UNIVERSITATEA PETROL GAZE PLOESTI

DEPARTAMENTUL DE INVATAMANT LA DISTANTA SI CU FRECVENTA REDUSA

FACULTATEA I.P.G.
SPECIALIZAREA INGINERIE DE PETROL SI GAZE
AN UNIVERSITAR 2014-2015
AN DE STUDIU IV

FORAJ SPECIAL

TITULAR DISCIPLINA,
PROF. DR. ING. LAZAR AVRAM

1. APLICAII ALE FORAJELOR DIRIJATE

Dirijarea sondelor este impus de anumite condiii de suprafa sau de anumite
condiii tehnice sau economice.

1.1. Zone inaccesibile

Unele zcminte de petrol i gaze se afl sub zone de acces dificile (mri, lacuri,
ruri, muni) sau sub zone urbane (fig. 1.1). Punerea n valoare a zcmintelor prin
sonde verticale este imposibil, de aceea se utilizeaz forajul dirijat.

Tinta

Tinta

Tinta

Fig. 1.1. Foraj dirijate ctre inte situate sub zone inaccesibile
a sub mare; b sub o zon locuit; c sub un munte

1.2. Foraj n grup (n tuf)

Acest tip de foraj este utilizat in cazul unor foraje de exploatare. Exemplele
semnificative le constituie forajele marine (offshore), unde costul construciei unei
platforme fixe nu poate fi amortizat dect printr-un ansamblu de sonde de producie
(fig.1.2).

Fig. 1.2. Shema exploatrii unui zcmnt offshore

Forajul n grup constituie o soluie optim n cazul forajelor terestre realizate n
localiti urbane, industriale sau rezideniale (fig. 1.3.).

Fig. 1.3. Schema exploatrii unui zcmnt situat sub o zon urban
Utilizndu-se una sau dou instalaii montate pe aceeai platform sau pe
platforme vecine se pot fora grupuri cu zeci de sonde dirijate. Construind un singur
drum i o singur platform de foraj pentru mai multe sonde, se vor reduce cheltuielile
de amenajare, de montare i demontare a instalaiilor de foraj si se va simplifica
infrastructura aferent.
Prin aceast metod este posibil chiar forarea a dou sonde simultan, aa
numitele sonde gemene (fig. 1.4.)

a
b
c
Fig. 1.4. Schema forrii de sonde gemene
a foraj n sond; b extragerea garniturii din sonda 2 i introducerea n sonda 1; c
foraj n sonda 1

La forajul sondelor gemene n paralel se folosete o mas rotativ dubl, de

construcie special, sau dou mese aezate n paralel, cu centrele deschiderilor de
1,52 m. Turla este prevzut la partea superioar cu un geamblac mobil care se
deplaseaz pe direcia deschiderilor meselor rotative. Deplasarea se realizeaz printr-un
motor electric comandat de la pupitrul sondorului- ef.
Forajul se execut cu o singur garnitur de foraj, care lucreaz cnd n prima,
cnd n a doua gaur de sond. Prjinile extrase dintr-o sond se introduc n cealalt fr
a le mai stivui n turl. Geamblacul se deplaseaz deasupra sondei din care se face
extragerea sau deasupra aceleia n care se face introducerea (fig. 1.4).

1.3. Tehnica side-track

Fa
lie

Tehnica side-track este ntlnit n cazul abandonrii poriunii inferioare a

unei guri de sond ca urmare a ruperii garniturii de foraj (fig. 1.5, a) sau datorit unor
probleme de ordin geologic (fig. 1.5, b). Uneori devierea intenionat este impus de
unele condiii geologice dificile precum: masive de sare, straturi cu tendin sever de
deviere, zone cu pierderi masive de fluide de foraj.

Side-track

Partea a putului
abandonata si
reluata in foraj
dirijat

Obiectivul
forajului dirijat
b

Fig. 1.5. Reluarea forajului n sistem dirijat:

a din raiuni tehnice; b din raiuni geologice

1.4. Sonde de salvare

Dac o sond de petrol sau gaze erupe liber i nu poate fi nchis sau captat, se
foreaz n jurul ei una sau mai multe sonde de salvare, dirijate astfel nct s
intercepteze sonda scpat i s permit trecerea ei sub control. Aplicaia aceasta este
cea mai spectaculoas i mai delicat, deoarece presupune o mare precizie pentru
interceptarea sau sosirea n proximitatea puului care erupe.

Directia vantului

Cap de
sonda
submarin
1000...1500 m

Sonda
in eruptie

Acoperis
Rezervor
Distanta preferabil
sub 30m

Fig. 1.6. Sond de salvare

1.5. Alte aplicaii

a. Dublet geotermic (fig. 1.7). O exploatare geotermal necesit, dou foraje: unul de
producie, care permite extragerea apei calde, i unul de injecie, care permite
reinjectarea apei uzate n strat. Cel de-al doilea foraj trebuie astfel executat nct
extremitatea acestuia s fie plasat la o distan optim fa de primul foraj, pentru a se
evita o scdere prea rapid a temperaturii apei exploatate.
text

text

Productie

Injectie
text

Sonda
productiva
(apa calda)

text

Sonda de
injectie
(apa rece)

Zona productiva

Fig 1.7. Dublet geotermic

b. Carotaj efectuat dup un experiment nuclear (fig. 1.8)

Fig. 1.8. Extragerea unor eantioane dup un experiment nuclear

c. Diferite tipuri de foraje offshore:
Foraje executate de pe platforme fixe care ncorporeaz i instalaia de foraj
(compact rig) (fig. 1.9,a);
Foraje executate de pe platforme fixe cu un vas tender (fig. 1.9,b);
Foraje realizate de pe platforme autoelevatoare (fig. 1.9,c).

Fig. 1.9. Foraje offshore dirijate:

a compact rig; b cu tender; c platform autoelevatoare (jack-up platform)

Tot n aceast categorie trebuie incluse i toate platformele de producie cu foraje n

tuf.
Iniial (faza I) se realizeaz forajul de pe platforme semisubmersibile (fig. 1.10,
a) sau submersibile (fig. 1.10, b). Amorsarea lucrrilor de foraj presupune utilizarea
unei plci de baz, de o construcie special.
In faza a II-a, dup deplasarea platformei de foraj, se monteaz o platform cu
utilaje specifice extaciei hidrocarburilor (fig. 1.10, c).

Fig. 1.10 Foraje offshore i platforma de produie:

a foraj de pe o platform semisubmersibil;
b foraj de pe o platform autoelevatoare;
c platform de producie
d. Foraj orizontal
Devierile sondelor la 90 se execut mai ales pentru obinerea unor producii mai
mari de iei (fig.1.11).
n ultimii ani se vorbete tot mai mult de exploatarea gazelor neconvenionale cu
precdere a gazelor de ist. Exploatarea acestora presupune realizarea unui foraj
orizontal, urmat de fisurarea hidraulic a stratului pe poriunea orizontal.

Fisuri
Titei

Apa

Fig. 1.11. Foraj orizontal

2. COORDONATE DE REFERIN N DEVIEREA I

DIRIJAREA SONDELOR
Caracteristic pentru o sond dirijat este faptul c verticala liniei care trece prin
int (target) este situat la o oarecare distan fa de verticala liniei ce trece prin capul
sondei. Distana aceasta se numete deplasarea sondei (tlpii).
Drumul urmat de sapa de foraj, spre a se face legtura dintre capul sondei i int
se numete traseul sondei.
Distana vertical dintre capul sondei (masa rotativ sau un alt reper) i direcia
orizontal a intei definete adncimea vertical a sondei iar ungimea traseului realizat
de sap se numete adncimea msurat sau lungimea intervalului forat.
Pentru a caracteriza pozitia n spaiu a unui punct oarecare, se folosesc aanumitele coordonate de referin. Cunoaterea acestor coordonate, permit ajungerea cu
precizie la int (target).
1. Unghiul de nclinare (nclinarea sau unghiul zenital) reprezint unghiul format de
tangenta la axa sondei i vertical (fig. 2.1).
Z

Verticala

T (talpa sondei)

C
or oo
d rd
sa o
u na
S u te
d re
(la la
tit tiv
ud e
in
e)

Fig. 2.1. Poziia spaial a gurii de sond

2. Azimutul (unghiul de orientare sau direcia nclinrii) reprezint unghiul msurat

n plan orizontal dintre planul vertical (V) determinat de vertical i axa sondei i un
plan de referin (cf. fig. 2.1). Altfel spus azimutul este unghiul dintre proiecia
tangentei n planul orizontal i o direcie de referin.
Ca direcii de referin se consider;
direcia nordului geografic (direcia meridianului);
direcia nordului magnetic (direcia busolei);
direcia nordului Lambert UTM (axa y a sistemului de axe rectangulare sau aa zisul
quadrilaj).
Azimuturile (reperate n raport cu direciile aintite) sunt considerate pozitive
atunci cnd deplasarea se face n sensul acelor de ceasornic:
de la 0 la 360 grade (meridian);
de la 0 la 400 grade (busol).

Sistemul quadrilajului, utilizat nc la unele aparate de msur, face referin

urmnd direcia nordului sau sudului, la un numr X cuprins ntre 0 i 90 grade spre est
sau spre vest.
3. Unghiul de declinaie (declinaia D) reprezint unghiul dintre direcia nordului
magnetic local i direcia nordului geografic (meridian local) i este considerat pozitiv
ctre est.
4. Unghiul de convergen (convergena c)
Se numete convergen unghiul dintre meridianul local i nordul Lambert sau
UTM (meridianul central al proieciei).
n figura 2.2 sunt prezentate relaiile dintre diferite unghiuri. Repere:
NG - direcia nordului geografic;
NM - direcia nordului magetic;
y - direcia nordului quadrilajului kilometric;
g - azimutul geografic;
m - azimutul magnetic;
D - declinaia;
d - declinaia raportat la quadriaj;
c - convergena.
NG
y

ng
en
te i

i ta

NM

pr
oie
c

tie

Di
rec

tia

Fig. 2.2. Relaii ntre diferite unghiuri

Declinaia variaz n funcie de locul si timpul considerat. n fiecare an,
declinatia magnetic scade cu 11 minute centezimale.
5. Raza de curbur i intensitatea de deviere n plan vertical
Fie: L - lungimea forat ntre punctele A i B; h - proiecia vertical; a - proiecia
orizontal a acestei lungimi; unghiul de nclinare (fig. 2.3).
Intensitatea de deviere n plan vertical (gradientul de deviere) reprezint variaia
unghiului de inclinare cu lungimea L:
d
iv
(2.1)
dL
Adesea, intensitatea de deviere se exprim cu ajutorul limitelor finite:
2 1
iv

(2.2)
L
L
unde 1 i 2 sunt nclinrile msurate ntre dou puncte aflate la distana L.

