HIDROMETRIA

Toate mărimile hidrologice care pot caracteriza

regimul de scurgere al apelor de pe sol în
interdependenţa lor cu apele din subsol şi din atmosferă
reprezintă obiectul hidrometriei.
Principalele elemente măsurate în scopul obţinerii de
date statistice sunt:
 nivelul (cotele) apelor,
 viteza de scurgere,
 debitul de apă,
 debitul de aluviuni,
 gheţurile,
 temperatura apei,
 transparenţa,
 caracteristicile hidrobiologice, etc.
 Înregistrarea datelor hidrometrice pe mai mulţi ani
şi prelucrarea lor ne pot reda tendinţele de variaţie
cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ca
urmare a schimbărilor naturale sau artificiale.

 Din acest motiv activitatea hidrometrică are

numeroase implicaţii economice şi trebuie astfel
organizată, încât să permită culegerea continuă a
datelor
 Elementele regimului apelor variază continuu în timp
şi spaţiu, fapt ce impune urmărilrea lor continuă sau la
intervale de timp care să permită înregistrarea valorilor
caracteristice.
Clasificarea sistemului de măsurare după elementul
timp:
 măsurători continue
 măsurători discontinue
Necesitatea urmăririi în spaţiu a mărimilor
hidrologice a condus la crearea reţelei hidrometrice care
constă în posturi sau staţii hidrometrice unde elementele
hidrologice se măsoară continuu sau discontinuu.
 După caracterul sursei de apă a cărei parametrii
se măsoară există:
 posturi sau staţii hidrometrice pe cursuri de apă;
 posturi sau staţii hidrometrice pe lacuri;
 posturi sau staţii hidrometrice pe canale;
 posturi sau staţii hidrometrice pentru ape subterane;
 posturi sau staţii hidrometrice în bazine experimentale.
După cum sunt instalate pe cursuri de apă, lacuri
naturale, canale, conducte sau prize create pentru
folosirea apei în diferite scopuri există: o reţea
hidrometrică de bază şi o reţea pentru hidrometria
de exploatare. Aceasta din urmă are ca scop
reglementarea folosirii raţionale a apelor şi tarifarea
consumului de apă.
După principiul de funcţionare există:
 staţii hidrometrice cu citire directă;
 staţii hidrometrice cu transmitere automată la
distanţă pe bază de program sau la cerere cu sau
fără personal de deservire;
 staţii hidrometrice cu transmitere la distanţă pe
cale mecanică, pneumatică, electrică, electronică
sau prin unde radio.
Clasificarea după tipul construcţiei folosite
evidenţiază staţii cu diferite tipuri de mire,
limnigrafe, profile de control, staţii pe albii naturale
sau construcţii hidrometrice.
Posturile şi staţiile hidrometrice mai pot fi clasificate şi
după programul pe care-l efectuează.
Astfel există posturi care execută numai măsurători de
niveluri (nivelmetrice) altele servesc pentru măsurarea
vitezelor şi debitelor, a transportului solid, a
fenomenelor de îngheţ, a temperaturii apei şi a
caracteristicilor hidrochimice şi hidrobiologice.
Tendinţa actuală este de a se realiza posturi
hidrometrice cu observaţii complete, asupra parametrilor
hidrologici, inclusiv asupra factorilor care determină
bilanţul apei, cum sunt precipitaţiile (ploi şi zăpezi),
evaporaţia, umiditatea solului, temperatura aerului,
poluarea apei etc.
 Pentru buna funcţionare a staţiilor şi posturilor
hidrometrice şi pentru o activitate unitară sunt elaborate
instrucţiuni de funcţionare prin care se precizează:
 felul măsurătorilor (mărimile urmărite);
 frecvenţa acestora în situaţii normale şi excepţionale;
 aparatura utilizată;
 observaţii speciale;
 procedeul de folosire corecta a dispozitivelor şi aparatelor;
 înregistrările primare;
 prelucrarea primară a datelor;
 fluxul transmiterii informaţiilor în diferite situaţii;
 alte măsuri obligatorii, inclusiv cele de protecţia muncii.
Scopul instrucţiunilor este de a unifica metodologia de
lucru şi de a elimina subiectivismul observatorilor sau a
personalului care efectuează lucrări hidrometrice. În acelaşi
scop aparatura este în cea mai marea parte tipizată.
 Scopul măsurătorilor de nivel este obţinerea
variaţiei în timp a acestui parametru hidrometric
de bază, reflectat în hidrograful nivelurilor
(prescurtat hidrograf) care este legătura h(t).
Această legătură poate fi continuă sau discontinuă.

