Cursul nr.

9
Calculul debitelor
 Deoarece în mod curent se măsoară continuu
numai nivelurile apei, iar unele folosinţe de apă
necesită cunoaşterea continuă şi a debitelor se pune
problema trecerii de la hidrografele nivelurilor
(continue sau discrete) Ia hidrografele debitelor.
Această trecere este simplă în cazul secţiunilor de
măsurare stabile şi comportă unele corecţii la albiile
erodabile, cu vegetaţie sau în perioada cu fenomene
de îngheţ.
Calculul debitelor în cazul albiilor stabile
În acest caz se va folosi ultima cheie limnimetrică trasata iar citirile se vor
face pe acea ramură care corespunde fazei de scurgere, pe ramura
superioară (a) când debitele sunt în faza de scădere (Q sc) şi pe ramura (b)
când acestea sunt în creştere (Q cr).
În această situaţie se presupune că restul factorilor care pot modifica
corelaţia Q(H) rămân constanţi şi se modifică numai panta suprafeţei libere.
La râurile şi canalele la care faza de creştere şi cea de scădere este foarte
lentă, curbele (a) şi (b) din figură tind să se suprapună. Cu cât acestea vor
avea variaţii mai bruşte, determinate de caracterul torenţial al scurgerii sau de
descărcări de ape, diferenţa între cele două debite (Q cr şi Qsc) la acelaşi Hi va
fi mai mare şi va trebui acordată o atenţie sporită.
 Pentru construirea hidrografului debitelor se porneşte
de la hidrograful nivelurilor H(t) care prin intermediul cheii
limnimetrice se transpune în hidrograful debitelor Q(t)
după următoarea schemă logică care se pretează la
prelucrarea cu ajutorul calculatoarelor electronice.
Calculul debilelor în cazul albiilor
instabile
Procedeul de lucru este similar ca în cazul precedent, dar sunt
necesare corecţii. Se cunoaşte variaţia nivelurilor în timp la postul
hidrometric respectiv H(t) care este o variabilă aleatoare. Dacă albia
este instabilă apar oscilaţii periodice ale cheii Q(H) care sunt greu de
urmărit şi necesită un număr mare de măsurători de debite. La albiile
cu variaţii de secţiune în timpul viiturilor în jurul unor valori medii, se
poate trasa prin măsurătorile din anii precedenţi, graficul cronologic al
erorilor faţă de cheia medie anuală.
Cunoscând aceste valori ±∆H în funcţie de adâncirea
sau ridicarea albiei putem obţine debitele corectate
prin citirea pe cheia medie a valorilor corectate ale
nivelurilor.

Hc = Hm±∆Hi [cm]
în care:
Hc = nivelul corectat
Hm = nivelul măsurat la momentul ti
∆Hi = corecţia citită din graficul cronologic pentru
momentul ti.
Cu această valoare corectată se citeşte pe cheia
limnimetrică medie, valoarea debitului corectat care
va fi transpus în graficul Q(t).
Calculul debitelor în cazul albiilor cu
vegetaţie
Influenţe sensibile ale vegetaţiei se resimt în special la râurile lente din
zona de câmpie precum şi pe canalele de desecare, datorită creşterii
rugozităţii.
Pentru obţinerea pe baza măsurătorilor de niveluri a unor debite reale în
aceste condiţii se folosesc chei separate sau se aplică corecţii la cheia
postului trasată în condiţii fără vegetaţie. Pentru aceasta se fac câteva
măsurători de debite şi niveluri în perioada de vegetaţie H v, Qv. La acest
nivel Hv, în condiţii de albie liberă s-ar fi scurs debitul Q (m 3/s) citit pe
cheia obişnuită.
 Se calculează raportul:

la mai multe măsurători şi se obţine şirul de coeficienţi k v1, kv2, .....

