipientul 1 pentru evacuarea gazului rămas de la analiza
precedentă. Se închide ventilul 3 şi se acumulează gazul de analizat sub presiune în
recipientul 1 după care se închide ventilul 2. Se aşteaptă un timp suficient pentru ca
recipientul, în orice punct al său inclusiv gazul din interior, să prezinte aceiaşi
temperatură cu spaţiul în care este amplasat. În această stare se citeşte presiunea
indicată de manometrul 4. Se notează această presiune cu p1. Se deschide brusc
ventilul 3 lăsând să se scurgă o anumită cantitate de gaze în afară apoi se închide
brusc. În momentul terminării închiderii ventilului 3 se citeşte presiunea indicată de
manometrul 4. Notăm această presiune cu px. Se aşteaptă până când recipientul revine
la temperatura ambiantă, obligatoriu aceiaşi temperatură după încărcare. Temperatura
spaţiului în care se află instalaţia trebuie să fie constantă. După atingerea echilibrului
termic se citeşte presiunea indicată de manometrul 4. Notăm această presiune cu p2.
Notăm cu T temperatura camerei reprezentând în acelaşi timp temperatura gazului din
recipient în stare iniţială şi finală. Notăm cu Tx temperatura gazului în momentul
închideri ventilului 3.
Întrucât eliminarea gazului din recipient este rapidă şi pereţii nu au timp să
cedeze căldură gazul rămas care expandează fără alimentarea recipientului putem
aproxima că procesul este adiabatic deci este valabilă relaţia:
k 1
Tx  p x  k
  (1)
T1  p1 

Din momentul închideri ventilului 3 parametrii de stare ai gazului în incintă

fiind Tx, px, v şi până la realizarea echilibrului termic cu spaţiul ambiant moment în
care parametrii de stare ai gazului sunt T, p2, v putem scrie relaţia:
p2 v p x v
 (2)
T Tx
sau
Tx p
 x , (3)
T p2
astfel încât relaţia 4.1 devine:
k 1
px  px  k
  (4)
p 2  p1 

şi evident:
px
ln
p1
k (5)
p p
ln x  ln x
p1 p2
Determinările de laborator se pot face pentru orice gaz colectat din instalaţiile
tehnologice din schelă situaţie în care este necesar un vas de colectare de probe iar în
laborator este necesară o instalaţie de transvazare.
 Tabel analize - Determinarea exponentului adiabatic
Nr.crt. p1 (bar) T1=T2(grd C) px(bar) Tx(grd C) p2(bar) k=cp/cv
1 7 20 6 18 6,66 3,142
2 7 20 5 18 5,55 1,449
3 7 20 4 18 4,44 1,229
4 7 20 3 18 3,33 1,140
5 7 20 2 18 2,22 1,093
6 7 20 1 18 1,11 1,056

Se interpretează grafic k= k(p2)

Aplicaţie:
Determinarea factorului de neidealitate Z pentru amestecurile de gaze
hidrocarburi cu gaze impurităţi.
Se se calculeze valoarea lui Z pentru un amestec gazos aflat la pz= 75 bar tz=
50 ̊ C, pentru cazurile:
a) Se cunoaste compoziţia amestecului gazos exprimată în procente molare şi
date în tabel
b) Nu se cunoaşte compoziţia amestecului gazos dar din analiza Debro, ρ = 0,92
kg/m3N, iar fracţiile molare de participare a gazelor nehidrocarburi sunt:
N2 = 10%
CO2 = 8%
H2S = 7%
C1 – 35%
C2 – 20%
C3 – 12%
i-C4 – 8%
N2 – 10%
CO2 – 8%
H2S – 7%
Z =?

a) Z  Z H (1  yimp )  Z NH  yiimp  0,831 0,25  0,201 0,823

yiimp  yiCO2  yi N2  yi H 2S

Z H  Z H ( p prH ,TprH )  0,83

Z NH  Z NH  pZ , TZ 
 Z N  yiimp  Z N  yi N2  ZCO2  yiCO2  Z H 2 S  yi H 2S

Z N 2  Z N 2  pZ ,TZ 1,02

ZCO2  ZCO2  pZ ,TZ  0,63

Z H 2 S  Z H 2 S  pZ ,TZ  0,7

pZ 75
p prH    2,24 bar
p pcrH 33,46
n
p pcrH   yi  pcriH  33,46bar
i 1

TZ 50  273,15
TprH   1,55 K
TpcrH 207,95
n
TpcrH   yi TcriH  207,95 K
i 1

Componenţi yi% Mi (kg/kmol) pcri (bar) Tcri (K) yi Mi yi pcri yi Tcri

C1 35 16.042 45.7 190.66 5.61 15.99 66.731
C2 20 30.068 49.0 305.86 6.01 9.80 61.172
C3 12 44.094 42.0 370.0 5.29 5.04 44.4
i-C4 8 58.12 35.0 408.14 4.64 2.80 35.651
N2 10 28.016 33.49 126.16 2.80
CO2 8 44.011 73.0 304.2 3.52
H2S 7 34.08 89.0 373.56 2.38
Sumă 30.28 33.63 207.95

30,28
g  1,34 kg 3
0
22,414 mN

Z = 0,83

b)  g0  0,92 kg
m3 N
yiN  0,1
2

yiCO2  0,08

yi H 2S  0,07

p pcrcor  p pcrx  p pcrN  p pcrCO  p pcrH S  46  1,4  2,5  3  51,4 bar

2 2 2

Tpcrcor  Tpcrx  TpcrN  TpcrCO  TpcrH S  252 13 4  5  240 K

2 2 2
p pcrX  46bar

TpcrX  252 K

pZ 75
p p crcor    1,29
p p crcor 50,1

TZ 323,15
TpcrX   1,34
Tpcrcor 240

Z  0,805
Diferenţa între valorile lui Z apare datorită valorii densităţii.
 Determinarea masei specifice a amestecurilor de gaze.
Metoda Dumas

Calculul vâscozităţii dinamice a amestecurilor de gaze hidrocarburi

cu gaze nehidrocarburi

Tipuri de ecuaţii de stare

Valoarea factorului de neidealitate Z mai poate fi calculată cu una din relaţiile:
B (T ) C (T )
Z  1  2   (1)
v v
sau:
B (T ) C (T )
Z  1  A( p, T )   2   (2)
v v
unde A(p, T), B(T), C(T)... sunt coeficienţii viriali de ordinul 1, 2, 3, ... a căror
valoare se determina pe cale empirică.
Ecuaţia lui Clausius:
 
p 
a
2 
v  b   RT , (3)
 T v  c  
Unde c este o constantă care se determină experimental.
Ecuaţia lui Berthelot:
 a 
 p  2 v  b   RT , (4)
 Tv 
în care coeficienţi numerici se calculează cu relaţiile:
16
a p cr v cr2
3
vcr
b
4
32 p cr vcr
R
9 Tcr
Ecuaţia redusă a lui Berthelot:
  
 v r    Tr
16 1 1 32
 p r 
 3 Tr v r2  4 9
(5)
Ecuaţia lui A. Wohl:
 c
 p  vv  b  v 3 v  b  RT
a
  , (6)
unde constantele numerice au valorile date de relaţiile:
a  6 pcr vcr2

vcr
b
4
c  4 pcr vcr3
Ecuaţia redusă a lui Wohl:
 
 6 4  1  15
 pr   3  v r    Tr
  1  v r  4 4
 vr  vr   
  4  (7)
care dă rezultate foarte bune pe intervale largi de presiune şi temperatură pentru
gazele reale al căror factor critic fcr are valori apropiate de 3,75.
Ecuaţia Bridgeman şi Beattie:
 c   b   a
pv 2  RT 1  3 v  B0 1    A0 1  
 vT   v   v, (8)
în care A0, a, B0, c sunt constante ale căror valori pentru metan şi câţiva componenţi
ai sistemelor de gaze sunt tabelate.

Metoda Dumas
Această metodă constă în măsurarea masei de analizat prin cântărire.
Pentru efectuarea lucrării sunt necesare două picnometre Chancel, figura 1, de
250 cm3 capacitate.
 Fig. 1. Picnometrul Chancel
Picnometrul Chancel este prevăzut cu un dop gol, în sliful lui este prins un tub 1
care ajunge la câţiva milimetri de fundul balonului. Tubul 1 poate fi pus în
comunicaţie cu tubul 2 montat în sliful balonului prin răsucirea dopului.
Dopul mai prezintă un tub 3 care comunică prin interiorul dopului cu balonul şi
care este echipat cu un robinet. Pentru efectuarea lucrării mai sunt necesare: un
termometru, o pompă de vid şi un tub U de circa 100 cm3 încărcat cu Ca Cl2 folosit
pentru uscarea gazului de analizat.
Înainte de efectuarea determinării se va calibra picnometrul.
Pentru calibrare se procedează în felul următor: picnometrul în prealabil curăţat
se umple cu aer trecut cu viteză mică prin vasul de uscare, apoi se cântăreşte cu o
precizie mai mare de 0,1 mg, folosind al doilea picnimetru contragreutate, la
presiunea şi temperatura camerei; se notează rezultatul acestei cântăriri cu m2.
Se umple picnometru cu apă distilată fiartă de curând şi răcită la temperatura
determinării, se curăţă la exterior, se elimină apa din tuburile 2 şi 3 şi se cântăreşte cu
o precizie de 0,1 mg, folosind de asemenea al doilea picnometru contragreutate,
notând masa m1 şi temperatura determinării.
Se calculează volumul cu relaţia:
m1  m2
v , (9)
1   2
în care : v este volumul picnometrului în cm3, m1 este masa picnometrului plin cu apă
la temperatura determinării în g, m2 este masa picnometrului plin cu aer la
temperatura determinării în g,  1 este masa specifică a apei la temperatura
determinării,  2 este masa specifică a aerului la temperatura determinării.

 2  d  103 kg/m3N, (10)

în care d este densitatea aerului la temperatura determinării.

Desfăşurarea lucrării
a) Gaze mai grele decât aerul.
Densitatea gazului de analizat la temperatura camerei
m3  m2
3   2
v
Se cântăreşte picnometrul I plin cu gazul greu de analizat:
m3= 200,2017 g

rezultă: 3  g/cm3= kg/m3

Densitatea relativă a gazului greu faţă de aer este
3
rg  
2
Se realizează montajul a cărei schemă este prezentată în figura 2.

Fig. 2. Gaze mai grele decât aerul.

Vasul de uscare este legat la tubul 2 al picnometrului II şi în continuarea tubului

3 al picnometrului II este conectat la tubul 2 al picnometrului I.
Se lasă să circule gazul pe traseul indicat de săgeţi, cu A şi B deschise, apoi se
închide ventilul B şi ventilul A şi se aşteaptă circa 30 minute pentru stabilirea
echilibrului termic.
 Se desprinde picnometrul I din montaj după ce s-a izolat cu picnometrul II prin
răsucirea dopului. Se aduce gazul din picnometrul I la presiunea atmosferică punându-
l în comunicaţie cu atmosfera prin răsucirea dopului în poziţie deschisă, după care se
închide iarăşi picnometrul şi se cântăreşte cu precizie de 0,1 mg notându-se rezultatul
cântăririi cu m3. Apoi se înlocuieşte gazul cu aer de asemenea trecut prin tubul de
uscare şi se cântăreşte picnometrul obţinându-se m2. Se notează presiunea barometrică
şi temperatura la care s-au făcut determinarea.
Din datele tabelate se scoate densitatea aerului pentru aceste condiţii.

b) Gaze mai uşoare decât aerul.

Densitatea gazului de analizat la temperatura camerei
m3  m2
3   2
v
Se cântăreşte picnometrul I plin cu gazul de analizat:

m3= 200,08825 g
rezultă: 3 kg/m3
Densitatea relativă a gazului faţă de aer este
3
rg 
2
Se realizează montajul a cărei schemă este prezentată în figura 3.

Fig. 3: Gaze mai uşoare decât aerul

 Introducerea gazului de analizat în picnometru se face în sensul indicat de
săgeţi. Se închide tubul 2 al picnometrului I prin răsucirea dopului şi se desface tubul
3 al picnometrului II, având robinetul închis, de la tubul de uscare. Se lasă cele două
picnometre timp de cca 30 minute pentru stabilizarea echilibrului termic, apoi se
deschide robinetul tubului 3 al picnometrului II pentru aducerea gazului din
picnometrul I la presiunea atmosferică. Se închide robinetul tubului 3 al picnometrului
I, se desface picnometrul I din montaj şi se cântăreşte cu precizie de 0,1 mg
determinându-se m3. Se repetă operaţia cu aer uscat determinându-se m2. se notează
presiunea barometrică şi temperatura determinării. Din tabel. se scoate densitatea
aerului uscat pentru aceste condiţii.
Calculul masei specifice se face cu relaţia:
m3  m2
3   2
v , (11)
în care:  3 este masa specifică a gazului analizat la presiunea şi temperatura camerei
în g/cm3, m3 este masa picnometrului I plin cu gazul de analizat în g, m2 este masa
picnometrului I plin cu aer uscat în g, v este volumul picnometrului I în cm3,  2 este
masa specifică a aerului uscat la presiunea şi temperatura determinării în g/cm3
(numeric egală cu densitatea aerului uscat în raport cu apa chimic pură la 40C,
prezentată în datele tabelate.
Densitatea gazului în raport cu aerul este:
 3 m3  m2
d  1
2 v  2 , (12)
unde notaţiile au semnificaţiile prezentate mai sus.

Se cunosc următoarele date:

t=22ºC – temperatura de efectuare a măsurătorilor;
B= 760 mm col Hg – presiunea barometrică;
v= 250 cm3 – volumul picnometului Chancel;
m1= 449,3084 g – masa picnometrului la temperatura determinării;
Precizia impusă: 0,1 mg;
Din tabelul 2.4. se citeşte valoarea:
ρ1= apa
22C ; 760
 997,80 kg/m3=0,9978 g/cm3

Din tabelul 2.1. se citeşte valoarea:

 ρ2= aer
22C ;760
 1,196 kg/m3= 0,001196 g/cm3
m1  m2
v  250 cm3
1  2
m1  m2  250103 1  2   250103 997,8 1,198  249,15

m2  249,15  m1
m2  200,157 g
a) m3  200,2017 g - masă picnometrul 1 plin cu gazul greu de analizat

m3  m2
3   2
v

3  0,0013732g 3 1,3732kg
cm m3
 3 1,3732
 rg    1,148 kg 3
 2 1,148 m

b) m3  200,08825g

3  0,0009194g  0,9194kg
cm3 m3
 3 0,9194
 rg    0,7687 kg 3
 2 1,196 m

rezultă: m2  m1  v ( 1   2 ) - masa picnometrului plin cu aer la temperatura t.

Aplicaţie:
Determinarea vâscozităţii dinamice a amestecului de gaze hidrocarburi cu gaze
impurităţi, în condiţiile de presiune şi temperatură din conductă, μ(pc,Tc).
Se dă compoziţia gazelor hidrocarburi cu gaze impurităţi exprimată în procente
molare, aflată la presiunea din conductă pc=100 bar, tc=50̊C. Să se calculeze
vâscozitatea dinamică a amestecului de gaze pentru cele două cazuri, astfel:
a) Se cunoaşte compoziţia amestecului gazos dată în tabelul de mai jos
Compoz. yi% Mi pcri Tcri (K) μgi yi∙Mi yi∙pcri yi∙Tcri yi   gi  M i  Tcri yi  M i  Tcri
Gaze (kg/kmol) (bar) Pa∙s

C1 40 16,042 45,7 190,66 11,7 6,41 18,28 76,2 258,8 22,12

C2 20 30,068 49 305,89 10 6,01 9,8 61,17 191,79 19,17
nC4 18 58,15 34,5 425,17 8,2 10,46 6,21 76,53 232,08 28,30
N2 10 28,016 33,49 126,16 19 2,80 3,34 12,61 112,95 5,94
CO2 7 44,011 73 304,42 16 3,08 5,11 21,29 129,59 8,09
H2S 5 34,08 89 373,56 13,8 1,70 4,45 18,67 77,85 5,64
30,47 47,92 266,549 1001,8 89,2399
 g ( po , T )   g ( po , T ) H   g ( po , T ) NH

g ( po ,T ) NH  g ( po ,T ) N  g ( po ,T )CO  g ( po ,T ) H

2 2 2S

Relaţia lui Herning-Zipperer are forma:

y  i gi ( p0 , Tz )  M i  Tcri
 g ( p0 , Tz )  n

y i 1
i M i  Tcri

 g  p0 , T0  
 y    p , T  M  T
i gi 0 c i cri

1001,8
11,22510 6 Pa
 y  M T
i i cri
89,2399

p pcr  47,192bar

Tpcr  266,549 K

pc 100
p pr    2,12
p pcr 47,192

Tc 50  273,15
Tpr   1,212
Tpcr 266,349

 g  pc , Tc 
x 1,18
 g  p0 , Tc 

 g  pc , Tc   x   g  p0 , Tc  1,8 11,225106  20,205106 Pa  s

b)Nu se cunoaşte ompoziţia amestecului

Se dă compoziţia gazelor impurităţi exp.
pc  50 bar

Tc 100C

  p0 , T0   0,894 kg
m3
N2 = 10%
CO2 = 7%
H2S = 5%
pc crcor  p pcrx  p pcrN  p pcrCO  p pcrH  46,1 1,25  2  2,12  49,3 bar
2 2 2S

