Sunteți pe pagina 1din 17

ASCENSIUNEA FLUIDELOR BIFAZICE

PRIN TEVILE DE EXTRACTIE



Asa dupa cum s-a demonstrat in cursul anterior, in cazul ascensiunii lichidelor prin
tevile de extractie (curgere omogena), presiunea in lungul acestora poate fi determinata cu
ajutorul relatiei .. si variaza liniar dupa o dreapta a carei panta este data de .. .
In cazul ascensiunii fluidelor bifazice, pentru a determina modul in care variaza
presiunea in lungul tevilor de extractie (de la talpa sondei pana la capul de eruptie) trebuie
calculata valoarea gradientului de presiune.
Gradientul de presiune dp/dh, reprezinta pierderea de presiune pe unitatea de lungime.
Principalii parametri de care depinde valoarea gradientului de presiune sunt: debitul
de lichid, debitul de gaze, diametrul tevilor de extractie, caracteristicile fizice ale fluidelor si
presiunea la care are loc curgerea.
Problema determinarii gradientului de presiune nu este deloc usoara avand in vedere
ca valorile acestor parametri se schimba in lungul tevilor de extractie ca urmare a variatiei
presiunii.
Astfel, debitul de lichid variaz foarte puin prin ieirea gazelor din soluie pe msur
ce presiunea scade. n schimb, debitul de gaze este foarte sensibil la aceast variaie. Ca urmare
a ieirii gazelor din soluie, ieiul devine mai vscos, modificndu-se astfel coeficientul de
frecare. Frecarea gazelor de pereii evilor de extracie este, de asemenea, influenat de variaia
de presiune. Un alt factor, care intervine i complic problema, este alunecarea, fenomen
caracteristic curgerii prin evi verticale a amestecului gaze-lichid. Acest fenomen de alunecare
(strecurare)se produce datorit diferenei dintre greutatea specific a gazului i a lichidului.
Gazele fiind mai uoare tind s se strecoare prin lichid, astfel nct viteza lor absolut fa de
un reper fix este mai mare dect cea a lichidelor. Dac se pompeaz debite constante de lichid
i de gaze, raportul lor R este constant, n permanen, ntr-un punct dat din interiorul evilor de
extracie. Prin urmare:
qg v g Ag
R constant [m3/m3]
ql vl Al

unde: R este raia gaze-lichid la o presiune dat;


Al - seciunea ocupat de lichid;
Ag - seciunea ocupat de gaze (Al+Ag=A);
A - seciunea interioar a evilor de extracie;
vg - viteza absolut a gazelor n punctul considerat;
vl - viteza absolut a lichidului n acelai punct;
qg i ql sunt exprimai n m3/s n condiiile de presiune din evile de extracie, n
punctul luat n considerare.
Dac nu ar exista alunecare, vg ar fi egal cu vl, iar suprafeele ocupate de lichid i gaze
ar fi proporionale cu debitele.
Datorit alunecrii, pentru aceleai valori qg i ql, vg devine mai mare dect vl, rezult
prin urmare c Ag scade i Al se mrete. Este ca i cum tubul de curent format din gaze s-ar
subia dar s-ar mica mai repede, iar tubul de curent format din lichid s-ar ingrosa dar s-ar
deplasa mai ncet. Datorit creterii seciunii ocupat de lichid, greutatea specific a
amestecului se mrete i deci, gradientul de presiune dat de greutatea proprie a amestecului
(gradientul static) se mrete i el. Rezult c alunecarea (strecurarea) gazelor prin lichid duce
la creterea greutii specifice a amestecului i, deci, a gradientului static.
Viteza de alunecare (strecurare) este dat de diferena dintre vitezele absolute ale
gazelor i lichidului:
vs=vg-vl