-Se întocmeşte graficul de variaţie cronologic k v(t).
Cu aceasta vom avea relaţia:

Pe cheie acest debit se va situa la valori mai mici

decât Q, deoarece kv este subunitar

Variaţia coeficientului de Determinarea debitului corectat în

corecţie pentru vegetaţie kv perioada de vegetaţie folosind cheia
normală a postului
Debitul solid transportat de ape pe versanţi şi
în albiile cursurilor de apă
Datorită faptului că mişcarea apelor, încă din momentul căderii precipitaţiilor
se face într-un mediu levigabil din care se pot desprinde particule care să fie
transportate în curentul lichid, apare noţiunea de transport aluvionar sau debit
solid, cum este cunoscut în literatura de specialitate.
În funcţie de modul de transport se distinge:
 debit solid târât prin rostogolire pe fundul albiilor sau pe suprafaţa

versanţilor;
 debit solid în suspensie, când particulele plutesc în masa de lichid datorită

forţelor ascensionale care depăşesc greutatea acestor;

 debit solid în diluţie, specific materialelor care se dizolvă în apă.

În cele mai multe cazuri de scurgere pe versanţi şi albii se întâlnesc

simultan toate cele trei forme de transport al aluviunilor.
După locul în care se face transportul se disting zona de geneză a
aluviunilor pe versanţii bazinului hidrografic şi transportul în albia cursurilor
de apă.
 Datorită faptului că transportul solid este un proces
energetic de desprindere a particulelor şi apoi de
transportare în curent, vom aborda această problema
pornind de la studiul energetic al transportului aluvionar
pe versanţi, principala sursă de debit solid în albii.
În primul moment va exista o energie cinetică de
percuţie a picăturilor de ploaie pe suprafaţa bazinului, în
special când nu este acoperit cu vegetaţie densă:
Ec = m∙c2/2;
unde c = viteza picăturilor,
m = masa picăturilor.
Această energie desprinde particulele de sol si le lasă să
fie antrenate de scurgerea pe versant.
 Astfel se explică încărcarea mai mare cu aluviuni a primelor
cantităţi de apă scurse în cursurile de apă şi necesitatea evacuării pe
lângă sau din acumulările care permit aceste manevre a primelor
volume de apă din viituri, prin deschiderea descărcătorilor de ape
mari.
Considerând cunoscute elementele hipsografice ale versantului
sau ale bazinului hidrografic studiat, prin curba hipsografică S(H),
precum şi variaţia
debitului specific maxim de calcul qmax(H) putem obţine pe întregul
ecart de altitudine Hmin - Hmax, repartiţia energiei unitare care
generează eroziunea şi care provoacă procesele de degradare a
versanţilor şi de transport al particulelor desprinse.
Energia totală a scurgerii apei pe versanţi este dată de relaţia

Unde: W este stocul de apă scurs pe suprafaţa versantului

K este coeficient dimensional
H altitudinea relativă
 Aparatura folosită pentru măsurarea debitelor
solide în suspensie
Măsurătorile de aluviuni în suspensie se efectuează,
de regulă, odată cu măsurătorile de debite lichide.
Principiul de funcţionare al aparatelor folosite până în
prezent este acela de prelevare a unei probe de apă cât
mai reprezentative în ceea ce priveşte conţinutul de
aluviuni.
În acest scop se folosesc diferite batometre:
 sticla cu ajutaj cu ghidaj hidrodinamic (a);

 batometrul cu vacuum sau cu pompă de aspiraţie a

probei (b);
 batometrul cilindric cu capace (c).
Tipuri de batometre folosite în
hidrometria aluviunilor în suspensie
 Prelucrarea probelor culese cu batometrele se face
cantitativ sau calitativ. Probele luate pot fi unice în secţiune
sau pe verticală şi multiple. Ca principale metode pentru
măsurarea aluviunilor folosite în prezent sunt:
 filtrările probelor cu hârtie specială de filtru care se

cântăreşte înainte şi după filtrare, deducându-se

cantitatea de aluviuni fine;
 depunerea prin decantare şi apoi cântărirea;
 filtrarea şi cernerea în cazul aluviunilor grosiere;
 metoda fotocolorimetrică bazată pe măsurarea
transparenţei apei şi deducerea turbidităţii probelor
Aparatura pentru măsurarea debitului solid târât
Aparatele folosite în acest scop, au la bază principiul modificării
minime a regimului vitezelor şi echilibrul particulelor.
Se folosesc batometre pentru aluviuni târâte cu placă perforată şi
spaţiu de depunere.

Pentru prinderea întregii cantităţi de aluviuni transportate pe

râurile mici şi pe torenţi se pot folosi bazine de liniştire în care
aluviunile se depun aproape integral. Aceasta este metoda
volumetrică cea mai precisă, dar costisitoare prin amenajările
necesare.
Vă mulţumesc pentru participare!