Tpcrcor  Tpcrx  TpcrN  TpcrCO  TpcrH S  24813 3  5  237 K

2 2 2
 pc 100
p prcor    2,02
p pcrcor 49,3

Tc 50  273,14
Tprcor   1,363
Tpcrcor 237

 am 0,894
 rg    0,694
 aer 1,293
g  p0 , Tc H 

 g  p0 , Tc    g  p0 , Tc H   g  p0 , Tc NH 11,2 106  1,3 106 12,5 106 Pa  s

g  p0 , Tc NH  N  CO  H S

2 2 2

 g  p0 , T0 H 11,2 106 Pa  s

 g  p0 , T0 NH  0,75106  0,35106  0,2 106 1,3106 Pa  s

x 1,22   g  pc , Tc   x   g  p0 , Tc  1,22 12,5 106 15,25106 Pa  s

 Determinarea masei specifice a amestecurilor de gaze
Metoda BUNSEN-SCHILLING

Pentru viteze relativ mici se poate considera că scurgerea gazului printr-un

orificiu se face fără pierderi de energie prin frecare.
În această ipoteză metoda Bunsen-Schilling permite determinarea densităţii unui
gaz măsurând timpul de scurgere a volumelor egale de gaz şi de aer în aceleaşi
condiţii de presiune şi de temperatură.
Lucrarea se execută cu efuziometrul Schilling prezentat în figura 1.
Acesta se compune din cilindrul de sticlă 1. prevăzut cu reperele R1 şi R2 ce
marchează un volum de 200 cm3.
Cilindrul 1 îngustat la partea superioară este fixat într-un tub metalic 2 prevăzut
cu robineţii 3 şi 4. Robinetul 3 este montat pe racordul de încărcare al aparatului iar
robinetul 4 cu trei căi permite dirijarea gazului din aparat fie prin racordul de scurgere
7 fie diafragma calibrată 5.
Diafragma calibrată este confecţionată din material inoxidabil cu detaliile
prezentate în figura 2.
Orificiul diafragmei este riguros circular, prezintă degajare către exterior iar
suprafaţa găurii este bine şlefuită.
Deasupra diafragmei se montează un dop protector 6.
Tubul metalic 2 este fixat în placa de susţinere 10 care se sprijine pe cilindrul
exterior 8.
În placa 10 se mai fixează şi termometrul 9. Cilindrul 8 se umple cu apă distilată
şi se fixează în suportul 11. Pentru desfăşurarea lucrării mai este necesar un
cronometru.
 Desfăşurarea lucrării
După ce apa din efuziometru a ajuns la temperatura camerei se umple aparatul
cu aer prin ridicarea cilindrului 1 în aer. Se închid robinetele 3 şi 4 apoi se aşează din
nou cilindrul 1 în cilindrul 8 şi se aşteaptă ca aerul prins în interior să capete
temperatura apei (circa 5 minute). Se deschide robinetul 4 astfel ca evacuarea aerului
să se facă prin discul calibrat 5. Pe măsură ce aerul este evacuat, apa se ridică în
cilindrul 1, cronometrându-se timpul în care nivelul apei parcurge spaţiul dintre
reperele R1 şi R2. Se repetă măsurătoarea până când pentru trei determinări
consecutive se obţin timpi care nu diferă cu mai mult de 0,4 secunde şi se face media
aritmetică a acestor determinări. Apoi se măsoară în acelaşi mod timpul de scurgere al
gazului de analizat. Încărcarea aparatului cu gazul de analizat se face prin racordul
prevăzut cu robinetul 3. Se va avea grijea ca din aparat să fie eliminată întreaga
cantitate de aer încărcarea şi descărcarea aparatului de câteva ori cu gazul ce urmează
a fi analizat.
Calculul densităţii relative a gazului analizat se face cu relaţia:
t2
d tt,,pp  2
, (1)
t aer
în care t este timpul necesar pentru scurgerea gazului în secunde, t aer este timpul
necesar pentru scurgerea aceluiaşi volum de aer în secunde. Pentru că aerul şi gazul
de analizat sunt în contact cu apa în timpul determinării, densitatea relativă
determinată este densitatea relativă a gazului umed faţă de aerul umed. Pentru
stabilirea densităţii relative a gazului uscat faţă de aerul umed se va face corecţia cu
relaţia:

d tt,,pcorectat
p
 d tt,,pp 
0,622A
B  h  A
 
d tt,,pp  1 , (2)

în care A este presiunea vaporilor de apă la temperatura determinării în mmHg

(tabelele nr .2.2 şi nr. 2.3), B este presiunea barometrică în mmHg, h este supra
presiunea medie în aparat, faţă de presiunea atmosferică, în mmHg, pentru calcul se
admite valoarea medie între diferenţa de presiune din momentul începerii determinării
hi şi diferenţa de presiune la sfârşitul determinării h f :

hi  h f
h  , (3)
2
Unde 0,622 este densitatea relativă a vaporilor de apă faţă de aer în condiţii normale.
În cazul determinărilor de mare precizie, este necesar ca atât aerul cât şi gazul de
analizat, înainte de a fi introduse în aparat să fie trecute prin mai multe vase spălătoare
cu apă.
Pentru obţinerea densităţii relative a gazului la temperatura t ţi presiunea p în
raport cu aerul la 00C şi 760 mmHg se utilizează relaţia:
273,16 B
d 0t ,, 760
p
 d tt,,pp  , (4)
273,16  t 760

în care d 0t ,, 760
p
este densitatea relativă a gazului la temperatura t şi presiunea p în raport

cu aerul la 00C şi 760 mmHg, d tt,,pp este densitatea relativă a gazului la t şi p în raport

cu aerul la t şi p unde t este temperatura gazelor în 0C, p presiunea în mmHg şi B este

presiunea barometrică în mmHg.
 Densitatea relativă a gazului aflat la t şi p în raport cu apa chimică pură la 40C se
determină cu relaţia:
d 4t , p  d 0t ,,760
p
 0,001293, (5)

în care d 0t ,, 760
p
este densitatea relativă a gazului la t şi p în raport cu apa chimică pură la

40C, d 0t ,, 760
p
este densitatea relativă a gazului la t şi p în raport cu aerul în condiţii

normale (00C şi 760 mmHg) şi 0,001293 este densitatea relativă a aerului în condiţii
normale (00C şi 760 mmHg) în raport cu apa chimică la 40C.
Masa specifică a gazului se poate obţine din una din relaţiile:
 t , p  d 0t ,,760
p
 1,239 (6)

 t , p  d 4t , p  1000 , (7)

în care  t, p este masa specifică a gazului în condiţiile de t şi p în kg/m3

Determinarea masei specifice a gazului în condiţii normale (00C şi 760 mmHg)

se face cu relaţia:
760 (273,16  t )
0  t, p  Z , (8)
B 273
unde Z este factorul de neidealitate. Pentru presiuni mici se poate aproxima:
273,16  t
Z 1
273
şi relaţia 8 devine:
760
 0  t, p  , (9)
B
în care  0 este masa specifică a gazului în condiţii normale (00C şi 760 mmHg),  t, p

este masa specifică a gazului la t şi p , B este presiunea barometrică în mmHg. Dacă

t t , p se exprimă în kg/m3 se obţine  0 în kg/m3.
Exemplu

În măsurarea densităţii unui gaz s-au obţinut următoarele date:

Numărul de determinări media
1 2 3 4 5 6 7
Timpul de scurgere 52,1 52,3 52,8 52,6 52,7 52,7
aer, (s)
Timpul de scurgere 44,1 44,0 43,5 44,6 44,5 44,6 44,5 44,5
gaz, (s)

Temperatura la care s-a făcut determinarea 180C.

 Presiunea barometrică B = 756 mmHg.
La măsurarea timpului de scurgere al aerului din cauza diferenţei mai mari de
0,4 între două determinări consecutive se anulează determinarea 1 şi 2 şi se face
media aritmetică a determinărilor 3, 4, şi 5. La măsurarea timpului de scurgere al
gazului de analizat din acelaşi motiv se elimină primele 3 determinări şi se face media
aritmetică a determinărilor 4, 5,6, şi 7.
Folosind relaţia 4 rezultă:
44,552
d tt,,pp   0,7146181
52,7 2
Densitatea relativă corectată se calculează cu relaţia:

0,622  15,477
dtt,,pcorectat
p 0,622A
 dtt,,pp 
B  h  A

dtt,,pp  1  0,7146181 
756  22,35  15,477
(0,7146181 1)  0,711

în care: A = 15,477 mmHg (din tabelul nr.2.3 pentru t = 180C)

B = 756 mmHg,
hi  h f 396  212
h    304 mmH2O = 22,35 mmHg
2 2
este suprapresiunea în aparat, medie între suprapresiunea la începutul şi
suprapresiunea la sfârşitul determinării.
Densitatea gazului în raport cu aerul în condiţiile normale este dată de relaţia:
273,16 b 273,16 756
d 0t ,, 760
p
 d tt,,pcorecatat
p
   0,711  0,663 ,
273,16  t 760 273,16  18 760
iar densitatea gazului în raport cu apa chimică pură la 40C este:
d 4t , p  d 0t ,,760
p
 1,293 103  0,858  103

Masa specifică a gazului în condiţiile determinării (t = 180C şi p = 756 mmHg) va fi:

 t , p  d 0t ,,760
p
 1,293  0,663 1,293  0,858 kg/m3

 t , p  d 0t ,,760
p
 1000  0,858 kg/m3

Masa specifică a gazului analizat, în condiţiile normale este:

760 (273,16  t ) Z 760
 0,760   t , p    0,858   1  0,862 kg/m3,
B 273,16 756
(273,16  t )
unde am admis raportul: Z 1
273,16
 1
V  p, T    p, T   g 0  p0 , T0  T p
bg  g  g  Z  0
V0  p0 , T0  1  g  p, T  T0 p
 g 0  p0 , T0 

 g 0  p0 , T0   g  p, T  Z 
T p0

T0 p

 g  p, T   g 0  p0 , T0   0 
1 T p
Z T p0
B  p0 1bar

T0  273,15

T t  273,15
Tabelul nr. 2.3. Presiunea de vapori a apei în mmHg la temperaturi cuprinse între -
150C şi 1000C.
0
C 0,0 0,2 0,4 0,6 0,8
-15 1,436 1,414 1,390 1,368 1,345
-14 1,560 1,534 1,511 1,485 1,460
-13 1,691 1,665 1,637 1,611 1,585
-12 1,834 1,804 1,776 1,748 1,720
-11 1,987 1,995 1,924 1,893 1,863
-10 2,149 2,116 2,084 2,050 2,018
-9 2,326 2,289 2,254 2,219 2,184
-8 2,514 2,475 2,437 2,399 2,362
-7 2,715 2,674 2,633 2,593 2,553
-6 2,931 2,887 2,843 2,800 2,757
-5 3,163 3,115 3,069 3,022 2,976
-4 3,410 3,359 3,309 3,259 3,211
-3 3,673 3,620 3,567 3,514 3,461
-2 3,956 3,989 3,841 3,785 3,730
-1 4,258 4,196 4,135 4,075 4,016
-0 4,579 4,513 4,448 4,385 4,320
0 4,579 4,647 4,715 4,785 4,855
1 4,926 4,998 5,070 5,144 5,219
2 5,294 5,370 5,447 5,525 5,605
3 5,685 5,776 5,848 5,931 6,015
4 6,101 6,187 6,274 6,363 6,453
5 6,543 6,635 6,728 6,822 6,917
6 7,013 7,111 7,209 7,309 7,411
7 7,513 7,617 7,722 7,828 7,936
8 8,045 8,155 8,267 8,380 8,494
9 8,609 8,727 8,845 8,965 9,086
10 9,209 9,333 9,459 9,585 9,714
11 9,844 9,976 10,109 10,244 10,380
12 10,518 10,658 10,799 10,941 11,085
13 11,231 11,379 11,528 11,680 11,833
14 11,987 12,144 12,302 10,462 12,624
15 12,788 12,953 13,121 13,290 13,461
16 13,634 13,809 13,987 14,166 14,347
17 14,530 14,715 14,903 15,092 15,248
18 15,477 15,673 15,871 16,071 16,272
19 16,477 16,685 16,894 17,105 17,319
20 17,535 17,753 17,974 18,197 18,422
21 18,650 18,880 19,113 19,349 19,587
22 19,827 20,070 20,316 20,565 20,815
23 21,068 21,324 21,583 21,845 22,110
24 22,377 22,648 22,922 23,198 23,476
25 23,756 24,039 24,326 24,617 24,912
26 25,209 25,509 25,812 26,117 26,426
27 26,739 27,055 27,374 27,696 28,021
28 28,349 28,680 29,015 29,354 29,697
29 30,043 30,392 30,745 31,102 31,461
30 31,824 32,191 32,561 32,934 33,312
31 33,695 34,082 34,471 34,864 35,261
32 35,663 36,068 36,477 36,871 37,308
33 37,729 38,155 38,584 39,018 39,475
34 39,898 40,344 40,716 41,251 41,710
35 42,175 42,644 43,117 43,595 44,078
36 44,563 45,054 45,549 46,050 46,556
37 47,067 47,582 48,102 48,627 49,157
38 49,692 50,231 50,774 51,323 51,879
39 52,442 53,009 53,580 54,156 54,737
40 55,324 55,91 56,51 57,11 57,72
41 58,340 58,96 59,58 60,22 60,86
42 61,5 62,14 62,8 63,46 64,12
43 64,8 65,48 66,16 66,86 71,14
44 68,26 68,97 69,69 70,41 74,88
45 71,88 72,62 73,36 74,12 76,56
46 75,65 76,43 77,21 78,00 78,8
47 79,6 80,41 81,23 82,05 82,87
48 83,71 84,56 85,42 86,28 87,14
49 88,02 88,9 89,79 90,69 91,59
50 92,51 93,50 94,4 95,3 96,3
51 97,2 98,2 99,1 100,1 101,1
52 102,09 103,1 104,1 105,1 106,2
53 107,2 108,2 109,3 110,4 111,4
54 112,51 113,6 114,7 115,8 116,9
55 118,04 119,1 120,3 121,5 122,6
56 123,8 125,0 126,2 127,4 128,6
57 129,82 131,0 132,3 133,5 134,7
58 126,08 137,3 138,5 139,9 141,2
59 142,6 143,9 145,3 146,6 148,0
60 149,38 150,7 152,1 153,5 155,0
61 156,43 157,8 159,3 160,8 162,3
62 163,77 165,2 166,8 168,3 169,8
 63 171,38 172,9 174,5 176,1 177,7
64 179,31 180,9 182,5 184,2 185,8
65 187,54 189,2 190,9 192,6 194,3
66 196,09 197,8 199,6 201,3 203,1
67 204,96 206,8 208,6 210,5 212,3
68 214,17 216,0 218,0 219,9 221,8
69 223,73 225,7 227,7 229,7 231,8
70 233,7 235,7 237,7 239,7 241,8
71 243,9 246,0 248,2 250,3 252,4
72 254,6 256,8 259,0 261,2 263,4
73 265,7 268,0 270,2 272,6 274,8
74 277,2 279,4 281,8 284,2 286,6
75 298,1 291,5 294,0 296,4 298,8
76 301,4 303,8 306,4 308,9 311,4
77 314,1 316,6 319,2 322,0 324,6
78 327,3 330,0 332,8 355,6 338,2
79 341,0 343,8 346,6 349,4 352,2
80 355,1 358,0 361,0 363,8 366,8
81 369,7 372,6 375,6 378,8 381,8
82 348,9 388,0 391,2 394,4 397,4
83 400,6 403,8 407,0 410,2 413,6
84 416,80 420,20 423,80 426,80 430,20
85 433,6 473,00 440,4 444,00 447,50
86 450,9 454,4 458,0 461,6 465,2
87 468,7 472,4 476,0 479,8 483,4
88 487,1 491,0 494,7 498,5 502,2
89 506,0 510,0 513,8 517,8 521,8
90 525,76 529,77 533,8 537,86 541,95
91 546,05 550,18 554,35 558,53 562,53
92 566,99 571,26 575,55 579,87 584,22
93 588,6 593,00 597,43 601,89 606,38
94 610,9 615,44 620,01 624,61 629,24
95 633,9 638,59 643,3 648,05 652,82
96 675,62 662,45 667,31 672,2 677,12
97 682,07 687,04 692,05 697,10 702,17
98 707,27 712,4 717,56 722,75 727,98
99 733,24 738,53 743,85 749,2 754,58
100 760,00 765,45 770,93 776,44 782,00

Aplicaţie: Determinarea valorii coeficientului de compresibilitate al gazelor

supuse procesului de comprimare
Să se determine valoarea coeficientului de compresibilitate al gazelor supuse
unui proces de comprimare într-o staţie de comprimare cu piston. Parametrii de
comprimare sunt: Debitul de comprimare Qg0= 1000000 m3N/ zi, raţia de comprimare
r = 3, presiunea de aspiraţie 50 bar, temperatura de aspiraţie 30 ºC. Răcirea
compresorului se efectuează cu apa dedurizata la temperatura de 50 ºC.
 a) Din analiza Bunsen-Schilling, se cunoaşte densitatea gazelor supuse
procesului de comprimare ρ = 0,925 kg/m3N. Să se determine factorul de neidealitate
Z pe cale grafică şi analitică.
b) Din analiza cromatografică se cunoaşte compoziţia gazelor supuse procesului
de comprimare, exprimata în procente molare şi prezentată în tabelul de mai jos.
Compoz. yi% Mi pcri Tcri
yi Mi yi pcri yi Tcri
Gaze (kg/kmol) (bar) (K)
C1 80,5 16,042 45,7 190,66 12,913 36,78 153,48
C2 7,5 30,068 49 305,86 2,25 3,67 22,93
C3 6,75 44,094 42 370 2,976 2,835 24,97
nC5 5,25 72,146 33,1 469,78 3,7 1,73 24,66

Σ ppc Tpc
M

c) Sa se aducă debitul gazelor comprimate în condiţii standard (m3St/zi) şi în

condiţii de refulare (prefulate, Trefulare)

a. pref  pasp  r  503 150bar

1   
 g    V   ct.
V p 
T

1 1  Z asp  Z ref 

g  
pasp Z asp  pasp  p ref 

 g  p0 , T0  0,925
 rg    0,715
 aer 1,293

rg  0,70
1

x1 1,13
1 T0 1 273,15
Z asp1      0,797
x1 Tasp 1,13 303,15

x2 1,11
1 T0 1 273,15
Z asp2      0,811
x2 Tasp 1,11 303,15

x1 1,13
Z asp1  Z asp2
Z asp  Z asp1 
 rg   rg

  rg1   rg x 
1 2

0,797  0,811
Z asp  0,797  0,7  0,75
0,7  0,75
 pref 150bar

pref 150bar

1 T0 1 273,15
Z ref 1      0,73
x1 Tref 1,15 323,15

x1 1,15
1 T0 1 273,15
Z ref 2      0,716
x2 Tref 1,18 323,15

Z ref1  Z ref 2
Z ref  Z ref1 
 rg   rg

  rg1   rg x 
1 2

0,73 0,716
Z ref  0,73  0,7  0,75 0,729
0,7  0,75
1 1 0,8012 0,729 1
g     0,0209
50 0,8 50 150 bar
b. (vezi tabelul completat).
Tema: să se calculeze conform metodoligiei de calcul de la laboratoarele 2 și 3
c. Qg 0  p0 , T0  Qg ref  pref , Tref 
Qg ref  pref , Tref  Tref p0 323,15 1
bg   Z ref    0,729   0,05749
Qg 0  p0 , T0  T0 pref 273,15 150
Qg ref  pref , Tref  bg  Qg 0 1000000 0,05749 57490m
2

zi
Qg st Tst p0 288,7
bg x   Z st    1,056928
Qg st T0 pst 273,15
Qg st  bg st  Qg 0 1,056928106
Laborator 5

1. MĂSURAREA UMIDITĂŢII GAZELOR NATURALE

Determinarea cantităţii de apă aflată sub formă de vapori în gazele naturale se poate face
prin metode directe sau prin metode indirecte.

