Sunteți pe pagina 1din 110

Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava

Facultatea de Inginerie Mecanică, Mecatronică şi Management

TO LE R A N Ţ E Ş I C O N TR O L
DI M E NS I ONA L
(Îndrumar de laborator)

Conf. dr. ing. ec. Alexandru POTORAC


Şef lucr. dr. ing Dorel PRODAN

1
CUPRINS

LUCRAREA 1 MĂSURAREA DIMENSIUNILOR EXTERIOARE ŞI A ABATERILOR


DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU AJUTORUL ŞUBLERELOR..................................................3

LUCRAREA 2 MĂSURAREA DIMENSIUNILOR EXTERIOARE ŞI A ABATERILOR


DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU AJUTORUL MICROMETRULUI DE EXTERIOR……......11

LUCRAREA 3 MĂSURAREA DIMENSIUNILOR INTERIOARE ŞI A ABATERILOR


DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU AJUTORUL MICROMETRULUI DE
INTERIOR………..........................................................................................................................18

LUCRAREA 4 MĂSURAREA DIMENSIUNILOR INTERIOARE ŞI A ABATERILOR


DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU AJUTORUL COMPARATORULUI DE INTERIOR……...23

LUCRAREA 5 CONTROLUL PRECIZIEI DE POZIŢIE A SUPRAFEŢELOR……………...28

LUCRAREA 6 CONTROLUL CONICITĂŢILOR EXTERIOARE..........................................41

LUCRAREA 7 CONTROLUL UNGHIURILOR ŞI A CONICITĂŢILOR


EXTERIOARE ŞI INTERIOARE..................................................................................................51

LUCRAREA 8 MĂSURAREA (CONTROLUL) FILETELOR CILINDRICE


EXTERIOARE…………………………………………………………………………………...66

LUCRAREA 9 MĂSURAREA ABATERILOR DE FORMĂ ŞI DE POZIŢIE.........................75

LUCRAREA 10 MĂSURAREA COTEI PESTE DINŢI CU AJUTORUL


MICROMETRULUI PENTRU ROŢI DINŢATE………………………………………………84

LUCRAREA 11 MĂSURAREA GROSIMII DINŢILOR DUPĂ COARDA CERCULUI


DE DIVIZARE CU AJUTORUL ŞUBLERULUI SAU A MICROMETRULUI OPTIC
DE ROŢI DINŢATE……………………………………………………………………….……92

LUCRAREA 12 CONTROLUL STATISTIC AL CALITĂŢII PIESELOR DE


MAŞINI..........................................................................................................................................98

2
LUCRAREA 1

MĂSURAREA DIMENSIUNILOR EXTERIOARE ŞI


A ABATERILOR DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU
AJUTORUL ŞUBLERELOR

I) Generalităţi: Principiul de măsurare cu şublerul (Figura 1.1) se bazează


pe utilizarea vernierului. Vernierul este o scară gradată ajutătoare care serveşte
pentru mărirea preciziei de citire a fracţiunilor de diviziuni ale scării principale. În
Tabelul 1.1 sunt indicate câteva caracteristici constructiv-funcţionale, iar în Tabelul
1.2 câteva caracteristici ale vernierului în funcţie de valoarea diviziunii acestuia.

6
5 4 3 2
1

B
10
8 9
7
a)
6 5 4
1

11 12
7 8
b)
Figura 1.1 Principiul de măsurare cu şublerul
a) cu vernier; b) cu cadran;
3
În Figurile 1.2, 1.3 şi 1.4 sunt redate schemele vernierelor pentru valoarea
diviziunii de 0,1 mm; 0,05 mm şi 0,02 mm.
Tabelul 1.1

Abateri limită la cota A, funcţie de


Limita Cota Cota
precizia de citire
superioară de
[mm]
măsurare L, B A
[mm] [mm] [mm]
P=1/10 p=1/20 p=1/50
(100);150 35 10
200 45 10
300;(400);500 60 20
+0,08 +0,02 +0,01
(600) 60 30
800;(1000) 80 30
(1500) 120 40

Tabelul 1.2

Precizia de Numărul de Lungimea scării Valoarea unei


citire a diviziuni gradate a diviziuni a
şublerului ale vernierului vernierului vernierului
[mm] [mm]
1/10=0.1 10 9 0.9
1/20=0.05 20 19 0.95
1/50=0.02 50 49 0.98

0 10 Riglă Vernier
0 10 20

0 5 15 0 25 50 75
10divx9mm/div=9mm 20divx0,95mm/div=19mm

Figura 1.2 Schema vernierului pentru Figura 1.3 Schema vernierului pentru
valoarea diviziunii de 0,1 mm valoarea diviziunii de 0,05 mm

4
Riglă
0 10 20 30 40 50

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 Vernier

50divx0,98mm-div=49mm

Figura 1.4 Schema vernierului pentru valoarea diviziunii de 0,02 mm

Valoarea diviziunii vernierului Vd se poate determina cu relaţia:

Vi (1.1)
Vd 
Nd

în care:
Vi - valoarea intervalului între două diviziuni de pe scara riglei, (Vi = 1 mm);
Nd - numărul de diviziuni de pe vernier.
De exemplu, pentru şublerul cu valoarea diviziunii Vd = 0,02 mm (Figura
1
1.4.), Vi = 1 mm, Nd = 50 diviziuni; Vd   0,02 mm .
50
Valoarea dimensiunii măsurate în mm, se poate stabili cu ajutorul relaţiei:

VM  N R  VI  n r  Vd (1.2)

în care:
NR - numărul reperului de pe riglă. Pentru a pune în evidenţa pe NR se observă
poziţia reperului 0 (zero) al vernierului, care în caz general se află între două repere
ale scării riglei. NR este numărul reperului dinspre “zero” al scării riglei (de
exemplu în Figura 1.5, NR = 10).

0 10 20 Riglă

Vernier
0 5 10

Figura 1.5 Exemplu de citire pentru un şubler cu valoarea diviziunii de 0,1 mm

5
Vi = 1 mm - valoarea intervalului între două diviziuni de pe scara riglei;
nr - numărul acelui reper de pe vernier, care se află în prelungirea unui reper pe
scara riglei (în exemplul din Figura 1.5, nr = 6).
Vd - valoarea diviziunii: 0.1; 0,05; sau 0,02 mm.
Exemplu de citire:
În Figura 1.5 este prezentat un exemplu de citire în cazul folosirii unui şubler
cu Vd = 0,1 mm. Conform relaţiei (1.2) se obţine Vm = 10,1+6x0,1 = 10,6 mm.
În Figura 1.6 este prezentat un exemplu de citire în cazul folosirii unui şubler
1
cu Vd   0,05mm. Se citeşte: 6,35 mm.
20

Riglă
0 10 20 30

0 25 50 75 1
Vernier

Figura 1.6 Exemplu de citire pentru un şubler Vd = 0,05 mm

Valoarea VM = 6,35 mm a fost obţinută astfel: NR = 6; nr =7; Vi = 1; Vd =


0,05 mm.
Aplicând relaţia (1.2), se obţine: VM  6  1  7  0,05  6  0,35  6,35 mm .
În Figura 1.7 este prezentat un exemplu de citire în cazul folosirii unui şubler
cu Vd = 0,02 mm, VM = 1,44 mm.

Riglă
0 10 20 30 40 50

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
Vernier

Figura 1.7 Exemplu de citire pentru un şubler cu Vd = 0,02 mm

Această valoare a fost obţinută astfel: NR = 1; Vi = 1 mm; nr = 22; Vd = 0,02


mm.
Aplicând relaţia (1.2) se obţine: VN  1  1  22  0,02  1  0,44  1,44 mm .
6
După efectuarea unui număr mai mare de exerciţii de citire se ajunge la
citirea directă a valorii măsurate VM, fără a mai fi nevoie de aplicarea formulei
(1.2).
La şublerul cu cadran (Figura 1.1b) rigla 1 este marcată din 5 în 5 mm şi
numerotată din 10 în 10 mm. Cadranul 11 este divizat în 5 mm, fiecare milimetru
fiind divizat, la rândul său, în 20 de diviziuni, ceea ce îi conferă acestui tip de
şubler o precizie de 0,02 mm.

II) Instrumente de măsură folosite: Şubler de exterior cu valoarea


diviziunii Vd = 0,1; 0,05 sau 0,02 mm; şubler cu cadran cu valoarea diviziunii Vd =
0,05 mm.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 1.8.

1 2 3 4 5 III
II IV

I I

IV II
III
a) b)
Figura 1.8 Scheme de măsurare a diametrelor exterioare cu şublerul
a-pentru cilindricitate; b-pentru circularitate;

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 şurubul 4 al cursorului 3 şi şurubul 2 al dispozitiului de avans fin (Figura
1.1a) fiind deblocate, se depărteaza ciocul 8 de ciocul 7, astfel încât să permită
cuprinderea între ele a diametrului piesei de măsurat.
 deplasând şublerul convenabil într-un plan perpendicular pe axa suprafeţei
clindrice supuse măsurării, se caută dimensiunea minimă (diametrul) şi se fixează
în această poziţie cursorul 3, blocând şurubul 4; în cazul verificarii unui diametru
impus, se stabileşte dimensiunea, brut (cu ajutorul cursorului 3) şi fin (cu ajutorul
7
dispozitivului 10 de avans fin al cursorului) şi se încearcă pe piesă folosind şublerul
ca un calibru potcoavă.
 se efectuează citirea conform indicaţiilor de la punctul I;
 pentru a se pune în evidenţă abaterile de la forma geometrică corectă, se vor
executa măsurari în cel puţin cinci secţiuni diferite (1, 2, 3, 4, 5), pentru conicitate,
formă de butoiaş etc. şi pe minimum patru direcţii I – I; II – II; …IV – IV, în
fiecare din cele cinci secţiuni, pentru a pune în evidenţă ovalitatea (Figura 1.8);
 pentru determinarea mai corectă a ovalităţii este necesar ca măsurarea
diametrelor să se facă într-un număr cât mai mare de puncte de pe circumferinţa
piesei (ovalitatea calculându-se ca diferenţă a diametrelor maxime şi minime
măsurate);
 măsurările se vor efectua numai în starea de repaus a pieselor, suprafeţele de
măsurare ale şublerului se vor apăsa atât încât să mai existe o uşoara alunecare între
feţele de măsurare şi suprafaţa piesei de măsurat.