Fig. 2.3. Determinarea razei de curbur i a intensitii de deviere

Intensitatea de deviere reflect de fapt raza de curbura a axei sondei n plan vertical:
360 L 180 1
(2.3)
R

2
iv
Intensitatea de deviere de exprima n grade/10 m. n general, iv este pstrat
constant, ct mai mult posibil n timpul afectat nceperii devierii (raza de curbur
constant). De aceea, pentru cazurile practice se accepta relaia:
180 10 573
(2.4)
R

iv
iv
n tabelul 2.1 sunt prezentate valori ale razei de curbur pentru diferite intensiti
de deviere n plan vertical.
Tabelul 2.1. Valori ale razei de curbur pentru diferite intensiti de deviere
iv, /10 m
0,5
1
1,5
2
R, m
1146
573
382
286

2,5
229

6. Profilul sondei i nclinograma

Proiecia axei unei sonde ntr-un plan vertical constituie profilul sondei, iar ntrun plan orizontal nclinograma.
Pentru obinerea ct mai exact a traiectului gurii de sond este necesar s se
urmreasc nclinarea i azimutul. Acest lucru se realizeaz cu ajutorul unor aparate
adecvate, numite nclinometre. Msurtorile se execut n puncte sau staii (distana
dintre dou staii consecutive este de 25...50 m). n cazul forajelor dirijate, modern este
efectuarea msurtorii continue n timpul forajului (MWD Measurement While
Drilling).
7. Unghiul total de deviere

10

Fie d1 direcia sondei ntr-un punct

oarecare, d2 direcia sondei n punctul urmtor
de msurare a nclinrii i azimutului, 1 , 2
- unghiurile de nclinare ale sondei n cele dou
puncte, - variaia azimutului i unghiul total de deviere (fig. 2.4).

Fig. 2.4. Determinarea unghiului de deviere

n cadrul figurii 2.4 s-a considerat c direciile d1 i d2 sunt coninute n dou
plane verticale ce se vor intersecta dup verticala AD, coninut ntr-un plan vertical V.
Aplicndu-se teorema lui Pitagora generalizat n triunghiurile ABC i BDC
rezult:
BC2 = AB2 + AC2-2 AB AC cos ;
(3.5)
BC2 = DB2 + DC2-2 DB DC cos ;
(3.6)
Avndu-se n vedere c triunghiul ADB este dreptunghic,
AB2 = AD2 + DB2
(3.7)
Prin scderea relaiilor 3.6 i 3.7 se deduce:
AD AD DB DC
(3.8)
cos

cos
AB AC AB AC
sau:
(3.9)
cos cos 1 cos 2 sin 1 sin 2 cos
de unde rezult valoarea unghiului total de deviere.

11

3. ELEMENTE DE BAZ PRIVIND ALEGEREA

PROFILULUI TEORETIC
3.1. Tipuri de profile
Tipurile de profile (teoretice) se grupeaz n dou modele de baz: n J i n S (se
asimileaz ideea c profilul n pant poate fi asimilatprofilului n J).
Traiectoriile n form de J (fig. 3.1) sunt cele mai rspndite i cele mai
economice.

Fig. 3.1. Traiectoria n form de J

Ele sunt formate dintr-o prim parte vertical pn la cota de demarare a
schimbrii direciei, KOP (kick-off point). Forajul deviat ncepe de la aceast adncime.
Faza de foraj, corespunztoare mririi unghiului de nclinare se numete build-up, iar
realizarea ei presupune utilizarea unor garnituri de foraj specializate. Dup realizarea
curburii prevzute, se revine la o garnitur de foraj rotary, stabilizat, pentru a se fora
rectiliniu ctre inta T (target).
Exist dou tipuri ale acestui profil, dup cum deplasarea tlpii A este mai mare
sau mai mic dect raza de curbur R.
Profilul n S (fig. 3.2) este utilizat de obicei n cadrul sondelor relativ adnci, cu
deplasri orizontale relativ reduse sau atunci cnd se dorete ca orizonturile productive
verticale s fie traversate vertical. Profilul este preferabil i pentru sondele de salvare. n
acest caz, faza stabilizat nu mai este faza finala, ci ea este urmat de o curbur care
face s se diminueze unghiul de nclinare (drop-off).

12

Fig. 3.2. Profilul n S

Exist dou variante;
R1 + R2 < A
R1 + R2 > A.
n cazul ambelor tipuri de profile (n J i n S), punctul de schimbare a direciei,
KOP, se va determina n funcie de natura terenurilor traversate n timpul fazei de
cretere a nclinrii, build-up. Trebuie s se in seama i de zona de amorsare a devierii,
care este ntotdeauna o etap delicat.
Uneori, din diferite motive, nu se poate realiza, din punct de vedere geometric, o
traiectorie n form de J (punctul KOP este prea jos, gradientul de build-up este prea
mic). n aceste situaii, pe mare, se demareaz forajul nclinat (coloana conductor este
curbat sau nclinat),cu ajutorul unei instalaii de foraj n pant (slant rig), care posed
un mast nclinat n axa coloanei conductor (fig. 3.3).

Fig. 3.3. Foraje demarate nclinat

13

Este preferabil, ca intensitile de deviere s aib valori cuprinse ntre 0,75 i

1/10 m (pentru un drop-off de 0,3...0,4 /10 m).
Gradienii de build-up obinuii sunt compatibili cu programele de foraj i tubaj
convenionale. La alegerea unghiului maximal de deviere trebuie avut n vedere faptul
c problemele tehnice se multiplic ntotdeauna odat cu creterea acestuia, iar ansele
de reuit se diminueaz. Se poate aprecia c pentru nclinri mai mici de 15 este foarte
dificil s se controleze azimutul, deci direcia forajului. O nclinare de 30 prezint o
plaj de deviere optimal. Deasupra acestei valori apar i cresc, odat cu creterea
nclinrii, dificultile datorate frecrilor, curirii gurii etc.

3.2. Intensiti de deviere realizabile i admisibile

Pentru a proiecta o sond dirijat trebuie cunoscute pe de-o parte intensitile de
deviere ce pot fi realizate cu anumite ansambluri de dirijare, iar pe de alt parte
intensitile sau curburile admisibile din punct de vedere tehnic i tehnologic.
Intensitile de deviere realizabile depind i de factori ca:
dimensiunile transversale ale prjinilor grele aflate deasupra ansamblului;
construcia, geometria, greutatea i rigiditatea ansamblului de deviere;
diametrul sapei i capacitatea de dislocare lateral a acesteia;
rezistena, nclinarea, gradul de anizotropie i alternana straturilor;
nclinarea i curbura sondei;
regimul tehnologic aplicat.
Intensitile de deviere admisibile (respectiv curburile admisibile) depind de:
rezistena garniturii de foraj;
pericolul de formare a gurilor cheie;
posibilitatea introducerii n sond a diverselor ansambluri rigide;
puterea disponibil pentru rotirea garniturii;
posibilitatea de investigare a gurii de sond;
rezistena coloanelor de burlane;
mijloacele de exploatare a sondei.

14

4. TEHNICI DE DEVIERE
4.1. Metode de iniiere i cretere a devierii
Pentru devierea gurii de sond, trebuie gsit un mijloc de creare a unei fore
laterale. Orientarea acestei fore n direcia dorit a traiectoriei va permite s se foreze
ctre int.
La ora actual se utilizeaz patru metode de iniiere i cretere a devierii:
cu jet;
cu reducie dezaxat i motor de fund;
cu instrumentul rebel;
cu pana de deviere.
4.1.1. Dirijarea cu jet
Metoda const n aciunea orientat a unui jet puternic de fluid de foraj n
direcia dorit. Este interesant pentru costul redus i este eficient mai ales n roci
slabe i roci slabe medii, pn la adncimi de 1200 m.
Sapele utilizate sunt cu una, dou sau trei duze, dintre care una este cu diametrul
mrit.
Diametrul duzei este calculat n funcie de viteza de jet dorit ( preferabil este ca
aceasta s varieze ntre 105 i 120 m/s, situaie n care capacitatea pompei instalate
reprezint un element important).
Procedura de lucru este urmtoarea:
a) se orienteaz duza principal (mrit) n direcia dorit i se blocheaz masa
rotativ n aceast poziie (se marcheaz un reper pe prjina de antrenare);
b) se pornesc pompele, cu debitul maxim, astefel ca la ieirea din duza principal
viteza de jet s fie de ordinul a 120 m/s; n acest mod se va realiza o erodare a
rocii de ctre jetul de fluid n direcia de orientare a jetului (fig. 4.1 a);
c) odata cu pomparea fluidului de foraj, se las o uoar apsare pe sap; se va
evita astfel orice schimbare de azimut n timpul pomprii i sapa va fi forat
suplimentar, ctre direcia dorit. Pentru aceast faz, sapa cu dou conuri este
preferabil celei cu trei;
d) dac efectul eroziv nu este suficient de intens, se execut o percuie (jarring) pe
talpa sondei, prin ridicarea garniturii ( cu aproximativ 1,5 m), urmat de cderea
acesteia i oprirea brusc n momentul cnd sapa atinge talpa ( fig. 4.1, b);
e) se reduce debitul pompei la cel puin jumtate i se ncepe rotirea garniturii de
foraj pentru ca sapa s calibreze poriunea erodat ( fig. 4.1, c); acum trebuie ca
stabilizatorul delng sapa s fie ct mai puin posibil angajat n poriunea
erodat;
f) se foreaz obinuit pe lungimea bucii de avansare; apsarea pe sap este
maxim, ioar debitul de fluid crete la circa trei sferturi din debitul iniial. Acum
stabilizatorul joac rolul unei articulaii: sapa este mpins n direcia excavaiei
laterale i nclinarea continu s creasc;
g) Dispozitivul de msurare a devierii indic valorile acesteia:

15

Dac intensitatea de deviere este mai mic dect cea dorit, dirijarea cu
jet poate fi repetat de trei - patru ori de-a lungul urmatoarei buci de
avansare, evitndu-se reorientrile intermediare (prjina de antrenare
pstreaz reperul primei orientri);
Dac intensitatea de deviere este mai mare, se vor fora dou trei
lungimi de prjin, inaintea unui nou ciclu de deviere, reajustndu-se
apsarea pe sap i turaia.

Fig. 4.1. Dirijarea cu jet:

a - eroziune; b - percuie;c - foraj rotativ
n cadrul dirijrii cu jet, un element foarte important l constituie rata de
penetrare a sapei. Ca regul general, 30 minute pentru un ciclu de dirijare cu jet
nseamn un maxim pentru penetrarea prin percuie de 0,6...0,9 m. Un ciclu de dirijare
cu jet mai mare de 45 minute este de dorit a fi de evitat, n favoarea dirijrii cu reducie
dezaxat i motor de fund, dac acest lucru este posibil.
4.1.2. Dirijarea cu motoare submersibile i reducie dezaxat (racord
stmb)
Principiul dirijrii cu motoare submersibile i reducie dezaxat este simplu,
fiind asemntor cu aciunea unei pene de dirijare: trebuie s se acioneze cu o for

16

lateral asupra sapei n direcia de deviere dorit. Reducia dezaxat ( fig. 4.2) plasat
deasupra motorului de fund, descentreaz apsarea pe sap, creat de o parte din
greutatea prjinilor grele i provoac un moment de ncovoiere la nivelulapsrii sapei
pe talpa sonde.