Metode directe. Constau în măsurarea directă a cantităţii de apă conţinută în volume

cunoscute de gaze prin metode chimice sau fizico-chimice (adsorbţie şi absorbţie).
a. Metodele chimice se bazează pe detectarea şi determinarea cantitativă a produşilor de
reacţie chimică a unor substanţe cu apa, conţinută în volume sau mase determinate de gaze.
Aceste metode prezintă dezavantajul că nu pot fi aplicate decât în condiţii de laborator.Ca
reactant se poate utiliza, spre exemplu, carbidul CaC2 din a cărui reacţie cu apa, rezultă
acetilena C2H2 şi hidroxidul de calciu Ca(OH)2:
CaC2 + 2H2O  C2H2 + Ca(OH)2
b. Metodele bazate pe adsorbţie constau în trecerea unor volume determinate de gaze
prin tuburi de sticlă ce conţin un adsorbant (silicagel, clorura de calciu etc.), apoi se determină
prin cântărire creşterea în greutate a tuburilor cu adsorbant. Aceste metode au precizie
nesatisfăcătoare în cazul unor gaze cu umidităţi mici, ca în toate cazurile după destinderea
gazului la presiune atmosferică, deoarece reţinerea apei prin adsorbţie nu este totală.
c. Metodele bazate pe absorbţie permit determinarea cantităţii de apă din gaze, după ce
această apă a fost reţinută într-o substanţă absorbantă, fie printr-un procedeu colorimetric, fie
prin cântărire în funcţie de natura absorbantului folosit (vezi figura 1).
Spre exemplu, dacă absorbţia se face într-un glicol, cantitatea de apă din glicol se poate
determina prin titrare cu reactivul Fischer (metoda colorimetrică), procedeu uşor de realizat
în condiţii de laborator. Ca absorbanţi se pot folosi şi alte substanţe care prezentate în ordinea
calităţilor higroscopice, sunt:
- anhidrida fosforică:
P2O5 + 3H20  2H3PO4
g H 2O
apă remanentă în gaze după absorbţie 2  10 5 ;
m3 gaz
- percloratul de magneziu:
Mg(ClO4)2 + 6H2O  Mg(ClO4)2·6H2O
g H 2O
apă remanentă în gaze după absorbţie 5  10 4 ;
m3 gaz
- acidul sulfuric:
H2SO4 + nH2O  H2SO4·nH2O
g H 2O
apă remanentă în gaze după absorbţie 3  10 3 ;
m3 gaz
- clorura de calciu:
CaCl2 + nH2O  CaCl2·nH2O
g H 2O
apă remanentă în gaze după absorbţie 0,14...0,25 .
3
m gaz

Mai pot fi utilizate şi alte substanţe ca hidroxidul de potasiu sau amestecul de acid
sulfuric cu trioxid de sulf. La măsurarea umidităţii gazelor naturale pot fi utilizate fără
restricţii toate aceste substanţe.
 În cazul măsurării umidităţii gazelor care rezultă din unele procese industriale şi în a
căror compoziţie sunt şi hidrocarburi nesaturate nu poate fi utilizată anhidrida fosforică,
deoarece hidrocarburile nesaturate pot polimeriza sub acţiunea acidului fosforic.
Echipamentul de laborator
Aparatul utilizat pentru efectuarea determinării umidităţii gazelor este prezentat în figura
1 şi se compune din trei vase de absorbţie 1, 2 şi 3 înseriate prin tuburi flexibile. Dintre
acestea, vasul 3 este vas de control. Debitul gazului de analizat este măsurat cu contorul 4.
După realizarea montajului, se injectează în aparat, pentru o durata scurta de timp, gazul de
analizat, in vederea eliminarii aerului sau a vaporilor da apa existenţi in aparat, după care se
cântăresc la o balanţă analitică vasele 1, 2 şi 3.
Se trece gazul de analizat cu debit constant, după care se cântăresc din nou vasele de
absorbţie.
Conţinutul în apă al gazului analizat va fi:
m  m1
Us  2 (2.1)
V0  0
în care m1 este masa vaselor de absorbţie înainte de experienţă în g, m 2 este masa vaselor de
absorbţie după experienţă în g, V0 este volumul de gaz umed trecut prin aparat în m3N, iar  0
kg g H 2O
este densitatea gazului analizat, în 3
. Se obţine umiditatea gazului în . Aşa
m N kg gaz umed
cum s-a precizat, vasul 3 este vas de control. Creşterea greutăţii vasului 3 indica epuizarea
substanţelor absorbante din vasele 1 şi 2 .

Fig. 1. Aparat pentru determinarea umidităţii gazelor prin absorbţie.

Metode indirecte. Metodele indirecte sunt numeroase şi unele din ele au permis
realizarea unor aparate utilizate pentru controlul permanent al umidităţii gazelor în fluxurile
tehnologice în care este necesară cunoaşterea punctului de rouă.
Principiile de funcţionare al acestor aparate se pot baza pe:
- schimbarea conductivităţii termice a gazului umed;
- măsurarea căldurii consumate pentru evaporarea apei din gaze;
- măsurarea căldurii absorbite pentru condensarea apei din gaze etc.
În continuare se vor prezenta unele dintre cele mai performante aparate (higrometre)
utilizate atât la noi în ţară, cât şi în străinătate. Cei mai importanţi producători sunt Michell
Instruments, Daniel Flow Product, Inc. etc.
 a. Higrometrul portabil – CERMAX. Pentru determinarea punctului de
condensare al vaporilor de apă existenţi în gazele naturale şi a umidităţii gazelor
naturale la toate punctele comerciale de predare-primire, între S.N.G.N. ROMGAZ şi
S.N.G.N. TRANSGAZ, precum si in alte puncte din sistem unde se impun aceste
măsurători, se folosesc aparate de tip CERMAX I.S.

Aparatul funcţionează pe principiul adsorbţiei vaporilor de apă pe un strat poros,

neconductiv, situat între două strate conductive (senzor ceramic de tip capacitiv).Vaporii de
apă intrând în dielectricul senzorului modifică capacitatea acestuia, funcţie de cantitatea de
vapori apa adsorbită. Răspunsul detectorului este dat in milivolti si convertit in unitati de
temperatura.
Aparatul CERMAX are doua moduri de funcţionare de baza:
- modul FIELD (câmp): in acest mod aparatul functioneaza ca higrometru portabil de
punct de roua.
- modul LAB (laborator) se utilizează atunci când se măsoară urme de umiditate (puncte
de roua sub –80 oC)
Aparatura destinata efectuării analizei consta in:
- aparat portabil de determinare a punctului de rouă si a umiditatii din gazele
naturale, de tip CERMAX IS
- instalaţia auxiliara de prelevare compusa din manometru, debitmetru, filtru de
coalescenţă, trei ventile de izolare si racord flexibil din ţeava de inox prevăzuta cu fitinguri.
- niplu de racordare ½ in la priza manometrica, teu de ½ in, reducţii de la ½ in la 1/8
in (2 bucati), toate din inox
- banda de etansare de teflon.
In fiecare zi înainte de începerea unui set de măsurători se schimba filtrul coalescenţă cu
unul uscat si verificat in laborator.
Uscarea filtrului se realizează in etuva, la 105oC, pana la greutate constanta.
Filtrele vor fi păstrate si transportate intr-o punga de plastic cu silicagel închisa la capăt.
In cazul in care intr-un punct de măsurare, aparatul iese din scala (max. 18oC punct de
roua) filtrul se schimba automat cu unul nou, verificat in prealabil in laborator.
Cu acelaşi filtru se pot realiza maxim 10 determinări, urmând ca fiecare utilizator sa se
doteze in timp cu un număr suficient de mare de filtre, astfel încât, un filtru sa fie folosit
pentru maxim 2…3 determinări, urmând ca înainte de o noua utilizare filtrele sa fie
recondiţionate in laborator.
La efectuarea analizelor, se procedează urmând strict operaţiunile de mai jos in ordinea
indicata:
 1. Se citeşte presiunea indicata de manometrul de la priza manometrica, amplasat in
punctul de prelevare a probei.
2. Se scoate manometrul de la priza manometrica
3. Se deschide robinetul de la priza manometrica si se purjează priza manometrica cu
gaz , operaţiune ce se repeta de 3-4 ori cu multa atenţie, pana când gazele evacuate nu mai
prezintă impuritati mecanice. Aceasta se verifica prin amplasarea in curentul de gaz a unei
hârtii de filtru .Daca gazele evacuate antreneaza in continuare apa, uleiuri, sau alte impuritati
lichide sau mecanice, se sistează efectuarea analizei.
Operatiunea se executa de către operatorul instalaţiei împreuna cu operatorul aparatului.
4. Se inchide robinetul de refulare.
5. Se conecteaza aparatul de punct de roua la priza manometrica (verificând ca
ventilele acestuia sa fie închise), prin intermediul tevii de inox, a fitingurilor si a unui niplu
de reductie. Strângerea fitingurilor se face in asa fel incat sa se asigure etanseitatea.
6. Se deschide robinetul de la priza manometrica si ventilul cu ac al aparatului pentru a
intra gazul prin filtrul mecanic respectiv pentru evacuarea gazului, circa 5 minute.
7. Se introduc in aparat datele de setare in vederea efectuării analizei, respectând paşii
de mai jos:
- se porneşte aparatul prin apăsarea butonului On/Off;
- se apasă pe butonul «Select» pentru a intra in citire instantanee;
- se deschid ventilele cu ac si la manometru si la debitmetru pentru a permite intrarea
gazului prin aparat;
- se închide ventilul de la filtrul mecanic;
- se reglează debitul la debitmetru intre 4-5 l/min;
- se asteapta circa 10 minute pentru stabilizarea aparatului.
Daca evoluţia punctului de rouă este in sensul creşterii acestuia, aparatul se va opri la
+18oC din robinetul de intrare a gazului in aparat.
8. Se setează aparatul pentru măsurarea punctului de roua DP:
Se selectează modul de afisare «Main Display» prin apasarea tastei «SETUP».
La aceasta optiune operatorul selecteaza marimea pe care doreste s-o determine,
unitatea de masura si de asemenea tot pe acest display se poate vizualiza valoarea umiditatii
gazului si unitatea de masura a acesteia.
Daca temperatura punctului de roua este mai mare de (- 15oC) la presiunea din
conducta, in conformitate cu acordul tehnic, se va trece la determinarea umiditatii exprimate
in g/Nm3 .
Daca in acelaşi punct, măsurătorile se executa cu doua aparate cuplate simultan la
priza manometrica prin intermediul unui teu, se admite ca diferenţa maxima intre valorile
medii ale celor doua aparate se fie de maxim 2 oC (in valoare absoluta). In buletinul de
masuratori se scrie media intre cele doua aparate.
Daca diferenta intre valorile medii ale celor doua aparate este mai mare de 2o C in
valoare absoluta, se efectuează măsurătoarea cu un al treilea aparat si se face media
măsurătorilor apropiate.
Atunci când senzorul se afla in afara domeniului de măsurare (apare pe monitor
«SENSOR UNDER RANGE»), reluarea măsurătorilor se va face numai după ce prin aparat
s-a circulat un gaz uscat (argon sau azot), de puritate minim 3.5 (99,95), timp de 6 ore la un
debit de 5 l/min.

b. Higrometru cu rezistenţă - CERMET II numit şi higrometrul de impedanţă on-line.

Higrometru cu rezistenţă se compune dintr-un cilindru confecţionat dintr-un material
ceramic electroizolant înfăşurat cu pânze de mătase îmbibată cu clorură de litiu. La o anumită
distanţă unul de altul sunt înfăşuraţi doi electrozi metalici care se conectează la o sursă de
curent electric. Pe măsură ce tubul se încălzeşte, clorura de litiu pierde apă, se cristalizează şi
capătă o rezistenţă electrică mai mare şi curentul se întrerupe. După un timp t, clorura de litiu
absoarbe apa din gaze, circuitul se reînchide până când se stabileşte un echilibru.

Valoarea temperaturii se citeşte la un termocuplu care are termoelemenţii montaţi în

interiorul cilindrului, iar scala este etalonată pentru a indica direct valorile temperaturii de
rouă. Aceste aparate permit înregistrarea continuă a umidităţii, dar în timp se modifică
calităţile higroscopice ale substanţei absorbante reclamând înlocuirea cilindrului cu strat activ
sau reetalonări repetate ale aparatului.

c. Higrometru cu condensare – DEWMET numit şi Dewpointmetru cu oglindă răcită.

Higrometru cu condensare constă în citirea temperaturii în momentul în care apare roua

pe oglinda metalică, ca urmare a condensării apei din curentul de gaze. Oglinda este răcită, fie
cu o instalaţie frigorifică, fie folosind gheaţa carbonică, fie prin laminarea gazului într-o duză,
etc. DEWMET are un interval de măsurare până la 55oC la temperatura normală a camerei şi
până la 80oC la temperaturi mai înalte. Dacă se foloseşte blocul opţional cu lichid de răcire,
măsurătorile pot fi făcute până sub -50 oC temperatura punctului de condensare . Acest tip de
aparate permit determinarea punctului de rouă cu o precizie de  0,2 grade C.
 2. DETERMINAREA UMIDITĂŢII GAZELOR PE
BAZA CORELAŢIILOR MATEMATICE

A. Metoda C. Strătulă şi F. Oprea

Această metodă, descrisă pe larg în capitolul 2 al primei părţi din lucrarea de cercetare,
se bazează pe următoarele şase relaţii:
5008,445
ln UaN  e2,9893 0,0494 ln p  (1.1)
TR
5008,445
ln UaS  e2,9893 0,0494 ln p   0,055365 (1.2)
TR
5008,445
TR = 2, 9893 0, 0494 ln p (1.3)
e  ln UaN
5008,445
TR = 2,9893 0,0494 ln p (1.4)
e  ln UaS  0,055365
3
fc  1  1,24418 10 UaN (1.5)
3
fc  1  1,31490 10 UaS (1.6)
unde: UaN reprezintă umiditatea absolută a gazului exprimată în g vapori de apă/m3N;
UaS – umiditatea absolută a gazului, g vapori de apă/m3S;
p – presiunea statică absolută a gazului, bara;
TR – temperatura de rouă a gazului, K;
fc – factorul de corecţie.

A. Exemplu de calcul
Datele iniţiale de calcul sunt:
pstatic = 33,69 barg = 34,69 bara;
TR = 15,3 ºC = 288,46 K;
Uam = 0,43 g vapori de apă/m3N.
a. Din relaţia (1.1) rezultă,
5008,445 5008,445
ln UaN  e2,98930,0494ln p   e2,98930,0494ln34,69 
TR 288,46
3
UaN = 0,504 g vapori apă/m N
iar factorul de corecţie este:
fc  1 1,24418  103UaN  1 1,24418  103  0,504  0,99937
Acesta însemnă că, pentru cazul respectiv, conţinutul de vapori de apă în gaz va fi egal
cu (1-0,99937)·100 = 0,063 % volum.
b. Dacă se doreşte calculul temperaturii de rouă TR, pentru valoarea umidităţii
înregistrată la aparat Uam, atunci se apelează la relaţia (1.4):
5008,445 5008,445
TR = 2, 9893 0, 0494 ln p
 2,9893 0,0494 ln 34,69  285,83 K = 12,65 ºC
e  ln Uam e  ln 0,43

B. Metoda F. Dinu – V. Grigore

Metoda corelează conţinutul de vapori de apă din gazele naturale, funcţie de compoziţia
sistemului de gaze hidrocarburi, prezenţa gazelor nehidrocarburi (CO2 şi H2S), salinitatea
apei, presiunea de saturaţie a vaporilor de apă în gaze pentru diferite presiuni şi temperaturi de
lucru, printr-o relaţie de forma:
 U a  U aH  y H  U aCO2  yCO2  U aH 2S  y H 2S   f sal (1.7)
unde Ua reprezintă umiditatea absolută a amestecului de gaze hidrocarburi cu gaze
nehidrocarburi şi vapori de apă, kg vapori apă/m3S gaze umede; UaH – conţinutul de vapori de
apă din hidrocarburile gazoase, kg vapori apă/m3S gaze umede; UaCO2, UaH2S – conţinutul de
vapori de apă din dioxidul de carbon, respectiv din hidrogenul sulfurat, kg vapori apă/m3S
gaze umede; yH, yCO2, yH2S – fracţia molară a gazelor hidrocarburi, a dioxidului de carbon şi a
hidrogenului sulfurat în amestecul de gaze; fsal – factor de corecţie datorat salinităţii vaporilor
de apă.
Conţinutul vaporilor de apă aflat la echilibru cu sistemul de hidrocarburi gazoase se
poate calcula cu relaţia:
D
U aH   G (1.8)
p
unde p reprezintă presiunea statică a sistemului, în Pa abs;
Corelaţiile pentru determinarea variabilelor D şi G sunt de forma:
9,81 pS  Ma
D  pHt 2O  , (1.9)
ZSag  R  TS
3083,87
  6 , 6945
G  10 1,8T
, (1.10)
unde pHt 2O ,
pS reprezintă presiunea de saturaţie a vaporilor de apă, respectiv presiunea
standard, în Pa; Ma – masa molară a apei, kg/kmol; R – constanta universală a gazelor, J/kmol
K; ZSag - factorul de neidealitate al gazelor umede pentru condiţiile standard; TS, T -
temperatura în condiţii standard, respectiv în condiţii de stare, în K.
Factorul de neidealitate al gazelor umede pentru condiţiile standard, se determină astfel:
p  pHt 2O g pHt 2O a
ZSag  S  ZS   ZS , (1.11)
pS pS
unde ZSg este factorul de neidealitate al gazului uscat, iar ZSa - factorul de neidealitate al
vaporilor de apă. Pentru valori scăzute ale presiunii de vapori a apei, factorul ZSa poate fi
considerat ca fiind egal cu unitatea (ZSa=1).
Pentru determinarea presiunii de saturaţie a vaporilor de apă în gaze funcţie de
temperatura sistemului, corelaţia propusă de autori este de tip polinomială şi are forma:
pHt 2O  a  b  t  c  t 2  d  t 3  e  t 4  f  t 5 , (1.12)
în care temperatura sistemului t se introduce în grade Celsius, iar constantele a…f au valorile:
a=612,78 c=1,4999 e=0,0003
b=43,527 d=0,0247 f=0,000003

Influenţa CO2 şi H2S asupra conţinutului de vapori de apă din gaze UaCO2, UaH2S, se
poate determina cantitativ, astfel:
- influenţa CO2 asupra conţinutului de vapori de apă din gaze UaCO2 se pune în evidenţă
cu relaţiile curbelor:
U5aCO 2  11511,5  1,0103954p  p 1,0609458 , pentru t = 5 ºC;
1, 0805598
aCO 2  16237,641 1,0101725  p
U10 p
, pentru t = 10 ºC;
20
UaCO 2
 39497,176  1,0152012p  p 1,02396469 , pentru t = 20 ºC; (1.13)
1,1683825
aCO 2  63127,034  1,0095835  p
U30 p
, pentru t = 30 ºC;
40
UaCO 2
 138456,01 1,0112598p  p 1, 2369021 , pentru t = 40 ºC.
 - influenţa H2S asupra conţinutului de vapori de apă din gaze UaH2S se pune în evidenţă
cu relaţiile curbelor:
U5aH 2S  5477,1445 1,0268464p  p0,75669888 , pentru t = 5 ºC;
0, 69890074
aH 2 S  7329,0855 1,0130457  p
U10 p
, pentru t = 10 ºC;
20
UaH 2S
 13355,375  1,0138422p  p 0,76046027 , pentru t = 20 ºC; (1.14)
1, 0886147
U 30
aH 2 S  37001,392  1,0299987  p p
, pentru t = 30 ºC;
0, 044699226
U 40
 17255,074  0,95634477  p
aH 2 S
p
, pentru t = 40 ºC.
Pentru acoperirea domeniilor de temperaturi întâlnite uzual în practica de şantier, se
folosesc ecuaţii de interpolare a curbelor de tipul:
 U 40  U5aCO2 ,H2S 
U5aCO
...40
 U 40
  aCO2 ,H2S   40  t  (1.15)
2 , H 2S aCO2 , H 2S
 35 
 
unde U aCO2 ,H 2S este umiditatea absolută datorată prezenţei gazelor nehidrocarburi în amestecul
5...40

de gaze, pentru domeniul particular de temperaturi cuprins între 5…40 ºC, în kg/ milion m3N;
p - presiunea sistemului, în bara; t – temperatura sistemului, în grade Celsius.
După cum se poate constata din relaţia (1.38), conţinutul vaporilor de apă se corectează
cu un factor de corecţie datorat salinităţii apei a cărui ecuaţie este:
U a apă sarată
f sal   a  b  S  c  S2  d  S3 (1.16)
U a apă dulce pură
unde S este salinitatea vaporilor, în grame pe litru, iar constantele a…d au următoarele valori:
a=1,000 c=1,9253922 105
b=- 0,0023923719 d=- 3,3755886 10 7
Deoarece, practic, gazele naturale nu sunt perfect uscate, chiar după un proces
performant de deshidratare în staţiile de uscare, valoarea determinată pentru Ua se poate
corecta astfel:
U acor  U a  U ad (1.17)
unde Uacor este valoarea corectată a conţinutului de vapori de apă din gazele naturale, iar Uad –
umiditatea admisă a gazului în conductele de transport când acestea se află la echilibru cu
vaporii de apă (Uad = 0,112 g apă/m3S sau Uad = 0,118 g apă/m3N, valori admise în literatura
de specialitate americană). Standardele româneşti în vigoare nu prevăd o astfel de corecţie, cu
toate că ea este necesară şi nu poate fi neglijată.
Factorul folosit pentru a corecta debitul de gaze calculat datorită prezenţei vaporilor de
apă în fluidul măsurat este descris de următoarele relaţii:
- pentru condiţiile standard de exprimare a umidităţii absolute, UaS, în kg/m3S:
U aS  U a (1.18)
R  TS
fc  1  U aS (1.19)
M a  pS
sau f c  1  cdS  U aS , (1.20)
unde constanta dimensională cd are expresia:
R  TS 8314,34  288,15
cdS    1,31246 m3S/kg apă (1.21)
Ma  pS 18,0153 1,01325 105
 - pentru condiţiile normale de exprimare a umidităţii absolute, UaN, în kg/m3N:
T
U aN  U a  S (1.22)
T0
R  T0
fc  1   UaN (1.23)
M a  p0
sau f c  1  cdN  U aN , (1.24)
unde constanta dimensională cd are expresia:
R  T0 8314,34  273,15
cdN    1,24414 m3N/kg apă (1.25)
M a  p0 18,0153 1,01325 105