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează mai


întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 1.3.

VI) Concluzii: Piesa se consideră bună dacă dimensiunea măsurată se află


între dimensiunea minimă prescrisă dmin şi dimensiunea maximă prescrisă dmax.
Se constată abaterea de la forma geometrică corectă, trăgându-se concluzii cu
privire la precizia formei geometrice.
Piesa se consideră bună, dacă abaterile de formă (ovalitatea, conicitatea,
forma de butoiaş etc. ) se înscriu în limitele câmpului de toleranţă prescris la
diametru şi în cazuri speciale, dacă se înscriu în limitele admise, pentru forma
geometrică corectă (Figura 1.9). Aceste limite sunt indicate pe desenul de execuţie.

a) b)
Figura 1.9 Limite admise pentru forma geometrică corectă:
a-pentru cilindricitate; b-pentru forma de butoi;
8
Concluziile se trec în Tabelul 1.3.

Observaţii:

 Cu ajutorul şublerelor prezentate în Figura 1.1 se mai pot măsura alezaje


folosind vârfurile 7 şi 8 (la dimensiunea măsurată se adaogă lăţimea ciocurilor, cota
A din Tabelul 1.1), adâncimi folosind tija 12 şi diametrul interior la filete exterioare
folosind vârfurile 6.
 La măsurarea alezajelor cu ajutorul şublerului din Figura 1.1b, folosind
ciocurile întoarse 5şi 6, nu mai este necesară adăogarea lăţimii ciocurilor.
 Există şi şublere digitale la care afişajul, cu două zecimale, se face electronic.
În plus acestea pot fi conectate la un dispozitiv de calcul în scopul prelucrării
statistice a rezltatelor măsurării.

9
10
LUCRAREA 2

MĂSURAREA DIMENSIUNILOR EXTERIOARE ŞI


A ABATERILOR DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU
AJUTORUL MICROMETRULUI DE EXTERIOR

I) Generalităţi: În Figura 2.1 este reprezentat micrometrul de exterior


obişnuit STAS 1374 – 88, respectiv cu pârghie.

1 2 3

5 6 7 8

a)
1 2 3 4 5 6 8

10

b)
Figura 2.1 Micrometrul de exterior
a) obişnuit; b) cu pârghie;

11
Valoarea diviziunii micrometrului Vd se poate determina cu relaţia:

P (2.1)
Vd 
Nd

în care:
P - pasul şurubului micrometric, mm; De regulă P = 0,5 mm;
Nd - numărul diviziunilor de pe tambur; Nd = 50 diviziuni.
0,5
Făcând înlocuirile, se obţine: Vd   0,01 mm .
50
Pentru a se efectua citirea corectă trebuie să se cunoască bine sistemul
gradaţiilor de pe braţul cilindric 5 şi tamburul 6 (Figura 2.1).
Pe braţul cilindric 5 se deosebesc două scări gradate (Figura 2.2) şi anume:
-scara milimetrilor, cu diviziuni din milimetru în milimetru şi numerotaţia din 5 in
5 mm;
-scara jumătăţilor de milimetru, cu diviziuni din milimetru în milimetru şi
nenumerotată.

Scara jumătăţilor de milimetru

Scara milimetrilor 5
6
Figura 2.2 Cele două scări gradate de pe braţul 5 al micrometrelor

Pe întreaga circumferinţă tronconică a tamburului 6 sunt trasate 50 de


diviziuni, la intervale egale, numerotate din 5 în 5, de la zero la 50.
La efectuarea măsurărilor cu micrometrul se pot ivi trei situaţii de citire ca în
Figurile 2.3, 2.4 şi 2.5 în funcţie de poziţia marginii porţiunii tronconice a
tamburului gradat 6 în raport cu reperul scării milimetrilor şi jumătăţilor de
milimetri de pe braţul 5.
La micrometrul cu pârghie (Figura 2.1b) există scara gradată suplimentară 9
care permite efectuarea măsurătorilor cu o precizie de 2 μm. Prin apăsarea

12
butonului 10 se obţine deplasarea nicovalei 2, ceea ce permite schimbarea rapidă a
pieselor măsurate.

II) Instrumente de măsură folosite: Micrometrul pentru măsurarea


dimensiunilor exterioare cu Vd = 0,01 mm; cala de reglare din trusa micrometrului
sau, în lipsa acesteia, trusa de cale plan-paralele; micrometrul cu pârghie pentru
măsurarea dimensiunilor exterioare cu Vd = 0,002 mm.

Marginea porţiunii tronconice


Marginea porţiunii tronconice

5
Milimetri 6 5 6

Figura 2.3 Exemplu de citire 8,00 mm Figura 2.4 Exemplu de citire 11,38 mm

Marginea porţiunii tronconice

5 6

Figura 2.5 Exemplu de citire 6,82 mm

II) Instrumente de măsură folosite: Micrometrul pentru măsurarea


dimensiunilor exterioare cu Vd = 0,01 mm; cala de reglare din trusa micrometrului
sau, în lipsa acesteia, trusa de cale plan-paralele; micrometrul cu pârghie pentru
măsurarea dimensiunilor exterioare cu Vd = 0,002 mm.
13
III) Schema de măsurare: Conform Figurii 2.6.

L  L

1 2 Obiectul de măsurat 3
Figura 2.6 Schema de măsurare cu micrometrul

IV) Modul de lucru:

 Pregătirea micrometrului în vederea măsurării:


Înainte de măsurare, micrometrul trebuie controlat, pentru a se constata dacă
este reglat la zero. Pentru aceasta la micrometrul cu limitele 0…25 mm (Figura
2.1) se apropie suprafeţele de măsurare cu ajutorul dispozitivului de limitare a
apăsării 8, până când acestea vin în contact. Apoi se observa dacă reperul de pe
tamburul 6 coincide cu reperul zero al scării milimetrice de pe braţul 5. Dacă nu se
obţine această coincidenţă, trebuie ca micrometrul să fie reglat la zero, operaţie
care se va executa de către personalul tehnic de specialitate.
Pentru controlul şi reglarea micrometrelor, cu limita inferioară de măsurare
de 25 mm sau un multiplu de 25 mm, se folosesc cale de reglare care însoţesc
micrometrele sau cale plan-paralele, ale căror lungimi sunt egale cu limita
inferioara de măsurare a micrometrului respectiv.

 Măsurarea propriu-zisă:
 se introduce cala de reglare, respectiv cala plan-paralelă, sau blocul de cale,
între suprafeţele de măsurare ale micrometrului observându-se coincidenţa
reperului zero de pe tamburul 6, cu linia longitudinală de pe braţul cilindric 5,
marginea tronconică a tamburului găsindu-se la aproximativ 0,1 mm în dreapta
reperului care indica dimensiunea minimă de măsurare. În cazul nerespectării
coincidenţei se va regla micrometrul;

14
 rotind tamburul 6, se deplasează axial tija şurubului micrometric 3 (Figura
2.1) până în poziţia în care piesa de măsurat se poate introduce comod între
suprafeţele de măsurare ale tijei şurubului micrometric 3 şi nicovalei 2;
 rotind tamburul 6 în sensul înşurubării prin intermediul rozetei 7 se aduc
suprafeţele de măsurare ale nicovalei 2 şi tijei 3, în contact cu piesa supusă
măsurării (Figura 2.6). După obţinerea contactului cu piesa, se deplasează în
continuare tija 3 către nicovala 2, prin intermediul dispozitivului 8 pentru limitarea
apăsării (Figura 2.1). Utilizarea dispozitivului 8 asigură o constantă a forţei de
strângere a piesei între suprafeţele de măsurare, înlăturând erorile datorate
neuniformităţii acestei forţe.
 acţionând pârghia 4 a dispozitivului de fixare, se blochează tija şurubului
micrometric;
 se execută citirea conform indicaţiilor de la punctul I.

V) Tabel cu datele prescrise si rezultatele măsurării. Se completează mai


întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 2.1.

VI) Concluzii: Se compară dimensiunea măsurată (efectivă) cu dimensiunile


limită prescrise, trăgându-se concluzii cu privire la precizia dimensională a
elementului măsurat. Piesa se consideră bună (din punctul de vedere al dimensiunii
care se măsoară), dacă se respectă relaţia:

dmin dM  dmax (2.2)

în care:

dmin=dN+ai
dmax=dN+as (2.3)

dN - diametrul nominal prescris, în mm;


ai, as - abaterile, inferioară respectiv superioară, prescrise la dimensiunea dN mm.
Se constată abaterea de la forma geometrică corectă, trăgându-se concluzii cu
privire la precizia formei geometrice.
Piesa se consideră bună, dacă abaterile de formă (ovalitatea, conicitatea,
forma de butoiaş etc. ) se înscriu în limitele câmpului de toleranţă prescris la
diametru şi în cazuri speciale, dacă se înscriu în limitele admise, pentru forma
geometrică corectă. Aceste limite sunt indicate pe desenul de execuţie.
Concluziile se trec în Tabelul 2.1.

15
Observaţii:

 Pe acelaşi principiu de măsurare există şi micrometre specializate pentru


măsurarea unor anumite categorii de semifabricate şi piese de maşini: table, sârme,
ţevi, roţi dinţate, filete, etc.
 Există şi micrometre digitale la care afişajul, cu două zecimale, se face
electronic. În plus acestea pot fi conectate la un dispozitiv de calcul în scopul
prelucrării statistice a rezltatelor măsurării.