Hidrograful
nivelurilor în cazul
măsurătorilor continue
(a) şi discontinue (b)
pe bază de program
 Este evident că măsurătoarea discontinuă,
pe bază de program, care prevede de regulă
numai două măsurători pe zi, introduce erori
însemnate în şirul de date, în special pe
cursurile de apă care au variaţii de niveluri mari
între orele de măsurare.
În ţara noastră orele de observaţii sunt 7
şi 17. Din acest punct de vedere, pe râurile
mici care prezintă variaţii mai rapide ale
nivelurilor faţă de cursurile mari de apă sau
lacuri, este indicat să fie introduse aparate cu
măsurare continuă (limnigrafe).
 Cota apelor reprezintă nivelul apei, în cm măsurat în
valori relative faţă de un plan de referinţă dinainte stabilit;
Valoarea absolută a nivelului apei este dată de relaţia:
ha = hr ± hc
în care:
ha - valoarea absolută (geodezică a nivelului apei
exprimată în metri deasupra nivelului de referinţă care este
Marea Neagră (reperul Sulina);
hr - nivelul sau cota planului de referinţă stabilit la
nivelul zero al mirei, aşa numita cotă zero a mirei;
± hc - cota citită la miră [cm], peste sau sub cota zero
a mirei. Cota zero a mirei fiind o constantă cunoscută, se fac
citiri de cote relative la mire, -hc [cm]
 Semnul (-) din relaţia de mai sus indică o cotă mai joasă decât planul de
referinţă, caz frecvent la ape foarte mici, datorită faptului că la instalarea mirei nu a
existat posibilitatea coborârii cotei zero mai jos, fiind prezentă apa la nivelul
respectiv. Admiţând o situaţie ca în figura de mai jos se vede semnificaţia celor trei
mărimi de mai sus, precum şi un eventual nou plan de referinţă denumit zero al
graficului, ales în vederea eliminării valorilor negative ale cotelor apei.

Fig.2. Ilustrarea valorilor caracteristice ale nivelului apei şi a cotelor de referinţa (hm =
diferenţa între reperul geodezic şi cota zero a mirei, stabilit la instalare).
În cazul folosirii valorii zero a graficului, stabilit de regulă mai jos decât
fundul albiei, cota apei în valori relative va fi:
hapă = h”0”grafic + hc [cm]
 Limnimetrele
Acestea pot fi mire hidrometrice, verticale sau înclinate, dispozitive cu
cablu sau cu tije. Mira hidrometrică poate fi unică sau în scară pe piloţi.

(c) Mire pe piloţi în scara

Fig. 3.Diferite tipuri de mire hidrometrice.
Alegerea uneia sau alteia din mirele
hidrometrice descrise se face în funcţie de
forma secţiunii transversale, de natura
malurilor (stabilitatea lor) precum şi de
regimul gheţurilor sau navigaţie. Cele mai
favorabile sunt mirele înclinate, apoi cele
pe piloţi în scară deoarece sunt mai puţin
vulnerabile în cazul gheţurilor şi a
transportului pe apă.
Mirele trebuie să fie instalate astfel încât
să permită accesul observatorului în orice
condiţii, în deplină siguranţă, scările de
acces fiind prevăzute cu balustrade.
În ceea ce priveşte plăcile care se fixează
pe piloţi de lemn sau profile metalice,
uneori direct pe pereţii de beton sau pe
stâncă, sunt prefabricate din aluminiu sau
metal emailat, având desenul standard
din fig.2.4.
Instalarea mirelor pe piloţi şi a piloţilor în albie se face astfel încât să
reziste eforturilor la care sunt supuşi, în special în cazul gheţurilor şi a
altor flotori.
La malurile abrupte se folosesc şi mire hidrometrice orizontale
montate ca în figura de mai jos.
 În cazul măsurării nivelului în puţuri
laterale, după principiul vaselor comunicante
se pot folosi limnimetre circulare cu sau fără
demultiplicatori .
 Unul din dezavantajele mirelor este acela
că nu fixează valorile extreme atinse de nivelul
apei în intervalul dintre două măsurători.
Pentru fixarea valorilor extreme se folosesc
mire de nivel extrem care constau din plăci de
miră prevăzute cu cursori adecvaţi.

