CAP.

VI – BARAJE DE GREUTATE DIN BETON

 SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR

 = INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEMĂ DE REFLECŢIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL SAU

SECŢIUNE
 1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaţionale
4. Timpul necesar studiului capitolului
5. Dezvoltarea temei
6. Bibliografie selectivă
7. Temă de reflecţie
8. Modele de teste
9. Răspunsuri şi comentarii la teste

Cuprins

 Definitii
 Analiza profilului de baza
 Stabilitatea generala a ansamblului baraj-teren de fundare
 Descarcatori hidraulici
 Distrugatori de energie

 Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind rolul

acumularilor din beton la protectia impotriva inundatiilor, de producere de
energie curata si de gestionare corecta a resureselor de apa.

 Obiective operaţionale: Însuşirea elementelor constructive si

mataerialelor din care pot fi executate barajele din beton. De asemenea se
vor cunoaste solitiile constructive ale barajelor din beton.

= 4 ore
 CAP.VI - Baraje de greutate

Barajele de greutate sunt construcţii masive din beton, care rezistă la împingerea apei
 datorită greutăţii proprii. Greutatea proprie asigură stabilitatea la răsturnare, la alunecare şi
Definitie
stabilitatea generală a ansamblului construcţie-teren.
Pentr a evita fisurarea provocată în principal de contracţia betonului şi deformaţia
terenului, corpul barajului se fragmentează prin rosturi transversale, situate la distanţe de 12-18
m, care merg până la suprafaţa de fundare. Masivele astfel separate se numesc ploturi.
Secţiunea transversală de înălţime maximă constituie profilul barajului. Linia orizontală,
situată la mijlocul coronamentului, care leagă un versant de celălalt, constituie axul barajului. La
barajele de greutate, în general, axul este rectiliniu.
Barajele de greutate au avantajul că pot fi realizate cu profile deversante. Totuşi uneori se
preferă amplasarea descărcătorilor de ape mari în afara construcţiei care devine un baraj
nedeversant. La barajele fluviale, din cauza debitelor mari care trebuie evacuate, în mod
obligatoriu descărcătorul de ape mari se găseşte în corpul barajului, care este un baraj deversant.
Chiar mai mult, profilul barajului este în întregime adaptat condiţiilor de deversare, rezultând un
profil diferit de cel teoretic. Pentru exemplificare, în figura 1 este reprezentat profilul barajului
Izvorul Muntelui-Bicaz, un baraj nedeversant şi al barajului Porţile de Fier, un baraj deversant.

23.40 57.10 7.50

a). 3.50
33.0
b).
44.50
1:0.534
46.00

36.70
1:0293

4.50
27.0
1:0681
115.00
1 : 0.515

1:0423

1.00
16.6
69.00

15.00 7.00 20.00

4.50

0.01
27.0 31.1
38.66
75.34

Fig. 1 a) profilul unui baraj deversant (Porţile de Fier);

a) profilul unui baraj nedeversant (Izvorul Muntelui Bicaz)
 Analiza profilului de bază (după Grişin)

Profilul teoretic al barajelor de greutate este un triunghi cu baza b şi înălţimea h (fig. 2);
proiecţia paramentului amonte pe orizontală este nb ( n  1 ), cea a paramentului aval (1 − n)b . In
afară de greutatea proprie G, asupra barajului mai acţionează presiunea apei din bieful amonte şi
anume :
- orizontală :
1
W1 =  W h 2
2
- verticală:
1
 W2 =  W nbh
2
Distributia
presiunilor de
clacul
W2
W1 G h

nb (1-n) b
Wf
 1h

p
g

Fig. 2 Profilul de bază al unui baraj de greutate, cu principalele forţe care îl solicită şi distribuţia
eforturilor normale pe suprafaţa de fundare