91
Un alt fenomen care intervine si complica problema determinarii gradientului de
presiune il constituie schimbarea structurii amestecului datorita variatiei presiunii, astfel ca in
lungul tevilor de extractie pot fi intalnite mai multe regimuri de curgere.
In cazul curgerii bifazice interfaa dintre cele dou faze se poate prezenta sub o serie
de aspecte, depinznd de debitele, proprietile fizice ale fazelor i geometria sistemului. Aceste
aspecte ale curgerii caracterizeaz regimurile de curgere n cazul ascensiunii fluidelor bifazice
prin evile de extracie.
Principalele tipuri de curgere, mprite pe grupe i subgrupe, mpreun cu diferitele
tranziii bazate pe vitezele superficiale ale fazelor, se pot defini astfel:
Curgere cu segregare gravitaional, n care ambele faze sunt separate. Pot exista picturi
sau bule dintr-o faz n cealalt. Acest tip de curgere include:
- curgere stratificat cu suprafa de separaie neted sau ondulatorie (cu valuri);
- curgere inelar care cuprinde : film inelar i cea inelar cu picturi de lichid
intrate n miezul de gaz.
Curgere intermitent, n care una din faze este faz discontinu iar cealalt este faz
continu. Acest tip de curgere include:
- curgere bule alungite;
- curgere dop sau glon;
- curgere cea sau spum (o zon de tranziie ntre curgerea glon i curgerea cea
inelar).
Curgere uniform distribuit, n care faza lichid este faz continu iar faza gazoas este
faz discontinu. Acest tip de curgere include:
- curgere bule;
- curgere bule dispersate n care bulele de gaz sunt dispersate n faza lichid care
curge continuu.
n cazul ascensiunii fluidelor prin evi verticale i nclinate (fig.1), pe msur ce
presiunea scade, pot apare urmtoarele regimuri de curgere care se regsesc n categoriile de
curgeri prezentate mai sus:
curgere bule - curgere uniform distribuit;
curgere dopuri - curgere intermitent;
curgere spum - curgere intermitent;
curgere cea - curgere cu segregare gravitaional.

Fig. 1 Regimurile de curgere in cazul ascensiunii fluidelor bifazice prin tevi verticale.
Apariia acestor regimuri de curgere este influenat de valoarea debitului de gaze
raportat la aria seciunii de curgere, respectiv viteza superficial a gazelor v sg , de valoarea
debitului de lichid raportat la aceiai arie, respectiv viteza superficial a lichidului v sl , de
geometria sondei, de presiunea din capul de erupie etc. n cazul sondelor cu devieri mai mari
de 50, curgerea bule uneori poate s nu mai apar, fiind influenat de diametrul evii i de
unghiul de nclinare al acesteia. Tranziia dintre acest regim de curgere i regimul de curgere
dopuri depinde de unghiul de nclinare al evii prin care curg fluidele.
92
De asemenea, caracteristicile curgerii dopuri i a curgerii spum difer de cele
ntlnite n cazul sondelor verticale.
n cazul curgerii fluidelor prin evi orizontale s-au identificat regimurile de curgere
prezentate n figura 2.
Aa cum se observ din figura 2 regimurile de curgere n evile orizontale sunt
mprite n urmtoarele categorii:
curgere cu segregare gravitaional care cuprinde:
- curgere cu suprafa de separaie neted;
- curgere cu suprafa de separaie ondulat;
- curgere inelar;
curgere intermitent care cuprinde:
- curgere cu bule mari de gaze;
- curgere cu dopuri de lichid;
curgere uniform distribuit care cuprinde:
- curgere cu bule mici de gaze;
- curgere cea.

Fig. 2. Regimurile de curgere a fluidelor bifazice prin evile orizontale .

93
Datorit acestor cauze, determinarea gradientului de presiune nu a fost posibil prin
utilizarea legilor din dinamica fluidelor, bazate pe ecuaiile Navier-Stokes. Cele mai bune
rezultate s-au obinut prin folosirea unor procedee semi-empirice, ce combin o ecuaie de
bilan energetic cu nite corelaii, determinate experimental, pentru factorul de frecare i
fraciunea din lichid din curentul de curgere. Aceast fraciune este exprimat prin raportul
dintre suprafaa ocupat de lichid ntr-un punct din evile de extracie i suprafaa total a evii.
Au fost astfel elaborate mai multe metode de determinare a gradientului de presiune,
dupa cum urmeaza:
- pentru tevi verticale:
- metoda H. DUNS si N. ROS;
- metoda A. HAGEDORN si K. BROWN;
- metoda K. AZIZ, G.W. GOVIER si M. FOGARASI;
- metoda J. ORKISZEWSKI;
- metoda A.R. HASAN si S.C. KABIR;
- metoda A.M. ANSARI, N.D. SYLVESTER, C. SARICA, O. SHOHAM
si J.P. BRILL;
- metoda A.S. KAYA, C. SARICA si J.P. BRILL.
- pentru tevi inclinate:
- metoda lui D. BEGGS si J.P. BRILL.
Gradientul total de presiune (dp/dh)total se compune dintr-un gradient static (dp/dh)static,
in care sunt incluse efectele alunecarii dintre faza gazoasa si cea lichida, un gradient de frecare
(dp/dh)fr si un gradient de acceleratie (dp/dh)acc.
Astfel:
dp dp dp dp