B. Exemplu de calcul
Datele iniţiale de calcul sunt:
TR = 18,5 ºC = 291,65 K – temperatura de rouă la umidometru;
Uam = 1,41 g vapori de apă/m3N – umiditatea absolută la umidometru;
pstatic = 11 barg = 12,013 bara – presiunea sistemului la debitmetru;
t = 19,93 ºC – temperatura sistemului la debitmetru.
În afara acestor date se mai cunosc:
– salinitatea apei condensate rezultată din analiză, S= 62 g/l;
– compoziţia amestecului de gaze exprimată în procente molare, conform buletinului de
analiză cromatografică nr. 79/2003: C1 – 99,5725 %; C2 – 0,0957 %; C3 – 0,0181 %; iC4 –
0,0043 %; nC4 – 0,0022 %; iC5 – 0,0022 %; nC5 – 0,0007 %; C6 – 0,0017 %; C7 – 0,0013 %;
C8 – 0,0001 %; O2 – 0,0026 %; CO2 – 0,1186 %; N2 – 0,18 %; H2S – 0 %.
 Din ecuaţia (1.43) se determină presiunea de saturaţie a vaporilor de apă din gaze
funcţie de temperatura sistemului:
H 2O  a  b  t  c  t  d  t  e  t  f  t  2328,3378 Pa
p19 ,93 2 3 4 5

 Se calculează masa molară medie a amestecului de gaze:

Mag  MH  yH  MCO2  yCO2  MH 2S  yH 2S  16,120 kg / kmol
 Se calculează masa specifică a amestecului de gaze şi densitatea relativă a gazelor:
g  0,7192 kg / m3 N şi rg  0,5562
 Cu relaţia (1.42) se calculează factorul de neidealitate al gazelor umede pentru
condiţiile standard:
p  p19 , 93
p19,93
ZSag  S H 2O
 ZSg  H 2O  ZSa  0,99830
pS pS
unde Z Sg  0,99829, iar Z Sa  1 .
 Se calculează variabilele D şi G folosind relaţiile (1.9), respectiv (1.10):
,93 9,81 pS  M a 9,81 101325 18,0153
D  p19
H 2O   2328,3378  1,74327 104
ZS  R  TS
ag
0,9983 8314,34  288,15
3083,87 3083,87
  6 , 6945   6 , 6945
G  10 1,8T  10 1,8293, 08  7,05973
 Conţinutul vaporilor de apă aflat la echilibru cu sistemul de hidrocarburi gazoase se
calculează cu relaţia (1.39):
D 
UaH    G   cv
p 
 1,74327 104 
U aH    7,05973  1,693  105  1,8133 103 kg apă / mS3 gaze umede
 12,01325 14,5038 
unde presiunea p se introduce în psia, iar cv reprezintă coeficientul de transformare din lb
H2O/MMscf în kg apă/ m3S gaze umede.
 Se calculează cu relaţiile (1.44…1.46) valorile umidităţilor absolute UaCO2 şi UaH2S,
reprezentând conţinutul de vapori de apă din dioxidul de carbon şi, respectiv, din hidrogenul
sulfurat, obţinându-se UaCO2 = 2,05291·10-3 kg/m3S şi UaH2S = 2,24909·10-3 kg/m3S.
 Din relaţia (1.16) se calculează factorul de corecţie datorat salinităţii apei:
fsal  a  b  S  c  S2  d  S3  0,84523
 Utilizând relaţia (1.38) se determină umiditatea absolută a amestecului de gaze
hidrocarburi cu gaze nehidrocarburi şi vapori de apă:
UaS  UaH  yH  UaCO2  yCO2  UaH 2S  yH 2S   fsal  1,5301 103 kg vapori de apă / mS3
 Din ecuaţia (1.20) se calculează factorul de corecţie fc:
f c  1  cdS  U aS  1  1,31246 0,0015301 0,99799
Pentru cazul în care umidităţile absolute sunt exprimate în condiţii normale de presiune
şi temperatură, aşa cum sunt măsurate cu umidometrele existente în şantier, se obţin
următoarele valori:
UaCO2 = 2,1656·10-3 kg/m3N şi UaH2S = 2,3726·10-3 kg/m3N.
U aN  U aH  yH  U aCO2  yCO2  U aH 2 S  yH 2 S   f sal  1,6142 103 kg vapori de apă / mN3
În aceste condiţii factorul de corecţie fc are valoarea:
f c  1  cdN  U aN  1  1,24414 0,0016142 0,99799

Temă:

C. Aplicaţie: Determinarea proprietăţilor fizice ale amestecurilor de gaze

Se dă un amestec de gaze naturale care se aflată la presiunea din conductă pc= 75 bar şi
temperatura din conductă tc= 50 °C.
a) Nu se cunoaşte compoziţia amestecului gazos, dar din analiza Bunsen-Schilling s-a
determinat densitatea amestecului pentru condiţiile normale de presiune şi temperatură,
ρ(p0,T0)= 0,875 kg/m3N.
b) Se cunoaşte compoziţia amestecului gazos în tabelul de mai jos, care este exprimată
în procente molare, astfel:

Compoz. yi% Mi pcri Tcri μgi 10-6 y i   gi  M i

yi Mi yi pcri yi Tcri
Gaze (kg/kmol) (bar) (K) Pa s
C1 52,3 16,042 45,7 190,66 11,5
C2 15,2 30,068 49 305,86 9,8
C3 12,5 44,094 42 370 8,5
iC4 10,4 58,12 35 408,14 8
nC5 9,6 72,146 33,1 469,78 7,2
31,5 43,4 280 288,15
Σ ppc Tpc
Mi

Să se determine:
1) Factorul de neidealitate al amestecului gazos, atât prin metoda analitică A. Z.
Istomin, cât şi prin metoda grafică;
2) Coeficientul de compresibilitate al gazelor când presiunea din conductă scade la
valoarea pf =50 bar şi temperatura tf = 40°C;
3) Densitatea gazelor pentru condiţiile finale de pf şi tf;
4) Pe cale analitică, vâscozitatea dinamică a gazelor μg(p0,Tc), şi pe cale grafică
μg(pc,Tc).
 D. Experimente şi evaluări privind determinarea umidităţii gazelor
naturale şi a factorilor de corecţie la Staţia de Uscare Mădulari

Aspecte care privesc realizarea constructivă a instalaţiei experimentale pilot şi momente

din timpul efectuării măsurătorilor sunt prezentate în figurile 2 şi 3.

Fig. 2. Vedere de ansamblu a cuponului de intrare a gazelor

în Staţia de Uscare Mădulari.

Fig. 3. Vedere de ansamblu a cuponului de ieşire a gazelor

din Staţia de Uscare Mădulari.
 ANALIZA CROMATOGRAFICĂ PRIN METODA IANAK

Această metodă permite separarea şi identificarea componenţilor amestecurilor de

hidrocarburi C1...C4 saturate şi nesaturate (cu excepţia acetilenelor), C5 saturate şi a unor gaze
greu condensabile ca CO, aer şi H2. Gaz purtător se foloseşte CO2, componenţii fiind separaţi
pe o coloană cromatografică. Înainte de a ajunge în dispozitivul de măsurat fracţiile, bioxidul
de carbon este reţinut prin barbotarea efluentului într-o soluţie de hidroxid de potasiu.

Aparatul prezentat în figura 1. se compune din patru dispozitive cu funcţiuni distincte.

22
2
24

Fig. 1

1. Dispozitivul pentru obţinerea, curăţirea şi măsurarea curentului de CO2, (gaz

purtător) cu debit constant. Acest dispozitiv cuprinde sursa de CO2, un reductor de presiune
(presiunea necesară bioxidului de carbon este de cca 0,5.105 N/m2),regulator de aval, ventil
cu ac, vase spălătoare, tub de uscare, manometru cu mercur care permite măsurarea presiunii
până la 760 mmHg şi un manometru calibrat pentru debite cuprinse între 30 şi 60 cm3/minut.
În lipsa unui tub cu CO2 sau a unui generator cu zăpadă carbonică se poate utiliza un
generator de CO2, mai comod de utilizat fiind aparatul Kipp legat la o coloană de apă de 3...4
m înălţime pentru obţinerea bioxidului de carbon la o presiune suficientă pentru învingerea
rezistenţelor traseului ce urmează să fie străbătut. În fig. 3.1. este prezentat cromatograful
echipat cu aparatul Kipp 1; bioxidul de carbon obţinut în acest aparat este trecut prin vasele
spălătoare 2 care conţin soluţie saturată de bicarbonat de sodiu, apoi bioxidul de carbon este
trecut prin vasul uscător 3 care conţine silicagel cu indicator; urmează manometrul cu mercur
4 care poate măsura presiuni până la 760 mmHg şi reometrul 5 cu capilarul 6 reglat pentru
debite de 30...60 cm3/minut. În reometru se va folosi lichid cu presiune de vapori mică şi
vâscozitate mică (ulei de parafină sau ulei de silicon). Pentru ca bioxidul de carbon să aibă o
presiune suficientă pentru învingerea rezistenţei traseului, aparatul Kipp se conectează cu
vasul tampon 7 prevăzut cu o coloană de apă 8 de cca 4m înălţime.

2. Dispozitivul de luat probe de analizat se compune dintr-o pipetă în formă de U, 9, o

legătură discretă 10 şi trei roboţei cu trei căi 11, 12, şi 13. Toate aceste elemente sunt
îmbinate cap la cap cu un furtun de cauciuc, astfel încât dispozitivul să permită introducerea
probei de analizat în pipetă, fără a întrerupe circulaţia bioxidului de carbon.

3. Dispozitivul pentru separarea componenţilor se compune din coloana de separare

14 care poate să fie din sticlă sau metalică (oţel inoxidabil, cupru sau alamă) cu diametrul
interior de 4...6 mm şi lungimea totală de 2...5 m. Coloana 14 este introdusă în baia de
termostare 15 conectată la circuitul unui termostat.

4. Dispozitivul de detecţie se compune din biureta 17 având diviziuni de 0,02 ml şi un

volum total mai mare decât o dată şi jumătate volumul pipetei 9. La partea superioară biureta
are robinetul 18, iar în partea inferioară rezervorul 19 pentru soluţia de hidroxid de potasiu. În
rezervor se află mercur pentru a nu permite soluţiei de hidroxid de potasiu să pătrundă în
capilarul 20. Înălţimea stratului de mercur măsurată de la vârful capilarului 20 se alege în aşa
fel ca să contrabalanseze presiunea coloanei de hidroxid de potasiu când biureta 17 este plină
şi în acelaşi timp să permită accesul efluentului. Biureta 17 este introdusă în baia de
termostare 21 conectată la un termostat. Temperatura băii se stabileşte astfel încât
componenţii separaţi să fie menţinuţi în stare gazoasă. Rezervorul 19 este pus în comunicaţie
cu tubul de nivel 22 şi un balon de sticlă conectat prin intermediul furtunului de cauciuc 24,
prin deplasarea balonului 23 în sus şi în jos se pot aduce meniscurile din 17 şi 22 la acelaşi
nivel, adică presiunea componenţilor separaţi în biureta 17 este adusă la valoarea presiunii
atmosferice.

Desfăşurarea lucrării

Pentru executarea lucrării sunt necesari următorii reactivi şi materiale: bioxid de

carbon pur, acid clorhidric concentrat lipsit de acid sulfuric, hidroxid de potasiu p.a. soluţiei
1:1, silicagel cu adaos de clorură cobaltoasă ca indicator. Dacă nu dispunem de CO2 de înaltă
puritate aceasta se va separa în aparatul Kipp din acid clorhidric şi marmură. Marmura
trebuie să fie de bună calitate, fără argilă, iar înainte de utilizare se va trata astfel: se separă în
granule de 1...2 cm diametru apoi se fierbe în apă distilată, în care s-au adăugat câteva
picături de acid clorhidric concentrat. Fierberea trebuie să dureze cca 3 ore pentru eliminarea
aerului din pori apoi se introduce vasul împreună cu marmura şi apa în care a fiert într-un
exicator de vid. Se videază până când din marmură nu se mai degajă bule de aer. Până la
utilizare marmura astfel tratată se păstrează în aceiaşi apă.

După procurarea şi pregătirea materialelor necesare se încearcă aparatul Kipp şi se

purjează aerul di aparat. Se manevrează robinetele 11, 12 şi 13 astfel încât bioxidul de carbon
să elimine tot aerul din coloană. Bioxidul de carbon folosit pentru purjarea aparatului se
elimină prin robinetul cu trei căi 16. Se încarcă biureta 17 cu hidroxid de potasiu. După
purjare se verifică dacă aerul este prezent conectând bioxidul de carbon la biureta 17. Se
cosideră că purjarea s-a terminat dacă volumul gazului colectat în biureta 17 nu creşte cu mai
mult de 0,02 ml în timp de un minut. După terminarea purjării se determină mersul zero al
aparatului. Pentru aceasta se aşteaptă realizarea echilibrului termic în băile 15 şi 21. Se
deschide robinetul 18 şi cu ajutorul balonului de sticlă 23 se aduce nivelul soluţiei de
hidroxid de potasiu la prima diviziune a biuretei 17; se fixează balonul 23 în această poziţie,
apoi se închide robinetul 18; se lasă curentul de bioxid de carbon să curgă prin aparat timp de
10...20 minute. Se raportează volumul acumulat în biuretă la timpul de lucru şi se obţine
mersul zero al aparatului v0.

v
v0 
t (1)

în care v este volumul acumulat în biuretă şi t este timpul de lucru. Se introduce proba de
analizat în pipeta 9 manevrând corespunzător robinetele 11, 12 şi 13 astfel încât să nu se
întrerupă curentul bioxidului de carbon, apoi se manevrează aceleaşi ventile astfel încât proba
să fie antrenată în coloana pornindu-se în acelaşi timp cronometrul. Se notează până la
apariţia primului component volumele de gaze colectate în biureta 17 din minut în minut. La
apariţia fiecărui component care se recunoaşte prin creşterea rapidă a volumului de gaze
colectat, citirile se fac din 30 în 30 secunde pentru a se determina mai exact limitele de
separare dintre componenţi. Componenţii sunt luaţi din coloană în ordinea timpilor de
reţinere. Sfârşitul eluaţiei unui component se recunoaşte prin revenirea variaţiei volumului
colectat la mersul zero ala aparatului stabilit în prealabil. La fel se recunoaşte şi sfârşitul
analizei. Compoziţia amestecului, în procente volumice (molare) se determină cu relaţia:

vi  v 0  t i
yi   100
vt  v 0  t (2)

în care yi este procentul volumic al componentului i în amestec, vi este volumul

componentului i colectat în biuretă în ml, v0 este mersul zero al aparatului în ml/minut, ti este
timpul de eluţie al componentului i în minute, vt este volumul total al componenţilor eluaţi în
ml iar t este timpul de eluţie pentru volumul vt în minute.

Volumele de gaze colectate în biuretă se citesc după ce au fost aduse la presiunea

atmosferică.

Pentru identificarea componenţilor este necesară determinarea timpilor de eluţie a diferiţilor

componenţi în aceleaşi condiţii de lucru.
 CONSTRUCTIA UNEI SONDE DE GAZE NATURALE

Pentru deschiderea şi traversarea orizonturilor de gaze naturale, se stabilesc tehnologi

de foraj astfel încât, să se lucreze cu diferenţe de presiune sondă – strat de 20…30 bar, pentru
a preveni contaminarea fluidelor de foraj cu fluidele conţinute de roca poros permeabilă
traversată.
Problema cea mai frecvent întâlnită este aceea de contaminare a fluidului de foraj cu
gaze.

Aplicatie

Sa se determine ρn contaminat cu gaze in conditii de zacamant si la T0 si P0 stiind ca pe

ultimii 3 metri forati in stratul productiv gazeifer au fost detectate gaze la statia de gaz
cromatrograf.

Se cunosc:

H=2000 m

h = 3 m (grosimea stratului productiv gazeifer deschis cu sapa de foraj)

Sai = 30% (saturatia in apa interstitiala)

m= 30%

δ rg = 0,721

ρ n=1250kg/m 3

ha =415 m (lungimea coloanei de ancoraj)

dea=133/8in (diametrul burlanelor)

HCI=1320 m (lungimea coloanei intermediare)

DECI=95/8in (diametrul exterior)

DICI=220,5 mm

depf=51/2in = 139,7 mm

dipf=124,2 mm

Ds=61/2in = 165,1 mm

Obs.

1. Se vor lua in calcul doar prezenta gazelor libere existente in porii rocilor colectoare
deschise cu sapa de foraj (segregarea detritusului).
2. Nu se vor lua in considerare efectele de efuzie si difuzie la patrunderea gazelor in
fluidul de foraj.
3. Se va neglija prezenta prajinilor grele si a racordurilor de imbinare.