Fig. 4.2. Dirijarea cu motor de fund i reducie dezaxat

Fora lateral este n funcie de:
apsarea pe sap;
distana dintre sap i reducia dezaxat;
reaciunea terenului;
diametrul sondei;
rigiditatea garniturii de foraj.
Motoarele de fund utilizate la scar industrial sunt de dou tipuri:
turbine;
motoare elicoidale.
Turbina de foraj
Turbina de foraj este alctuit dintr-un rotor cu palete profilate dispuse radial i
un stator, prevzut cu palete profilate. Statorul se nurubeaz la garnitura de foraj, iar la
captul inferior al rotorului se nurubeaz sapa de foraj (fig. 4.3).
Fluidul de foraj pompat prin interiorul prjinilor intr pe primele palete ale
statorului. Acestea fiind curbate, curentul de fluid i schimb direcia i ntlnete
primele palete ale rotorului, dispuse n sens contrar, imprimndu-i acestuia o micare de
rotaie. Apoi lichidul ntlnete paletele urmtoare ale statorului, care i modific din
nou direcia.
Prin schimbri succesive de vitez n spaiul dintre palete, ca direcie i mrime,
apar nite fore cu care fluidul acioneaz asupra paletelor i prin nsumare pe toate
etajele se creeaz un moment de rotaie ce provoac rotirea arborelui i a sapei.
Momentul respectiv, egal cu primul, este preluat de paletele statorului i transmis
corpului turbinei i prjinilor de foraj.
Energia hidrauluic a fluidului de foraj se transform n energie mecanic,
disponibil la arborele turbinei. Dup ce a trecut prin toate etajele, lichidul intr prin

17

nite ferestre nclinate ale palierului inferior arborelui i trece prin orificiile sapei n
spaiul inelar. Momentul de rotaie, cderea de presiune i puterea turbinei sunt direct
proporionale cu numrul dee etaje. Turaia nu depinde de numrul de etaje.

Fig. 4.3. Turbina de foraj

Motoarele elicoidale
Elementele componente de baz sunt:statorul i rotorul.

Fig. 4.4. Motor elicoidal

Statorul const ntr-o manta cilindric metalic n interiorul creia este
vulcanizata o cma din cauciuc cu dini elicoidali profilai. Rotorul este constituit din
oel inoxidabil sau cromat i prezint dini elicoidali.

18

Cele dou elemente constituie un angrenaj interior planetar, n care rotorul este
reprezentat de roata dinat satelit. La o nclinare spre stnga a dinilor angrenrii,
rotorul se rotete spredreapta, n jurul axei lui, dar capt i o micare lateral numit
mutaie.
Sub aciunea fluidului pompat, p e suprafeele dinilor elicoidali iau natere fore
de presiune ale caror componente tangeniale creeaz un moment de rotaie n raport cu
axa rotorului. Pe msura creterii numrului de dini, turaia motorului scade, momentul
crete, iar randamentul se micoreaz.
Motoarele submersibile volumice sau PDM (positive displacement motor) sunt
preferabile turbinelor, pentru ca se poate schimba mai uor turaia. Principalul
dezavantaj al acestor motoare l constituie comportamentul lor necorespunztor la
temperaturi ridicate (mai mari de 100C) i sensibilitatea deosebit la gazele coninute
n fluidul de foraj.
Plasarea reduciei dezaxate deasupra motorului de fund prezint dou
dezavantaje:
sub punctul de dezaxare apare efctul de pendul al greutii de sub acest
punct, fapt ce limiteaz intensitatea de deviere;
lungimea mare a ansambului aflat sub dezaxare nu permite folosirea unor
reducii cu axul de dezaxare mare.
S-au construit motoare submersibile la care deviatorul este plasat ntre dou
seciuni ale motorului sau ntre motor i lagrul principal, aflat la partea inferioar, fie
ntre motor i sap.
n aceast categorie se include i sistemul de foraj navigant (fig. 4.5). n
componenta lui intr:
sapa de foraj;
un stabilizator- corector plasat deasupra sapei;
lagrul standard;
reducie dublu dezaxat de tip DTU (double-titled universal joint);
un motor de fund Navi-Drill
lagrul principal al motorului;
valc by-pass standard;
un stabilizator deasupra valvei
un sistem de msurare i urmrire a devierii.
Specific acestui sistem este faptul c ansamblul su de fund permite lucrul att
n poriuni curbe (de cretere sau reducere a nclinrii), ct i n poriuni drepte. Aceasta
pentru c motorul elicoidal de fund prezint o anume particularitate constructiv, n
tandem cu un sistem MWD, care permite transmiterea la suprafa a datelor necesare
cunoaterii traiectului sondei i reorientarea motorului n cazul n care se dorete
modificarea traiectului. Particularitatea constructiv const n faptul c unghiul dintre
axa sapei i axa sondei se realizeaz printr-un dispozitiv plasat foarte aproape de sap.
4.1.3. Dirijarea cu instrumentul rebel
Instrumentul rebel este destinat n principal corectrii azimutului. Corpul
instrumentului rebel este contruit dintr-o prjin grea, scurt de 3...5 m, care cuprinde
(fig. 4.6):
o patin mobil superioar;
o patin mobil inferioar;

19

Fig. 4.5. Sistemul de foraj navigant

o bar de legtur a celor dou patine;

dou lagre aferente celor dou patine.
Sistemul se aplic la forajul cu masa rotativ i are efect doar atunci cnd
nclinarea sondei este suficient de mare (8-10).
La rotirea garniturii, cnd patina superioar ajunge ntre corpul instrumentului i
peretele inferior al sondei, ea se strnge de corp.
Prin intermediul barei de torsiune, patina de la captul inferior este ndeprtat
de corpul instrumentului i mpinge n peretele sondei, spre stnga sau spre dreapta fa

20

de planul apsidal, dup lungimea patinelor. Cu patine scurte, instrumentul este mpins
spre dreapta, iar cu patine lungi spre stnga.

Fig. 4.6. Instrumentul rebel

4.1.4. Dirijarea cu pan de deviere
Pana de deviere rmne instrumentul de dirijare cel mai vechi, dar se aplic
destul de rar datorit duratei operaiei. Exist dou tipuri de pene: permanente i
amovibile. Ele pot fi cu sau fr circulaie, introduse orientat sau neorientat.

4.2. Ansamblul inferior al garniturii de foraj (bottom hole

assembly)
4.2.1 Ansamblul pentru creterea nclinrii
Direcia de foraj este influenat de anizotropia rocilor i de unghiul dintre axa
sondei i axa sapei.

21

n fig 4.7. este prezentat simplificat ansamblul forelor ce intervin n realizarea unui
foraj dirijat:
Fax reprezint fora axial, component a BHA;
Fl fora laterala, component a greutii BHA;
Fst fora lateral la stabilizator;
Fd fora de deviere la sap;
unghiul dintre axa sondei i a sapei;
A anizotropia rocii
FR fora rezultant.

Fig. 4.7. Ansamblul de fore la un foraj dirijat

Intensitatea de cretere a unghiului de nclinare este dependent de natura
rocilor, si se controleaz prin:
diametrul stabilizatorilor i locul de plasare;
diametrul i lungimea prjinilor grele;
apsarea pe sap Gs i tipul sapei;
turaia sapei n;
debitul de circulaie Q.
4.2.2. Ansambul pentru meninerea nclinrii
Pentru pstrarea nclinrii se folosete principiul ghidrii stabilizrii.
Se vor utiliza trei stabilizatori, cu diametrele egale cu ale sondei, plasai la
extremitile primelor dou prjini grele. Primul stabilizator se plaseaz imediat
deasupra sapei, n felul acesta realizndu-se un ansamblu de stabilizare a direciei

22

sondei. Astfel se oprete tendina sapei de a nainta pe o taiectorie curb, fornd-o s

nainteze pe o linie dreapt.
Distana dintre stabilizatori depinde de rigiditatea prjinilor grele i de
solicitrile la care acestea vor fi supuse.
4.2.3. Ansamblul pentru reducerea nclinarii
Pentru reducerea nclinrii se folosete cu precdere principiul pendulului.
Plasndu-se un singur stabilizator la o distan de 20...25 m de sap, sonda revine treptat
spre vertical, sub aciunea greutii poriunii dein garnitur aflat sub punctul de
tangen. Pentru controlul azimutului la sapele cu role este nevoie de un stabilizator
plasat imediat deasupra sapei. Pentru ca fora de pendul s aib un efect ct mai mare,
prjinile grele dinre sap i stabilizator nu trebuie s atinga peretele sondei. Astfel,
lungimea pendulului, respectiv fora de pendul se reduc, deci se reduce eficiena
ansamblului n asigurarea necesaruluyi de apsare pe sap.
Pentru realizarea unui ansamblu de reducere a nclinrii ct mai eficient:
la nceputul forrii trebuie s se foloseasc o apsare mic pe sap, pn cnd se
realizeaz o reducere sigur a nclinrii;
utilizarea de turaii ct mai mari;
evitarea reducerii nclinrii n formaiunile tari.

a
b
c
Fig. 4.8 Ansambluri utilizate pentru reducerea nclinrii
a- reducere puternic; b reducere ponderat; c reducere uoar

23

5. GREUTATEA ANSAMBLULUI DE FUND BHA I

APSAREA PE SAP
Stabilirea numrului de prjini grele, respectiv al prjinilor de foraj intermediare
care s asigure necesarul de apsare pe sap Gs este un element important n cadrul
proiectrii ansamblului de fund.
n forajul vertical apsarea pe sap se realizeaz cu 75 % din greutatea prjinilor
grle, calculat n fluid ul de foraj, astfel evitndu-se utilizarea prjinilor de foraj n
compresiune.
n cadrul forajului dirijat, dar mai ales n cel orizontal, solicitrile la care este
supus garnitura sunt datorate i formei sodei n intervalul de schimbare a direciei. n
acest sens trebuie avut n vedere solicitarea la ncovoiere provocat n poriunile cu
raze medii i mici de ncovoiere. Calculele la ncovoierea simpl atest depirea cu
uurin a rezistenei materialului la peretele exterior al prjinii de foraj, fapt care
conduce la pariia deformaiilor permanente ale acesteia.
n cadrul forajului dirijat cu nclinri mari s-a impus utilizarea unor prjini de
foraj special;izate, cum sunt prjinile de foraj folosite n compresiune (compressive
service) sau prjinile de fotaj articulate.

5.1. Sistem de fore n BHA

Fie un element scurt al ansamblului de fund de greutate Ga (fig. 5.1).