dh total dh static dh fr dh acc


METODA HAGEDORN I BROWN

Urmrind o apropiere ct mai mare de cazul curgerii fluidelor prin evile de extracie,
unii cercettori au cutat s fac o serie de experimente chiar n gaura de sond. Pentru
acurateea i controlul curgerii, aceste sonde au fost echipate n mod corespunztor (fig.1),
astfel nct s nu existe posibilitatea ca fluidele care curg prin gaura de sond sa aiba contact cu
stratul productiv. In caz contrar, reglarea i meninerea unor debite de lichid i de gaze ar fi fost
imposibil. Contactul cu stratul a fost blocat cu ajutorul unui dop de ciment avnd oglinda la
460 m.
Debitul de lichid s-a reglat cu ajutorul unei duze de fund extractabila. Astfel, pentru o
anumit duz, reglnd presiunea de injecie, rezult un debit de lichid bine determinat ceea ce
ar corespunde unei presiuni de fund constante, iar fiecare debit de lichid a fost adus la suprafa
cu diferite raii gaze-lichid. Acest lucru s-a realizat prin echiparea evilor de extracie cu supape
de comunicaie evi-coloan. De asemenea, pe evile de extracie au fost montate o serie de
traductoare de presiune (de tip Maihak), n vederea nregistrrii presiunii n punctele respective.
Pe baza acestor nregistrri s-a trasat o curb de variaie a presiunii n lungul evilor de
extracie(curb gradient). Aceasta s-a comparat ulterior cu curba rezultat pe baz de calcul n
vederea verificrii metodei de determinare a gradienilor de presiune. Experienele lui G.
Fancher i K. Brown i ulterior Hagedorn i Brown au fost fcute pe evi de extracie de 2 in i
respectiv 1 in. Primul set de experiene (Fancher i Brown) s-a fcut cu debite de lichid de
12-160 m3/zi i raii gaze-lichid de aproape 1700 m3N/m3 pentru cele mai mici debite de lichid
i 400 m3N /m3 pentru cele mai mari valori ale debitului de lichid.

94
Experimentele au fost fcute n domeniul unor greuti relative ale amestecului n
raport cu apa sub 0,15 (1470 N/m3), ceea ce ar corespunde la debite mici de lichid i raii gaze-
lichid mari.
S-a avut totodat n vedere i influena vscozitii. Pentru valori ale vscozitii sub
10 cP, efectul acesteia asupra curbelor gradient poate fi neglijat.

Fig.1 Instalaie experimental pentru studiul


curgerii gaze-lichid prin evi verticale.

n urma tuturor experimentelor efectuate care au dus la obinerea a 2905 puncte, n


cele mai variate condiii de curgere, Hagedorn i Brown au gsit o corelaie ce permite
extinderea metodei lor i la alte diametre. Metoda d rezultate foarte bune pentru evi de 1-2 in
si raii gaze-lichid mari.
Hagedorn i Brown au determinat gradientul de presiune pe baza unui bilan
energetic al curgerii ntre dou puncte din evile de extracie de presiune p1 i p2 (p1 fiind mai
aproape de talpa sondei). Ei au considerat amestecul gaze-lichid ca fiind omogen i
compresibil.
Potrivit legii conservrii energiei, energia total a unei cantiti de fluid care intr n
sistem (n punctul 1) trebuie s fie egal cu energia aceleiai cantiti de fluid ce prsete
sistemul (n punctul 2), plus energia cedat mediului nconjurtor.
Bilanul energetic referitor la 1 kg de fluid (omogen i compresibil) pentru cele dou
seciuni este:
2 2
v am vam
u1 V1 p1 g h1 1
u 2 V 2 p 2 g h2 2 Q L (1)
2 2
unde: u este energia intern a kilogramului de fluid;
pV- energia de expansiune sau de dilatare;
V - volumul specific, m3/kg;
1
V=
am
gh- energia potentiala sau de pozitie;
95
h cota punctului respectiv fa de un reper dat;
2
v am
- energia cinetica;
2
vam viteza amestecului in punctul 1 respectiv 2;
Q cldura cedat mediului nconjurtor. In cazul nostru Q=0.
L lucrul mecanic exterior, executat de fluid ntre cele dou seciuni (cum ar fi de
exemplu daca fluidul in miscare ar invarti paletele unei elice);
g acceleraia gravitaional.
Trecnd partea stanga a ecuaiei (1) n dreapta, sub forma diferenelor finite, rezult:

v2
u (V p ) g h am 0 (2)
2

ca urmare a faptului c ntre cele dou seciuni exist o curgere omogen i staionar i deci
lucrul mecanic efectuat de lichid ctre exterior este zero.
Pe de alt parte din termotehnica se stie ca :
S2 V2
u TdS pdV (3)
S1 V1

adic variaia energiei interne ntre cele dou seciuni se face pe seama variaiei entropiei
sistemului i a lucrului mecaic de dilatare (expansiune). n ecuaia (3):
T este temeratura sistemului, K;
S entropia sistemului, Nm/kg.K;
De asemenea:
V2 p2

pV pdV Vdp (4)


V1 p1

Introducnd relaiile (3) i (4) n relaia (2) rezult:


S2 p2
v am
2

TdS gh Vdp
S1 p1 2
0

(5)

Tot din termotehnica se cunoaste ca :


S2

TdS Q F
S1

(6)
adic variaia entropiei se face pe seama unui transfer de cldur ctre exterior, Q, i a unei
pierderi de energie prin frecare F. n cazul de fa Q=0.
Deci, ecuaia (2) capt urmtoarea form:
p2
v am
2

Vdp gh
p1 2
F 0

(7)

innd seama c pierderea de energie prin frecare conform relatiei lui Darcy-Waisbach
este:

96
h v am
2
1
F V p fr unde V i p fr am
am 2d
rezult:

v am
2
h
F (8)
2d

unde v am este viteza medie a amestecului intre cele doua puncte 1si 2;
Inlocuind (8) in (7) rezulta:
2
p2 v am
2
v h
p1 Vdp g h
2
am
2d
0 (9)

v am
2
h
Inmultind termenul cu raportul rezulta:
2 h
2
p2 v am
2
h v h (10)
p1
Vdp gh
2

h
am
2d
0

Impartind relatia (10) la g si scotand h, rezulta:


1 p2 1 p1

g
p1
Vdp
g p2
Vdp
h 2
2 (11)
v v am
2
1 v v am
2
1
1 am 1 am
2dg 2 g h 2dg 2 g h
In continuare se folosesc urmatoarele notatii:
Qt - debitul de iei, m3/zi;
M - greutatea unui m3 de iei mort, mpreun cu apa i gazele care l nsoesc, N/m3;
Vm volumul ocupat n evi la o presiune i temperatur dat de 1 m3 de iei mort
mpreun cu apa i gazele care-l nsoesc;
Vm valoarea medie a lui Vm rezultat din integrare ntre limitele p1 i p2.

Rezulta:
V 1 1 V
m (12)
g am g am M
M
sau am
Vm
Inlocuind (12) in (11) rezulta:
1 p1
M p2
Vm dp
h 2 (13)
v am v 2 1
1 am
2dg 2 g h
Din sonda intr-o zi se extrag Q t m3 de titei. Avand in vedere ca V m reprezinta volumul
ocupat de 1 m3 de titei mort impreuna cu apa si gazele care il insotesc, daca inmultim Q t cu Vm
obtinem volumul total de fluide extras din sonda intr-o zi (V total=QtVm). Impartind acest volum
la sectiunea de curgere aflam viteza. Deoarece ne intereseaza viteza medie a amestecului intre
cele doua puncte, se va lua in considerare valoarea medie a lui V m intre cele doua puncte,
respectiv Vm .
Rezulta:
Qt Vm
v am (14)
86400d 2 / 4