Sa se determine:

1. Vrb =?
2. Vgz=?
3. Ρgz=?
4. Vn=?
  n...Vn   g Vg
 ng 
Vn  V g

 n..  Vn   gz ( p z ,Tz )  Vgz

 ngz 
Vn  Vgz ( p z , Tz )

  Ds2
vrb   h  0,064 m3
4

vgz= vrb·m (1-Sai) = 0,0134 m3

ρgz =ρg0 / ρaer =0,932 kg/m3N

Vgz z  TZ P0
bgz    
Vgo T0 PZ

tZ=tgt + H·gradt =69,60C

Tz= tZ+273,15 =342,75 K

Pz= ρn·g·H =245,25 bar

Ppc =(4,936 – 0,464·δrg)·10-6 =46,01 bar

Tpc =(171,5·δrg +97) =220,65 K

pz
p prz  = 5,33
p pc

Tz
T prz  = 1,55
T pc

Z = 1-10-2(0,76·Tpred – 9,36· Tpred+13)(8-Pprz)· Pprz

Vgz z  TZ P0
Z = +,812 → bgz     0,0041
Vgo T0 PZ

ρgz =ρg0 / bgz =227,31m3

Vn =Vci+VDS-Vpf
   DICI
2

VCI   H CI  50,38 m3
4

  DS2
VDS   ( H  H CI )  14,55 m3
4


V pf   (d epf
2
 d ipf2 ) H  6,42 m 3
4

Vn = 58,51 m3

 n...Vn   g 0Vg 0
 ng 0 
Vn  Vg 0

Vgz Vgz
bgz   Vgo   3,35 m3N
Vgo bgz

 ng 0 =1185,98 kg/m3

STATIA DE GAZ CAROTAJ CU CROMATOGRAF

ELEMENTE COMPONENTE
 FUNCTIONAREA STATIEI DE GAZ CROMATOGRAF
PUNEREA IN PRODUCTIE A SONDELOR DE GAZE

Statia de gaz cromatograf este compusa din:

1. Panou de analiza globala

2. Panou inregistrator
3. Sertar pupitru
4. Panou analiza cromatografica
5. Panou redresare – stabilizare
6. Panou comanda si control
7. Forajmetru

Panoul de analiza globala serveste pentru analizarea globala a gazelor prin metoda arderii
catalitice utilizand in calitate de traductori filamente de platina montate intr-o camera speciala
de ardere a gazelor. Prin aceasta metoda se pot analiza gazele ce curg continuu pe filamentul
de lucru pana la concentratia de 4 % CH4 in aer, concentratie de la care CH4 devine
explozibil.

Pentru masuratori peste aceasta concentratie se poate face diluarea gazelor cu aer la valori
cunoscute prin intermediul unui rotametru gradat montat in paralel cu rotametrul de gaze.

Cu ajutorul panoului de tip vechi semiautomat avand o curgere continuua a gazelor pe

filament se pot analiza gazele utilizand doua temperaturi de lucru si anume:

a. La tensiunea conventionala de 1,2 Vc.c se obtine o temperatura la filament de cca

500-5500C la care ard hidrocarburile grele notate cu HG
b. La tensiunea conventionala de 2,4 Vcc se obtine o temperatura la filament de cca 800-
8500C la care ard toate hidrocarburile si se noteaza cu HT.

Cele doua filamente de lucru si de referinta sunt montate intr-o punte Weathstone, in
celelelate doua brate ale puntii fiind montate doua rezistente egale de 10Ω. Pentru
echilibrarea puntii sunt prevazute doua potentiometre legate in paralel ce permit echilibrarea
separata pe cele doua tensiuni de lucru ale puntii. Tensiunile de lucru ale puntii sunt obtinute
din panoul de rederesare-stabilizare. Aceste tensiuni sunt stabilizate electronic si nu depind
de eventualele fluctuatii ale tensiunii retelei.

Obs.: Pentru efectuarea de masuratori pana la concentratii de 100% se poate utiliza metoda
conductibilitatii termice, utilizand in acest scop filamente speciale de Tungsten si Reniu.

Dezechilibrarea puntii datoarate modificarii rezistenteii ohmice a filamentului de lucru prin

arderea la suprafata lui a gazelor de analizat, se pune in evidenta pe un milivoltmetru cu scara
de masura (0 – 40 mV; 0 – 400 mV ) sau pe un inregistrator cu doua scare de masura (0 - 30
mV; 0 - 150 mV).

Sunt introduse cinci trepte de sensibilitate (1, 2, 5, 10, 50 ) si cu ajutorul inregistratorului

putem inregistra o diagrama de analiza globala a gazelor.

Panoul de analiza contine o pompa de vacuum electromagnetica cu care se creaza vacuumul

in conducta de captare a gazelor de la degazator.

Debitul pompei se poate regla.

Panoul analiza cromatografica

Prin acest panou se pot analiza in mars continuu si automat gazele: hidrogen, heliu, azot,
metan, etan, propan, izobutan, n-butan, bioxid de carbon. Se pot analiza si probe de gaze
izolate prin injectie. manuala. In fisa de etalonare anexata la statie sunt indicati timpii de
retentie pentru fiecare set de coloane montate fiecaruia din aceste componente gazoase,
calculati incepand de la comutarea pe coloana respectiva.

Curbele lineeare permit determinarea fiecarui gaz functie de amplitudinea varfului inregistrat.
Dupa tabelul timpilor de retentie se observa ca, coloana Squalan nu separa gaze usoare (
hidrogen, heliu, azot, metan) care sunt separate pe coloana de silicagel. Primul varf
determinat pe Squalan este un deci un varf compus care nu este utilizabil nefiind decat un
amestec de gaze usoare.

Determinarea gazelor prezente in amestecul analizat se face dupa pozitia varfurilor obtinute.

Panoul comanda si control este alcatuit din doua panouri cromatografice ce functioneaza
alternativ, una fiind in circulatie inversa cu aer in timp ce cealalta este in functiune.
Aceste coloane sunt: coloana cu Squalan si coloana cu Silicagel. Ele sunt racordate la un
distribuitor care este cuplat mecanic cu un comutator electromagnetic de manevrare automata
alternativa a coloanelor.

Presiunea aerului vector este reglata si mentinuta constanta cu un regulator de presiune

montat pe panou, citirea valorilor presiunii facandu-se pe un manometru de pe fata panoului.
Durata de masura a unui ciclu pe coloana este de 2,45,, cu posibilitati de prelungire pe
Squalan pana la 5 minute.

Degazatorul mecanic

Se utilizeaza la agitarea noroiului ce iese din sonda in vederea captarii gazelor dizolvate
antrenate in curentul sau ascendent.

De aceea trebuie montat cat mai aproape de gura sondei. Degazatorul este prevazut cu un
sorb la capatul unui tub in interiorul caruia se roteste un snec ce absoarbe noroiul din
jgheabul sondei si il proiecteaza in paletele unei turbine montate la partea superioara a
snecului intr-o carcasa speciala. La partea superioara a acestei carcase de barbotare sunt
prevazute doua camere de gaze, la una din acestea se cupleaza conducta de absorbtie a
gazelor catre statia de analiza. Snecul si turbina sunt rotite printr-un grup de angrenaje ce
permit modificarea raportului de angrenare de un motot electric capsulat in carcasa
antideflagranta.

Aplicatie

Sa se realizeze operatia de punere in productie a unei sonde de gaze cunoscand urmatoarele

date:

H=2000 m

PS=165 bar

PCE=30 bar

ρn=1250kg/m3N

Di=124,2 mm

de=27/8in = 73 mm
di=62 mm

a. Prin circulatia fluidelor

a.1. apa mineralizata : ρa=1075 kg/m3
a.2. apa dulce : ρad =1000 kg/m3
a.3. titei: ρt =840 kg/m3

pstrat  p f  pCE

 n  g  H  p strat  pCE

b. Prin injectie de gaze comprimate:

b.1. circulatie directa
b.2. circulatie indirecta

Injectarea gazelor sub presiune prin spaţiul inelar dinte coloană şi ţevile de extracţie,
adică prin circulaţie directă.
Presiunea de acumulare în coloană datorată injecţiei de gaze pac, realizează o denivelare
dinamică a cărui înălţime o vom nota cu hd, astfel nivelul fluidului din spaţiul inelar va fi
delimitat de suprafaţa AB
pac   f  g  hd

Fluidul va fi evacuat prin garnitura de ţevi de extracţie, iar după scurgerea presiunii la
presiunea normală, se va restabilii un nou nivel al fluidului atât în spaţiul inelar, cât şi în
ţevile de extracţie delimitat de suprafaţa A’B’ şi de înălţime hos. Din egalarea volumelor
delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:
 2 
4
  
Di  d e2 hd  Di2  d e2  d i2 hos
4

Di2  de2  di2
hd  hos
Di2  de2

Di2  d e2  d i2
pac   n  g  hos
Di2  d e2
 Injectarea gazelor sub presiune prin coloana de ţevi de extracţie, adică prin circulaţie
indirectă.

pat  p f  g  hd
 2 
4
 
d i  hd  Di2  d e2  d i2  hos
4

Di2  de2  di2

hd  hos
di2

Expresia presiunii de acumulare în ţevile de extracţie sondei este:

Di2  d e2  d i2
pat   f  g  hos
d i2

Fluidul va fi evacuat prin spaţiul inelar, iar după scurgerea presiunii de acumulare în
ţevi la presiunea normală, se va restabilii acelaşi nivel al fluidului atât în spaţiul inelar, cât şi
în ţevile de extracţie delimitat de suprafaţa A’B’ şi de înălţime hos. Din egalarea volumelor
delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:
 2 
4
 
d i  hd  Di2  d e2  d i2  hos
4

Di2  de2  di2

hd  hos
di2

Din condiţia de punere în producţie a sondei la echilibru,

pstrat   f  g  H  hos   pCE

a rezultat expresia înălţimii coloanei statice de fluid din sondă, de forma:

pstrat  pCE
hos  H 
f  g

în care pCE este presiunea din capul de erupţie în care s-au inclus toate pierderile datorate
frecărilor liniare şi locale.
Dar, pentru a ne asigura că sondă îndeplineşte condiţiile sigure de punere în producţie,
se recomandă să se realizeze o denivelare mai mare în sondă, de înălţime:
hos real  hos  50...100 m

Din compararea celor două metode de denivelare prin injecţie de gaze comprimate,
rezultă că pac<<pat presiunea de acumulare în coloană are valori mult mai mici faţă de cea din
ţevile de extracţie pentru realizarea aceeaşi denivelări statice reale de înălţime hosreal. Toate
acestea conduc la un consum de energie mult mai redus, surse de gaze comprimate de
presiuni mai mici, protejarea echipamentului de adâncime etc. Astfel se explică, de ce în
activitatea practică de şantier metoda denivelării prin injecţie de gaze comprimate se
realizează prin circulaţie directă.
 MĂSURAREA DEBITELOR DE GAZE CU AJUTORUL
CONTOARELOR VOLUMICE

Contoarele de gaze de 3, 6, 20 m3N/h sunt destinate măsurătorii consumului casnic de gaze

naturale de presiune joasă (p= 0,5 bar)

Mod de funcţionare

Contoarele sunt de tip volumetric uscat cu membrană, având două camere de măsurare cu
volume de 3, 6, 20 dm3, distribuţia realizându-se cu ajutorul sertăraşelor.Energia necesară
funcţionării este furnizată de diferenţa de presiune la intrarea şi ieşirea gazului.

Contoarele model RS 2001, ce include tipurile G2,5 si G4, suntcontoare cu doua membrane,
4 camere de masura, integrator mecanic.

Constructia:

Carcasaesteconstruita din douaparti - inferioarasisuperioarasipoate fi executata din tabla de

aluminiusau din tabla de otelzincata.

Asamblareacelordouaparti ale carcasei -la varianta din aluminiu- se face prinsuruburi,

etansarea se realizeaza cu ajutoruluneigarnituri de cauciuc, iar la varianta din tabla de otel,
folosindu-se unadeziv special si un inelmetalicpresat la rece.

Optional contoarele pot fi echipate cu generatoare de impulsuri cu contact REED.

Contor G4
Model RS/2001 G4 LA G4 AL

Volumciclic V dm3 1,2 1,2

Debit minim Q min. m3/h 0,04 0,04

Debit maxim Q max. m3/h 6 6

Presiune maxima P max. bar 0,5 1

Racorduri - - G 1" 1/4 G 1" 1/4

Greutate - kg 1,9 1,9

Contor G2,5

Contorul G2,5esteadecvatcontorizariiconsumului de gaz in apartamente, mai ales in

cazuldebransariienergeticesifolosiriiunorcentraleproprii.

Model RS/2001 G2,5 LA G2,5 AL

Volumciclic V dm3 1,2 1,2

Debit minim Q min. m3/h 0,025 0,025

Debit maxim Q max. m3/h 4 4

Presiune maxima P max. bar 0,5 1

Racorduri - - G 1" 1/4 G 1" 1/4

Greutate - kg 1,9 1

Contor G1,6T
Model RS/2001 G1,6 LA

Volumciclic V dm3 1,2

Debit minim Q min. m3/h 0,016

Debit maxim Q max. m3/h 2,5

Presiune maxima P max. bar 0,5

Racorduri - - G 1" 1/4

Greutate - kg 1,9

CALCULUL DE DIMENSIONARE ŞI ALEGERE A GARNITURII DE

ŢEVI DE EXTRACŢIE PENTRU SONDELE DE

GAZE NATURALE

Aplicaţie

Să se calculeze şi să se aleagă garnitura de ţevi de extracţie pentru o sondă la care cunoaştem

următoarele date:

Qg0= 95000 m3N/zi

H=2000 m

PCE=23 bar

tCE=200C

∆P=10 bar/1000m

Ρg0=0,901 kg/m3

yIc1=85%

yIc2 =10%

yIc3 =5%
 a. Să se determine diametrul interior STAS a garniturii de extracţie când se cunoaşte
compoziţia amestecului gazos
b. Să se determine diametrul interior STAS a garniturii de extracţie când nu se cunoaşte
compoziţia amestecului gazos, dar se cunoaşte densitatea

a. Se determină diametrul orientativ

Qg  Tz
d  0,078 0

psiu

Punemcondiţia de dimensionare.

Condiţia care se impune la dimensionareaţevilor de extracţieestecaviteza de ascensiune a

gazelor de-a lungulcoloanei de ţevi de extracţie, din zonaşiuluipânăîncapul de erupţie,
săaibăvaloareamaimică de 10 m/s.

Vgşiu≤ 10 m/s

VgCE≤ 10 m/s

Qgsiu
Vgşiu ≤ 10 m/s
AintSTAS

Q gCE
VgCEA ≤ 10 m/s
intSTAS

4Qgsiu psiu  Tz
vgsiu   10m / s
  d int STAS

Psiu= pCE + ∆P·H =45 bar

tZ=tgt + H·gradt =69,60C

Tz= tZ+273,15 =342,75 K

95000  342,75
d  0,078  66,34 bar
45

Se alege
Di=69,9 mm

Dext= 88,9 mm

z siu  Tsiu  p0
bg siu   0,026
T0  psiu

3
p pc   yi  pci  0,85·45,7+0,1·49+0,05·42=45,84 bar
1

3
Tpc   yi  Tci =0,85·190,66+0,1·305,86+0,05·370=211,14 K
1

psiu
p pr  =0,98
p pc

Tsiu
T pr  =1,62
Tpc

Din diagramă se citeşte Zsiu = 0,94

Qgsiu= Qg0· bgsiu =2489 m3/zi

Se fac înlocuirile în relaţie si se obţine

Vgsiu =7,5 m/s

pCE
p pr  =0,54
p pc

TCE
Tpr  =1,39
Tpc

Din diagramă se citeşte Zsiu = 0,9

QGce= 3670 m3/zi

vgCE = 11,23 m/s ( nu se îndeplineşte condiţia)

Se va alege Di=74,2 mm şi se refaccalculele

Se vaobţine

vgCE = 9,82 m/s

b. δrg=δg/δaer= 0,70 → X=1,06 (rezultat din grafic)

x = 1/ZCE·T0/TCE

ZCE =0,87

zCE  TCE  p0
bg CE  =0,031
T0  pCE

QgCE= Qg0· bgCE =2480 m3/zi

vgCE = 9,50 m/s

 CURGEREA GAZELOR PRIN DUZELE CAPETELOR
DE ERUPŢIE

Duzele şi diafragmele sunt utilizate pentru realizarea unei căderi de presiune la capul de
erupţie sau pe conducta de evacuarea gazelor fie în scopul laminării gazelor sub presiune fie
în scopul reglării debitului de gaze.

Calculul duzelor de suprafaţă.

p2
Pentru metan raportul critic al presiunilor este  0,56 unde p1 este presiunea la
p1
intrarea în duză şi p2 este presiune la ieşirea din duză.
p2
a) Dacă <0,56 debitul care se scurge prin duză este dat de relaţia:
p1

q  C  p1 (1)

în care q este debitul de gaze în m3N/24 ore, p1 este presiunea la intrarea în duză în daN/cm2
iar C este un coeficient a cărei valoare depinde de diametrul duzei.

Dacă prin duză trec gaze care au o densitate relativă d la o temperatură absolută T,
debitul se calculează cu relaţia:

13,152  C
q  p1 (2)
dT
 p2
b) Dacă 0,8   0,56 debitul de gaze scurs prin duză se calculează cu relaţia :
p1

q  C p 2 ( p1  p 2 ) (3)

unde coeficientul C are valorile prezentate în tabelele 5.1 şi 5.2 ,p1 este presiune la intrarea în
daN daN
duză în 2
, p2 este presiunea la ieşirea din duză în 2
iar debitul se obţine în m3.
cm cm

c). În cazul utilizări duzelor fixe cu un filet de tipul celei prezentată în fig. 5.5 pentru rapoarte

p2
 0,56 , debitul de gaze se calculează cu relaţia:
p1

C1  p1
q (4)
d T

în care d este densitatea relativă a gazelor, T este temperatura absolută în K, p1 este

presiunea la intrare în duză în daN/cm2 iar coeficientul C1se poate calcula ce relaţia:

C1  163,8  D 2,0289 (5)

în care D este diametrul duzei în inch. Valorile coeficientului C1 sunt prezentate şi în tabelele
nr. 5.3 şi 5.4. În practică se pune problema să se determine ce diametru trebuie să aibă duza
astfel încât sonda să producă un anumit debit. Pentru aceasta se determină valoarea constantei
cu ajutorul relaţiei 5.1 sau 5.2 apoi cu ajutorul nomogramei din figura .5.6 se determină
diametrul duzei fixe cu un singur filet.
Aplicaţie
Să se calculeze diametrul duzei fixe cu două filete necesară vehiculării unui debit de gaze de
170000 m3N/zi cunoscând :

- presiunea gazelor la intrarea în duză: p1 = 5,1 MPa

- presiunea gazelor la ieşirea din duză p2 = 25 bar

- densitatea relativă a gazelor este ρ0 = 0,829kg/ m3N

- temperatura gazelor T1= 420C.