a) b)
Fig 2.7. Miră de nivel maxim a) şi
minim (b) al apei
Există mire care folosesc diferite dispozitive de
liniştire a apei şi de măsurare cu maximă precizie a
nivelului. Astfel sunt mirele dotate cu tub transparent
şi flotor indicator care datorită pierderilor hidraulice
mediază în perioada de citire oscilaţiile nivelului apei.
Pilot

Placa de miră
Rotor indicator

Tub transparent

Fig. 2.9. Miră cu dispozitiv de liniştire a apei prin tub cu jloior indicator

Acest sistem de mire are dezavantajul că este

fragil şi se poate distruge uşor, necesitând
supraveghere continuă.
 Cu toată simplitatea lor şi neajunsurile pe care
le prezintă, limnimetrele descrise sunt dispozitivele
care nu pot lipsi de la staţiile hidrometrice, chiar
dacă sunt dotate cu dispozitive înregistratoare sau
cu teletransmisie, dat fiind faptul că ele servesc ca
martor pentru reglarea şi controlul celorlalte
dispozitive.
 Fac parte din categoria aparatelor cu măsurare continuă
a nivelurilor h(t) şi se recomandă a fi instalate la staţiunile
hidrometrice cu variaţii frecvente şi rapide ale nivelurilor.
Limnigrafele pot fi de tip orizontal sau vertical.
Principiul de funcţionare rezultă din figura alăturată
specifică unui limnigraf cu tambur orizontal, cum sunt cele care
se fabrică în prezent în ţară.
Oscilaţiile de nivel sunt preluate de sistemul flotor-
scripete-contra greutate (1), care pun în mişcare cursorul cu
peniţă (2), prin intermediul axului filetat (3). Tamburul se
roteşte cu viteză constantă, acţionat de mecanismul de
ceasornic (4), care asigură o funcţionare săptămânală de
regulă.
Cerneala folosită la înscriere este pe bază de glicerina
pentru a nu se usca. Se pot folosi şi alte mijloace de înscriere
uscate (mină moale de creion etc)
 1

limnigraf orizontal
 Limnigrama este confecţionată dintr-o hârtie de
calitate care să nu sufere modificări importante în mediul
umed în care funcţionează limnigraful. Ea se fixează pe
tambur cu ajutorul unor cleme speciale şi se înlocuieşte
săptămânal sau zilnic, după tipul de aparat respectiv. Prin
desfăşurarea ei în plan se obţine curba de variaţie a
nivelului h(t), care de regulă este redusă în proporţie de
1:20 sau 1:25 faţă de situaţia reală de pe râu.
 Telelimnimetrele şi telelimnigrafele sunt aparate
adoptate pentru a transmite la distanţă nivelul apei prin:
semnale electrice prin cabluri;

semnale radio;

 semnale laser;

Traducătorii de niveluri pot fi:

 mecanici şi pneumatici;

 electrici rezistivi;

 electrici capacitivi;
 piezoelectrici;
 Recent au apărut alături de sistemul cu flotor o serie de
traductore de nivel care folosesc ultrasunete sau presiunea apei.
Schema amplasării unui traductor de nivel (prin
intermediul presiunii p=g*h) se dă în figura alăturată
Semnalele electrice sau radio transmise de
telelimnigrafe sunt recepţionate în punctele
de măsurare unde sunt şi decodificate şi
afişate sau înregistrate.
 Alte sisteme de nivelmetrie
În cazul unor adâncimi mari ale apei (lacuri de acumulare, mări
etc), sau când se pune problema măsurătorii nestaţionare a nivelului
sau adâncimii apei se folosesc şi alte sisteme de măsurare, între care
menţionăm:
 sonda ultrasonică;
 sonda cu radar
Principiul de funcţionare al acestor sisteme se bazează pe tipul
de reflectare al semnalelor ultrasonice sau radar transmise.
În prezent se pune cu acuitate problema automatizării,
culegerii, transmisiei şi prelucrării datelor hidrometrice, în sensul de a
vehicula aceste informaţii de tip real pentru nevoi operative, (apărare
de inundaţii, exploatarea construcţiilor hidrotehnice, poluări etc). Prin
aceasta se vor putea realiza automat băncilor de date hidrologice
necesare prelucrărilor statistice şi cercetărilor ştiinţifice.