16
17
LUCRAREA 3

MĂSURAREA DIMENSIUNILOR INTERIOARE ŞI


A ABATERILOR DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU
AJUTORUL MICROMETRULUI DE INTERIOR

I) Generalităţi: Micrometrul de interior serveşte la măsurarea dimensiunilor


şi abaterilor de formă geometrică prin metoda evaluarii directe. Principiul de
măsurare, (Figura 3.1) este acelaşi ca la micrometrul de exterior (vezi Lucrarea 2).

a)

b)
Figura 3.1 Micrometrul de interior
a) tip vergea; b) cu fălci;

II) Instrumente de măsură folosite: Micrometrul de interior tip vergea


având următoarele caracteristici: valoarea diviziunii 0,01 mm; domeniul de
18
măsurare 40…50 mm, 50…75 mm şi 75…100 mm; diametrul maxim de măsurat
cu prelungitoare 1.500 mm; eroarea de măsurare: pentru domeniul 50…75 mm este
=4 m; pentru prelungitoare L=500 mm, =10 m; pentru prelungitoare
L=1500 mm, =30 m; trusă cu prelungitoare; micrometrul de interior cu fălci.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 3.2.

III 1 23 45
II IV

I I

IV II
III
Figura 3.2 Schema de măsurare a alezajelor cu micrometru de interior:
a-vedere din plan frontal; b-vedere în secţiune.

IV) Modul de lucru:

 Pregătirea micrometrului în vederea măsurării:


 în funcţie de mărimea alezajului de controlat se alege un instrument
corespunzător sau în cazul diametrelor mari, micrometrul la care se montează
prelungitorul respectiv. Montarea prelungitorului se face pe bucşa 3, prin
demontarea piuliţei de protecţie 2 (Figura 3.3) şi înşurubarea în locul ei a tubului
prelungitor 1, în care este montată tija palpatoare 2, şi arcul 3 (Figura 3.4).

1 2 3 4 5 6 7 8

Figura 3.3 Micrometru de interior


19
 Măsurarea propriu-zisă:
 se introduce în alezaj micrometrul, vârful de măsurare sferic 1 fiind ţinut în
contact cu piesa. Acest vârf, prin intermediul bucşei 3, face corp comun cu şurubul
micrometric 1, cu pasul de 0,5 mm. (Figura 3.3);
 prin rotirea tamburului 6 se aduce în contact cu piesa partea sferică a tijei
micrometrice, căutând prin încercări în acelaşi plan dimensiunea maximă (Figura
3.2a);

3 2 1

Figura 3.4 Prelungitor

 prin pendularea tijei micrometrice pe verticală, vârful de măsurare 1 fiind


ţinut în contact cu piesa şi rotirea tamburului 6 se caută dimensiunea minimă,
obţinând astfel distanţa minimă dintre două generatoare, situate într-un plan care
trece prin centrul piesei (Figura 3.2b);
 se repetă această operaţie în secţiunile 2…5, după direcţia I;
 în mod similar se determină dimensiunile secţiunilor 1…5, după direcţiile
II…IV şi se trec în Tabelul 3.1.

Observaţie: Pasul şurubului micrometric fiind de 0,5 mm iar tamburul 6 fiind


divizat în 50 de parţi, reiese că la fiecare diviziune tija avansează cu 0,01 mm
(valoarea diviziunii). Dimensiunea masurată se citeşte pe bucşa 3 (Figura 3.5) în
milimetri şi jumatăţi de milimetri, iar pe tamburul 6 în sutimi de milimetru. În
exemplul dat în Figura 3.5 se citeşte: 58,5+0,15 = 58,65 mm. Bucşa 3 este montată
pe şurubul micrometric, cu ajutorul surubului de fixare 4, iar tamburul se fixează pe
partea cilindrică a şurubului micrometric 7, cu ajutorul piuliţei 8.

V) Tabel cu date prescrise si rezultatele măsurarii: Se completează mai


întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 3.1.

20
3 6

Figura 3.5 Exemplu de citire la micrometru de interior: 58,65 mm

VI) Concluzii: Se compara diametrele efective cu dimensiunile limita


prescrise.
Piesa se consideră bună dacă dimensiunea măsurată se află între dimensiunea
minimă prescrisă Dmin şi dimensiunea maximă prescrisă Dmax.
Se constată abaterea de la forma geometrică corectă, trăgându-se concluzii cu
privire la precizia formei geometrice.
Piesa se consideră bună, dacă abaterile de formă (ovalitatea, conicitatea,
forma de butoiaş etc. ) se înscriu în limitele câmpului de toleranţă prescris la
diametru şi în cazuri speciale, dacă se înscriu în limitele admise, pentru forma
geometrică corectă. Aceste limite sunt indicate pe desenul de execuţie.

Observaţii:

 Pe lângă micrometrele de interior tip vergea (Figura 3.1a) există şi


micrometre de interior cu fălci (Figura 3.1b) care au limita inferioară de măsurare
de 5 mm, egală cu lăţimea fălcilor.
 Există şi micrometre digitale la care afişajul, cu două zecimale, se face
electronic. În plus acestea pot fi conectate la un dispozitiv de calcul în scopul
prelucrării statistice a rezltatelor măsurării.

21
22
LUCRAREA 4

MĂSURAREA DIMENSIUNILOR INTERIOARE ŞI


A ABATERILOR DE FORMĂ GEOMETRICĂ CU
AJUTORUL COMPARATORULUI DE INTERIOR

I) Generalităţi: Comparatorul de interior serveşte la măsurarea


dimensiunilor prin comparaţie, reglarea lui făcându-se cu ajutorul unui bloc de cale
sau cu ajutorul unui calibru inel. Comparatorul de interior face parte din grupa
aparatelor cu pârghie şi roţi dinţate. El se compune din următoarele părţi
componente (Figura 4.1): comparatorul cu cadran 1, sistemul de pârghii 2 şi
vârfurile de măsurare 3.

1 2 3

Figura 4.1 Comparatorul de interior (trusa de alezaje)

II) Instrumente de măsură folosite: Comparator de interior (STAS 4293-


87 clasa de fabricaţie 1), având caracteristicile: valoarea diviziunii 0,01 mm;
domeniul de măsurare 0…2 mm.
Eroarea comparatorului cu cadran în limitele unei rotaţii 4 m; în
limitele întregului domeniu de măsurare 5 m.
Eroarea maximă a aparatului (fără comparator); la aparatele utilizate la
diametre mai mici de 50 mm este de 5 m; la aparate utilizate la diametre mai
mari de 50 mm este de 8 m.
Trusa de cale plan paralele; suport de cale, cu accesorii.
23
III) Schema de măsurare: Conform Figurii 4.2.

IV) Modul de lucru:

 Pregătirea aparatului în vederea măsurării:


 în funcţie de mărimea diametrului de măsurat se montează în corpul
aparatului vârful fix adecvat 2 (Figura 4.3) (trusa comparatorului cuprinde o
garnitură de vârfuri fixe, care dă posibilitatea utilizării aparatului la o gamă de
dimensiuni);
 se formează un bloc din maxim patru cale (Figura 4.3), de dimensiune egală
cu dimensiunea nominală a piesei verificate şi se introduce într-un suport 3; în lipsa
suportului 3 se va folosi un micrometru de exterior obişnuit;
 la extremitatea blocului de cale se fixează doua vârfuri speciale 2 şi 7;

1
2
3
4
5
III
II 2 7 6
IV

I I

IV
II 3 4 5
III

Figura 4.2 Schema de măsurare cu Figura 4.3 Schema de reglare a


comparator de interior comparatorului de interior

 se strânge în această poziţie piuliţa striată 5, strângându-se în final, blocul de


cale şi cele două vârfuri cu ajutorul şurubului de fixare 6;
 se introduce comparatorul de interior între cele doua vârfuri 2 şi 7 ale
suportului 3;

24
 se roteşte comparatorul într-un plan perpendicular pe planul vârfurilor şi în
jurul axei sale până se obţine o dimensiune minimă (Figura 4.3).
 se reglează comparatorul la zero şi se limitează câmpul de toleranţă;
Cadranul aparatului se poate roti până se aduce reperul zero în dreptul acului
indicator. Limitarea câmpului de toleranţă se realizează cu ajutorul a doi indici
reglabili montaţi pe cadranul aparatului.

 Măsurarea propriu-zisă:
 ţinând comparatorul de mânerul termoizolator 9, se introduce în alezajul de
verificat, astfel încât vârful fix 2 şi palpatorul mobil 5 să se găsească pe diametrul
alezajului, iar dispozitivul de centrare 14 împins de arcurile 15 să se aşeze pe
circumferinţă (Figura 4.4);

4 5 6 7 8 9 10 11
2

14
3 1 13 12

15

Figura 4.4 Sistemul de pârghii

 se roteşte uşor comparatorul în planul vârfurilor, astfel încât să se obţină o


distanţă minimă în jurul punctului de contact al vârfului fix 2, cu piesa de verificat
până se obţine un maxim (Figura 4.2); Indicaţia aparatului reprezintă abaterea faţă
de cota de reglare, deoarece abaterile dimensionale preluate de palpatorul mobil 5
sunt transmise prin intermediul pârghiei 1, a tijei 7 la comparatorul cu cadran 11.
Abaterile efective sunt determinate în mai multe secţiuni şi mai multe direcţii
şi sunt trecute în Tabelul 4.1 (în exemplul luat în Figura 4.2 s-au presupus cinci
secţiuni şi patru direcţii).

Observaţie: În Figura 4.4 au mai fost notate: carcasa capului de măsurare 3;


bila 4; articulaţia 6; tija tubulară 8; corpul intermediar 9; resortul 10; carcasa
protectoare 12; şurubul de fixare 13.
25
V) Tabel cu date prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează mai
întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 4.1.

VI) Concluzii: Se compara diametrele efective cu dimensiunile limita


prescrise.
Piesa se consideră bună dacă dimensiunea măsurată se află între dimensiunea
minimă prescrisă Dmin şi dimensiunea maximă prescrisă Dmax.
Se constată abaterea de la forma geometrică corectă, trăgându-se concluzii cu
privire la precizia formei geometrice.
Piesa se consideră bună, dacă abaterile de formă (ovalitatea, conicitatea,
forma de butoiaş etc. ) se înscriu în limitele câmpului de toleranţă prescris la
diametru şi în cazuri speciale, dacă se înscriu în limitele admise, pentru forma
geometrică corectă. Aceste limite sunt indicate pe desenul de execuţie.