Fig. 5.1. Sistem de fore n BHA

24

Dac ansamblu de fund nu este n micare de rotaie, fora de frecare dintre

elementul considerat i gaura de sond este dat de expresia:
Ff = N
(5.1)
unde: N este reaciunea normal dintre elementul BHA i peretele sondei;
coeficientul de frecare.
Dac reaciunea normal N este datorat numai greutii proprii a elementului
BHA, atunci:
N = Ga' sin
(5.2)
unde: Ga' reprezint greutatea ansamblului n fluidul de foraj

f
Ga' Ga 1
o

(5.3)

unde: f este densitatea fluidului de foraj;

o - densitatea materialului din care sunt confecionate prjinile grele.

n aceste condiii fora de frecare este dat de relaia:
f
sin
F f Ga 1
o

(5.4)

Contribuia net de apsare Gs din acest element BHA este:

Gs Ga' cos F f Ga 1 l cos sin
(5.5)
o
Care va fi valoarea apsrii n cazul unui ansamblu rotary?
Msurtorile apasrii pe sap Gs realizate cu ajutorul dispozitivelor MWD
confirm faptul c, atunci cnd ansamblul de fund este rotit, exist doar o uoar
reducere a apsrii Gs datorit unei componente a forelor de frecare ce acioneaz de-a
lungul gurii. Efectul acesteia poate fi luat n considerare prin intermediul unui
coeficient de siguran:
c
(5.6)
c s 1 sm
100
unde: csm reprezint coeficientul de siguran marginal, luat n procente, csm = 10 - 15 %.
n aceste condiii i atunci cnd nici o prjin de foraj nu este n compresiune,
relaia 5.5 devine:
f
cos
cs Gs Ga 1
(5.7)

de unde, greutatea n aer a ansamblului de fund este:

Gs c s
(5.8)
Ga
f
1
cos
o

APLICATIA 1
Se foreaz dirijat ( 30 ) ntr-o gaur de sond de 17 in, cu o sap cu role.
Necesarul de apsare pe sap Gs = 20 tf.
Care este greutatea n aer a ansamblului de fund, dac se evit lucrul n
compresiune al prjinilor de foraj?
Se mai cunosc:f = 1200 kg/m3, o = 7850 kg/m3, csm = 10 %.

25

REZOLVARE
Conform relaiei 5.6 , coeficientul de siguran este :
cs 1

10
1,1
100

Greutatea n aer a ansamblului de fund, conform relaiei 5.8 este:

20 1,1
30 tf 30 10 4 N
1200
1
cos 30
7850
Presupunnd c se va lucra cu prjini grele de 9 in avnd masa unitar
qg = 327 kg/m, lungimea acestora va fi:
Ga

lg

30 10 4
93,5 m
327 9,81

Adic 93,5 :9 10 buci prjini grele.

S presupunem c se dispune de 6 buci de prjini grele cu diametrul nominal
Dg = 9 in, lungimea lg = 9 m, masa unitar qg = 327 kg/m i 3 buci de prjini grele
cu Dg = 8 in, lg = 9 m, qg = 229 kg/m.
Cte buci de prjini de foraj intermediare (heavy weight drill pipe HWDP)
de 5 in sunt necesare?
Se mai cunosc: masa unitar a prjionilor HWDP, qp = 73 kg/m i greutatea
dispozitivului MWD, GMWD = 15 000 N.
n aceste condiii, greutatea total n aer a ansamblului de fund aferent prjinilor
grele este:
Gag = 6 9 327 9,81 + 15 000 + 3 9 229 9,81 =
= 173 224,98 + 15 000 + 60 655,23 = 248 880,21 N
Necesarul de greutate, n aer, cerut pentru prjinile intermediare ca fi de:
300 000 248 880,21 = 51 119,79 N
Avem nevoie de un numr
51119,79
N=
8 buci prjini intermediare
73 9,81 9
APLICATIA 2
Se foreaz dirijat. Necesarul de greutate, n aer, al ansamblului de fund este
Ga = 175 776 N. Se dispune de 6 buci prjini grele cu lungimea l g = 9 m, respectiv cu
diametrul exterior Dg = 7 in (177,8 mm) i diametrul interior dg = 2 in (50,8).
Cte buci de prjini intermediare de 4 in (114,3), qp = 69 kg/m sunt
necesare?
REZOLVARE

26

Greutatea n aer a prjinilor grele cu diametrele menionate se poate calcula cu

formula clasic:
Gg m g o
7850

D
4

0,1778
4

2
g

d g2 6 l g g

0,0508 2 6 9 9,81 94772,4 N

Necesarul de greutate, n aer, pentru prjinile intermediare este:

175 776 94 772,4 = 81 003,6 N
adic un numr de:
NHWDP=

81003,6
13 buci
69 9,81 9

5.2. Posibilitatea utilizrii prjinilor de foraj n regim de

compresiune
Rezultatele obinute n cadrul aplicaiilor 1 i 2 , par posibile de aplicat n
practic.
Se consider un alt exemplu:
Se foreaz dirijat ( 60 ) ntr-o gaur de sond de 12 in, cu o sap cu
diamante. Densitatea fluidului de foraj f = 1150 kg/m3. Apsarea pe sap, necesar,
este Gs = 22 tf ( 22 104 N).
Care ar trebui s fie greutatea ansamblului de fund, n aer, dac se dorete
evitatarea funcionrii n regim de compresiune a prjinilor de foraj?
Se dispune de 8 buci de prjini grele cu cu Dg = 8 in, lg = 9 m, qg = 229 kg/m i
de prjini intermediare cu diametrul nominal de 5 in i masa unitar qg = 73 kg/m.
REZOLVARE
Considernd un coeficient de siguran cs = 1,15, conform relaiei 5.8:
22,4 10 4 1,15
Ga
592850,7 N
1150
1
cos 60
7850
Greutatea celor 8 buci prjini grele este de:
8 9 229 9,81 = 161 747,28 N
Deci mai este nevoie de un necesar de greutate , n aer, a prjinilor intermediare de:
592 850,7 161 747,28 = 431 103,42 N
Cu alte cuvinte, este nevoie, teoretic, de un numr de prjini de foraj intermediare:
431131,42
NHWDP=
66 buci
73 9,81 9

27

Desigur, aceast cifr nu este deloc practic. Este nevoie de un ansamblu de

fund cu o alt compoziie.
n continuare, ne propunem s analizm posibilitatea utilizrii prjinilor de foraj
n compresiune i s estimm fora critica ce ar putea conduce la pierderea stabilitii
garniturii de foraj.
Prjinile de foraj utilizate n compresiune CS (compressive service) sunt
asemntoare celor intermediare, dar sunt confecionate din materiale mai rezistente
( S 135, S 165) i au pe corp, ntre racorduri, dou sau trei ngrori exterioare
(noduri de uzur) echidistante, ncrcate cu material dur, cu diametrul exterior egal cu
cel al racordurilor.
Ce se ntmpl n cazul sondelor orizontale cu lungimi mari?
Se tie c intervalele orizontale au lungimi curente de 300...1 000 m, dar sunt i
unele sonde la care aceste lungimi tind spre 4 000 m. Cum coeficienii de frecare au
valori mari, desigur c i forele de frecare ( sunt incluse toate forele care se opun
micrii spre talp: fore de rzuire a turtei sau a peretelui sondei, fore pentru
nvingerea gravitaiei pe poriunile cu nclinri mai mari de 90 etc) care se opun
introducerii sapei sau altor scule la talp, pot lua valori considerabile. Se pune problema
dac pe aceste intervale orizontale lungi, forele de frecare nu depesc valoareaforei
critice care poate conduce la pierderea stabilitii garniturii de foraj.
n funcie de valoarea forei de compresiune axial aplicat, forma garniturii n
gaura de sond este fie o sinusoid aplicat pe peretele inferior al sondei, fie o elicoid
ce contacteaz peretele sondei de jur mprejurul ei pe lungimea unei bucle, fapt ce
oprete, practic, micarea.
Dup Dawson i Paslay, fora critic de pierdere a stabilitii garniturii de foraj
este:

Fcr 2

2 E I q `p sin

(5.9)

Ds D

unde: E este modulul de elasticitate longitudinal a lui Young;

I momentul axial de inerie:
I

D
64

d4

(5.10)

qp` - greutatea unitar a prjinilor de foraj, calculat n fluidul de foraj;

Ds diametrul gurii de sond
D, d diametrele exterior, respectiv interior al prjinilor de foraj.
APLICATIA 3
S se determine fora critic de pierdere a stabilitii pentru o garnitur de prjini de
foraj de 4 in (114,3 mm) care lucreaz ntr-o sond su diametrul Ds = 8 in (215,9
mm), nclinat la 50 . Se mai cunosc : E = 2,1 1011 N/m2; d = 97,18 mm, f = 1600
kg/m3; qp = 267,7 N/m.
REZOLVARE
Conform relaiei 5.10, momentul axial de inerie este:

28

0,1143
64

0,09718 4 4,005 10 6 m4

Greutatea unitar a prjinilor de foraj n fluid:

f
1600
267,71
q `p q p 1
231,1 N/m

7850

n aceste condiii , fora critic de pierdere a stabilitii este conform relaiei 8.9:

Fcr 2

2 2,1 1011 4,005 10 6 231,1 sin 50

108276,94 N
0,2159 0,1143

Calculul greutii ansamblului de fund cu prjini de foraj n

compresiune
La sondele cu nclinri mari, forate n diametru mic, o parte din apsarea pe sap
este asigurat de prjinile de foraj aflate n compresiune. Se accept ideea, ca 90 % din
valoarea forei critice Fcr s fie maximum de contribuie la apasarea pe sap a p[rjinilor
de foraj.
n aceste condiii, relaia (5.7) devine:

f
cos 0,9 Fcr
c s Gs Ga 1
o

iar greutatea n aer a ansamblui de fund este:

Ga

G s c s 0,9 Fcr
f
1
cos
o

(5.11)

(5.12)

Relum aplicaia prezentat la nceputul paragrafului 5.2. Pentru prjinile de

ofraj cu diametrul nominal Dp = 5 in (127 mm), dp = 104,93 mm, qp = 322,6 N/m, care
lucreaz ntr-o gaur de sond de 12 in (311,15 mm), cu nclinarea = 60 i n
condiiile din exemplul amintit, se determin o fr critic Fcr = 116 000 N.
Greutatea n aer a BHA, calculat cu relaia 5.12 este:

Ga

22 10 4 1,15 0,9 116000

348213 N
1150
1
cos 60
7850

Cu alte cuvinte, rezult o valoare mult mai fezabil dect cea din exemplul
amintit ( 529 850,7 N).