97
Valoarea lui Vm rezulta prin integrarea lui Vm intre cele doua puncte de presiune p1 si
p2.

p1
Suprafata ABCD= p Vm dp = Vm ( p1-p2)= Vm p
2

(15)
Inlocuind (14) si (15) in (13) rezulta:
Vm
p
h M
2
Qt2 Vm v am
2
1
1
2dg (86400 d 2 / 4) 2 2 g h
(14)
Vm
p
M
2
Qt2 Vm v am
2
1
1
9 10 d
10 5
2 g h
2 2
Qt2 Vm M
Inmultind termenul cu raportul rezulta:
9 1010 d 5 M2
Vm
p
h M
2 (15)
Qt2 M 2 Vm v am
2
1
1
9 10 d M
10 5 2
2 g h
M
Deoarece am rezulta
Vm
M
am
Vm
(16)
Inlocuind (16) in(15) rezulta:
p / am
h 2
Qt M 2
1 v am
2
1 (17)
1
9 10 d
10 5 2
2 g h
am

Din relatia (17) rezulta:


p Qt2 M 2 1 v am
2

am am (18)
h 9 10 d am
10 5
2 g h
Relaia (18) pune n eviden faptul c gradientul total de presiune (p/h) se
compune dintr-un gradient static ( am ), un gradient de presiune datorit frecrilor i un
gradient de presiune datorit accelerrii masei de fluide .

98
Pentru a calcula variaia presiunii n lungul evilor de extracie, se admite o anumit
cdere de presiune p, ntre dou puncte (pornind de la iul evilor n sus sau de la capul de
erupie n jos) i se rezolv ecuaia (18) n funcie de h:

v am
2

p am

h 2 g
(19)
Qt2 M 2
am
9 1010 d 5 am

Exemplu:
Se considera presiunea in capul de eruptie p 2=10 bar. Se admite o cadere de presiune
p=10 bar si se rezolva ecuatia (19) pe intervalul p2=10 bar, p3=20 bar, rezultand un h1 care
reprezinta lungimea tevilor de extractie pe care se pierd cei 10 bar. Se marcheaza pe grafic
punctul respectiv.

Fig. 2.

Se admite o noua cadere de presiune p=10 bar si se rezolva ecuatia (19) pe intervalul
p3=20 bar, p4=30 bar, rezultand un h2, respectiv un nou punct care se marcheaza pe grafic.
Procedeul se repeta pana la adancimea dorita. Unind punctele respective se obtine curba de
variatie a presiunii in lungul tevilor de extractie numita si curba gradient.
Intersectia acestei curbe cu adancimea medie a perforaturilor ne va da presiunea
dinamica de fund pd.
Daca cunoastem presiunea dinamica de fund p d si vrem sa aflam cu ce presiune p 2
ajunge fluidul in capul de eruptie se va proceda invers fata de cele prezentate mai sus.

99
Se porneste din punctul de presiune p d, se admite o cadere de presiune de exemplu
p=10 bar si se rezolva ecuatia (19) pe intervalul p d, pd-10 bar rezultand un h care se
marcheaza pe grafic.
Procedeul se repeta cat este nevoie.
Unind punctele rezultate se obtine curba gradient a carei intersectie cu abscisa ne va
da presiunea in capul de eruptie.
In relatiile de mai sus:
Qt t Qa a Q g g
M t Ra a RGT g (20)
Qt
in care: Qa este debitul de apa;
Qg - debitul de gaze;
Ra - ratia apa-titei:
Q
Ra a
Qt
g rg aer
in care: rg este greutatea relativa a gazelor in raport cu aerul;
aer - greutatea specifica a aerului ( aer =12,7 N/m3).
Factorul de frecare se determin n funcie de o cifr Reynolds bifazic, ce ine
seama de vscozitatea amestecului (relatia lui Arhenius).Astfel:

Qt M
Re bifazic 0,149 10 2 (21)
d l l l(1 l )

unde Qt se introduce n m3/zi; M n N/m3;d n metri, iar vscozitatea n cP.


Corelaia pentru factorul de frecare este reprezentat grafic n figura 4.