26
27
LUCRAREA 5

CONTROLUL PRECIZIEI DE POZIŢIE A


SUPRAFEŢELOR

În acest capitol se vor prezenta o serie de metode şi mijloace de control


folosite uzual la măsurarea şi controlul preciziei de poziţie a alezajelor, fără
pretenţia de a epuiza problema unui astfel de controlâ care, comparativ cu controlul
preciziei dimensionale şi formei geometrice a suprafeţelor, este de o complexitate
mult mai mare şi se realizează mai dificil.

5.1 Controlul distanţei dintre centrele alezajelor cu


ajutorul microscopului prevăzut cu cap ocular cu
imagine dublă
I) Generalităţi: Aceasta metodă are la bază principiul formării imaginii
duble a fiecăruia din alezajele considerate, atunci când centrul alezajului respectiv
nu se află în raza optică a microscopului.

Imaginea dublă a
alezajelor

S1,
S2

Alezaj
S

b)
a)
Figura 5.1 Cap ocular cu imagine dublă:
a) vedere de ansamblu; b) schema de principiu.
28
Imaginea dublă se formează cu ajutorul unui cap ocular special denumit
ocular cu imagine dublă (Figura 5.1a), montat în locul capului ocular universal, la
oricare din microscoapele de măsurare: mare de atelier (Figura 5.2a), mic de atelier
(Figura 5.2b) sau universal.

6 7
8
5 9

4 10 11

12

2
1
a) b)
Figura 5.2 Microscopul mare de atelier (a), microscopul mic de atelier (b)

Razele de lumină care trec şi care se reflectă în prisma II formează în câmpul


vizual pentru acelaşi alezaj S două imagini indicate de sageţile S1 şi S2 (Figura
5.1b) privite prin ocularul I. O imagine va fi dreaptă, iar cealaltă inversă, pentru
fiecare alezaj în parte.
Metoda se aplică în mod avantajos la controlul distanţei dintre centrele
alezajelor, la piesele de dimensiuni mici, din grupa plăcilor de ghidare, precum şi la
alte tipuri de piese, la care se tolerează strâns distanţa dintre centrele alezajelor.

II) Instrumente şi aparate de măsură folosite: microscop mare de atelier,


denumit şi instrumental: valoarea diviziunii 0,01 mm; domeniul de măsurare pe
scară gradată 0–25 mm, care poate fi mărit până la 50 mm în direcţie transversală şi
până la 150 mm în direcţie longitudinală, folosind în acest scop cale plan paralele;
ocular cu imagine dublă care se livrează ca accesoriu în trusa microscopului.

Observaţie: În locul microscopului mare de atelier se poate folosi în acelaşi


scop şi microscopul universal sau microscopul mic de atelier.

29
III) Schema de măsurare: Conform Figurii 5.3.

Figura 5.3 Schema de măsurare a distanţei între centrele alezajelor

IV) Modul de lucru:

 Pregătirea aparatului în vederea măsurării:


 în locul capului ocular universal (Figura 5.2) se montează capul ocular cu
imagine dublă (Figura 5.1a);
 se introduce ştecherul în priză cu tensiunea corespunzatoare;
 se aşează cu atenţie piesa de controlat (Figura 5.4a) pe măsuţa aparatului (x
şi y reprezintă direcţiile de deplasare ale măsuţei aparatului);
 se alege obiectivul cu puterea de măsurare cea mai potrivită (1; 1,5; 3
sau 5) în funcţie de mărimea alezajului de controlat (putere mică pentru alezaje
mari şi invers), astfel încât în câmpul vizual să se vadă în întregime imaginea dublă
a alezajului de controlat (Figura 5.4b);
 din Tabelul 4.1 în funcţie de diametrul alezajelor se stabileşte diametrul
diafragmei şi se roteşte dispozitivul de iluminare 12 (Figura 5.2), cu valoarea aleasă
din tabel;
 se deplasează corespunzător, în sus sau în jos, braţul 11 (Figura 5.2),
deblocându-se de la rozeta 10, şi acţionând rozeta 9, până când imaginea piesei
devine cât mai clară, după care se blochează braţul în această poziţie (focalizarea
grosieră); Focalizarea fină se face rotind corespunzător rozeta 4.

 Măsurarea propriu-zisă:
 se deplasează corespunzător măsuţa aparatului acţionând de şuruburile
micrometrice 1 şi 2 (Figura 5.2), până când în câmpul vizual (ocularul 6), cele două
30
imagini ale unuia din alezaje (Figura 5.4b) se suprapun perfect una peste alta ca în
Figura 5.4c (centrul alezajului repectiv se aduce în axa optică a microscopului);
 până la terminarea măsurărilor piesa de măsurat se va menţine în acelaşi loc
şi aceeaşi poziţie pe măsuţa aparatului;

Câmpul vizual al ocularului microscopului cu


Piesa imaginea dublă a alezajelor vizate 1 şi 2

a)
Câmpul vizual al ocularului microscopului cu b)
imaginea suprapusă a alezajelor vizate 1 şi 2

c)
Figura 5.4 Fazele de realizare a măsurarii distanţei dintre centrele alezajelor:
a-aşezarea piesei de controlat pe măsuţa aparatului; b-vizarea succesivă a
alezajelor 1 şi 2; c-suprapunerea imaginilor pentru fiecare alezaj în parte.

 corespunzator acestei suprapuneri, la cele două şuruburi micrometrice se fac


citirile: x1-la şurubul micrometric 2 (pentru deplasări longitudinale); y1-la şurubul
micrometric 1 (pentru deplasări transversale); Milimetrii se citesc pe braţul
cilindric, iar jumătăţile de sutime pe tambur ca în Figura 5.5;
 citirile se trec în Tabelul 5.2;
 tot cu ajutorul şuruburilor micrometrice se deplasează măsuţa aparatului,
până se face suprapunerea perfectă a celor două imagini ale celuilalt alezaj O2
(Figura 5.4b); Corespunzător acestei suprapuneri, la şuruburile micrometrice se fac
citirile: x2 - la şurubul micrometric 2; y2 - la şurubul micrometric 1 şi se trec în
Tabelul 5.2;

31
Braţ cilindric Tambur gradat
(mm) (sutimi de mmm)

Figura 5.5 Exemplu de citire pe scara şurubului micrometric al microscopului:


7,215 mm

Tabelul 5.1
Diametrul exterior Diametrul diafragmei
sau interior la piese Unghiul profilului filetului
cilindrice sau
Cilindri
diametru mediu la 30 55 60
filete
0,5 - 24,8 30,1 31
1 31 19,7 24 24,5
2 34,6 15,5 19 19,5
3 21,5 13,6 16,6 17
4 19,5 12,4 15 15,5
5 18,1 11,5 14 14,4
6 17 10,8 13,2 13,5
8 15,5 9,9 12 12,3
10 14,4 9,2 11,1 11,4
12 13,5 8,7 10,5 10,7
14 12,8 8,2 10 10,3
16 12,3 7,8 9,5 9,8
18 11,6 7,5 9,1 9,4
20 11,4 7,3 8,8 9
25 10,6 6,7 8,1 8,4
30 9,9 6,3 7,7 8
40 9 5,7 7 7,2
50 8,4 5,3 6,5 6,7
60 7,9 5 6,1 6,2
80 7,2 4,5 5,6 5,7
100 6,7 4,2 5,1 5,3
32
 cu citirile efectuate se calculează distanţele O1A şi AO2 (Figura 5.4c şi 5.3):

O1A=x2-x1(mm) (5.1)
AO2=y2-y1(mm) (5.2)

 se determină distanţa L dintre centrele alezajelor cu ajutorul formulei:


L  O A2  AO 2   x  x    y  y  (5.3)
2 2
1 2 2 1 2 1

-pentru ca rezultatele măsurării să fie mai concludente se va repeta măsurarea de


cel puţin trei ori obţinându-se:

Lmed 
L med (5.4)
n

în care:
n - numărul măsurărilor.

Observaţie: Dacă distanţa dintre alezajele considerate depăşeşte valoarea de


25 mm (cursa maximă a şurubului micrometric a saniei transversale), se foloseşte o
cală sau un bloc de cale, care se montează între capătul şurubului micrometric 13 şi
suportul special de pe măsuţa transversală a microscopului, în scopul măririi cursei
şurubului micrometric.

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează mai


întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 5.2.

VI) Concluzii: Piesa se consideră bună, dacă distanţa dintre centrele


alezajelor se încadrează în limitele prescrise.

Observaţie: În acelaşi mod se poate măsura distanţa dintre centrele a două


alezaje, care au profil de o formă geometrică regulată (dreptunghi, pătrat, hexagon
etc.) la care măsurarea prin alte metode este foarte dificilă. De asemenea, prin
metoda prezentată se mai poate măsura cu uşurinţă şi distanţa dintre marginea
piesei şi centrul unui alezaj, de pe acea piesă.

33
Un alt avantaj al metodei prezentate constă în aceea că eroarea de măsurare a
distanţei dintre centrele alezajelor nu este influenţată de erorile de prelucrare ale
diametrelor alezajelor.

5.2 Controlul distanţei şi paralelismului axelor


alezajelor cu ajutorul mijloacelor universale
I) Generalităţi: Distanţa L dintre centrele O1 şi O2 ale alezajelor A1 şi A2
(Figura 5.6), se poate determina în baza uneia din relaţiile de calcul:

Figura 5.6 Schema de calcul a distanţei dintre axele alezajelor

L=x+0,5(D1+D2) (5.5)
L=y+0,5(D1+D2) (5.6)
L=0,5(x+y) (5.7)

în care:
x şi y-distanţa minimă şi respectiv maximă dintre generatoarele alezajelor A1 şi A2;
D1 şi D2-diametrele alezajelor A1 şi A2.
Cercetările efectuate arată că mai precisă este măsurarea în baza relaţiei
(5.7), întrucât intervin numai două mărimi de măsurat. Din acelaşi motiv este şi
mai rapidă.
34
Pentru ca măsurarea să fie cât mai concludentă, cotele D1, D2, x şi y se vor
determina în cele două plane de măsurare I şi II şi se vor calcula LI şi LII cu una din
relaţiile (5.5)…(5.7), apoi se determină semisuma acestora, ceea ce reprezintă
distanţa dintre axele alezajelor în planul median:

Lm = [0,5 (L1 + LII)] (5.8)

Abaterea de la paralelismul axelor se determină prin diferenţa cotelor L I şi


LII măsurată în planele de măsurare I şi II, raportată la lungimea de referinţă l:

1 (5.9)
AB1  (L I  L II )
l

Metoda de măsurare, în modul aratat, are erori de măsurare mari, cauzate de


erorile de formă macrogeometrice FMG şi micrometrică fmg, ale suprafeţelor
efective (Figura 5.7).