29

Aplicaiile practice prezentate pot induce ideea folosirii prjinilor de foraj cu

fore critice ct mai mari, pentru realizarea intervalelor orizontale lungi. Aceste prjini
pot avea i greuti mari, fapt ce necesit fore mari de mpingere a lor spre talp. Din
acest motiv operatorul de foraj va trebui s aleag pentru poriunea orizontal prjinile
de foraj cele mai uoare.
La nceputul forajului aferent intervalelor orizontale lungi se vor folosi prjini cu
o for critic mai mare ( prjini grele intermediare). Dac intensitile de deviere sunt
mai mari, atunci se impune utilizarea prjinilor CS, adic prjinile cu perei groi se vor
muta din poriunea final a intervalului curbat spre nceputul lui, unde pot ocupa o
poziie mai aproape de vertical.
O cale important de cretere a lungimii de lucru n poriunea orizontal o
constituie reducerea coeficientului de frecare, , prin utilizarea fluidelor pe baz de
petrol (oil base), n locul celor pe baz de ap (water base). n felul acesta se obin
reduceri ale lui de la 0,17...0,28 la 0,10...0,16 n poriunile tubate, respectiv de la
0,23...0,44 la 0.13...0,26 pentru poriunile de gaur liber.

30

6. DIFICULTATI SI ACCIDENTE TEHNICE IN FORAJ

In timpul desfasurarii activitatii de foraj, chiar si in conditiile existentei unui program de
lucru bine construit, este posibil sa apara o serie de dificultati si/sau aciidente tehnice,
care pot complica foarte mult finalizarea lucrarilor de foraj, sau, in unele cazuri, pot
conduce chiar la abandonarea forajului.
A. Dificultati in foraj
Prin dificultati in foraj intelegem acele probleme care pot sa apara, de regula, ca urmare
a unor cauze de natura geologica si uneori de natura geologo-tehnica. Cu toate
acestea, factorul subiectiv reprezinta, de cele mai multe ori, cauza principala a aparitiei
dificultatilor in foraj, multe dintre acestea putand fi evitata printr-o pregatire
profesionala buna, dar si prin respectarea si aplicare prevederilor ce tin de tehnologia de
foraj, cu alte cuvinte printr-o disciplina corect inteleasa si implementata la locul de
munca.
In cazul dificultatilor, accesul la talpa forajului este posibil, in timp ce in cazul
accidentelor tehnice de foraj, accesul la talpa forajului nu este posibil.
Intre dificultatile in foraj vom mentiona pe cele care pot aparea in modul cel mai
frecvent.
1. Surparea rocilor din peretii gaurii de sonda
Prin activitatea de foraj se deranjeaza echilibrul si stabilitatea rocilor traversate. In cazul
rocilor necoezive (nisipuri, pietrisuri, etc.) fenomenul de surpare poate aparea relativ
usor, indeosebi la adancimi mici unde presiunea coloanei de fluid de foraj nu este
suficient de mare pentru a mentine peretii gaurii de sonda. Prin surparea peretilor gaurii
de sonda apare pericolul prinderii garniturii de foraj, ceea ce poate conduce la
complicatii tehnice, dar si la cheltuieli suplimentare. Aparitia surparii se poate identifica
prin urmarirea cantitatii de detritus care vine la site. In momentul in care aceasta
cantitate creste semnificativ, este necesar sa se ia imediat masurile tehnice necesare
pentru prevenirea amplificarii fenomenului de surpare si mentinerii gaurii de sonda, sub
control. Intre aceste masuri mentionam: retragerea garniturii de foraj deasupra zonei in
care apare fenomenul surparii; conditionarea fluidului de foraj astfel incat acesta sa aiba
proprietati reologice optime; reglarea debitului de circulatie la un nivel la care sa
permita evacuarea detritusului, dar sa nu amplifice fenomenul de spalare a peretilor
gaurii de sonda.
2. Strangerea peretilor gaurii de sonda
Dupa traversarea prin foraj, datorita naturii lor (de regula generata de compozitia
mineralogica), unele roci manifesta deformatii radiale semnificative. Ca urmare a
acestor deformatii, gaura de sonda isi micsoreaza diametrul, ceea ce poate avea efecte
grave asupra continuarii activitatii de foraj.

31

Deformatiile radiale imbraca doua aspecte:

unul mecanic, provocat de curgerea vascoplastica a rocilor la depasirea limitei
de curgere, sau de actiunea fluidului de foraj;
unul fizico chimic, asociat interactiunii dintre fluidul de foraj si de rocile
traversate.
Rocile cu caracter vascoplastic pronuntat sunt: argilele, marnele, creta si sarea.
Pentru prevenirea si combaterea fenomenului de strangere a gaurii de sonda datorata
umflarii (cresterii volumului) rocilor traversate se impune luarea unor masuri, intre care
mentionam:
reducerea filtratului fluidului de foraj;
imbunatatirea caracteristicilor reologice ale fluidului de foraj, prin micsorarea
viscozitatii si cresterea gelatiei;
utilizarea de fluide de foraj inhibante sau pe baza de produse petroliere;
corectarea gaurii de sonda pe intervalul cu roca cu proprietati vascoplastice
accentuate;
in cazul in care pachetele de strate predispuse la umflare se gasesc pe intervale
mari de adancime se poate prevedea tubarea unei coloane tehnice de burlane.
3. Dizolvarea rocilor din peretii gaurii de sonda
Stratele formate din clorura de sodiu (NaCl), clorura de calciu (CaCl2), clorura de
potasiu (KCl), sau clorura de magneziu (MgCl2), in contact cu apa dulce din fluidul de
foraj se dizolva, iar gaura de sonda se largeste sau se ocneste (se formeaza caverne). In
astfel de cazuri se va utiliza fluid de foraj saturat cu sarea respectiva, sau noroaie pe
baza de emulsie inversa.
4. Mansonarea sapei si a garniturii
Argilele vascoase si unele marne argiloase hidratabile, traversate cu fluide apoase
(fluide utilizate pe scara larga in cazul forajelor pentru apa potabila), se lipesc de
suprafata sapei, provocand mansonarea acesteia.
Se incearca descarcarea sapei prin scuturare, constand in manevre energice de ridicare
si coborare, cu opriri bruste ale garniturii de foraj, cresterea turatiei si/sau a debitului de
circulatie. Cele mai bune rezultate se obtin prin utilizarea unor fluide de foraj tip
emulsie inversa.
5. Devieri nedorite. Gauri de cheie
Gaura de cheie reprezinta un jgheab longitudinal format in peretele dinspre centrul
de curbura al sondei in care se poate intepeni garnitura de foraj. In general, gaurile de
cheie sunt create de racordurile speciale prin frecarea de peretii unei gauri de sonda
curbate si ca urmare, prin dislocarea rocii din perete in timpul manevrei materialului
tubular (fig. 1).

32

Fig. 6.1. Formarea de gaura de cheie

Pentru prevenirea formarii gaurilor de cheie se recomanda folosirea unui ansamblu de
prajini grele suficient de rigid, sau plasarea deasupra prajinilor gerle a unui corector cu
lame spirale.
6. Manifestari eruptive
O manifestare eruptiva corespunde unei patrunderi in sonda a unui volum de fluid
din formatiune care, daca nu este controlat, va da nastere unei eruptii.
Manifestarea eruptiva poate fi semnalata prin anumite semne, dintre care mentionam:
a. in timpul forajului: cresterea vitezei de avansare, cresterea debitului de iesire,
cresterea nivelului la habe, reducerea presiunii de pompare, simultan cu
cresterea frecventei curselor la pompe (datorita reducerii densitatii fluidului din
spatiul inelar); fluid de foraj gazeificat, diminuarea densitatii fluidului de foraj,
etc.
b. in timpul manevrei: anomalii de umplere a batalelor de noroi la extragerea
garniturii; anomalii la retur, in timpul manevrei de introducere a garniturii de
foraj; iesirea noroiului de foraj la derivatie atunci cand pompele sunt oprite;
c. gazeificarea fluidului de foraj in urmatoarele situatii: difuzie (diferenta de
concentratie); foraj intr-o formatiune permeabila ce contine gaze (chiar daca
ph>pp); foraj intr-o formatiune argiloasa care contine gaz la presiune ridicata;
pistonaj; foraj intr-o formatiune putin permeabila care contine gaze in conditiile
ph<pp; prezenta hidrogenului sulfurat (H2S) sau a dioxidului de carbon (CO2) ca
urmare a degradarii unor aditivi ai fluidului de foraj, etc.

33

Simplificat, se poate accepta ca expansiunea gazului poate fi reprezentata de legea (fig.

2)
pV = ct.

(1)

Fig. 6.2. Legea expansiunii gazului (schema)

Pentru punctele extreme talpa si suprafata putem scrie relatia
p1V1 = p2V2

(2)

Reducerea de presiune asupra talpii sondei este data de realtia lui Strong:

i f
log p h
f

(3)

in care:
i , f reprezinta densitatile fluidului de foraj la intrare, respectiv la iesirea din gaura de
sonda;
Ph presiunea hidrostatica a fluidului de foraj fara gaze.
In tabelul nr. 1 sunt prezentate valori ale reducerii presiunii de fund p pentru diferite
densitati i si f respectiv diverse adancimi de foraj Hi.

34

Tabelul nr. 6.1

Adancimea
Hi

500
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000

Ph
bar
60
120
240
360
480
600
720
840

i = 1,2 kg/l
Reducerea p
pentru o densitate
Ph
a fluidului la iesire
bar
de:
1
0,80 0,60
0,82
2
4,1
80
0,96 2,4
4,8
160
1,1
2,7
5,5
320
1,2
2,9
5,9
480
1,23 3,1
6,2
640
1,28 3,2
6,4
800
1,31 3,3
6,6
960
1,34 3,36 6,7 1120

i = 1,6

i = 2

p
1,40
0,62
0,72
0,82
0,88
0,92
0,95
0,98
1

1,20
1,4
1,7
1,9
2,1
2,15
2,2
2,3
2,34

Ph
bar
1,00
2,6
3
3,45
3,7
3,9
4
4,1
4,2

100
200
400
600
800
1000
1200
1400

1,80
0,51
0,59
0,66
0,71
0,74
0,76
0,79
0,8

1,50
1,5
1,8
2
2,1
2,2
2,3
2,36
2,4

1,20
3
3,5
4
4,3
4,4
4,6
4,7
4,8

6.1. Prevenirea manifestarilor eruptive

Metodele de prevenire a manifestarilor eruptive rezulta din analiza cauzelor care le
produc. Astfel, trebuie avute in vedere urmatoarele:
a. densitatea fluidului de foraj se regleaza de asa maniera incat sa se respecte
regula + 5 puncte sau + 10 bar:

f p 0,05 (regula + 5 puncte)

f

p h p
(regula +10 bar)
gH

(4)

(5)

b. proprietatile reologice se mentin la valorile minime reclamate de evacuarea

detritusului;
c. la manevra de introducere a garniturii de foraj RIH (run in hole), volumul de
fluid deversat se compara cu cel dizlocuit de prajini;
d. la manevra de extragere a garniturii, gaura de sonda se umple permanent cu un
volum egal cu volumul dizlocuit de materialul tubular respectiv;
e. trebuie prevenite si remediate pierderile de circulatie;
f. pentru a minimiza presiunile hidrodinamice suplimentare aferente manevrei
ascendente se va micsora, in primul rand, viteza de extragere a materialului
tubular;
g. se va evita mansonarea sapei;
h. se monitorizeaza continutul si natura gazelor din fluidul de foraj, precum si
salinitatea acestuia;
i. daca s-a intalnit o formatiune gazeifera, inainte de extragerea sapei, se circula
noroiul pana la eliminarea gazelor din acesta;
j. in cazul unoir intreruperi prelungite ale procesului de foraj, garnitura de foraj se
va introduce cu circulatie inermediara, eliminandu-se astfel fluidul de foraj
gazeificat.