Se cere:
a. Diametrul duzei fixe STAS
b. Diametrul duzei fixe API
c. T2= ?
d. TCH=? (temperatura de formare a criohidratilor)

p2
 0,49
p1

0,49 < 0,56 (regim de curgere sonic sau critic)

13,152  C
Qg 0   p1
 rg  T1

q dT
C
13,152  p1

Se alege din STAS CSTAS > Ccalculat

Se recalculeaza debitul
13,152  C STAS
Qg 0 recalculat   p1
 rg  T1

 g 0 0,829
 rg    0,641
 aer 1,293

q dT 0,641 315,15
Ccalculat    3602,5
13,152  p1 13.152  51
Se alege CSTAS=3727,2

dSTAS=15,5 mm

13,152  C STAS
Qg 0 recalculat   p1 = 175897 m3N/zi
 rg  T1

q dT 0,641 315,15
b. Ccalculat API    3602,5
13,152  p1 13.152  51

Alegem CAPI=3953

dAPI = 15,9 mm

13,152  C API
Qg 0 API recalculat   p1 =186553,3 m3N/zi
 rg  T1

c. T2  T1    p1 , T1    p1  p2  =42-0,34(51-25)=33,16

  p1 ,T1  =0,34 (citit din diagrama)

T  T1  T2 =8,84 0C

Pe cale grafica citim din diagrama

Tx  90 C  T2  T1  TX  42  9  33 0C

d. TCH=20 log(p) – 28

TCH1 = 20 log (p1) – 28 = 6,13

TCH2 = 20 log (p2) – 2 8= 0,041

 MĂSURAREA GAZELOR NATURALE

Mijloace de măsurare

Nr.
Tipul Descriere Caracteristici tehnice Reprezentare de principiu
Crt
Contor compus dintr-un a. Destinaţie: construcţii specifice pentru abur şi
segment de conductă gaze;
cilindrică în secţiunea căreia b. Presiuni de lucru: max. 200 bar;
se roteşte o turbină, elice etc. c. Temperaturi de lucru: -250C…+250ºC;
al cărei ax se găseşte în centrul d. Plaja de măsurare: până la 280 000 m3/h;
Contor cu
1
turbină
secţiunii. Viteza de rotaţie a e. Precizie:  1% .
turbinei este proporţională cu
viteza (debitul) fluidului care
trece prin segmentul de
conductă considerat.

1
Nr.
Tipul Descriere Caracteristici tehnice Reprezentare de principiu
Crt
Conform STAS 6562-84 şi a. Plaja de măsurare: până la 30 m/s;
STAS 6563-83 b. Precizie:
 5% la utilizarea normală;
 1,5% cu precauţii de folosire;
c. Raportul Qmax / Qmin : 4 : 1 ;
Tub Pitot- d. Semnal de ieşire: rădăcină pătrată.
2
Prandtl

Contor bazat pe detectarea a. Presiuni de lucru: 100 bar;

turbioanelor create prin b. Temperaturi de lucru: 180ºC;
montarea în calea fluxului de c. Plaja de măsurare : până la 280000 m3/h;
fluid a unui corp (obstacol) de d. Precizie : min.  1% ;
formă şi construcţie speciale. e. Raportul Qmax / Qmin : 8 : 1...15 : 1
Între anumite numere Re,
frecvenţa de desprindere a
Contor turbioanelor formate în avalul
turbionar. corpului (obstacolului) montat
3
Sinonim în calea fluidului este
Vortex proporţională cu viteza
fluidului.
Prin măsurarea frecvenţei cu
un senzor adecvat se obţine
viteza şi respectiv, debitul.

2
Nr.
Tipul Descriere
Crt
Dispozitiv, pentru reducerea
locală a secţiunii de curgere a
unei conducte sub presiune,
care constă dintr-o intrare
conică racordată la o porţiune
4 Ajutaj cilindrică, numită generic
strangulare, montat coaxial cu
conducta.
Caracteristici tehnice Reprezentare de principiu
a. Presiuni de lucru: 100 bar, în general
determinate de traductor;
b. Temperaturi de lucru: -40º…100ºC, în
general determinate de traductor;
c. Plaja de măsurare : până la 170000 m3/h
determinate de diametrul conductei;
d. Precizie :  1% , inclusiv traductorul;
e. Raportul Qmax / Qmin : 3...4 : 1 .

Dispozitiv, montat coaxial cu

conducta, constând dintr-o
intrare convergentă,
standardizată, racordată la o
parte cilindrică, numită
Ajutaj
5 strangulare şi la o porţiune
Venturi conică de ieşire, numită
divergent.

3
Nr.
Tipul Descriere
Crt
Dispozitiv, montat coaxial cu
conducta, constând dintr-o
intrare convergentă,
standardizată, racordată la o
parte cilindrică, numită
Tub strangulare şi la o porţiune
6
Venturi conică de ieşire, numită
divergent.
Dispozitiv constând dintr-o
placă subţire prevăzută cu un
orificiu, montat coaxial cu
conducta, care poate fi :
a. circular : diafragmă al
cărei orificiu este
7 Diafragmă
circular şi situat
coaxial cu conducta;
b. segment : diafragmă al
cărei orificiu este
prelucrat după un
segment de cerc.
Caracteristici tehnice Reprezentare de principiu
a. Presiune de lucru: în general determinate de
traductor;
b. Temperaturi de lucru: în general
determinate de traductor;
c. Plaja de măsurare : 35…170000 m3/h
determinate de mărimea conductei;
Conform STAS 7347/3-83
a. Presiuni de lucru: până la 500 bar,
determinată de traductor;
b. Temperaturi de lucru: -30º…120ºC;
c. Plaja de măsurare : până la 230000 m3/h
determinate de mărimea conductelor,
funcţie de numărul Re;
d. Precizie :  1% din Qmax inclusiv
traductorul;
e. Raportul Qmax / Qmin : 4 : 1 .
4
Nr.
Tipul Descriere Caracteristici tehnice Reprezentare de principiu
Crt
Contor prevăzut cu două a. Presiuni de lucru: 70 bar şi peste;
traductoare piezoelectrice, b. Temperaturi de lucru: -180º…260ºC;
plasate pe o conductă în c. Viteza fluidului : max. 12 m/s;
poziţii diametral opuse, pe o d. Precizie :  1% (la Q)…5% (la Qmax ),
linie înclinată cu un unghi faţă depinde de precizia instalaţiei etalon cu
de axa conductei care se face verificarea;
(curgerii).Traductoarele sunt, e. Intervalul de măsurare : -12 m/s…+12 m/s;
Contor pe rând, emiţător şi receptor f. Semnal analogic sau digital.
8 ultrasonic de unde sonore.
de fază Timpii de propagare ai
undelor sonore se modifică
sub acţiunea fluidului în
curgere. Diferenţa de fază
între impulsurile recepţionate
într-un sens şi în celălalt sens
este proporţională cu viteza
medie (debitul) a fluidului.

5
6
 INTERPRETAREA DIAGRAMELOR INREGISTRATE
CU DEBITMETRUL DIFERENTIAL

Aplicatii
a. Cercetarea sondelor de gaze - Cazul curgerii după o lege liniară de filtrare.
O sondă de gaze a fost cercetată asupra afluxului pe calea variaţiei regimului de lucru
schimbând duza şi măsurând debitul şi presiunea dinamică pentru fiecare regim, în condiţii
staţionare de mişcare (sonda este stabilizată).
Se cunosc următoarele date:
- grosimea startului productiv, h= 30 m
- raza sondei, rs= 0,124 m
- raza pe conturul de alimentare, Rc=250 m
- presiunea pe conturul de alimentare, pc= 283 bar
- temperatura de zăcământ, T=70 C
- vâscozitatea dinamică, μ=14,2 x 10-6 Pa s
- densitatea relativa, δ = 0,7.
Se cere: IP, IPs, kh, k.
Diametru Duză, mm Qgo x 106, m3N/zi pd, bar pc2-pd2
1 1,57 271 6648
2 2,5 263 10920
3 3,44 256 14553
4 4,16 250 17589
5 5,21 241 22008

  k  h  T0   pc2  p d2 
q0 
Rc
  Z  T  p0  ln
rs

q0  I p  p 2
p 2  pc2  pd2

  k  h  T0
Ip 
Rc
  Z  T  p0  ln
rs

q0
Ip 
p 2
Z=1/x∙ T0/TZ = 0,85
x = 0,93 (interpretat din diagrama pe baza valorii densitatii relative a gazului)

Valoarea indicelui de productivitate permite estimarea productivităţii sondelor.

Din cercetarea sondei, însemnând măsurarea debitului qo şi a presiunii dinamice de

fund pd prin schimbarea diametrului duzelor de la capul de erupţie şi trasarea valorilor
înregistrate într-o diagramă qo=qo(Δp2).
Cu ajutorul ecuaţiilor analitice se scrie ecuaţia dreptei şi se determină:
- panta α:
  k  h  T0
tg  I p ;  Ip 
rc
  Z  T  p0  ln
rs
– capacitatea de curgere a stratului productiv, kh:
rc
I p  p 0    Z  T  ln
rs
kh  = 1,171∙10-12 m3
  T0
- permeabilitatea stratului productiv, k:
 kh
k = 3,9∙10-14 m2 = 39∙10-15 m2 = 39 Md
h
b. Rezolvarea ecuaţiei de variaţie a presiunii a amestecurilor de gaze. Cazul
coloanelor statice de gaze.

Să se calculeze presiunea la nivelul perforaturilor unei sonde de gaz metan închisă

cunoscându-se:
H= 2000 m
PCE=40 bar
tCE=300C
ΔP=10 bar/1000m
C1 – 80%
C2 – 15%
C3 – 5%
Sondă verticală,   90 0 ; sin  1 ;
Debitul masic al sondei închise, G = 0;

S
4
d  i
2

l=L
D= di
2 MgL sin  2 MgL sin 
G 2 Z m2 R 2Tm2  Z m RTm 
p  p e
2 2 Z m RTm
 2 2 2 e  1
2S D M g sin  
1 2

MgL

p1  p2  e Z m RTm
- ecuaţia lui Laplace
Se estimeaza
1. P1siu estima t= pCE + ΔPH = 60 bar

2 2
pCE 
2. pm   p1siuestimat   = 50,60 bar
3 p1siuestimat  pCE 
TZ  TCE
Tm  = 322,95 K
2
TZ =(tgt + grad tH) + T0 = (9,6 + 0,03∙2000) + 273,15 = 342,75 K
n 3
3. p pc   yi pci  0,0  45,7  0,15  49  0,05  42  46,01 bar
i 1
 n 3
T pc   yi Tci  0,8  190,66  0,15  305,86  0,05  370  216,9 K
i 1

p m 50,66
4. pr    1,1
pcr 46,01

Tm 322,95
Tr    1,5
Tcr 216,9

5. Z m  Z m  p pr ; Tpr  =0,89 (se citeste din nomograma)

n 3
6. M   yi  M i = 19,54 kg/Kmol
i 1

MgL

7. p1siucalculat  pCE  e Zm RTm

= 46,64 bar

8. Se pune condiţia ca: p1şiucalculat  p1siuestimat  

  1 bar şi reprezintă precizia de calcul impusă

Dacă între p1 şiu calculat şi p1.şiu estimat este o diferenţă mai mică decât   1 bar precizia de
calcul admisă, atunci se consideră calculul încheiat, iar dacă diferenţă este mai mare   1 ,
atunci se reia calculul iterativ de la pasul 2, când se consideră p1"şiu.estimat = p1 şiu calculat.

9. P*1 siu estimat = p1 siu calculat

2 * pCE2

10. p m*   p 1siuestimat  *  = 44,03
3 p 1siuestimat  pCE 
11. T*m=Tm =322,95 K
p * m 44,03
12. p p r    0,95
*

pcr 46,01
13. T*prm=Tprm
14. Z * m  Z * m  p pr ; T pr 
MgL

15. p *
1siucalculat  pCE  e Z m RTm

16. Se pune condiţia ca: p1şiucalculat  p1siuestimat  

17. P*1 siu estimat = p1 siu calculat

 REZOLVAREA ECUATIEI DE VARIATIE A PRESIUNII.
CAZUL COLOANELOR DINAMICE DE GAZE

Să se calculeze presiunile dinamice la nivelul perforaturilor unei sonde de gaze care

exploatează simultan şi separat două strate ce produc gaze cu compoziţii şi presiuni diferite
cunoscându-se următoarele date tehnice şi de producţie:
- coloana de 95/8 in la 1600 m.
- liner de 65/8 in pe porţiunea 1600 - 2201m.
- pacher fixat la 1200 m.
- intervale perforate:
2199 – 2201 m
1180 – 1190 m
- coloana de extracţie de 31/2 in cu şiul fixat la 1300 m.
- stratul inferior exploatat prin coloana de extracţie produce un debit de 100.000
m3N/24 ore la o presiune dinamică de 41 bari gaze cu următoarele compoziţie în fracţii
molare.
C1 – 0,69
C2 – 0,11
C3 – 0,1
C4 – 0,1
Stratul superior exploatat prin coloana de exploatare produce un debit de 80.000
m3N/24h la o presiune dinamică de 27 bari gaze cu următoarea compoziţie în fracţii molare:
C1 – 0,98
C2 – 0,015
C3 – 0,005
1,000
Temperatura de zăcământ la stratul inferior:
Tz = 69 0C = 342 K
Temperatura de zăcământ la stratul superior:
Tz = 42 0C = 315 K
 Temperatura gazelor produse prin ţevi 50 0C = 323 K
Temperatura gazelor produse prin spaţiul inelar ţevi-coloană 28 0C = 301 K4
Rezolvare:
I. Stratul inferior. Având în vedere echiparea sondei este necesar să calculăm presiunea
la şiul coloanei de extracţie cu relaţia:

2 M  g L
8    G2 02  Zm2  R 2  Tm2  Z2MRT
 g L

pt 1300  p 2
e Z m R Tm
 
 e m m
 1
CE
 2  di5  g  M 2  
 

1. Temperatura medie:

69  50
T1300  50   1300  61 0C
2200
50  61
Tm1300  273   328,5 K
2
2. Estimăm că presiune la şiul coloanei de extracţie este de 55 daN/cm2.

2 2
pCE  2 412 
pm   p siu     55    48,3 bari
3 p siu  pCE  3  55  41 
3. Factorul de neidealitate Z pentru amestecul de gaze produs de stratul inferior.
Parametrii pseudocritici se calculează cu ajutorul valorilor critice (tabelul 1.8).

p pc   yi pci  0,69  46,2  0,11 48,8  0,1  42,6  0,1  38  45,3 daN/cm2

Tpc   yiTci  0,69  191 0,11 305,4  0,1  369,9  0,1  425,1  244,9 K

Parametri pseudoreduşi:

pm 48,3
p pr    1,07
p pc 45,3
Tm 328,5
T pr    1,34
T pc 244,9
Din nomograma 1.22 rezultă Zm = 0,84
4. Se calculează factorul de pierderi liniare de sarcină. Pentru aceasta este necesar să
determinăm regimul de curgere:
  wd 52,3  5,07  0,078
Re    1,6  106
 13  10 6

unde:
 p 0 Tz
4q
4q p T0 4  100.000  1  328.5  0.84
w    5.07 m/s
 d2  d 2
86.400  48.3  273    0.0782
p m T0 48,3 273
  0  1,095  52,3 kg/m3
p0 ZTm 1,03 0,84  328,5
unde:
M  y i M i 0,69  16  0,11 30  0,1  44  0,1  58 24,54
0      1,095 kg/m3
vM 22,41 22,41 22,41

 0 1,095
d   0,85
 aer 1,293

Vâscozitatea la presiunea normală şi temperatura de 328,5 K rezultă pentru gazul cu d =

0,85, din fig. 1.21.
1  10,8  106 Ns/m2
Corecţia pentru presiune se face cu nomograma din figura 1.23.a. sau 1.23.b.

 1,21 rezultă:   1,21 10,8  0 6  13  10 6 Ns/m2
1
pentru rugozitatea absolută k = 0,5 mm rezultând rugozitatea relativă:
k 0,5
k    0,0064 din figură rezultă   0032
d 78
5. Debitul masic este:
100.000
G  q0   0   1,095  1,27 kg/s
86.400
rezultă:

224, 549 ,811300

8  0,032  1,27 2  0,842  83162  328,5 2  2024 , 549 ,811300

pt1300  4110 
5 2
e 0 ,848316328, 5

 2  0,0785  9,81 24,542
 e ,848316328,5  1 
 
 

 2,21 1013  1,29  1013  0,313591  2,6  1013  51,1  105 N/m2

Se refac calculele cu această valoare a presiunii pt1300.

2 412 

p m   51,1    46,2 daN/cm2
3 51,1  41 
 pm 46,2
p pr    1,02 rezultând z = 0,85
p pc 45,3

40,46  5,36  0,078

Re  1,59  106    0,032
12,96  10 6
unde:
p m T0 46,2 273
  0  1,095    49,46 kg/m3
p0 Tm Z 1,03 0,85  328,5

4  q0  p0  T  Z 4  100.000  1,03  328,5  0,85

w   5,36 m/s
  d  p m  T0  86.400   0,0782  46,2  273  86400
2


1  10,8  106 Ns/m2 ;  1,2 rezultă:   1,2  10,8  106  12,96  10 6 Ns/m2
1

224, 549 ,811300

8  0,032  1,27 2  0,852  83162  328,5 2  2024 , 549 ,811300

pt1300  4110  e
5 2 0 ,858316328, 5

 2  0,0785  9,81 24,542
 e 8316328,5  1

, 85

 

N daN
 51,09  105 2
 51,09 2  51,1
m cm

5/8
În continuare calculăm presiunea la capul linerului de 6 in la adâncimea de 1600m.
Pe intervalul 1600 – 1300 gazele curg prin interiorul coloanei de 9 5/8 in.

Temperatura medie:
69  50
T1600  50   1600  63,9 0C = 64 0C
2200
50  64
Tm1600  273  330K
2
Estimăm că presiunea la 1600 m este 54 daN/cm2

2 51,12  daN

p m   54    52,6 2
3 54  51,1  cm

Parametrii pseudoreduşi sunt:

52,6
p pr   1,16
45,3
330
T pr   1,35
244,9
rezultă: z = 0,835
   w  d 57,06  0,584  0,22
Re    523648
 14  10 6
p m T0 52,6  273 kg
  0  1,095  57,06 3
p0 Tm Z 1,03  0,835  330 m

4  q0  p0TZ 4  100000 1,03  330  0,835 m

w   0,584
  d  p  T0  86400   0,22  52,6  273  86400
2 2
s
Ns  Ns
1  11,2  106 ;  1,25    1,2  11,2  106  14  106 2
m 1
2
m
rezultă:   0,032

224, 549 ,81300

8  0,032  1,27 2  0,8352  83162  3302  2024 , 549 ,81300

p1600  51,1 10 
5 2
e 0 ,8358316330

 2  0,225  9,81 24,542
 e ,8358316330  1 
 
 

= 52,7 daN/cm2

Se refac calculele cu această valoare a presiunii:

2 51,12  daN
pm   52,7    51,9 2
3 52,7  51,1  cm

51,9
p pr   1,145 rezultă Z = 0,834
45,3

56,37  0,591 0,22

Re   545329    0,032
13,44  10 6

51,9  273 kg
  1,095  56,37 3
1,03  0,834  330 m

4  100000 1,03  330  834 m

w  0,591
  0,22  51,9  273  86400
2
s

Ns  Ns
1  11,2  106 ;  1,2    1,2  11,2  106  13,44  106 2
m 1
2
m
 224, 459 ,81300
8  0,032  1,27 2  0,8342  83162  3302  2024 , 459 ,81300

p 51,1 10 
5 2
e 0 ,8348316330

 2  0,255  9,81 24,452
 e ,8348316330  1  52,7 daN
  cm 2
 

În continuare se calculează presiunea la nivelul perforaturilor, deci la şiul coloanei de

5/8
6 admitem că valoarea presiunii este p2195 = 56 daN/cm2.