Figura 5.7 Influenţa erorilor de formă macro şi microgeometrică ale


suprafeţelor efective asupra preciziei de măsurare a distanţei dintre axele
alezajelor
35
Aceste erori pot fi evitate parţial sau total dacă, în procesul de control, în
locul suprafeţelor efective (reale), se vor folosi suprafeţele adiacente materializate
cu ajutorul unor dornuri de control, autocentrante.

II) Instrumente şi dispozitive de măsură folosite: şubler de exterior şi


interior, cu valoarea diviziunii de 1/50 sau 1/20 mm, sau micrometru de exterior şi
micrometru de interior cu domeniul de măsurare corespunzator mărimii cotelor de
măsurare; masă de control; prisme prelucrate în pachet (2 bucăţi); comparator cu
cadran cu valoarea diviziunii de 0,01 mm; bilă de reazem; dornuri de control
autocentrante.

III) Schema de măsurare: Conform Figurilor 5.6; 5.8 şi 5.9.

LeI'
d1 I' d2 I'

LI'
I'
I'

LII'
II' II'
d1 II' LeII'
d2 II'

Figura 5.8 Măsurarea paralelismului axelor alezajelor în planul orizontal

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 cu ajutorul şublerului sau cu un alt mijloc de măsură şi control, se măsoara
cotele D1I, D1II, D2I, D2II , xI, xII, yI, yII şi se notează în Tabelul 5.3;
 se calculează cotele LI şi LII cu ajutorul uneia din relaţiile (5.5), (5.6) sau
(5.7). (mai indicată este relaţia 5.7);
36
 se determină distanţa dintre axe în planul median, cu ajutorul relaţiei (5.8) şi
abaterea de la paralelism în planul orizontal cu relaţia (5.9);
 în scopul eliminarii erorilor cauzate de FMG şi fmg (Figura 5.7), axele
alezajelor se materializează cu ajutorul dornurilor de control cu suprafeţe conice
(Figura 5.8), sau de un alt tip;
 cu ajutorul şublerului sau micrometrului de exterior se măsoară în planele de
măsurare I’ şi II’’, distanţate la 100 mm, cotele peste dornurile introduse în alezajele
piesei de controlat (LeI') şi (LeII');
 se determină distanţa şi paralelismul axelor alezajelor în planul orizontal,
procedându-se în modul arătat, ţinându-se seama, de data aceasta, de diametrele
celor două dornuri, în planele de măsurare respective.

3 4
1

a) b)
Figura 5.9 Măsurarea paralelismului axelor alezajelor în planul vertical
a) vedere din faţă; b) vedere de sus;

 pe masa de control se aşează: prisma dublă 1 sau două prisme simple


prelucrate în pachet; reazemul 2 şi suportul 4, în care se montează comparatorul 3
(Figura 5.9);
 piesa de controlat cu dornurile introduse în alezajele respective se aşază cu
unul din dornuri pe prisma (prismele) 1, iar cu celălalt capăt se sprijină pe reazemul
2 (Figura 5.9);
 se deplasează transversal comparatorul peste dornul din dreptul reazemului şi
se tensionează la 1 – 2 rotaţii complete, după care comparatorul se reglează la zero,
corespunzator cotei maxime citite prin deplasarea peste dorn, în planul vertical I ’’
(C’’I = 0);
 se deplasează transversal comparatorul peste acelaşi dorn în planul de
măsurare II'', distanţat faţă de planul I'', de asemenea la 100 mm şi se notează

37
citirea maximă CII, care de fapt reprezintă abaterea de paralelism în planul vertical,
APlvef, a acestui dorn, faţă de dornul considerat bază de referinţă, aşezat pe prisma
(prismele) 1.

Observaţie: Prin metoda prezentată se poate controla, în mod asemănător,


distanţa şi paralelismul axei unui singur alezaj sau a mai multor alezaje în linie, în
raport cu o suprafaţă plană.

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează mai


întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 5.3.

VI) Concluzii: Piesa se consideră bună dacă distanţa dintre axele alezajelor
şi abaterea efectivă de la paralelism în planul orizontal şi în planul vertical, se
încadreaza în valorile prescrise.

38
39
40
LUCRAREA 6

CONTROLUL CONICITĂŢILOR EXTERIOARE

6.1 Controlul conicităţilor exterioare cu microscopul


prin metoda vizării directe

I) Generalităţi: La o piesă conică, conicitatea K se poate determina cu


ajutorul relaţiei:

Dd (6.1)
K
L

în care:
D şi d - diametrele piesei, măsurate în două secţiuni oarecare, mm;
L - distanţa între cele două secţiuni care conţin diametrele măsurate, mm.
În afara preciziei mărite cu care se efectuează citirile (valoarea diviziunii
0,001 mm pentru microscopul universal şi 0,01 mm pentru microscopul mare de
atelier), măsurarea elementelor D, d şi L prin această metodă prezintă şi avantajul
eliminarii erorilor, datorită neuniformităţii forţei de măsurare şi deformaţiilor ce
apar la contactul instrumentelor de măsurare cu piesa de măsurat.

2 3

Figura 6.1 Cap ocular universal


41
Microscoapele de măsurare, în cazul de faţă microscopul mare de atelier
(Figura 6.2) sunt inzestrate cu două sănii, una cu posibilitatea de deplasare în
direcţie transversală 18, utilizată în cazul de faţă pentru determinarea diametrelor D
şi d, şi una, cu posibilitatea de deplasare în direcţie longitudinală 16, utilizată în
cazul de faţă pentru determinarea distanţei L.

4
19
5
18
6
17 7
8
16
9
15 10

14
11
13 12

Figura 6.2 Microscopul mare de atelier

Dimensiunile D, d şi L se determină fiecare ca diferenţă a două citiri,


efectuate la tamburul şuruburilor micrometrice 13 şi 11 care acţionează săniile 14 şi
16 (transversală şi longitudinală).
În Figura 6.3 sunt reprezentate firele reticulare din ocularul de vizare 2 al
microscopului.

Figura 6.3 Firele reticulare


42
Pentru o mai precisă stabilire a dimensiunii L se poate folosi o cală plan
paralelă, în locul efectuării celor două citiri la tamburul şurubului micrometric 11 al
saniei longiudinale 16.

II) Aparate de măsură folosite: Microscopul universal sau microscopul


(mare sau mic) de atelier. În cazul de faţă se va descrie lucrarea pentru microscopul
mare de atelier, la care se înlocuieşte capul ocular cu capul ocular prezentat în
Figura 6.1.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 6.4.

Figura 6.4 Schema de măsurare

IV) Modul de lucru:

 Pregătirea aparatului în vederea măsurării:


 reglarea diafragmei se realizează prin rotirea dispozitivului de iluminare 8 cu
valoarea diafragmei ce se ia în funcţie de valoarea diametrului de măsurat în
secţiunea considerată (determinat prin alte mijloace mai puţin precise);
 se introduce ştecherul în priză (atenţie la tensiunea de lucru);
 se focalizează vârfurile de fixare, după cum urmează:

43
 rotind rozeta 9, se aduce coloana 4 în poziţie verticală (poziţia zero la
rozetă);
 se aduc în contact cele două vârfuri de fixare;
 prin deplasarea mesei cu ajutorul şuruburilor micrometrice 11 şi 13,
vârfurile în contact se aduc în câmpul vizual;
 rotind de rozeta 5, şurubul 6 fiind deblocat, braţul 7 al microscopului
se deplasează corespunzator în sus sau în jos, până când imaginea
vârfurilor devine cât mai clară şi se blochează braţul în această poziţie
cu ajutorul şurubului 6;
 focalizarea fină se realizează rotind corespunzător rozeta 18. Privind
în ocularele 2 şi 3 (Figura 6.1) se rotesc corespunzător monturile
acestora, până când imaginea firelor reticulare şi a scării unghiulare
devine cât mai clară cu putinţă, pentru ochiul celui care măsoară.
 aşezarea axei piesei de măsurat în axa longitudinală a aparatului sau paralele
cu acesta (condiţie absolut necesară pentru măsurarea corectă a diametrelor şi a
distanţei L) se realizează după cum urmează:
 se montează între vârfurile dispozitivului un dorn de control,
reprezentat în Figura 6.5;
 se roteşte rozeta 1 (Figura 6.1), până ce în ocularul 3 scara
longitudinală indică zero grade şi zero minute; În acest caz firul
reticular 1–1 (Figura 6.3) se află pe aceeaşi direcţie cu axa
longitudinală a aparatului–direcţia de deplsare a saniei.
 acţionând rozeta 12 se roteşte masa 15 şi odată cu vârfurile cu dornul
de control, în jurul axei verticale, până în ocularul 2 (Figura 6.1) apare
generatoarea dornului de control suprapusă peste firul reticular 1–1, la
nevoie se acţionează corespunzător şuruburile micrometrice 11 şi 13.
În acestă poziţie se blochează masa rotitoare.