Se consideră cazul când presiunea apei din bieful aval este nulă. Dacă subpresiunea apei
în colţul amonte a fundaţiei este o cotă parte 1 din presiunea hidrostatică, repartiţia ei pe
întreaga suprafaţă se poate considera triunghiulară şi forţa verticală corespunzătoare va fi:
1
W f = 1 W bh
2
Analiza profilului de bază constă în determinarea unei lăţimi b minime, care pentru o
înălţime h dată, satisface condiţiile de stabilitate şi rezistenţă necesare.
 a

 b
Profilul
barajelor din
beton
n=1
b 2.0

Fig. 3 Profilul teoretic al barajelor fundate pe terenuri nestâncoase rezultate din condiţia de
stabilitate la lunecare :
a- în ipoteza paramentului amonte vertical ; b- în ipoteza paramentului aval vertical
Eforturile normale la cele două extremităţi ale secţiunii orizontale se pot determina după
formula de bază a compresiunii excentrice :

= 
V 6M
(1)
b b2
unde:
V = G + W2 − W f
M - momentul tuturor forţelor în raport cu centrul secţiunii.
1 1 1 bh
V = 2  bbh + 2  W nbh − 2 1 W bh = 2
( b + n W − 1 W ) (2)

b 
Calculul
eforturilor h b  b nb   − nb 
M = W1 + W f − W2  −  − G 2 =
3 6 2 3   3 
 

b 
1 h2 h 1 b 1  b nb  1  − nb 
W + 1 W bh −  W nbh −  −  bbh 2 =
2 2 3 2 6 2 2 3  2  3 
 
bh 2   W h 2 
 2 2 + 1 W − 3 W n + 2 W n 2 −  b + 2 b n  (3)
12  b 
 În expresia (1) semnul (-) se referă la paramentul amonte, semnul (+) la paramentul aval;
pentru că toate forţele au fost considerate în ipoteza lacului plin, notăm eforturile cu  p . Va

rezulta :
 h2 
 pam = h  b (1 − n) +  W n(2 − n) − 1 W −  W 2  (4)
 b 
 h3
Calculul  pav = nh( b −  W + n W ) +  W (5)
eforturilor b2
Valorile eforturilor trebuie să verifice relaţia:

=
 pam +  pav V
(6)
2 b
În mod similar, punând W1 = 0 , W2 = 0 şi W f = 0 se pot deduce eforturile  g în ipoteza

lacului gol:
 gam =  b h(1 − n) (7)

 gav =  b nh (8)

Se pune condiţia ca în baraj să nu existe eforturi normale de întindere, deci

 h2 
 pam = h  b (1 − n) +  W n(2 − n) − 1 W −  W 2  = 0
 b 

 W
h2
=  b (1 − n) +  W n(2 − n) − 1 W
Calculul b2
eforturilor
h
b= (9)
b
(1 − n) + n(2 − n) − 1
W
Valoarea minimă a lui b se obţine atunci când numitorul este maxim, deci:
 
  b (1 − n) + n(2 − n) − 1 
 W  =0
n
b
− + 2 − 2n = 0
W
b
2−
W
n= (10)
2
 b
Ştiind că  2,3 , va rezulta n = −0,15 , deci paramentul amonte ar trebui să aibă o
W
înclinare inversă. Cum din motive de execuţie o asemenea formă se realizează greu, se adoptă
n = 0 ; concluzia este că profilul economic este triunghiul dreptunghic.
Din (9) se poate deduce pentru n = 0
h
b= (11)
b
− 1
W
b
Pentru valorile obişnuite  2,3 , 1 = 0,5 rezultă :
W
h
 b=
1,34
 0,75h (12)
Conditia de
stabilitate la Condiţia de stabilitate la lunecare de teren are forma:
alunecare pe talpa
de fundatie W1  f V (13)

unde f este coeficientul de frecare dintre baraj şi terenul de fundare. Explicitând

 bh 
 W h 2  f  ( b + n W − 1 W )
1
2 2 
h
b (14)
 
f  b + n − 1 
W 
Pentru terenuri de fundare stâncoase f = 0,7 , cu n = 0 şi 1 = 0,5
h
b  0,79h (15)
0,7(2,3 − 0,5)
În cazul cel mai favorabil, dacă şi 1 = 0
b  0,62h (16)