Fig. 4 Nomogram pentru calculul factorului de frecare .

100
Relaia (21) permite utilizarea unui factor de frecare variabil n lungul evilor de
extracie datorit modificrii structurii amestecului.
In relatia (21): l reprezinta fractia de lichid sau procentul din suprafata de curgere a
tevilor de extractie care este ocupata de lichid.
g reprezinta fractia de gaze sau procentul din suprafata de curgere a
tevilor de extractie care este ocupata de gaze.
A=Al+Ag (22)
Impartind relatia (22) la A rezulta:
Al Ag
1
A A
dar tinand seama ca:
Al Ag
l ; g
A A
rezulta:

l+g=1
sau g=1-l

Corelaia ntrebuinat pentru determinarea fraciunii de lichid l este dat prin


intermediul unei reprezentri grafice obtinuta de Hagedorn si Brown, pe baz de date
experimentale n funcie de nite coeficieni adimensionali. Acetia sunt:
l
N gv v sg 4 coeficientul de vitez al gazelor; (23)
g
l
N lv v sl 4 coeficientul de vitez al lichidului; (24)
g
l g
Nd d coeficientul de diametru; (25)

g
N l l 4 coeficientul de vscozitate. (26)
l 3
Pentru a determina valoarea lui l se procedeaza astfel :
Se calculeaza valoarea lui N l .
n funcie de valoarea lui N l se determin valoarea lui CN l , cu ajutorul
diagramei CN l f ( N l ) , figura 6.
Notnd cu p valoarea medie a presiunii absolute ntre cele dou puncte considerate
i cu p0 presiunea atmosferic, Hagedorn i Brown au reprezentat grafic corelaia pentru
fraciunea de lichid l n funcie de produsul adimensional dat de relaia:
0 ,1
N lv p CN l
(27)
N 0,575 p0 Nd
gv
p p3
p 2
2
Astfel, cu ajutorul diagramei l / f ( ) figura 7, se detremin valoarea raportului
l / .
Valoarea lui se obine pe baza unei corecii de forma (figura 8).
N gv N l0,380
f
N 2 ,14
d
Valoarea fraciunii de lichid l rezult din relaia evident:
101
l
l (28)

Variaia presiunii n lungul evilor de extracie se poate determina i pe cale analitic,
fr folosirea diagramelor din figurile 6-8.
N gv N l0,380
Pentru aceasta se calculeaz n primul rnd grupul adimensional G i
N d2,14
apoi se determin valoarea lui pe baza relaiei:

1 exp 6,6598 8,8173 ln G 3,7693 ln G 0,5359 ln G
2 3

Dac G<0,01, =1; dac G>0,09, =1,82.
Se calculeaz CNl cu relaia:
CN l exp[4,895 1,07705 ln N l 0,80822 ln N l 0,1597 ln N l 0,01019 ln N l ]
2 3 4

Dac N l 0,4 atunci CN l 0,0115 iar dac N l 0,002 atunci CN l 0,00195 .


n continuare se calculeaz produsul adimensional sub forma:

N lv p
0 ,1
10 6 CN l
*
N 0,575 14,65 N
gv d
si mai departe valoarea lui l din relaia:
l
exp[ 3,6372 0,8813 ln * 0,1335 ln * 0,018534 ln *
2 3



0,001066 ln * ] 4

Dac * 4000, atunci l , iar dac[ * 0,1 atunci l 0,02633 .

Fig.6 .Diagrama pentru calculul factorului CN l .

102
Fig.7 .Diagrama pentru determinarea raportului l / .

Fig.8 .Diagrama pentru determinarea factorului .