Figura 6.5 Dornul de control

 Măsurarea propriu-zisă:
 se montează piesa de măsurat între vârfurile dispozitivului;

44
 se aşază cala 10 (fixată în suportul ei) cu dimensiunea L între capătul
şurubului micrometric de deplasare în direcţia longitudinală 11 şi opritorul de pe
sania 16, a aparatului;
 acţionând ambele şuruburi micrometrice de deplasare pe direcţie
longitudinală 11 şi transversală 13, se aduce o generatoare a conului în câmpul
vizual;
 rotind rozeta ocularului de vizare 1 (Figura 6.1) se suprapune firul reticular
1–1 pe generatoare;
 se citeşte pe tamburul şurubului micrometric 13 valoarea C1;
 se deplasează sania pe direcţia transversală, acţionând şurubul micrometric
13, până când în câmpul vizual apare cealaltă generatoare a conului;
 rotind rozeta ocularului de vizare 1 se suprapune firul reticular 1–1 pe
această generatoare;
 se citeşte pe tamburul micrometric 13 valoarea C2;
 se determină diametrul d din relaţia:

d=C2–C1 (mm) (6.2)

 se scoate cala 10 de dimensiune L, măsuţa 16 a aparatului deplasându-se


automat în direcţie longitudinală, exact cu această distanţă (şurubul micrometric al
saniei longitudinale nu trebuie acţionat);
 se repetă operaţiile corespunzatoare determinării diametrelor obţinându-se
valorile C3 şi C4;
 se calculează diametrul D din relaţia:

D=C4–C3 (mm) (6.3)

Cunoscând pe D, d şi L se calculează conicitatea K cu ajutorul relaţiei (6.1)


şi înclinaţia i, cu ajutorul relaţiei:

Dd (6.4)
i
2L

Se calculează unghiul conului 2 şi unghiul de înclinaţie  cu ajutorul


relaţiilor:

K (6.5)
  arctg
2

45
K (6.6)
2  2arctg
2

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurărilor: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 6.1.
VI) Concluzii: Se compară valorile măsurate cu valorile prescrise, trăgându-
se concluzii cu privire la precizia de execuţie a piesei măsurate.

Observaţie: Dacă diametrul conului în secţiune considerate depăşeşte


valoarea de 25 mm (cursa maximă a şurubului micrometric a saniei transversale),
se foloseşte o cală sau un bloc de cale, care se montează între capătul şurubului
micrometric 13 şi suportul special de pe măsuţa transversală a microscopului, în
scopul măririi cursei şurubului micrometric.

6.2 Controlul conicităţilor exterioare cu microscopul


prin metoda goniometrică
I) Generalităţi: Concitatea unei piese se poate determina în funcţie de
unghiul de înclinare , cu ajutorul formulei:

K=2tg  (6.7)

în care:
 - unghiul dintre generatoare şi axa conului sau jumatate din unghiul la vârf al
conului (Figura 6.6).

Figura 6.6 Principiul de măsurare al metodei goniometrice

46
Precizia de determinare a conicităţii va depinde nemijlocit, în acest caz, de
precizia de măsurare a unghiului.
Metoda goniometrică permite măsurarea unghiului 2, cu precizie de două
minute.
Din Figura 6.6 reiese că unghiul la vârf al conului este egal cu unghiul
format de generatoarea CD, cu o paralelă dusă la generatoarea opusă AB .
Ocularul de vizare 2 (Figura 6.1), al microscopului mare de atelier are un
sistem de fire reticulare (Figura 6.3), cu posibilitatea de rotire la 3600 în jurul
punctului central 0. Rotirea firelor reticulare cu ajutorul rozetei 1 (Figura 6.1), se
înregistrează în goniometrul 3 al aparatului, aşezat sub ocularul de vizare 2. Faţă de
ocularul de vizare considerat fix, piesa prinsă între vârfuri pe masuţa microscopului
poate executa mişcări de translaţie în planul orizontal pe două direcţii rectangulare
x–x şi y–y.
Combinând mişcarea de rotaţie a firelor reticulare cu mişcarea de translaţie a
măsuţei (respectiv a piesei de măsurat) pe direcţia y-y, se poate măsura unghiul la
vârf 2.
În Figura 6.7 se poate urmări principiul metodei.
Firul reticular 1–1 în poziţia 1, se confundă cu generatoarea AB. În
goniometrul 3 (Figura 6.1), acestei poziţii îi corespunde o anumită valoare
unghiulară 1. În poziţia 2, măsuţa microscopului cu piesa de măsurat montată pe
ea a fost deplasată pe direcţia y-y, până când firul reticular 1–1 a intersectat
generatoarea CD . Deoarece firul 1–1 nu s-a rotit, el marchează în această poziţie
dreapta  paralelă cu generatoarea AB .

Figura 6.7 Schema de măsurare

47
În consecinţă, unghiul dintre firul 1–1 şi generatoarea CD (Poz.2) este
unghiul 2 căutat. În Poz. 3, firul reticular 1–1 a fost rotit (faţă de Poz. 2) până s-a
suprapus pe generatoarea CD (descriind unghiul 2). În goniometrul 3 (Figura
6.1), acestei poziţii îi corespunde o anumită valoare unghiulară 2.
La calcularea unghiului 2, în funcţie de cele două valori unghiuare citite (1
si 2) se pot ivi două cazuri prezentate în Figura 6.8 şi Figura 6.9.

II) Aparate de măsură folosite: Microscopul universal sau microscopul


(mare sau mic) de atelier. În cazul de faţă se descrie lucrarea pentru cazul folosrii
microscopului mare de atelier.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 6.7.

Figura 6.8 Schema de calcul a Figura 6.9 Schema de calcul a


unghiului 2.(cazul I) unghiului 2.(cazul II)

IV) Modul de lucru:

 Pregătirea aparatului în vederea măsurării:


Operaţiile de pregătire a aparatului în vederea măsurării sunt identice cu cele
arătate în subcapitolul 6.1, cu observaţia că aşezarea axei piesei în axa
longitudinală a aparatului nu este absolut necesară, măsurarea prin metoda de faţă
nefiind influenţată de această aşezare.

48
 Măsurarea propriu-zisă:
 piesa de măsurat se aşează între vârfurile suportului cu vârfuri de prindere
15, (Figura 6.2) în poziţia indicată în Figura 6.7;
 cu ajutorul şurubului micrometric de deplasare pe direcţia transversală 13 fie
direct, fie utilizând cale, dacă nu permite cursa şurubului, se aduce generatoarea
AB în câmpul vizual al microscopului;
 acţionând simultan şurubul micrometric de deplasare pe direcţia transversală
13 şi rozeta 1 (Figura 6.1) de rotire a firelor reticulare, se suprapune firul reticular
1–1 peste generatoarea AB a conului;
 se citeşte în goniometrul 3 poziţia unghiulară 1 a firului reticular 1–1;
 aducând generatoarea CD în câmpul vizual al microscopului în aşa fel încât
firul reticular 1–1 să intersecteze această generatoare;
 acţionând rozeta 1 care roteşte firele reticulare în sensul arătat în Figura 6.7
(Poz. 2), se suprapune firul 1–1 peste generatoarea CD ;
 se citeşte în goniometrul 3 poziţia unghiulară 2 a firului reticular 1–1;
 se calculează unghiul 2 conform Figurilor 6.8 şi 6.9;
 se calculează conicitatea cu formula (6.7).

V) Tabelel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 6.1.

VI) Concluzii: Se compară conicitatea sau unghiul prescris cu conicitatea cu


unghiul măsurat, trăgându-se concluzii cu privire la precizia de execuţie a piesei
măsurate.

49
50
LUCRAREA 7

CONTROLUL UNGHIURILOR ŞI A
CONICITĂŢILOR EXTERIOARE ŞI INTERIOARE

7.1 Controlul unghiurilor cu raportorul mecanic şi


raportorul optic

I) Generalităţi: Raportoarele mecanice cu vernier sunt instrumentele cele


mai des folosite la măsurarea unghiurilor în atelier.

Figura 7.1 Raportoare cu vernier circular:


a – pentru unghiuri de 0-180º; b – pentru unghiuri de 0-320º

51
Raportoarele prezentate în Figura 7.1a şi b sunt dotate cu un vernier circular,
care se roteşte pe scara aparatului odată cu rigla mobilă a acestuia. Vernierul
respectiv dă posibilitatea să se citească fracţiunile de grad ale unghiului măsurat cu
o precizie de 2’ (vernierul are 30 de diviziuni).
Raportorul universal (Figura 7.2) are domeniul de măsurare cuprins între 0 şi
360 , fiind dotat cu un vernier circular cu o precizie de citire de 5’ (12
º

diviziuni/grad). Raportorul se compune din corpul 1, care este format din două
parţi: una fixă, care face corp comun cu rigla 2 şi una mobilă care se roteşte în jurul
unui ax, de care se fixează, cu ajutorul şurubului 3, rigla mobilă 4. Şurubul 5 are
rolul de a bloca poziţia celor două rigle în poziţia corespunzătoare unghiului de
măsurat.
În vizorul 6, practicat pe cadranul raportorului, se citeşte cifra
corespunzătoare zecilor de grade. Cifra unităţilor se citeşte pe cadranul gradat 7,
funcţie de poziţia acului indicator astfel: dacă cifra zecilor de grade apare în vizor
cu culoare neagră, cifra unităţilor gradelor se citeşte în sens orar iar dacă cifra
zecilor de grade apare în vizor cu culoare roşie, cifra unităţilor gradelor se citeşte în
sens antiorar.

5 6 7 4

Figura 7.2 Raportorul universal

Raportorul optic tip Zeiss (Figura 7.3) are un domeniu de măsurare cuprins
între 0º şi 360º cu o precizie de citire de 5’’. Raportorul se compune din corpul 1,
care este format din două parţi: una fixă, care face corp comun cu rigla 2 şi una
mobilă care se roteşte în jurul unui ax, de care se fixează, cu ajutorul şurubului 3,
rigla mobilă 4.
În interiorul părţii fixe a corpului 1 este montată o placă circulară de sticlă,
pe care este trasată o scară de la 0 la 360º, numerotată din 90º în 90º. Discul mobil şi
52
rigla 4, pot fi montate în poziţia de măsurare cu ajutorul pârghiei 6. Pe partea
mobilă a corpului 1 se gaseşte o lupa 5. Pe partea posterioară a părţii mobile, în
dreptul lupei, se află un orificiu prevăzut cu un filtru verde din sticlă. Prin acest
orificiu se luminează prin transparenţă scara gradată şi lupa cu ajutorul unei surse
luminoase. Citirea unghiului dintre rigle se face vizând prin lupă (imaginea scării
gradate se suprapune peste imaginea vernierului).

II) Instrumente de măsură folosite: Raportorul universal din Figura 7.2.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 7.4.