Se remarcă astfel că (12) condiţia de rezistenţă satisface condiţia (16), cu 1 = 0 ; dacă

însă există subpresiuni, de exemplu 1 = 0,5 ca în (15), condiţia de stabilitate la lunecare nu mai
este satisfăcută şi b trebuie lăţit.
În cazul unui teren de fundare nestâncos, valoarea coeficientului de frecare este mai
redusă. De exemplu, în cazul fundării pe argilă f  0,2 ; 1 = 0,8
 h
b
0,2(2,3 − 0,8)
b  3,3h (17)
(a se vedea figura 35 a)
Rezultă că în cazul terenurilor de fundare nestâncoase lăţimea tălpii depăşeşte mult
lăţimea economică. În această situaţie trebuie intervenit şi asupra paramentului amonte, punând
n = 0 . Dacă în ultimul caz se va lua n = 1 se obţine o secţiune evident mai avantajoasă (a se
vedea figura 35b) :
h
b
0,2(2,3 + 1 − 0,8)
b  2h (18)

Concluziile privind barajele de beton fundate pe pământuri nestâncoase sunt

următoarele:
1) profilul nu poate fi dimensionat pe baza relaţiei de rezistenţă, condiţia de stabilitate la
lunecare fiind mai dezavantajoasă;
2) barajele au o fomă lăţită şi prevederea lor cu parametrul amonte înclinat este avantajoasă.

Stabilitatea generală a ansamblului baraj – teren de fundare

În afară de lunecarea pe suprafaţa de fundare, barajele fundate pe pământuri (terenuri

nestâncoase), îşi pot pierde stabilitatea prin rupere după o suprafaţă de alunecare situată în
cuprinsul terenului de fundare.
Metoda cea mai simplă de verificare a stabilităţii la alunecare pleacă de la ipoteza că
terenul este omogen, că ruperea are loc după o suprafaţă circular-cilindrică, cu centrul de rotaţie
0 şi care trece prin punctul A de la piciorul paramentului amonte (fig. 4)
 O

  
R R
R R
H rf
V
 A B T2
H’
Verificarea
stabilitatii la T1 P Wf Ns
alunecare
N1
V
b

Fig. 4 Verificarea stabilităţii la alunecare a ansamblului baraj – teren de fundare

La alunecarea barajului şi a prizmului de pământ aferent, participă următoarele categorii

de forţe:
1) rezultanta forţelor verticale V, care mutată pe direcţia ei până la intersecţia cu suprafaţa de
alunecare, se poate descompune într-o componentă normală la cerc.
N1 = V cos  (19)
şi alta tangenţială
T1 = V sin  (20)
2) rezultanta forţelor orizontale H, considerată în punctul B, care se poate descompune şi ea în
componentele:
N2 = H  sin 
T2 = H  cos (21)
3) greutatea pământului din prizmul de alunecare greutatea volumetrică   :

 R 2    
P =   2 0 − R 2 sin  cos  =  R 2  − sin  cos  (22)
 360   180 
4) presiunea hidrodinamică W f cu braţul de pârghie rf

5) forţele de frecare ale terenului, rezultând din înmulţirea forţelor normale cu tg , deci:
F = (V cos  + H sin  + P)tg (23)
6) forţa de coeziune în lungul suprafeţei de alunecare :
C = 2 0 Rc (24)
 Se defineşte un coeficient de stabilitate (de siguranţă) ca raportul dintre momentele de
stabilitate şi cele de alunecare, faţă de punctul 0, deci :
M stab
= sau explicit
M alunec

FR + 2 0 Rc
= (25)
T1R + T2 R + W f rf

Descărcătorii hidraulici

Orice construcţie de retenţie cuprinde dispozitive şi instalaţii de descărcare, care asigură:

- evacuarea apelor mari care apar la viituri ;
- prelevarea debitelor de exploatare ;
 - furnizarea debitelor de servitute în aval ;
Descarcatori
hidraulici - golirea lacului.
La dimensionarea descărcătorilor se are în vedere :
- asigurarea evacuării debitului maxim, fără a periclita stabilitatea barajului ;
- ameliorarea regimului de curgere a apelor mari în aval, prin atenuarea undei de viitură.
Descărcarea apelor mari şi reglarea nivelului apei din lac se face de regulă prin
deversoare frontale. Ele constau din deschideri dreptunghiulare, separate prin pile, cu creasta
deversantă situată sub coronamentul barajului. Poziţia crestei se alege în aşa fel încât deasupra
lamei deversante să rămână spaţiul necesar până la grinzile podului susţinut de pile.
Desprinderea lamelor deversante de corpul deversoarelor propriu-zise ceează vârtejuri
care dau fenomene de cavitaţie şi instabilitate a curgerii. Pentru evitarea lor se recurge la profile
deversoare, identice cu conturul lamelor deversante, profile de coincidenţă denumite profile
practice.
Racordarea profilului practic cu secţiunea triunghiulară a barajului condue în principiu la
trei tipuri de soluţionări (fig. 5 ) :
a) cu depăşirea profilului ;
b) cu nas amonte ;
c) cu parament amonte înclinat.
 a b c


Profile deversori

Fig. 5 Profilul deversant al barajelor de greutate din beton:

a - cu depăşirea profilului; b - cu nas amonte; c - cu parament amonte înclinat

Calculul debitului deversor frontal cu profil practic se face cu formula:

Q = mbh 2 gh (26)

în care: m - coeficientul de debit (0,48….0,49)

b - lungimea crestei deversorului
h - înălţimea lamei deversante deasupra crestei.
La debite mici, creasta deversantă se realizează printr-un singur câmp deversant b . În
cazurile în care lungimea frontului necesar rezultă mare, este raţional ca deversorul să fie
împărţit în mai multe câmpuri, separate prin pile. Se mai obişnuieşte (fig. 6 ) prevederea unor
câmpuri cu înălţimi h diferite, unele fiind prevăzute cu stavile care se reazemă pe pile.
Cunoscând numărul deschiderilor deversoare de diferite tipuri: n1 , n2 ,.... , lungimile b1, b2 ,.... şi

înălţimile h1 , h2 ,.... corespunzătoare, debitul total deversat este:

Qcalc  n1m1b1h1 2 gh1 + n2m2b2h2 2 gh2 + ... (27)

Alegerea deschiderilor deversoare, ca număr şi dimensiuni, este o problemă complexă,

care se soluţionează pe baza analizei pe mai multe variante.
Un alt tip de descărcător hidraulic este golirea de fund. Funcţiile acesteia sunt
următoarele:
- asigurarea golirii rapide a lacului în caz de avarii;
- evacuarea debitelor de viitură;
- spălarea depunerilor din faţa barajului.
 La barajele de greutate, de regulă, golirile de fund sunt conducte circulare care
traversează corpul barajului. Pentru exemplificare, în fig. 39 este dată o secţiune printr-un plat
deversant al barajului Izvorul Muntelui-Bicaz, cu una din cele patru goliri de fund.

Fig. 6 Realizarea frontului din mai multe câmpuri cu înălţimi h diferite

520.00
513.00
1 : 0.551


1 : 0.923

1 : 0.681
127.00

Golire de fund
2.50

23.00

411.00

64.00
119.00

Fig. 7 Secţiune printr-un plan deversant al barajului Izvorul Muntelui – Bicaz, cu golire
de fund prin corpul barajului
 Debitul maxim de viitură Qmax este format din următoarele componente:

- capacitatea construcţiei, care după specificul retenţiei poate fi o priză, o uzină

hidroelectrică etc. şi descarcă un Qconstr. ;

- debitul golirii de fund, notat cu Qgol ;

- debitul preluat de deversori Qcalc. .