Temperatura medie:
64  69
Tm   66,5 0 C  339,5 K T
2

2 52,7 2  daN
pm   56    54,4 2
3 56  52,7  cm

Parametrii pseudoreduşi:

Tm 339,5
T pr    1,386
T pc 244,9

pm 54,4
p pr    1,2
p pc 45,3
rezultă Z = 0,846

56,62  1,3  0,148

Re   810542    0,032
13,44  10 6

54,4  273 kg
  1,095  56,62 3
1,03  0,846  339,5 m

4  100000 1,03  339,5  0,846 m

w  1,3
86400 54,4  273    0,148 2
s

Ns Ns
1  11,2  16 2
;   1,2  11,2  10 6  13,44  10 6 2
m m

8  0,032  1,272  0,8462  83162  339,5  0,8468316339,5 

2 24, 549 ,81600 2 24, 549 ,81600

p2200  52,7 10  e 5 2 0 ,8468316339, 5


 2  0,1485  9,81 24,54 
e 1 

 
daN
 56,05
cm 2
 II. Stratul superior. Se calculează presiunea cu relaţia:
2M g L
16G 2 Z m2 R 2Tm2  2M g L 
p1185  p 2
e Z m RTm
 2  e Z m RTm  1
CE
 ( D  d e ) 3 ( D  d e ) 2 gM 2  
 

Temperatura medie:

28  42
Tm   350 C  308K
2
Estimăm presiunea la 1185 m în coloană la 33 daN/cm2:

2 27 2  daN
pm   33    30,1 2
3 33  27  cm
daN
p pc   y i p ci  0,98  46,2  0,015  48,8  0,005  42,6  47,13
cm 2

Tpc   yiTci  0,98  191 0,015 305,4  0,005 369,9  193,6K

Parametrii pseudoreduşi:

30,1
p pr   0,64
47,13
308
T pr   1,591
193,6
rezultă: Z = 0,948

  w( D  d ) 20,92  1,03(0,22  0,0889)

Re    234463
 12,1  10 6
rezultă:   0,032

p T0 30,1 273 kg
  0  0,743    20,92 3
p0 Tm Z 1,03 308  0,948 m

M 16,661 kg
0    0,743 3
vM 22,41 m

M   yi M i  0,98  16  0,015 30  0,005 44  16,661

 0,743
d  0,575
1,293

4  Q  p0  T  Z 4  80000 1,03  308  0,948 m

w   1,03
2 2
2
 2

 D  d e p  T0  0,22  0,0889  30,1  273  86400 s

Ns  Ns
1  11 106;  1,1    11 1,1  106  12,1  106 2
m 1
2
m
kg
Debitul masic: G  Q    80000 0,743  0,688
s
216, 669 ,811185
16  0,032  0,6882  0,9482  83162  3082  2016,948
, 669 ,811185

p1185  27 10  e
5 2 0 , 9488316308
 2
 (0,22  0,0889) 3 (0,22  0,0889) 2  9,81 16,662
e

8316308
 1

 
= 29,3 daN/cm2

Se refac calculele cu această primă valoare calculată a presiunii:

2 27 2  daN
pm   29,3    28,2 2
3 29,3  27  cm

28,2
p pr   0,597  0,6
47,13
rezultă: Z = 0,95

28,2 273 kg
  0,743  19,55 3
1,03 308  0,.95 m

4  80000 1,03  308  0,95 m

w  1,106
 (0,22  0,0889 )  28,2  273 86400
2 2
s

 Ns
1,1    12,1  106 2
1 m

19,55(0,22  0,0889)  1,106

Re   234271
12,1  10 6
rezultă:   0,032
216, 669 ,811185
16  0,032  0,6882  0,952  83162  3082  216 , 669 ,811185

p1185  27 10  e
5 2 0 , 958316308
  e 0,958316308  1
 (0,22  0,0889) (0,22  0,0889)  9,81 16,66 
2 3 2 


=29,3 daN/cm2
DOSAR DIAGRAME
Extractia Gazelor
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.1 Corelări privind estimarea condiţiilor

pseudo-critice în funcţie de masa specifică [8].

1
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.2. Diagrama de corecţie a parametrilor pseudocritici

a amestecului gazos în funcţie de conţinutul în componenţi nehidrocarburi [8]

2
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.3. Factorul de neidealitate Z în funcţie de parametrii

pseudoreduşi pentru un gaz natural mediu [8]

3
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.4. Factorul de neidealitate Z pentru CO2 la presiuni mai mici

de 90 at şi temperaturi cuprinse între – 30 0C şi 200 0C [1]

4
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.5. Factorul de neidealitate Z pentru CO2 la presiuni şi

temperaturi ridicate [1]

5
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.6. Variaţia factorului de neidealitate Z pentru azot

(1 at = 9,806·104 N/m2)

Fig. 1.7. Variaţia factorului de neidealitate Z pentru H2S

6
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

T0
Fig. 18.. Variaţia raportului în funcţie de presiune şi temperatură pentru gaze
ZT
cu densitatea relativă de 0,60 [8]

7
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

T0
Fig. 1.9. Variaţia raportului în funcţie de presiune şi temperatură
ZT
Pentru gaze cu densitatea relativă de 0,65 [8]

8
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

T0
Fig.1.10. Variaţia raportului în funcţie de presiune şi temperatură
ZT
pentru gaze cu densitatea relativă de 0,7 [8]

9
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

T0
Fig 1.11. Variaţia raportului în funcţie de presiune şi temperatură
ZT
pentru gaze cu densitatea relativă de 0,75 [8]

10
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

T0
Fig 1.12. Variaţia raportului în funcţie de presiune şi temperatură
ZT
pentru gaze cu densitatea relativă de 0,8 [8]

11
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.13. Vâscozitatea alcanilor şi a componenţilor nehidrocarburi

prezenţi în sistemele gaze la presiunea atmosferică şi temperaturi cuprinse
între 00C şi 2000C [8]

12
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.14. Estimarea vâscozităţii gazelor la presiune

normală şi diferite temperaturi

13
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI


Fig. 1.15.a. Diagrama pentru corelaţia raportului cu temperatura
1
pseudoredusă şi presiunea pseudoredusă

14
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI


Fig. 1.15.b. Diagrama pentru corelaţia raportului cu temperatura
1
pseudoredusă şi presiunea pseudoredusă.

15
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul nr. 1.1. Principalele proprietăţi ale componenţilor sistemelor de gaze .

Masa Masa Volumul Temp. de Temp. de Temp. Presiunea Masa
Nr. Formula moleculară specifică molar vaporizare topire critică critică specifică
Componentul
crt. chimică M ρ vM Tv Tt Tc pc critică ρc
[kg/kmol] [kg/m3] 3
[m /kmol] [K] [K] [K] [N/m2·10-5] [kg/m3]
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Metan CH4 16,042 0,7168 22,36 111,67 90,68 190,666 45,7 0,162
2 Etan C2H6 30,068 1,356 22,16 184,53 89,56 305,86 49,0 0,201
3 Propan C3H8 44,094 2,0037 22,00 231,09 85,47 370,0 42,0 0,225
4 n – butan C4H10 58,12 2,73 21,5 272,66 134,83 425,17 34,5 0,228
5 i – butan C4H10 58,12 2,668 21,78 261,43 113,56 408,14 35,0 0,221
6 n – pentan C5H12 72,146 3,456 20,87 309,23 143,49 469,78 33,1 0,232
7 i – pentan C5H12 72,146 - - 301,01 113,26 460,78 32,9 0,234
8 n – hexan C6H14 86,172 - - 341,9 177,84 507,86 29,92 0,234
9 n – heptan C7H16 100,198 4,459 22,47 371,59 182,57 540,17 26,8 0,235
10 n – octan C8H18 114,224 5,030 22,71 398,82 216,38 569,36 24,7 0,235
11 n – nonan C9H20 128,25 - - 423,95 219,66 595,16 22,5 0,236
12 n – decan C10H22 142,276 6,73 - 447,28 243,51 619,16 20,5 0,236
13 n – undecan C11H24 156,302 - - 469,14 247,59 640,16 19,2 0,237
14 n – dodecan C12H26 170,328 - - 489,44 263,61 659,16 17,9 0,237
15 n – tridecan C13H28 184,354 - - 508,63 267,79 677,16 17,0 0,240
16 n – tertradecan C14H30 198,38 - - 526,75 279,01 695,16 16,0 0,240

16
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul nr. 1.2. Principalele proprietăţi ale impurităţilor sistemelor de gaze nehidrocarburi [3].
Masa Masa Volumul Temp. de Temp. de Temp. Presiunea Masa
Nr. Formula moleculară specifică molar vaporizare topire critică critică specifică
Componentul
crt. chimică M ρ vM Tv Tt Tc pc critică ρc
[kg/kmol] [kg/m3] [m3/kmol] [K] [K] [K] [N/m2·10-5] [kg/m3]
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Argon Ar 39,944 1,7839 22,39 87,26 83,86 150,76 48,0 0,531
2 Azot N2 28,016 1,2505 22,40 77,4 63,16 126,16 33,49 0,311
3 Bioxid de carbon CO2 44,011 1,9768 22,26 194,68 216,56 304,2 73,0 0,468
4 Heliu He 4,003 1,1785 22,42 4,22 - 5,2 2,26 0,0693
5 Hidrogen H2 2,016 0,08987 22,43 20,28 13,86 32,99 12,8 0,031
6 Hidrogen sulfurat H2S 34,08 1,5392 22,14 213,02 187,56 373,56 89,0 -
7 Oxigen O2 32,0 1,42895 22,39 90,19 54,33 154,76 49,7 0,410
8 Apă (vapori) H2O 18,016 0,768 23,45 373,16 273,16 647,31 225,65 0,37

Tabelul nr. 1.3. Principalele proprietăţi ale unor substanţe întâlnite în tehnologiile extracţiei gazelor naturale [3].
Masa Masa Volumul Temp. de Temp. de Temp. Presiunea Masa
Nr. Formula moleculară specifică molar vaporizare topire critică critică specifică
Substanţe
crt. chimică M ρ vM Tv Tt Tc pc critică ρc
[kg/kmol] [kg/m3] [m3/kmol] [K] [K] [K] [N/m2·10-5] [kg/m3]
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Acetilenă C2H2 26,036 1,1709 22,22 189,16 192,16 308,66 61,6 0,23
2 Acid clorhidric HCl 36,465 1,6391 22,25 188,16 261,96 324,56 83,0 0,61
3 Aer uscat - 28,96 1,2928 22,4 80,16 60,16 132,46 37,2 0,31
4 Alcool metilic CH3OH 32,04 1,426 22,47 337,67 175,16 513,16 81,1 0,273
5 Alcool etilic C2H6O 46,07 2,043 22,55 351,46 158,66 516,26 63,1 0,28
6 Alcool n-butilic C4H10O 74,12 3,244 22,84 390,86 183,16 561,16 50,6 -
7 Bioxid de sulf SO2 64,06 2,9263 21,89 263,16 197,86 430,46 77,8 0,524
8 Cloroform CHCl2 119,39 5,283 22,60 334,36 209,66 533,16 54,9 0,496
9 Eter etilic C4H10O 74,12 - - 307,64 156,86 466,96 35,5 0,265
10 Oxid de carbon CO 28,011 1,25 22,4 81,66 68,16 133,16 34,5 0,301

17
UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.16. Scăderea temperaturii gazului

metan ca urmare a laminării izoentalpice

p(bar)
Fig. 1.17. Variaţia factorului efectului
J.T. cu presiunea.

18
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul nr. 1.4. Valorile coeficientului μ al efectului Joule-Thomson pentru metan în grad.m2/N.

0 0,98·105 9,8·105 19,6·105 29,4·105 38,5·105 49,0·105 58,8·105 78,4·105 98·105 117,7·105
C K
-70 203,16 0,948 0,998 1,096 1,185 1,209 1,240 - - - -
-60 213,16 0,887 0,920 0,968 1,020 1,016 1,008 0,986 - - -
-50 223,16 0,827 0,847 0,855 0,866 0,852 0,840 0,787 - - -
-40 233,16 0,770 0,775 0,765 0,754 0,735 0,714 0,651 0,495 - -
-30 243,16 0,716 0,709 0,690 0,670 0,652 0,628 0,577 0,475 0,487 0,272
-20 253,16 0,665 0,649 0,628 0,608 0,590 0,580 0,539 0,467 0,422 0,322
-10 263,16 0,616 0,596 0,574 0,557 0,545 0,534 0,507 0,461 0,424 0,340
0 273,16 0,570 0,548 0,527 0,514 0,503 0,493 0,469 0,440 0,403 0,339
10 283,16 0,525 0,503 0,485 0472 0,461 0,450 0,431 0,406 0,375 0,324
20 293,16 0,484 0,463 0,447 0,433 0,422 0,412 0,397 0,375 0,348 0,305
30 303,16 0,445 0,425 0,410 0,398 0,388 0,378 0,365 0,347 0,323 0,289
40 313,16 0,407 0,390 0,377 0,366 0,358 0,349 0,338 0,321 0,300 0,273
50 323,16 0,375 0,359 0,348 0,339 0,331 0,324 0,312 0,297 0,279 0,258
60 333,16 0,344 0,330 0,320 0,314 0,307 0,300 0,290 0,275 0,260 0,244
70 343,16 0,316 0,305 0,298 0,290 0,284 0,279 0,270 0,265 0,244 0,230
80 353,16 0,292 0,284 0,276 0,271 0,266 0,260 0,252 0,240 0,229 0,218
90 363,16 0,274 0,265 0,259 0,254 0,250 0,244 0,237 0,226 0,216 0,207
100 373,16 0,256 0,249 0,244 0,239 0,235 0,230 0,224 0,215 0,206 0,197
110 383,16 0,243 0,236 0,231 0,226 0,222 0,218 0,213 0,205 0,197 0,188
120 393,16 0,229 0,224 0,220 0,215 0,211 0,207 0,202 0,196 0,189 0,180
130 403,16 0,219 0,214 0,209 0,205 0,201 0,197 0,194 0,187 0,180 0,172
140 413,16 0,210 0,205 0,200 0,196 0,193 0,189 0,184 0,179 0,172 0,165
150 423,16 0,200 0,196 0,192 0,188 0,185 0,181 0,177 0,172 0,165 0,157
160 433,16 0,193 0,189 0,184 0,180 0,176 0,173 0,170 0,164 0,157 0,150
170 443,16 0,185 0,181 0,177 0,173 0,169 0,165 0,161 0,155 0,150 0,144
180 453,16 0,178 0,174 0,170 0,166 0,162 0,158 0,154 0,149 0,144 0,136
190 463,16 0,170 0,167 0,163 0,159 0,152 0,150 0,146 0,141 0,136 0,130
200 473,16 0,164 0,160 0,156 0,151 0,148 0,143 0,139 0,134 0,129 0,123

19
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul nr. 1.5.

Valorile coeficientului μ al efectului Joule-Thomson pentru etan.

21,1 0C 37,8 0C 54,4 0C 71,1 0C 87,8 0C 104,4 0C

1,0 0,96 0,84 0,745 0,663 0,581 0,501
0,804 1,05 0,91 0,803 0,696 0,613 0,523
13,61 1,16 1,0 0,86 0,737 0,639 0,550
20,41 1,29 1,08 0,91 0,778 0,670 0,581
27,22 1,42 1,16 0,96 0,817 0,694 0,60
34,02 1,55 1,24 1,01 0,85 0,711 0,60
40,82 - 1,32 1,06 0,087 0,714 0,60
1 at = 0,9806·10 N/m2
5

Tabelul nr. 1.6.

Valorile coeficientului μ al efectului Joule-Thomson pentru propan.
21,1 0C 37,8 0C 54,4 0C 71,1 0C 87,8 0C 104,4 0C
vapori saturaţi 2,48 2,19 2,11 2,06 1,77 -
1,701 1,76 1,49 1,26 1,09 0,95 0,84
3,402 1,97 1,63 1,35 1,17 1,01 0,85
6,802 2,31 1,83 1,52 1,30 1,09 0,90
10,21 - 2,02 1,68 1,51 1,17 0,95
13,610 - - 1,84 1,41 1,23 1,00
17,01 - - 2,02 1,62 1,29 1,05
20,41 - - 1,76 1,35 1,10
23,81 - - - 1,92 1,42 1,15
27,22 - - - - 1,48 1,19
30,62 - - - - 1,54 1,22
34,02 - - - - 1,70 1,26
37,42 - - - - 1,27

Tabelul nr. 1.7.

Valorile coeficientului μ al coeficientului Joule-Thomson pentru n-butan.
21,1 0C 37,8 0C 54,4 0C 71,1 0C 87,8 0C 104,4 0C
vapori saturaţi 3,06 2,72 2,44 2,21 2,04 1,87
1,0 2,37 1,92 1,63 1,39 1,17 0,96
1,361 2,58 2,03 1,70 1,45 1,20 0,98
2,72 - 2,46 1,97 1,62 1,33 1,07
4,08 - - 2,21 1,78 1,45 1,15
5,44 - - 2,41 1,93 1,56 1,23
6,80 - - - 2,06 1,66 1,31
8,51 - - - - 1,78 1,40
10,21 - - - - 1,90 1,49
11,91 - - - - 2,02 1,59
13,61 - - - - 1,60
15,31 - - - - - 1,79
20
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul nr. 1.8.