Figura 7.3 Raportorul optic ZEISS:


a–măsurare; b–citirea unghiului.

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 se montează la aparat rigla mobilă 4 adecvată;
 se roteşte mecanismul, care conţine scara gradată, împreună cu rigla 4, până
în momentul în care riglele 2 şi 4 se suprapun pe piesa de controlat (fără a avea
fanta de lumină între rigle şi piesă);
 se blochează poziţia celor două rigle cu ajutorul şurubului de blocare 5;
 se observă în vizorul 6, cifra zecilor de grade, iar pe scara gradată 7 cifra
unităţilor şi fracţiunile de grad, din 5 în 5 , citindu-se valoarea unghiului măsurat.
53
V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurărilor: Se completează
mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 7.1.

Figura 7.4 Scheme de măsurare

VI) Concluzii: Se compară valoarea măsurată a unghiului cu valorile


maxime şi minime prescrise, trăgându-se concluzii cu privire la precizia de
execuţie a piesei respective.

54
7.2 Controlul conicităţilor exterioare

7.2.1 Controlul conicităţilor exterioare cu rigla de


sinus

I) Consideraţii generale: Metoda de măsurare se bazează pe cunoscuta


teoremă a paralelelor tăiate de secantă. Dreptele paralele D1 şi D2 (Figura 7.5), sunt
tăiate de secanta D3. Dintre unghiurile egale care se formează interesează doar
unghiurile alterne interne 1 şi 2.

Figura 7.5 Principiul de măsurare cu rigla de sinus

Dacă sub rola B a riglei de sinus, pe care se află aşezată piesa de măsurat
(Figura 7.6), se introduce o cală sau un bloc de cale, astfel ca generatoarea CD să
devină paralelă cu placa de control (Figura 7.7) se observă că generatoarea CD
joacă rolul dreptei D1, placa de control rolul dreptei D2, iar generatoarea EF rolul
secantei D3. În acest caz unghiul 2 este unghiul format de placa de control, cu
suprafaţa de aşezare a riglei de sinus.
Cele două unghiuri fiind egale, aflarea unghiului conului 2 se reduce la
calcularea valorii unghiului BAG din triunghiul dreptunghic GBA, în care se
cunoaşte ipotenuza AB  L (constanta riglei de sinus) şi cateta BG=H (înaltimea
calei sau a blocului de cale introdus sub rola B a riglei de sinus):

H (7.1)
sin 2 
L

55
H (7.2)
2  arcsin
L

Figura 7.6 Conul de măsurat în Figura 7.7 Conul de măsurat în poziţie


poziţie orizontală finală

II) Instrumente şi dispozitive de măsură folosite: Riglă de sinus îngusta


sau lată (Figura 7.8). În cazul de faţă se descrie lucrarea pentru cazul folosirii riglei
de sinus de tip îngust, la care constanta riglei L=100 mm; comparatorul cu cadran,
cu valoarea diviziunii Vd=0,01 mm. Acesta poate fi înlocuit cu: microcomparator
cu Vd=0,001 mm; minimetru cu Vd=0,001 mm; suport pentru comparator; trusă de
cale plan-paralele; placă de control.

Figura 7.8 Rigla de sinus

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 7.9.

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 se aşază rigla de sinus 2 pe placa de control 1 (Figura 7.6, Figura 7.9);
 se determină valoarea teoretică a blocului de cale H T din relaţia:

HT=Lsin2T (7.3)
56
5

3 4

Figura 7.9 Schema de măsurare cu rigla de sinus

în care:
HT - înalţimea teoretică a calei sau blocului de cale, care ar asigura paralelismul
generatoarei CD cu placa de control, în cazul în care unghiul conului ar avea
valoarea 2r;
L = 100 mm - constanta riglei de sinus;
2r - unghiul teoretic (prescris).
 se formează blocul de cale 3, cu dimensiunea Hr (sau se ia cala
corespunzătoare acestei dimensiuni) şi se aşază pe placa de control, sub rola B a
riglei de sinus (Figura 7.7, Figura 7.9);
 se constată paralelismul sau neparalelismul generatoarei CD cu placa de
control;
 în acest scop se deplasează suportul comparatorului 4 pe placa de control în
lungul generatoarei CD (în cazul folosirii vârfurilor de măsurare pe suprafaţa
plană):
 dacă valorile indicate de comparatorul 5 la extremităţile generatoarei
CD sunt egale, rezultă că generatoarea este paralelă cu placa de control, unghiul
efectiv al conului (2E) este egal cu cel teoretic (r), folosit la calcularea blocului
de cale cu dimensiunea Hr şi, în consecinţă, conul a fost corect executat;
 dacă valorile inicate la cele două extremităţi sunt diferite, se modifică
blocul de cale în plus sau în minus, repetându-se după fiecare modificare operaţia
de verificare a paralelismului generatoarei cu placa de control, până când se va
obţine o anumită înalţime a blocului de cale H E, pentru care valorile indicate de
comparator la cele două extremităţi ale generatoarei CD sunt aceleaşi;
 se determină valoarea dimensiunii blocului de cale din relaţia:

57
HE=h1+h2+…+hn (7.4)

în care:
h1,h2,…,hn - dimensiunile calelor care formează blocul, mm;
Cunoscând pe L şi HE, se determină unghiul 2E din relaţia:

HE (7.5)
sin 2 
L

în care:
2E - unghiul efectiv al conului, grade.

V) Tabelel cu datele prescrise, rezultatele măsurărilor: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 7.2.

VI) Concluzii: Se compară valorile unghiulare limită prescrise (maxim şi


minim) ale conului cu valoarea efectivă 2E şi se trag concluzii în legatură cu
precizia de execuţie. Piesa cercetată se consideră bună, dacă este satisfacută
relaţia:

2r+ ai2 2E2r+as2 (7.6)

în care:
ai2 şi as2 - abaterile inferioară, respectiv superioară prescrise.

Observaţie: În cazul măsurării pieselor conice, controlul paralelismului


generatoarei piesei cu placa de control se face prin deplasarea comparatorului pe
direcţia perpendiculară pe axa piesei de măsurat. Se va reţine diviziunea de pe
cadran, corepunzatoare schimbării de sens a mişcarii acului indicator. Această
diviziune reprezintă punctul de maxim, în secţiunea considerată (în raport cu placa
de control).

58
7.2.2 Controlul conicităţilor exterioare cu role
calibrate

I) Generalităţi: În cazul unui arbore conic, determinarea unghiului de


înclinare  (Figura 7.9) se face cu ajutorul a două role calibrate utilizând relaţia:

L2  L1
tg  (7.7)
2H

Relaţia (7.7) se deduce din diferenţa a două dimensiuni măsurabile:

L1=dm +2rctg+2r=dm+2r(1+ctg);
L2=dm+2Htg+2rctg+2r=dm+2Htg+2r(1+ctg);
L 2  L1
L2-L1=2Htg; tg  .
2H

Figura 7.10 Principiul de măsurare cu role calibrate

II) Instrumente şi dispozitive de măsură folosite: Platoul de control;


dispozitivul cu role calibrate (Figura 7.11) format din două role calibrate 1 cu

59
diametrul dr fixate cu şuruburile 2 pe placuţele 3 care la rândul lor sunt articulate pe
mânerul 4.

4
3

Figura 7.11 Dispozitivul cu role calibrate

Aceste dispozitive se construiesc pe game de dimensiuni în funcţie de


diametrele minime şi maxime ale conurilor supuse măsurării. Trusa de cale plan
paralele; instrumentul pentru măsurărea cotelor L1, L2 şi H, cu valoarea diviziunii şi
dimensiunea maximă de măsurare după necesităţi.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 7.10.

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 se aşează conul de măsurat cu suprafaţa frontală pe platoul de control (Figura
7.10);
 dispozitivul cu role calibrate (Figura 7.11) se aşează pe platoul de control
astfel ca cele două role să se găsească de o parte şi de alta a conului care se
măsoară;
 se apropie rolele de con (articulaţia permiţând acest lucru) până când se
stabileşte contactul cu acesta;
 se măsoară cota peste rola L1 (în mm) cu unul din instrumentele amintite sau
cu un alt aparat adecvat;
 se alege din trusa de cale plan-paralele două cale cu aceeaşi dimensiune H,
(în funcţie de înălţimea conului supus măsurării şi de deschiderea dintre inelele
calibrate) şi se aşază de o parte şi de cealaltă a conului pe platoul de control;

60
 se aşează rolele calibrate pe calele plan-paralele şi se apropie una de alta,
până când fac contact cu conul supus măsurării;
 se măsoară cota peste role L2, mm;
 se calculează unghiul de înclinare cu relaţia (7.7).

V) Tabelel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 7.3.

VI) Concluzii: Din comparaţia unghiurilor de înclinare prescrise sau a


conicităţii prescrise cu unghiul şi respectiv conicitatea măsurată se trag concluzii cu
privire la precizia piesei controlate.

7.3 Controlul conicităţilor interioare

7.3.1 Controlul conicităţilor interioare cu discuri


calibrate

I) Consideraţii generale: În cazul unui alezaj conic determinarea unghiului


de înclinare α (Figura 7.12) se face cu ajutorul a două discuri calibrate de diametru
d1 şi d2 utilizând relaţia:

d 2  d1 (7.8)
tg 
2H

II) Instrumente şi dispozitive de măsură folosite: Platoul de control;


dispozitivul cu discuri calibrate (Figura 7.12, Figura 7.13) format din două discuri
calibrate cu diametrul dr şi d2: discul 1 solidar cu tija 2 iar discul 3 culisant pe tijă.
Poziţia relativă a discului 2 poate fi fixată cu ajutorul şurubului 4 în vederea
determinării cotei H. Tija poate fi sau nu gradată.
Aceste dispozitive se construiesc pe game de dimensiuni în funcţie de
diametrele minime şi maxime ale conurilor supuse măsurării. Trusa de cale plan

61
paralele; instrumentul pentru măsurărea cotelor d1, d2 şi H, cu valoarea diviziunii şi
dimensiunea maximă de măsurare după necesităţi.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 7.12.