35

6.2. Instalatii pentru prevenirea eruptiilor (BOP)

Simplificat, o astfel de instalatie are doua sau mai multe prevenitoare, un manifold (cu
ventile si duze reglabile), un sistem de actionare si mai multe manometre.
Intr-o dotare minima, este nevoie de un prevenitor cu inchidere totala (pe nimic) si de
un prevenitor pentru inchidere pe prajini sau pe burlane. De obicei, acestor doua
prevenitoare se adauga un prevenitor universal, care poate inchide gaura de sonda pe
orice fel de prajina, racord, burlan, cablu, etc., permitand totdata manevrarea si rotirea
garniturii de foraj, evitandu-se astfel, prinderea ei. I cazul forajului marin, exista in plus
un prevenitor cu bacuri de forfecare a prajinilor si inchidere a sondei.
Eruptia pe interiorul prajinii se previne cu:
o cana cu cep sferic montata la partea superioara sau cea inferioara a prajinii de
antrenare;
un ventil de siguranta intre capul hidraulic si furtunul de foraj;
un ventil de retinere, cu sens unic de circulatie, montat de-a lungul garniturii, cel
mai adesea deasupra sapei.
In fig. 3 este prezentata, simplificat, o schema clasica: doua prevenitoare orizontale
simple, un prevenitor cu bac inelar (universal) si manifoldul de eruptie.

Fig.6. 3. Schema unei instalatii de prevenire a eruptiilor

I.C. instalatie de comanda (acumulator + rezervor de ulei + pompe)
P.V. prevenitor vertical; P.O. prevenitor orizontal

36

Prevenitoarele se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a. dupa directia de deplasare a elementelor de inchidere: orizontale (cu sertare) si
verticale (cu bac inelar);
b. dupa numarul inchiderilor intr-un prevenitor: simple, duble sau triple;
c. dupa forma bacurilor: plate, ovale, cilindrice, inelare, tubulare;
d. dupa modul de actionare a bacurilor: manuale, mecanice, hidraulice, automate
(actionate de presiunea fluidului din sonda) si combinate;
e. dupa destinatia bacurilor: pentru prajini, burlane, pentru inchidere totala, de
forfecare sau cu pene de sustinere.
In plus prevenitoarele de eruptie se diferentiaza si printr-o serie de parametri construcivi
sau functionali: dimensiunea nominala, presiunea de lucru, diametrul sectiunii interioare
de trecere, etc.
7. Pierderi de circulatie
In anumite situatii, fluidul de foraj patrunde in fisurile naturale sau provocate, in porii si
golurile rocilor traversate, provocandu-se asa numitele pierderi de circulatie.
S-au identificat trei tipuri de canale prin care are loc pierderea fluidului de foraj:
a. porii formatiunilor grosiere: pietrisuri, nisipuri, grohotisuri;
b. fisuri naturale sau artificiale;
c. goluri de dizolvare (cazul rocilor carbonatice: calcare, dolomite, etc.).
In principiu, pot avea loc pierderi de circulatie atunci cand conditia:
pp<pgs<pfis

(6)

nu este indeplinita.
Dar, in cazul sondelor cu presiuni subnormale, trebuie revazuta chiar conditia de
echilibru strat sonda. Ea se va scrie sub forma:
Pgs = ph + phd = paf

(7)

7.1. Clasificarea pierderilor de circulatie

Din punctul de vedere al cantitatii de fluid de foraj care se pierde in timpul activitatii de
foraj se pot defini doua situatii: pierderi partiale si pierderi totale de fluid de foraj.
Pierderile partiale se pot identifica atunci cand cantitatea de fluid de foraj care este
pompata in gaura de sonda este mai mare decat cantitatea care iese si acest fapt se poate
constata in modul cel mai simplu prin scaderea nivelului fluidului de foraj in batal sau
in haba. Pierderile totale se constata atunci cand indiferent de debitul de fluid pompat in
sonda, la suprafata nu mai vine nimic.
O alta clasificare ia in considerare volumul de fluid de foraj pierdut in timp:
1. pierderi usoare: sub 2 m3/h;
2. pierderi medii: intre 2 si 10 m3/h;
3. pierderi mari: intre 10 si 50 m3/h;
4. pierderi foarte mari: peste 50 m3/h.

37

7.2. Prevenirea si combaterea pierderilor de circulatie

7.2.1. Prevenirea pierderilor de circulatie are in vedere urmatoarele aspecte:
1. densitatea fluidului de foraj trebuie sa fie minima pentru conditiile date;
2. proprietatile reologice ale fluidului de foraj (viscozitatea, tensiunea dinamica de
forfecare, rezistenta de gel) se regleaza la valori minime;
3. debiltul de pompare se reduce la minim, la valori care sa asigure spalarea sapei
si a talpii forajului;
4. viteza de introducere a materialului tubular trebuie limitata;
5. se iau masuri preventive de mansonare a sapei de foraj.
7.2.2. Combaterea pierderilor de circulatie se face, in general, prin trei metode:
1. bazate pe conditionarea fluidului de foraj (vezi prezentarea de la prevenire);
2. de blocare a canalelor rocii si de etansare a zonei de influx;
3. metode speciale de foraj.
Metoda blocarii
In cele mai multe cazuri, problema pierderilor de circulatie se rezolva prin blocare,
utilizand, in acest scop, materiale de blocare, care se introduc in gaura de foraj ca
adausuri in fluidul de foraj, sau prin inlocuirea totala a acestuia.
Materialele de blocare pot fi clasificate in doua mari grupe: materiale realizate printr-un
proces de fabricatie si sunt destinate blocarii pierderilor de circulatie, sau materiale
naturale care pot fi utilizate in acest scop.
Din punctul de vedere al formei, materialele de blocare, care sunt foarte diverse in
natura, se pot imparti in trei categorii:
fibroase: fibre de lemn, azbest, deseuri de piele, rumegus, etc.;
lamelare: mica sub forma de fulgi, deseuri de calofan, material plastic, etc.;
granulare: nisip, granule de perlita, glisonita, etc.
In numeroase cazuri, pentru combaterea pierderilor de circulatie prin metoda blocarii, se
foloseste cimentul. Utilizarea cimentului presupune mai multe metode de lucru, in
functie de conditiile specifice fiecarei situatii in parte (conditii geologice, de adancime,
de grosime a stratului in care se produce pierderea de circulatie, etc.), intre care
mentionam:
1. utilizarea de paste de ciment cu priza rapida, care se pompeaza prin garnitura de
prajini de foraj, in intervalul pe care se produc pierderi de circulatie;
2. utilizarea de diferite amestecuri de pasta de ciment cu adausuri de bentonita (gelciment), sau alte substante care sa mareasca viscozitatea pastei de ciment;
3. utilizarea pastei de ciment in amestec cu alte materiale de blocare.
In locul pastei de ciment, pentru blocare, se pot folosi si anumite tipuri de rasini.
In cazul in care in zona de pierdere de circulatie exista o caverna si solutiile prezentate
nu se pot aplica, se poate combate fenomenul de pierdere a fluidului de foraj prin
plasarea unui sac realizat dintr-un material plastic sau textil rezistent, in zona cavernei,
Acest sac se umple, ulterior cu pasta de ciment (fig. 4), care prin intarire (priza)

38

realizeaza un dop, in interiorul cavernei. Ulterior acest dop se frezeaza cu o sapa cu

diametrul egal cu cel al sapei utilizate in programul de sapare al sondei.

Fig. 6.4. Blocarea zonei de pierdere prin cimentare in sac textil

a inaintea cimentarii; b dupa cimentare
1, 2 tuburi concentrice; 3 sac textil pliat
La partea inferioara a garniturii, intre doua tuburi concentrice 1 si 2, se introduce sacul
pliat. Cand pasta de ciment a ajuns la partea inferioara a garniturii, se inchide ventilul
aferent spatiului inelar, de la partea superioara a acestuia, astfel incat, la o presiune
prestabilita, cele doua tuburi sa se desprinda. La terminarea operatiunii de cimentare,
sacul se pliaza pe peretele gaurii de sonda, desprinzandu-se de garnitura de foraj, care se
retrage. Piesele ramase in gaura de sonda, sunt confectionate din materiale care pot fi
frezate cu usurinta.
Metode speciale de blocare a pierderilor de circulatie
In unele cazuri, cand pierderile de circulatie sunt imposibil de blocat prin metodele
obisnuite, se pot aplica o serie de metode speciale de traversare a zonelor cu pierderi.
Dupa traversarea, prin foraj, a acestor zone se poate tuba o coloana tehnica de burlane
de otel, operatiune urmata de cimentare. Intre metodele speciale de lucru, mentionam:

39

1.
2.
3.
4.
5.
6.

forajul cu circulatie pierduta;

forajul cu aer;
forajul cu fluide aerate;
forajul cu spuma;
forajul cu aer lift;
forajul cu circulatie locala

40

7. ACCIDENTE TEHNICE DE FORAJ

1. Prinderi in gaura de sonda
Unele dintre cele mai frecvente accidente tehnice de foraj sunt prinderile in gaura de
sonda.
Elementele care pot fi prinse sunt: sapa, garnitura de foraj, coloana de tubaj, instrumente
si aparate de testare, sau de investigatie geologo geofizica.

Cauzele prinderilor sunt (majoritatea sunt prezentate si la dificultati in foraj):

surparea peretilor gaurii de sonda (in mod deosebit in cazul rocilor
necoezive);
strangerile peretilor gaurii de sonda (in cazul traversarii, prin foraj, a unor
roci cum ar fi: argile, marne, marnocalcare, creta, etc.);
mansonarea sapei si a garniturii de foraj;
depunerea detritusului si a materialului de ingreuiere;
intepenirea garniturii sau a sapei: se produce in cazul traversarii unor roci cu
abrazivitate ridicata (pe masura avansarii sapei, diametrul acesteia se reduce;
se formeaza astfel o gaura de sonda tronconica si, la introducerea unei sape noi,
apare pericolul prinderii sapei) sau in zonele deviate ale gaurii (indeosebi in
cazul gaurilor cheie);
prinderi in ciment (in cazul formarii unor dopuri de ciment sau in cazul
cimentarii lainerelor);
lipirea garniturii sau a coloanei. Doua sunt cauzele prinderii in acest caz:
existenta unei presiuni diferentiale mari gaura de sonda strat si existenta unei
turte de colmatare pe peretele sondei cu adezivitate mare.
Forta laterala de impingere a materialului tubular pe epretii gaurii de sonda (deoarece
presiunea din gaura de sonda pgs este mai mare decat presiunea formatiunii pp) este data
de relatia (conform prezentarii din fig. nr. 5).