Cand se lucreaza analitic valoarea lui se calculeaza cu ajutorul relatiei lui Jain:
1 21,25
1,14 2 log
d Re 0,9
bifazic

in care: este rugozitatea tevilor de extractie (pentru tevile de extractie se considera =10-3);
d d
inaltimea asperitatilor;
d diametrul interior al tevilor de extractie.
Viteza amestecului va fi egala cu:
Qam Ql Q g
v am v sl v sg
A A
Q Qg
v sl l ; v sg
A A
in care: v sl reprezinta viteza superficiala a lichidului si este egala cu raportul dintre debitul de
lichid si suprafata totala de curgere. A nu se confunda vl care reprezinta viteza lichidului si
Ql
este egala cu raportul dintre debitul de lichid si sectiunea ocupata de acesta vl cu v sl .
Al
v sg - idem ca in cazul lichidului, dar pentru gaze.
v am
2
v am
2
1
v am
2
2

v am1 v sl1 Vsg1


v am2 v sl2 v sg 2

103
Greutatea specifica medie a amestecului va fi egala cu:
am l l g g

CORELATIA DE FUNCTIONARE STRAT SONDA IN CAZUL


CURGERII BIFAZICE (p2<psat, pd<psat)

In acest caz avem o curgere eterogena atat in zacamant cat si in tevile de extractie.
Pentru a determina debitul maxim pe care poate sa il produca sonda si presiunea dinamica de
fund corespunzatoare, avand in vedere ca in capul de eruptie trebuie mentinuta o presiune p 2, se
procedeaza astfel:
1. Se traseaza curba de comportare a stratului Qstrat=f(pd) cu ajutorul relatiei lui Vogel
(curba 1):
2
Qt p p
1 0,2 d 0,8 d
Qt max pc pc
Curba 1 caracterizeaza curgerea in zacamant.

Fig. 1.
2. Din punctul de presiune p2, pentru diferite valori ale debitului, cu ajutorul unei
teorii de ascensiune (de exemplu Hagedorn si Brown) se traseaza curbele gradient (curbele 2,
2, 2 etc.). Intersectiile acestor curbe cu adancimea medie a perforaturilor ne vor da presiunile
dinamice de fund corespunzatoare.
De exemplu, pentru ca sonda sa produca debitul Q t1 avand in capul de eruptie
presiunea p2 este necesara o presiune dinamica de fund p d1. Acelasi lucru este valabil si in cazul
celorlalte debite. Se obtine astfel un set de perechi de valori Qt, pd.

104
Fig. 2.
3. Se reprezinta grafic setul de perechi de valori Qt, pd pe aceeasi diagrama pe care s-
a trasat curba de comportare a stratului. Se obtine astfel curba de comportare a sondei
Qsonda=f(pd) curba 3.
Curba 3 caracterizeaza curgerea prin tevile de extractie.
Intersectia dintre cele doua curbe ne va da debitul maxim pe care poate sa il
produca sonda si presiunea dinamica de fund corespunzatoare, avand in capul de eruptie o
presiune p2.
Procedeul se poate repeta si pentru alte valori ale presiunii p2.
Observatie:
In cazul in care p2<psat si pd>psat pe intervalul p2 psat avem o curgere bifazica, iar
pe intervalul psat pd o curgere omogena (lichid curat).
Pentru a determina debitul maxim si presiunea dinamica de fund corespunzatoare se
procedeaza astfel:
1. Se traseaza curba de comportare a stratului (curba 1) cu ajutorul relatiei:
Q = IP(pc-pd)

105
Fig. 3.

2. Din punctul de presiune p2, pentru diferite valori ale debitului, cu ajutorul unei
teorii de ascensiune, se traseaza curbele gradient (curbele 2, 2, 2 etc.) pe
intervalul p2 psat. Sub punctele de intersectie ale acestor curbe cu dreapta
corespunzatoare lui psat curgerea va fi omogena. Presiunea dinamica in acest caz
se va calcula cu ajutorul relatiei .. de la ascensiunea lichidului.
H v2
p di p sat l gH i i l
2d
Unind psat cu pd se obtine dreapta de variatie a presiunii in tevile de
extractie cand prin acestea curge lichid curat. Se obtine astfel un set de
perechi de valori Qt, pd.

Fig. 4.

106
3. Se reprezinta grafic setul de perechi de valori Qt, pd pe aceeasi diagrama
pe care s-a trasat curba de comportare a stratului. Se obtine astfel curba de
comportare a sondei Qsonda=f(pd) curba 3.
Intersectia dintre cele doua curbe ne va da debitul maxim pe care poate
sa il produca sonda si presiunea de fund corespunzatoare pentru o presiune
p2 in capul de eruptie si avand in vedere ca pe intervalul p2 psat avem o
curgere eterogena, iar pe intervalul psat pd o curgere omogena.

107