Dimensionarea deversorilor se face deci pe baza lui:

Qcalc. = Qmax − Qconstr. − Qgol (28)

Distrugătorii de energie

Dacă un curent cu un debit specific q deversează în bieful aval la o cădere H , cu o

viteză v =  2 gH , energia sa cinetică trebuie să o consume pe o oarecare distanţă de baraj până
când viteza devine egală cu cea a cursului natural v0 . Energia cinetică care trebuie consumată

atinge valori foarte mari; dacă nu se iau alte măsuri, o parte însemnată a acesteia se consumă
pentru erodarea albiei şi distrugeri în aval de baraj. Modul în care se poate realiza disiparea
energiei curentului deversat diferă în funcţie de regimul hidraulic de conjugare a biefului.
Se disting următoarele regimuri:
- regimul de fund (fig. 8 a) în care apa coboară lin pe paramentul aval al barajului
deversor şi se deplasează pe fund, dispersându-se în sus. Deasupra lamei se formează vârtejul
saltului hidraulic;
- regimul de suprafaţă (fig. 8 b) în care apa coboară de la deversor, întâlneşte un prag şi
se îndreaptă spre suprafaţa biefului aval, dispersându-se în jos. Se formează un salt hidraulic de
suprafaţă, dar şi un vârtej de fund, acoperit de lama de apă.
- regimul de cădere liberă (fig. 8 c) în care lama deversantă cade liber deasupra
paramentului aval, iar apoi formează două vârtejuri.
 a). b).

H1 H
h

 ls
Disiparea
energiei
c).
curentului de
apa

Fig. 8 Disiparea energiei în funcţie de regimul hidraulic:

a – regim de fund; b – regim de suprafaţă; c – regim de cădere liberă

În cuprinsul saltului hidraulic se distruge o parte a energiei cinetice disponibile pentru

învingerea rezistenţelor interioare din lichid, la formarea vârtejurilor şi la dispersarea lamei de
apă.
Pentru realizarea regimului de fund, paramentul aval al deversorului, care mai jos de
profilul deversant este drept, se racordează cu bieful aval printr-un arc de cerc de rază:
R = (0,2....0,5)( H + p) (29)
unde H este sarcina la deversor, iar p înălţimea acestuia.
În regimul de fund, disiparea cea mai bună se obţine cu un salt hidraulic înecat, care se
formează atunci când h  h2 , în care h2 este adâncimea conjugată a lui h1 .

În cazul albiei dreptunghiulare Q = qB , expresia adâncimii conjugate h2 este:

h1  8q 2 
h2 = 1 + 3 − 1 (30)
2  3h1 

iar lungimea saltului hidraulic se poate aproxima prin:
I s = 6(h2 − h1 ) (31)

Efectul de disipare a energiei în salt se poate exprima în funcţie de expresia H1 h1 prin:

H1 h1 2 5 10 20 30

E % 9 28 44 58 65
 La regimul de fund se urmăreşte formarea unui salt hidraulic înecat, în scopul obţinerii
unui salt de lungime cât mai mică. Dacă adâncimea h este suficientă, ea se măreşte artificial,
prin următoarele mijloace:
- salteaua de apă formată printr-un radier adâncit în terenul de fundaţie (bazin de liniştire)
de adâncime (fig. 9 a):
d + h  h2
- pragul terminal care delimitează un bazin de liniştire de suprafaţă; înălţimea pragului este
determinată de condiţia:
d + H   h2
unde H  corespunde la funcţionarea pragului ca deversor (fig. 9 b).