Fig. 7.1 Lipirea materialului tubular

41

Fl = Ac (pgs - pp) e ,

(1)

in care:
Fl este forta de impingere laterala a materialului tubular;
Ac este aria de contact dintr materialul tubular si peretele sondei (formula 2);
e eficacitatea turtei de colmataj;
coeficient de frecare.
Ac = Dlc;

(2)

unde:
lc lungimea de contact
D dimetrul exterior al materialului tubular;
procentul din suprafata tubului aflat in contact cu roca.
Pentru prevenirea prinderilor datorate presiunii diferentiale si adezivitatii turtei de
colmatare se recomanda utilizarea unui fluid de foraj cu densitate redusa, filtratie mica
si tratat cu substante care reduc adezivitatea si frecarea (un adaos de 8 .... 10 % motorina
si 1 .... 2 % grafit praf).
1.1. Rezolvarea prinderii
In cazul in care se prinde garnitura de foraj, primele operatiuni care trebuie intreprinse
constau in incercarea de lasare a garniturii sub actiunea propriei greutati, reluarea
circulatiei si incercarea de rotire. In cazul in care se incearca degajarea prin tragere, se
pot crea complicatii: accentuarea prinderii, astuparea spatiului inelar cu consecinte
negative asupra reluarii circulatiei, ruperi sau smulgeri din zonele filetate, etc.
Asa cum s-a aratat reluarea circulatiei este de prima importanta, in cazul in care s-a
produs o prindere.
1.2. Stabilirea adancimii de prindere
Procedeul cel mai rapid si mai comod consta in masurarea alungirii produsa de o forta
de tractiune sau a rasucirii produse de un moment de torsiune cunoscut (acest din urma
procedeu este aplicabil numai in cazul garniturii de foraj, nu si in cazul coloanei de
burlane).
In primul caz, conform legii lui Hooke, deformatia

L
,
Lp

(3)

de unde adancimea de prindere

Lp

(4)

42

Pe de alta parte,

(5)

F
,
A

(6)

unde
LP

EA
L,
Ft

(7)

in care:
A este aria sectiunii transversale a corpului prajinii;
L alungirea elastica sub actiunea fortei de tractiune Ft.
In scopul maririi preciziei, se repeta operatia pentru mai multe valori ale fortei de
tractiune Fti, obtinandu-se mai multe alungiri Li , iar alungirea medie Lm si forta de
tractiune medie Ftm, se introduc in relatia (7). Cel mai adesea se calculeaza doua alungiri
L1 si L2 , obtinandu-se astfel:
L p EA

L1 L2
.
Ft1 Ft 2

(8)

In mod similar, daca se masoara unghiurile de rasucire 1 si 2 la doua momente de

torsiune Mt1 si Mt2, lungimea portiunii libere (adancimea de prindere)

L p GI p

1 2
,
M t1 M t 2

(9)

unde:
G este modulul de elasticitate transversal;
Ip modulul de inertie polar.
Cu o precizie mult mai mare se determina adancimea de prindere prin utilizarea unor
aparate indicatoare de prindere, introduse prin garnitura de foraj cu cablu (aparatul
indicator de eforturi, aparatul ed masurare a proprietatilor magnetice ale garniturii de
foraj, etc.). Se foloseste, indeosebi, aparatul indicator de eforturi (fig. nr. 2).

43

Fig. 7. 2 Aparatul indicator de eforturi

1 prajini de foraj; 2 aparat de masura; 3 blocaj inferior;
4 blocaj superior; 5 cablu; 6 peretele gaurii de sonda.
Dupa efectuarea blocarii, se solicita suplimentar garnitura de foraj. Daca dispozitivul se
afla deasupra zonei de prindere, el va sesiza deformatia prajinii dintre cele doua
elemente de blocare: departare in cazul tractiunii, apropiere in cazul compresiunii,
rotire in cazul aplicarii unui moment de rasucire. Aceste deformatii schimba
caracteristicile electrice ale dispozitivului, schimbare care se va transmite aparatelor
inregistratoare de la suprafata.
Metodele de rezolvare a prinderilor, in functie de situatia existenta in gaura de sonda se
pot diviza in:
desprinderi in cazul existentei circulatiei;
desprinderi in cazul inexistentei circulatiei;
desprinderi din gauri cheie.
1.3. Desprinderi in cazul existentei circulatiei
Daca prin manevrarea atenta in jos si in sus a garniturii, ori prin rotatie nu se obtine
degajarea, atunci se poate aplica una din urmatoarele metode:
baia de petrol;
producerea de vibratii in zona de prindere;
producerea de socuri longitudinale prin lovire;
reducerea presiunii din gaura de sonda (reducerea si chiar inversarea presiunii
diferentiale).
Baia de petrol (titei)
Pentru realizarea unei bai de petrol, cu ajutorul unor agregate de cimentare se pompeaza
in gaura de sonda un volum de petrol

44

VP

( DS2 DP2 )h

(10)

unde
h = L Lp + (50 ...... 100) m .

(11)

Sau se considera ca volumul de titei pompat este cu 30 .... 50 % mai mare decat volumul
spatiului inelar dintre partea inferioara a garniturii de foraj si partea superioara de
prindere.
Presiunea de pompare in timpul efectuarii operatiei are valoarea maxima in momentul
cand titeiul a ajuns la talpa sondei:
Pmax = pc + lt (f p) g,

(12)

in care:
pc este presiunea necesara invingerii frecarilor din sistemul de circulatie;
lt lungimea coloanei de titei din interiorul prajinilor;
p densitatea petrolului (titeiului).
Diagrama presiune volum este conforma cu cea prezentata in fig. nr. 3.

Fig. 7.3. Diagrama p V, pentru o baie de petrol

Dupa refularea petrolului in spatiul inelar, se tine garnitura de foraj in tensiune, la o

forta cu 10 ..... 20 tf mai amre decat forta provenita din greutatea proprie a acesteia. La
intervale de timp de circa 30 min. se misca pachetul de petrol prin pomparea cu debit
redus, prin garnitura, a unei cantitati reduse de fluid de foraj. Inceputul degajarii este
marcat prin diminuarea sarcinii de intindere aratatade indicatorul de greutate. Daca,
dupa 12 ..... 18 ore nu s-a obtinut desprinderea, baia de petrol se poate repeta de doua
trei ori.

45

Nota. In afara petrolului se pot utiliza, cu bune rezultate, alte produse precum: fluide pe
baza de produse petroliere, apa dulce cu sau fara substante tensioactive, solutii acide
(acid clorhidric, sau acid fluorhidric), etc.
Producerea de vibratii in zona de prindere (fara aplicarea unei bai de titei sau
concomitent cu aceasta) se realizeaza prin explozie. In dreptul zonei de prindere se vor
detona una sau mai multe incarcaturi explozive. Trebuie acordata o atentie deosebita
cantitatii de explozibil, pentru a nu distruge garnitura.
Producerea de socuri longitudinale (aplicabil cu sau fara baie). In acest caz, in
garnitura de foraj, deasupra zonei de prindere se monteaza o geala mecanica sau
hidraulica (in acest sens se va proceda la desurubarea prajinilor cat mai aproape de zona
de prindere). Dispozitivul (geala) se va introduce cu cateva bucati de prajini grele.
1.4. Desprinderi in cazul inexistentei circulatiei
Metoda este valabila si in cazul in care avem circulatie, dar metodele prezentate mai
inainte au fost fara rezultat. In acest caz se va proceda astfel:
se detaseaza partea libera a garniturii de foraj;
se degajeaza spatiul din exteriorul garniturii de foraj;
se detaseaza si se extrag partile din garnitura degajata.
Detasarea partii libere a garniturii de foraj se poate realiza prin desurubare, taiere
sau rupere. Pentru a se asigura o desurubare cat mai sigura, se intinde garnitura de
foraj cu o forta egala cu greutatea portiunii libere. Totodata, este recomandabila
detonarea unei mici cantitati de exploziv in interiorul garniturii, in dreptul racordului ce
urmeaza a fi desurubat. Taierea prajinilor se realizeaza cu ajutorul unui cutit circular,
actionat prin intermediul tevilor de extractie de diametru unic sau al prajinilor de
pompaj de adancime. Ruperea se realizeaza printr-o explozie concentrata (metoda mai
putin sigura).
Degajarea spatiului din spatele prajinilor se realizeaza cu ajutorul unui sper sau
burlan de spalare. Acesta este format din mai multe burlane asamblate intre ele (120 ...
150 m), avand la partea inferioara un cap de degajare, de forma unei freze cu dinti,
armati cu material dur.
In vederea detasarii portiunii de garnitura degajata, se reintroduce sperul impreuna
cu un dorn (garnitura de foraj va avea, in acest caz, filet stanga).
Nota: acest procedeu este costisitor si anevoios. Exista si posibilitatea imbracarii si
recuperarii portiunii degajate intr-un singur mars. In acest sens, in partea superioara a
sperului se va monta un cep sau dorn de intregire. Detonatorul trebuie sa treaca prin ele.
1.5. Desprinderi din gaura de cheie
Prinderile in gaurile de cheie se produc de jos in sus, in timpul manevrelor de extragere
a garniturii de foraj.

46

De aceea desprinderile se vor face prin bataie de sus in jos sau prin vibratii produse
simultan cu impingerea in jos.
2. Rezolvarea ruperilor si smulgerilor de prajini
Pentru stabilirea cu precizie a capatului precum si a pozitiei acestuia in gaura de sonda
se foloseste un model cu plumb. Pentru rezolvarea acestui tip de accident tehnic se
folosesc instrumente amovibile (mobile) sau neamovibile (fixe). Din categoria
instrumentelor neamovibile fac parte dornul (taie filet la interior) si tuta (taie filet la
exterior).
Dornul este recomandat in cazul ruperilor prajinilor de foraj din zona de imbinare si in
cazul ruperii prajinilor grele.
Tuta este recomandata in cazul ruperii prajinilor de foraj din corp.
Intre dorn sau tuta si garnitura de foraj se intercaleaza un racord de siguranta (in caz
ca nu este posibila extragerea, acesta da posibilitatea extragerii garniturii de
instrumentatie).
Din categoria instrumentelor amovibile face parte corunca. Elementele de prindere
ale coruncii sunt niste bacuri cu dinti inclinati care culiseaza pe o suprafata tronconica
din interiorul corpului.
Daca, in urma investigarii efectuate, se constata existenta prajinii in afara perimetrului
normal al gaurii (gaura de sonda ocnita sau prajina impinsa in peretele sondei) este
necesara aducera capatului prajinii coaxial cu gaura de sonda. In acest sens se utilizeaza
un carlig de indreptat.