Valorile coeficientului μ al coeficientului Joule-Thomson pentru i-butan.
21,1 0C 37,8 0C 54,4 0C 71,1 0C 87,8 0C 104,4 0C 121,1 0C
vapori saturaţi 2,79 2,49 2,24 2,04 1,90 1,81 1,76
0,0 1,22 1,07 0,91 0,76 0,60 0,45 0,49
1,0 1,70 1,38 1,13 0,93 0,76 0,60 0,44
1,361 1,88 1,48 1,12 0,99 0,81 0,64 0,49
2,72 2,60 1,88 1,47 1,21 1,0 0,82 0,65
4,08 - 2,27 1,72 1,41 1,17 0,97 0,79
5,44 - - 1,95 1,58 1,31 1,10 0,91
6,80 - - 2,16 1,73 1,43 1,21 1,0
8,51 - - - 1,87 1,56 1,32 1,11
10,21 - - - 1,90 1,66 1,42 1,20
11,91 - - - - 1,76 1,50 1,28
13,61 - - - - 1,83 1,57 1,34
15,31 - - - - 1,90 1,64 1,41
17,01 - - - - - 1,69 1,47
20,41 - - - - - 1,79 1,57
23,81 - - - - - - 1,66
27,22 - - - - - - 1,73

Tabelul 1.9
Burlane pentru tubarea sondelor de ţiţei şi gaze (conform STAS 823 – 70 şi 875 – 80 şi
standardele API, specificaţia 5A, ed. 1973).
Diametru Diametru Diametrul Presiunea hidraulică, bar
Grosimea Volumul
l l exterior al
peretelui inferior
exterior interior mufei, H - 40 J - 55 N - 80 P - 110
t, mm l/m
D, in/mm d, mm Dm, mm
1 2 3 4 5 6 7 8 9
103,88 5,21 204 211 - - 8,42
102,92 5,69 - 211 - - 8,32
41/2
101,60 6,35 127 - 211 489 689 8,10
114,3
99,56 7,37 - - 576 703 7,78
97,18 8,56 - - - 703 7,42
115,82 5,59 - 211 - - 10,54
5 114,14 6,43 - 211 - - 10,24
141,3
127,0 111,96 7,52 - 211 534 703 9,46
108,62 9,19 - - 645 703 9,26
127,30 6,20 197 211 - - 12,73
125,74 6,98 - 211 - - 12,42
5½
124,20 7,72 153,7 - 211 499 682 12,13
139,7
121,36 9,17 - - 591 703 11,57
118,62 10,54 - - 682 703 11,05
65/8 153,64 7,32 197 211 - - 18,54
187,7
168,3 150,40 8,94 - 211 478 661 17,76
21
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

147,09 10,59 - - 569 703 16,99

144,16 12,06 - - 647 703 16,32
166,08 5,87 148 - - - 21,66
163,98 6,91 176 211 - - 21,12
7 161,70 8,05 - 211 408 - 20,53
194,5
177,8 159,42 9,19 - 211 646 640 19,96
152,50 13,72 - - 640 703 18,27
150,36 13,72 - - 696 703 17,76
178,44 7,62 176 - - - 25,01
177,02 8,33 - 211 387 - 24,61
75/8
174,64 9,52 215,9 - - 443 612 23,95
193,7
171,84 10,92 - - 506 696 23,19
168,28 12,70 - - 591 703 22,24
205,66 6,71 - 190 - - 33,22
203,64 7,72 162 - - - 32,57
201,20 8,94 183 211 - - 31,75
85/8
198,76 10,16 244,5 - 211 415 - 31,03
219,1
196,22 11,43 - - 471 647 30,24
193,68 12,70 - - 520 703 29,16
190,78 14,15 - - 583 703 28,59
228,64 7,92 148 - - - 41,05
226,60 8,94 162 211 - - 40,33
95/8 224,42 10,03 - 211 373 - 39,55
269,9
244,5 222,38 11,05 - - 408 562 38,84
220,50 11,99 - - 443 605 38,19
216,80 13,84 - - 506 703 36,91
258,87 7,09 84 - - - 52,64
255,27 8,89 112 148 - - 51,15
252,73 10,16 - 176 - - 50,17
103/4
250,13 11,43 298,5 - 197 380 520 49,16
273,0
247,91 12,57 - - 415 559 48,27
245,37 13,84 - - - 626 47,28
242,83 15,11 - - - 682 46,31
281,53 8,46 98 - - - 62,25
113/4 279,41 9,52 - 148 - - 61,31
323,9
298,4 276,35 11,05 - 169 - - 59,98
273,61 12,42 - 190 373 - 58,80
322,97 8,38 84 - - - 81,92
320,43 9,65 - 134 - - 80,64
133/8
317,89 10,92 365,1 - 148 - - 79,36
339,7
315,35 12,19 - 169 - - 78,10
313,61 13,06 - - 344 - 77,25
387,36 9,52 77 - - - 117,84
16
384,14 11,13 431,8 - 127 - - 115,90
406,5
381,26 12,57 - 142 - - 114,16
185/8
450,98 11,05 497,1 77 105 - - 159,73
473,1
20 485,74 11,13 77 98 - - 185,32
533,4
508,0 475,74 16,13 - 148 - - 177,66

22
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul 1.10
Caracteristicile tehnice ale ţevilor de extracţie (STAS 824/80).
Mef Dem Fst
De GP Di Q Ro Ri GO
NR R NR/R NR R
in/m
Kg/m mm mm mm l/m daN/cm2 daN
m
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
506 529 2887 6038 H – 40
1.050 33.44 659 728 3968 8304 J – 55
1.70 1.79 2.87 21.0 0.344
26.70 42.20 861 993 5412 11323 C – 75
912 1059 5760 12081 N – 80
479 498 4976 8971 H – 40
1.315 42.2 623 684 6837 12331 J – 55
2.53 2.60 3.38 26.6 0.557
33.40 48.3 815 933 9325 16816 C – 75
863 995 9947 17938 N – 80
3.18 35.8 367 370 - - H - 40
3.56 35.1 407 415 7051 12140 H – 40
1.660 3.18 35.8 52.2 477 510 - - J – 55
3.44 3.50 0.965
42.2 3.56 35.1 55.9 529 571 9697 16694 J – 55
3.56 35.1 692 778 13220 22764 C – 75
3.56 35.1 733 830 14101 24280 N – 80
3.18 41.9 313 324 - - H – 40
3.64 40.9 372 375 8667 14519 H – 40
1.900 3.18 41.9 55.9 407 445 - - J – 55
4.09 4.20 1.314
48.3 3.68 40.9 63.5 483 517 11918 19962 J – 55
3.68 40.9 632 704 16253 27222 C 75
3.68 40.9 669 751 17334 31308 N – 80
5.98 - 4.24 51.8 2.11 343 346 13679 - H -40
6.71 6.89 4.83 50.6 2.02 388 394 16326 23685 H -40
5.98 *- 4.24 51.8 2.11 446 476 18809 - J -55
6.71 6.89 4.83 51.6 2.02 505 641 22450 32965 J -55
5.98 - 4.24 51.8 2.11 573 649 25651 - C -75
23/8 6.71 6.89 4.83 50.6 73.0 2.021 659 738 30613 44410 C -75
60.3 8.66 8.83 6.45 47.4 77.8 1.77 856 987 43838 57631 C -75
5.98 - 4.24 51.8 2.11 609 692 27358 - N -80
6.71 6.89 4.83 50.6 2.02 699 787 32656 47370 N -80
8.66 6.89 6.45 47.4 1.77 906 1052 46757 61472 N -80
6.71 6.89 4.83 50.6 2.02 931 1033 42862 62171 P-105
8.66 8.83 6.45 47.4 1.77 1028 1381 61327 80680 P 105
9.41 9.58 5.51 62.0 3.02 368 371 23692 32906 H -40
9.41 9.58 5.51 62.0 3.02 478 510 32951 45246 J -55
9.41 9.58 5.51 62.0 3.02 626 697 44932 61699 C -75
27/8 12.75 12.93 7.82 57.4 88.9 2.58 858 988 67809 84576 C -75
73.0 9.41 9.58 5.51 62.0 93.2 3.02 662 743 47929 65812 N -80
12.75 12.93 7.82 57.4 2.58 908 1054 72327 90214 N -80
9.41 9.58 5.51 62.0 3.02 883 975 62906 86278 P 105
12.75 12.93 7.82 57.4 2.58 1211 1384 94931 118408 P-105
23
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

11.68 - 5.49 77.9 4.77 286 304 29542 - H -40

13.48 13.80 6.45 76.0 4.54 355 357 36111 47030 H -40
15.11 - 7.34 74.2 4.33 399 406 42018 - H -40
11.68 - 5.49 77.9 4.77 372 418 40619 - J -55
13.48 13.80 6.45 76.0 4.54 461 491 49654 64677 J -55
15.11 - 7.34 74.2 4.33 520 559 57772 - J -55
11.68 - 5.49 77.9 4.37 470 569 55393 - C -75
31/2 13.48 13.80 6.45 76.0 108.0 4.54 600 669 67710 88194 C -75
88.9 15.11 - 7.34 74.2 114.3 4.33 679 762 78783 - C -75
18.93 19.24 9.52 69.9 3.83 858 988 104869 125358 C -75
11.68 - 5.49 77.9 4.77 498 607 59084 - N -80
13.48 13.80 6.45 76.0 4.54 638 714 72227 94078 N -80
15.11 - 7.34 74.2 4.33 719 813 84035 - N -80
18.93 19.24 9.52 69.9 3.83 908 1054 111861 123717 N -80
13.48 13.80 6.45 76.0 4.54 851 937 94795 123474 P -105
18.93 19.24 9.52 69.9 3.83 1211 1384 146819 125503 P -105

După forma capetelor, ţevile de extracţie se clasifică în următoarele categorii:

– ţevi de extracţie cu capete neângroşate – CN, (fig. 9.1,a);
– ţevi de extracţie cu capete îngroşate la exterior – CI, (fig. 9.1,b);
– ţevi de extracţie cu mufă din corp – MC, (fig. 9.1,c);
După caracteristicile mecanice ale oţelurilor din care se confecţionează, ţevile de extracţie se
execută în cinci clase de rezistenţă: H-40, J-55, C-75, N-80, P-105 (tabelul 9.3).

Tabelul 1.11
Caracteristicile mecanice ale oţelurilor din care se confecţionează ţevile de extracţie.
Oţeluri
Caracteristici
U.M. H - 40 J - 55 C - 75 N - 80 P - 105
Limita minimă la curgere 28,1 38,7 52,7 56,2 73,8
2
Limita minimă la rupere daN/mm 42,2 70,3 66,8 70,3 84,4
Limita minimă la turtire 35,2 45,7 59,8 63,3 84,4

24
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul 1.12
Constantele aparatelor pentru calculul debitelor de gaze.

4 5 6 8 10
10 20 20 20 - -
15 40 42 40 - -
20 70 75 70 75 -
25 112 117 110 122 -
30 160 168 160 168 170
35 220 230 220 230 230
40 290 300 290 300 300
45 370 385 360 380 380
50 460 475 450 470 470
55 570 580 550 570 570
60 700 690 650 670 670
65 850 830 770 850 790
70 1030 970 900 930 910
75 - - 1050 1070 1060
80 - - 1200 1200 1200
85 - - 1380 1380 1380
90 - - 1580 1590 1570

d
Valorile factorului E funcţie de  
D

β E β E Tabelu
β E 0,10 0,6020 β E
0,13 0,6024
0,07 0,6017 0,11 0,6021 0,16 0,6028
0,14 0,6025
0,08 0,6018 0,12 0,6022 0,17 0,6029
0,15 0,6026
0,09 0,6019 0,33 0,6082 0,18 0,6031
0,47 0,6242
0,19 0,6032 0,34 0,6088 0,61 0,6655
0,48 0,6260
0,20 0,6034 0,35 0,6095 0,62 0,6700
0,49 0,6281
0,21 0,6036 0,36 0,6103 0,63 0,6747
0,50 0,6303
0,22 0,6038 0,37 0,6111 0,64 0,6797
0,51 0,6326
0,23 0,6041 0,38 0,6120 0,65 0,6849
0,52 0,6350
0,24 0,6044 0,39 0,6130 0,66 0,6903
0,53 0,6377
0,25 0,6046 0,40 0,6140 0,67 0,6962
0,54 0,6405
0,26 0,6049 0,41 0,6152 0,68 0,7023
0,55 0,6435
0,27 0,6053 0,42 0,6164 0,69 0,7087
0,56 0,6466
0,28 0,6057 0,43 0,6177 0,70 0,7154
0,57 0,6500
0,29 0,6061 0,44 0,6192 0,71 0,7225
0,58 0,6536
0,30 0,6065 0,45 0,6207 0,72 0,7299
0,59 0,6573
0,31 0,6071 0,46 0,6224 0,73 0,7377
0,60 0,6613
0,32 0,6076 0,74 0,7458
0,75 0,7541

25
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.18. Duză fixă standardizată.

Tabelul 1.14
Tipo-dimensiuni de duze fixe standardizate
2,5 3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 8 9 10 11
Duză din oţel masiv d, mm
12 13 14 15 16 18 20 22
2 2,5 3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 8 9 10
Duză din material mineralo-ceramic d, mm
11 12 13 14 15 16 17 18

Tabelul 1.15
Valorile coeficientului de debit c pentru duze fixe standardizate pentru gaze
cu densitatea relativă δ = 0,6
Coeficientul de debit, c Coeficientul de debit, c
Diametrul duzei, mm 3
Diametrul duzei, mm
m N/zi x bar m3N/zi x bar
2,5 83,2 9 1216
3,0 127,3 10 1479
3,5 162,2 11 1698
4,0 211,3 12 1995
4,5 275,4 13 2630
5,0 346,7 14 3020
5,5 421,7 16 4074
6,0 512,9 18 5248
6,5 616,6 20 6761
7,0 716,1 22 8710
8,0 955,0 25 12735

26
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.19. Dispozitiv port - duză.

Fig. 1.20. Duze fixe speciale cu filet. Variante constructive.

a - duza fixă cu un filet, b – duza fixă cu două filete, c – duza fixă
cu un filet, d - locaşul duzei fixe speciale.

27
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.21. Duză fixă cu două filete.

Tabelul 1.16
Valorile coeficientului de debit C pentru duze fixe cu două filete standardizate calculate
pentru densitatea relativă a gazelor de δ = 0,6 şi temperatura de 15 0C
Diametrul duzei Valorile Diametrul duzei Valorile
mm coeficientului C mm coeficientului C
2 47,73 11 1830,7
2,5 76,54 11,5 2012,0
3 115,6 12 2192,2
3,5 163,2 12,5 2395,1
4 213,2 13 2599,4
4,5 273,4 13,5 2800.7
5 350,5 14 3019,1
5,5 422,7 14,5 3239,1
6 511,4 15 3474,2
6,5 614,5 15,5 3727,2
7 715,6 16 3991,6
7,5 826,2 16,5 4253,5
8 948,5 17 4518,5
8,5 1069,3 17,5 4800,4
9 1218,7 18 5059,3
9,5 1346,1 18,5 5402,6
10 1494,5 19 5739,9
10,5 1656,7

Tabelul 1.17
Valorile coeficientului de debit C pentru duze fixe cu două filete de tip API calculate
pentru densitatea relativă a gazelor de δ = 0,6 şi temperatura de 15 0C
Diametrul duzei
Valorile coeficientului C
in mm
1/8 3,2 137,43
3/16 4,8 317,6
1/4 6,35 583,0
5/16 7,9 924,3
3/8 9,5 1346,1
7/16 11,1 1872,2
1/2 12,7 2478,9
5/8 15,9 3953,0
3/4 19,05 5739,9

28
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.22. Duză fixă cu un filet şi dispozitivul port duză.

Tabelul 1.18.
Valorile coeficientului C1 la curgerea gazelor prin duze fixe cu un singur
filet standardizate
Valorile Diametrul Valorile
Diametrul
coeficientului duzei mm coeficientului
duzei mm
C1 C1
2 0,944 11 29,99
2,5 1,484 11,5 32,82
3 2,148 12 35,78
3,5 2,94 12,5 38,87
4 3,851 13 42,08
4,5 4,89 13,5 45,43
5 6,06 14 48,91
5,5 7,35 14,5 52,52
6 8,77 15 56,26
6,5 10,31 15,5 60,13
7 11,98 16 64,13
7,5 13,79 16,5 68,27
8 15,71 17 72,53
8,5 17,77 17,5 76,92
9 19,96 18 81,45
9,5 22,27 18,5 86,1
10 24,71 19 90,89
10,5 27,29

Tabelul 1.19
Valorile coeficientului C1 pentru duze fixe cu un singur filet de tip A.P.I
Diamerul duzei
Valorile coeficientului C1
in mm
1/8 3,2 2,4
3/16 4,8 5,49
1/4 6,35 9,84
5/16 7,9 15,47
3/8 9,5 22,4
7/16 11,1 30,6
1/2 12,7 40,14
5/8 15,9 63,12
3/4 19,05 91,37

29
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul 1.20
Căldura specifică molară la presiune constantă cp, pentru diferiţi componenţi ai sistemelor de hidrocarburi gazoase – [kJ/kmol°C]

Gazul Formula Masa

-25 °C 0 °C 10 °C 25 °C 50 °C 75 °C 100 °C 125 °C 150 °C
chimică molară
metan CH4 16,043 34,301 34,931 35,199 35,717 36,744 37,870 39,201 40,529 41,986
acetilenă C2H2 26,038 39,888 42,020 42,778 43,926 45,650 47,235 48,720 49,981 51,168
etilenă C2H4 28,054 38,254 40,906 41,937 43,559 46,115 48,695 51,283 53,753 56,214
etan C2H6 30,070 47,131 49,822 50,904 52,666 55,723 58,819 62,114 65,294 68,556
propilenă C3H6 42,081 55,787 59,898 61,459 63,895 67,832 71,789 75,762 79,584 83,395
propan C3H8 44,097 64,176 68,783 70,605 73,524 78,561 83,585 88,820 93,820 98,838
1-butenă
C4H8 56,108 73,359 79,583 81,961 85,663 91,506 97,310 103,011 108,893 113,860
(butilenă)
cis 2-butenă C4H8 56,108 67,598 73,268 75,461 78,925 84,508 90,154 95,851 101,323 106,800
trans 2- butenă C4H8 56,108 77,329 82,587 84,628 87,823 92,979 98,174 103,387 108,434 113,464
izo-butan C4H10 58,124 83,476 90,078 92,690 96,815 103,624 110,408 117,340 123,932 130,521
n-butan C4H10 58,124 85,277 91,270 93,685 97,447 105,326 110,334 117,024 123,326 130,400
izo-pentan C5H12 72,151 101,897 110,369 113,675 118,792 127,335 135,581 144,029 152,011 159,999
n-pentan C5H12 72,151 105,133 112,603 115,565 120,211 130,686 136,160 144,452 152,182 161,448

30
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul 1.21
Căldura specifică molară la presiune constantă cp, pentru diferiţi componenţi ai sistemelor de hidrocarburi gazoase – [kJ/kmol°C]

Gazul Formula Masa

-25 °C 0 °C 10 °C 25 °C 50 °C 75 °C 100 °C 125 °C 150 °C
chimică molară
benzen C 6H 6 78,114 66,435 74,060 77,034 81,675 89,224 96,761 104,324 111,321 118,202
n-hexan C6H14 86,178 132,401 133,303 137,144 143,110 152,709 162,308 171,884 181,080 190,194
n-heptan C7H16 100,205 142,943 154,539 159,011 165,985 177,141 188,293 199,400 210,046 220,585
amoniac NH3 17,031 35,626 35,636 35,640 35,645 35,653 35,661 35,670 35,678 35,688
aer - 28,968 28,048 29,067 29,078 29,098 29,141 29,196 29,262 29,339 29,429
apa H2O 18,015 33,383 33,474 33,488 33,572 33,678 33,832 34,032 34,204 34,424
oxigen O2 31,999 29,131 29,240 29,265 29,361 29,481 29,647 29,870 30,045 30,274
nitrogen N2 28,013 29,079 29,114 29,092 29,114 29,116 29,140 29,196 29,219 29,279
hidrogen H2 2,016 28,290 28,611 28,687 26,502 28,964 29,065 29,126 29,158 29,178
hidrogen
H2S 34,076 33,313 33,673 33,815 34,028 34,379 34,729 35,080 35,434 35,792
sulfurat
monoxid
CO 28,010 29,087 29,123 29,105 29,146 29,150 29,193 29,263 29,319 29,405
de carbon
dioxid de
CO2 44,010 34,700 35,962 36,411 37,122 38,212 39,261 40,290 41,199 42,095
carbon

31
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Fig. 1.23. Nomogramă pentru determinarea capacităţii de

încălzire a caloriferelor.

32
 UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul 1.22
Tipuri constructive de calorifere
Mărimea Lungimea Lăţimea Înălţimea Înălţimea
caloriferului L, mm b, mm h, mm coşului, mm
I 4230 480 695 4000
II 4230 590 695 5000
III 4230 840 695 5000

Tabelul 1.23
Alegerea separatoarelor verticale

33
UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” DIN PLOIEŞTI

Tabelul 1.24
Alegerea separatoarelor orizontale

34