 h1 d

Salt hidraulic

H’

h1 d

Fig. 9 Soluţii constructive pentru formarea saltului hidraulic în regim de fund:

a – radierul adâncit; b – pragul termal
Întrucât numai o parte din surplusul de energie se poate consuma prin salt înecat, trebuie
recurs şi la dispozitive suplimentare, disipatorii de energie. Aceştia se bazează pe principiul unor
obstacole, care fracţionează curentul, energia pierzându-se prin abaterea curentului, lovirea
reciprocă a vinelor şi formarea vârtejurilor. Dintre numeroase tipuri de disipatori, reţinem
redanele (ânălţimea mai mică decât celelalte dimensiuni) şi crenelele (înălţimea mai mare).
Acestea sunt proeminenţe de diverse forme (fig. 10 ) aşezate în şah. Din cauza uzurii rapide
datorită particulelor solide, ele se fac cu paramentul amonte înclinat şi cu muchii teşite. La baraje
de înălţime mijlocie, înălţimea lor se ia de 0,15…0,25 din adâncimea biefului aval, dar cel puţin
de 1 m. Forma şi dispoziţia disipatorilor se determină prin încercări pe modele.
 Distrugătorii de energie determină lungimea radierului din avalul barajului, care de regulă
rezultă din:
2H  I rad  3,5H (32)
H fiind căderea. În continuarea radierului, suprafaţa se protejează cu un element rugos, în
scopul disipării mai intense a energiei; acest ultim element de distrugere se cheamă risbermă.
Lungimea risbermei se determină prin:
I ris = (4...10) H − I rad (33)

coeficientul numeric variind în sens invers cu mărimea particulelor pământului care formează
albia.
a). b).


Disipatori de
energie 0.5 0.5

c). 20
d).
1.50
0.9
2.70

Fig. 10 Disipatorii de energie

 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate şi monografii.
1. CARACOSTEA A. s.a – Manual pentru calcului constructiilor vol I
– Ed. Tehnica – 1977 Bucuresti;
2. MAIOR N s.a – Geotehnica si fundatii – Ed. Didactica si Pedagogica
– 1977 – Bucuresti;
3. PESTISANU C. s.a – Constructii civile, industriale si agricole –
Ed Didactica si Pedagogica - 1981 – Bucuresti;
4. Petrescu N. – Constructii pentru lucr.de.IM – vol.I– Ed. Valahia
University Press – 2007 – Targoviste;
5. Petrescu N. – Constructii pentru lucr.de.IM – vol.II – Ed Valahia
University Press – 2007 – Targoviste.
6. Petrescu N. Podani M. – Amenajarea bazinelor hidrografice – Ed.
CERES – 2004, Bucuresti.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Precizați care este rolul barajelor din beton pentru protectia teritoriului la
inundatii?
2. Precizati care sunt avantajele barajelor din beton, in raport cu barajele de
pamant si din anrocamente si care sunt functiunile multiple ale barajelor din
beton, in contextul general de amenajare a bazinelor hidrografice ?
 TEMĂ = Referat ( minim 10 pagini)

Reflectați asupra faptului ca, avem un studiu de caz cu un baraj din

beton, care la un fenomen climatic extrem de viitura, apare o ruptura in corpul
barajului din beton? Studiu de caz se va face pentru ruperea acumularii de apa
Paltinu.

MODELE DE ÎNTREBĂRI

Întrebările vor fi tip grilă, cu cel puţin un răspuns pentru fiecare întrebare.
1. Barajele din beton, sunt :

a. Baraje de greutate ;
b. Executate din beton;
c. Executate din materiale locale;

2. Barajele din beton, sunt:

a. De inaltime mare;
b. De inaltime mica;
c. De inaltime medie.

3. Barajele din beton, sunt:

a. Baraj din beton;

b. Baraj omogen din pamant;
c. Baraj zonat;
d. Baraj din pamant si anrocamente.

4. Barajele din beton , sunt :

a. Cu masca amonte;
b. Cu taluz amonte inerbat;
c. Cu ecran amonte;
d. Cu nucleu central;
e. Omogene din beton.

5 Barajele din beton, sunt:

a. Cu diafragama centrala;
b. Cu anrocamente si pamant;
c. Cu cu anorcamente si beton;
d. Omogene din beton;
e. Cu taluz avala inerbat.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI

1.
2.
3.
4.
5.