Fig. 7.4. Dispozitive de instrumentatie

a,b,c dornuri (a normal, b prindere prin racord, c prindere in mufa)
d - tuta

47

3. Rezolvarea accidentelor tehnice ale coloanelor de burlane

In cazul unei coloane de tubare prinse, se incearca degajarea prin circulatie si manevra
(atentie! Ft < Fadm).
La smulgerea coloanei din filet si scapata in sonda se incearca intregirea prin
insurubare.
In cazul unei coloane deformate transversal, inainte de rezolvare, este necesar sa se
determine forma coloanei in zona respectiva. Pentru acesta se utilizeaza un sablon
tubular. Daca este vorba despre o ovalizare a coloanei, turtire sau papusare se
incearca indepartarea coloanei cu o birna de bataie (fig. nr. 5) sau o birna de
rotatie care se introduc cu ajutorul garniturii de prajini.

Fig.7.5. Birna de bataie

1 corp; 2 canal de circulatie; 3 sant exterior

Fig. 7.6 Paianjen

4. Extragerea pieselor metalice de la talpa sondei

In cazul ramanerii la talpa a sapei, ca urmare a desurubarii, se incearca intregirea prin
insurubare, urmata de extragere. Daca sapa s-a rupt de la imbinare, se incearca prinderea
cu ajutorul unui dorn scurt. In situatiile in care sapa nu mai poate fi extrasa intreaga, se
procedeaza la distrugerea ei prin frezare (tocare).
Piesele metalice aflate pe talpa sondei (role de sapa, rulmenti, piese scapate de la
suprafata, s.a.) pot fi impinse in peretele sondei cu ajutorul unei sape coada de peste, in
cazul unor roci slab consolidate.

48

Daca operatia nu este posibila, se procedeaza la extragerea acestor piese. Din categoria
dispozitivelor de extragere, cele mai utilizate sunt paianjenul si freza magnetica.
Paianjenul este confectionat dintr-o bucata de burlan care este prevazut la capatul
inferior cu dinti inalti, cu varfurile indoite cate putin catre interior (fig. nr. 6). Freza
magnetica are la partea inferioara o freza cu dinti, iar in interior un magnet permanent.
5. Colajul prin presiune diferentiala. Studiu de caz
S-a produs prinderea unei garnituri de foraj la adancimea de 1900 m (dimensiunile
aferente figurilor nr. 7, 8 si 9 sunt date in metri).

Fig.7. 7 Colajul prin presiune diferentiala (aplicatie)

Alte date (conform figura 7.7):
H = 2000 m; ho = 10 m; lg = 120 m; lp = 1870 m; Dg = 241,3 mm (9 inch);
intre 1450 m si 1500 m exista aparitia gazelor in rezervorul grezos;
densitatea noroiului, respectiv a apei sarate de zacamant sunt egale:
f = as = 1150 kg/m3;

49

procentul de suprafata a prajinilor grele aflata in contact cu roca 0,2;

eficacitatea turtei de colmataj e = 0,25;
presiunea hidrodinamica in timpul circulatiei phd = 7 bar;
coeficientul de frecare o,5;
forta provenita din greutatea garniturii Fg = 90 tf;
forta provenita din greutatea prajinilor grele de sub punctul de prindere Fgg = 15
tf (deci forta provenita din greutatea portiunii libere Fp = 90 =-15 75 tf);
forta admisibila la carlig Fad = 190 tf;
densitatea petrolului p = 890 kg/m3;
densitatea gazelor la adancime, g = 105 kg/m3;
volumul interior unitar al prajinilor de foraj Vip = 9,27 l/m;
volumul interior unitar al prajinilor grele Vig = 4,56 l/m;
volumul unitar al spatiului inelar in dreptul prajinilor de foraj Vsip = 62,7 l.m;
volumul unitar al spatiului inelar in dreptul prajinilor grele Vsig = 30,3 l.m;
volumul unitar al spatiului inelar in dreptul coloanei de ancoraj Vsia = 66,1 l.m.

Intrebari
1. Ce tractiune (compresiune) va trebui aplicata catre 1925 m pentru a deplasa
garnitura de foraj catre suprafata (sau catre talpa)?
2. Ce masura imediata poate fi luata spre a reduce colajul (lipirea) garniturii de
foraj?
3. Se va proceda la o tentativa de degajare spre suprafata sau spre talpa? De ce?
4. Ce tractiune, respectiv compresiune se vor realiza la adancimea de 1925 m?
5. Sa se determine volumul de petrol necesar pentru cazul aplicarii unei bai.
6. Volumul fluidului de refulare.
7. Ce se va intampla cand volumul de titei va ajunge deasupra acoperisului
rezervorului grezos? (rezervor grezos: 1450 1500 m).
Solutie
1. Aria de contact dintre prajinile grele si peretele sondei, conform relatiei 2
(conform si figurii nr. 7)
Ac = Dg lc = 0,2 0,241 50 = 7,571 m2
Forta laterala de impingere a materialului tubular pe peretele gaurii de sonda este data
de relatia 1:
Fl = Ac (pgs pp) e
Presiunea din gaura de sonda in conditii dinamice, la adancimea HP = 1900 m
Pgs = f g Hp + phd = 1150 9,81 1900 + 7 105 = 221,34 bar
(aici se cunoaste cu precizie pp = 190 bar).

50

Deci
p p gs p p 221,34 190 31,34bar

In aceste conditii
Fl = 7,571 31,34 105 0,25 0,5 = 296,59 104 N = 296,59 tf
Cum forta provenita din greutatea portiunii libere a garniturii de foraj Fp = 75 tf, rezulta
ca forta de tractiune necesara pentru a deplasa garnitura catre suprafata ar fi:
Ft = Fp + Fl = 75 + 269,59 = 371,59 tf > Fad = 190 tf (?)
Pentru a realiza o compresiune, forta provenita din greutatea portiunii libere a garniturii
de foraj
Fp = 75 tf << Fl (??)
2. Ca masura imediata (teoretica) de reducere a colajului ar fi stoparea temporara a
circulatiei de fluid de foraj. In acest caz, reducerea colajului ar fi de 7 bar, ceea
ce ar insemna 22,3 %.
3. Tentativa de degajare catre suprafata
Asa cum s-a dedus in cadrul punctului 1), forta disponibila pentru degajarea
catre suprafata este mai puternica decat cea disponibila catre talpa; in plus,
aplicarea unei astfel de compresiuni este neavenita din punct de vedere al
rezistentei garniturii de foraj. De altfel, ridicarea stabilizatorilor catre zona de
lipire reprezinta un element favorabil.
Remarca. Asa cum s-a mai specificat, in cazul gaurilor de cheie, sau in cazul
prinderii intr-un dop de detritus, se va proceda la degajarea catre in jos (catre
talpa sondei).
4. Forta admisibila de tractiune, la suprafata, in capul prajinilor de foraj, este de
190 tf. Tractiunea efective in zona de lipire va fi de
190 75 = 115 tf
(Pe de alta parte, asa cum s-a mai specificat, forta teoretica de compresiune ar fi
de numai 75 tf).
5. Se va avea in vedere ca volumul de titei injectat sa conduca la o astfel de
inaltime de petrol in spatiul inelar, incat presiunea diferentiala pdif = pgs pp = 0.
Presiunea stratului la adancimea H = 1925 m este
pp = 190 105 + 1150 9,81 25 = 192,8 bar.
Va trebui deci ca presiunea din gaura de sonda la aceasta adancime (conform fig. 7.8)
Pgs = f g (1925 x ) + x p g = pp,

51

Adica
1150 9,81 (1925 x) + x 890 9,81 = 192,8 105,
De unde rezulta x = 949 m
Volumul de petrol va fi
Vt = (1925 1870) 30,3 + 894 62,7 = 57 720 l 58 m3

Fig. 7.8 Volumul de petrol necesar aplicarii baii (schema)

6. Volumul de fluid de refulare
Vr = Vip + Vig + Vsi (1990 1925) =
= 9,27 1870 + 4,56 120 + 30,3 (1990 1925) = 19,825 m3.
Evident, creandu-se un dezechilibru intre interiorul garniturii si spatiului inelar,
va trebui inchis ventilul aferent spatiului inelar, in momentul cand petrolul a ajuns la
destinatie. Spre a nu exista acest dezechilibru, atunci este nevoie sa se injecteze
suplimentar un volum de petrol (conform fig. nr. 8)
Vsupl = (1990 1925) 30,3 + 120 4,56 + 894 9,27 = 10 804 l = 10,8 m3

52

Deci, in acest caz, volumul total de titei va fi:

V = Vt + Vsupl = 58 + 10,8 = 68,8 m3 ,
iar volumul fluidului de refulare
Vr = 976 9,27 = 9,05 m3.
Observatii

Dezechilibrul creat intre interiorul garniturii si spatiul inelar, in cazul

utilizarii unui volum de petrol de numai 58 m3, ar fi de 949 (1150 890)
8,81 = 24,2 bar.
Fluidele usoare se aplica, asa cum s-a mai specificat, pentru a reduce
adezivitatea si frecarile dintre prajini si turta de colmatare (prin actiuni fizice
sau chimice se reduce forta laterala Fl). Drept fluide usoare se recomanda:
petrol, emulsii inverse, gaz-oil cu lubrifianti, etc.

7. Situatia din gaura de sonda, in momentul in care coloana de petrol a ajuns

deasupra acoperisului rezervorului grezos, este prezentata in fig. nr. 9.

Fig.7.9. Volumul de titei deaupra acoperisului

rezervorului grezos (schema)

53

Presiunea formatiunii la adancimea de 1450 m este

pp = 148 105 (1500 1450) 105 9,81 = 147,48 bar
Cand coloana de titei ajunge deasupra acoperisului stratului grezos gazeifer, se poate
scrie:
68,8 103 = (1450 1000) 62,7 + x 450) 66,1,

de unde x = 1064 m
Pentru cazul static, presiunea din gaura de sonda va fi

pgs = 1064 890 9,81 + 386 1150 9,81 = 136,44 bar,

deci pgs < pp = 147,48 bar ( p 11bar ).
Pentru cazul dinamic, corespunzator manevrei ascendente, pentru phd = 7 bar, rezulta un
dezechilibru strat sonda de 11 + 7 = 18 bar, deci pericolul imediat pentru o
manifestare eruptiva.

Ce vom face?
Trebuie sa utilizam, in primul rand, un volum de titei mai putin ambitios.
De exemplu, pentru cazul static
147, 48 105 = 890 9,81 x + (1450 x) 9,81 1150,
De unde rezulta x = 631,22 m.
Cu alte cuvinte, trebuie redusa inaltimea coloanei de titei de la 1064 m la 631 m; pentru
cazul dinamic, trebuie determinata, in primul rand, valoarea exacta a presiunii
suplimentare hidrodinamice phd.
Cu o oarecare aproximatie, un volum de titei de 30 40 m3, adica o inaltime a coloanei
acestuia in spatiul inelar de 300 400 m, este de bun augur.

54