Figura 7.12 Principiul de măsurare cu discuri calibrate

1 2 3 4

Figura 7.13 Dispozitivul cu discuri calibrate

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 se aşează piesa cu alezajul conic de măsurat cu suprafaţa frontală pe platoul
de control (Figura 7.12);
 se introduce dispozitivul cu discuri calibrate (Figura 7.13) în alezajul de
controlat conform schemei de măsurare din Figura 7.12;

62
 se autocentrează cele două discuri calibrate astfel încât conturul suprafeţelor
circulare inferioare a acestora să intre în contact cu suprafaţa alezajului conic
măsurat;
 se măsoară diametrele d1 şi d2 ale celor două discuri calibrate precum şi cota
H (distanţa dintre cercurile de contact ale discurilor caliubrate şi alezajul conic
măsurat);
 se calculează unghiul de înclinare cu relaţia (7.8).

V) Tabelel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 7.4.

VI) Concluzii: Din comparaţia unghiurilor de înclinare prescrise sau a


conicităţii prescrise cu unghiul şi respectiv conicitatea măsurată se trag concluzii cu
privire la precizia piesei controlate.

63
64
65
LUCRAREA 8

MĂSURAREA (CONTROLUL) FILETELOR


CILINDRICE EXTERIOARE

8.1 Măsurarea diametrelor mediu şi interior la filete


cu micrometrul pentru filete
I) Generalităţi: Măsurarea diametrului mediu d2 şi a diametrului interior d1
la filete cu ajutorul micrometrului special pentru filete (Figura 8.1), este o metoda
directă de măsurare, folosită de regulă la controlul filetelor de precizie scăzută şi la
control, în general, în timpul prelucrărilor de degroşare şi semifinisare. Controlul
în timpul prelucrărilor de finisare şi chiar de semifinisare este indicat să se facă cu
alte metode şi mijloace cum ar fi de exemplu metoda sârmelor calibrate sau metode
optice, a căror productivitate este mai scăzută, dar asigură precizia de măsurare
mult mai ridicată.

2 3 4 5 1 6 7 8
9

1 9
a)

b)
Figura 8.1 Micrometrul pentru filete (a),
cu vârfurile de măsurare respective (b)
66
Micrometrele speciale pentru filete (Figura 8.1a), spre deosebire de
micrometrele obişnuite, prezintă posibilitatea montării interschimbabile în orificiile
(alezajele) practicate în tija 5 şi nicovala 2, a vârfurilor de măsurare 3 şi 4, de formă
adecvată măsurării diametrelor d2 şi d1.
În vederea măsurării diametrului d2 vârfurile de măsurare, livrate ca accesorii
ale micrometrului respectiv, cu unghiul de profil  egal cu cel al filetului x (Figura
8.2) şi cu dimensiuni stabilite în funcţie de mărimea pasului (Tabelul 8.1).

Tabelul 8.1
Nr. Filete metrice Nr. Filete Whitwort
crt. Gama de paşi vârf Gama de paşi
[mm] [nr. paşi/ţol]
1 0,4–0,6 I 60-48
2 0,6–1 II 48-40
3 1,0–1,75 III 40-32
4 1,75–3,0 IV 32-24
5 3,0–5,0 V 24-18
6 5,0–7,5 VI 18-11
VII 11-10
VIII 10-7
IX 7-4.5
X 4,5-3

Măsurarea diametrului interior d1 se efectuează ca şi măsurarea diametrului


d2 cu deosebirea că la micrometru se montează vârful cu unghiul de profil  <x
(Figura 8.3) astfel încât contactul vârfurilor cu filetul piesei să se facă după fundul
filetului.

II) Instrumente de măsură folosite: Micrometru special pentru filete, cu


următoarele caracteristici principale: valoarea diviziunii 0,01 mm sau 0.002 mm
sau 0,005 mm; limitele de măsurare de la 0…25 mm sau 25…50 mm, ş.a.
Trusa micrometrului cu vârfurile de măsurare si cu calele pieselor de reglare
la zero a aparatului.
Suport pentru micrometru (numai în cazul controlării piesei de dimensiuni
mici).
Şubler cu cadran cu domeniul de măsurare 0…150 mm, valoarea diviziunii
0,05 mm prevăzut cu ciocuri pentru măsurarea diametrului interior la filete.

67
II) Schemele de măsurare: Conform Figurilor 8.2 şi 8.3.

III) Modul de lucru:

 Pregătirea micrometrului în vederea măsurării diametrului d2:


 din trusă, în funcţie de pasul filetului de control, se aleg vârfurile de
măsurare corespunzătoare (Tabelul 8.1) şi se montează în locaşurile respective ale
micrometrului (Figura 8.1a). Vârful prismatic 3 se montează în alezajul nicovalei
2, iar cel conic în alezajul tijei 5.

Figura 8.2 Măsurarea diametrului mediu la filete:


a–schema de măsurare a diametrului d2; b–schema reglării la zero a
micrometrelor cu limitele de măsurare 0–25mm; c–idem, pentru micrometrele
cu limitele de măsurare 25–50, 50–75 mm, etc.

 se reglează micrometrul la zero; La micrometrele care au domeniul de


măsurare 0...25 mm reglarea la zero se face pentru poziţia de contact a flancurilor
celor două vârfuri (Figura 8.2b), iar la micrometrul din domeniul de măsurare
25..50 mm; 50..75 mm etc., reglarea la zero se face fie pentru poziţia de contact a
flancurilor vârfurilor cu cele ale unei măsuri M (Figura 8.2c), fie folosind calibre
filetate, ţinându-se seama de eroarea efectivă a calibrului. În timpul reglării,
precum şi în timpul măsurării, se va folosi numai dispozitivul de limitare a forţei de

68
măsurare 8 (Figura 8.1a), în caz contrar se vor introduce erori suplimentare de
reglare şi respectiv de măsurare.

 Măsurarea propriu-zisă:
 acţionând corespunzător de dispozitivul de limitare a forţei de măsurare 8,
vârfurile de măsurare se aduc în contact cu flancurile filetului de măsurat (Figura
8.2a) şi se observă pe scara micrometrului valoarea maximă (diametrul şi nu o
coardă oarecare);
 se citeşte direct valoarea diametrului măsurat, conform indicaţiilor date în
Figura 8.4;
 în acelaşi mod, se măsoară d2 în cele trei secţiuni I, II şi III după direcţiile 1
şi 2, reciproc perpendiculare (Figura 8.2a), în scopul de a se vedea dacă după
diametrul mediu, filetul are sau nu erori de formă admisibile.

Figura 8.3 Măsurarea diametrului interior:


a–schema de măsurare a diametrului interior; b–schema de reglare a
micrometrului.

69
Principalele surse de erori la aplicarea acestui procedeu sunt: erorile
unghiului de profil la filetul respectiv şi la vârfurile de măsurare, erorile pasului,
uzura vârfurilor.
Aceste erori, conduc la contact eronat între vârfurile de măsurare şi flancurile
filetului, fapt pentru care eroarea de măsurare a acestei metode este de 0,05–0,2
mm. De aceea metoda este contraindicată la controlul diametrului d 2 la filete de
precizie ridicată, la tarozi, la calibre filetate, etc.
Reglarea la zero a micrometrului se efectuează în acelaşi mod ca şi la
micrometrele obişnuite, folosind însă, un adaos (o cală) în funcţie de grosimea a
(Figura 8.3b). Pentru măsurarea diametrului exterior se montează la micrometru
vârfurile de măsurare plane 9 (Figura 8.1).
Observaţie: Măsurarea diametrului interior d1 se face în baza schemei
prezentate în Figura 8.3 procedând în acelaşi mod ca şi în cazul măsurării
diametrului d2, cu deosebirea că, vârfurile de măsurare trebuie să facă contact cu
fundul filetului pentru a fi posibilă măsurarea diametrului d1. În lipsa vârfurilor
speciale, diametrul interior poate fi măsurat şi cu ajutorul şublerului utilizându-se
ciocurile destinate special acestui scop.

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează mai


întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 8.2.

Figura 8.4 Exemple de citire la micrometrul pentru filete


70
VI) Concluzii: Filetul se consideră bun numai dacă diametrele obţinute prin
măsurare d2ef şi d1ef se încadrează în abaterile prescrise.

8.2 Verificarea filetelor cu microscopul mic de atelier


prevăzut cu cap ocular pentru filete
I) Generalităţi: Capul ocular pentru filete denumit şi cap revolver, prezentat
în Figura 8.5 se poate monta în locul capului ocular universal la oricare tip de
microscop de măsurare. În interiorul corpului 2 se află o placă transparentă pe care
sunt trasate profilele teoretice ale filetelor metrice şi whitworth.

1
2

Figura 8.5 Cap ocular pentru filete

În Figura 8.6 este prezentat microscopul mic de atelier, echipat cu cap ocular
pentru filete 6.
În câmpul vizual al ocularului 7 (Figura 8.6) se mai vede în stânga şi o scară
unghiulară fixă (Figura 8.7) care serveşte la citirea asimetriei unghiului de profil x
faţă de o perpendiculară pe axa filetului.
Verificarea filetului prin această metodă se recomandă în cazul filetelor cu
pas mic. Ea constă în compararea imaginii profilului filetului de controlat, cu
profilul teoretic al aceluiaşi filet, trasat pe plăcuţa capului ocular (Figura 8.7).

II) Aparate de măsură folosite: Microscop mic de atelier (Figura 8.6)


având, valoarea diviziunii de 0,01 mm, cursa şuruburilor micrometrice 25 mm; cap
ocular pentru filete.

71
7 8
9
6 10

5 11
12
13
4

3 14

2 1
Figura 8.6 Microscopul mic de atelier Figura 8.7 Exemplu de măsurare a
unui filet metric cu pasul de 1,25 mm

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 8.7.

IV) Modul de lucru:

 Pregătirea aparatului în vederea măsurării:


 din Tabelul 8.1, în funcţie de diametrul piesei de controlat, se ia diametrul
diafragmei şi se roteşte dispozitivul de iluminare 13 (Figura 8.6) cu valoarea luată
din tabel;
 se introduce ştecherul în priza cu tensiunea corespunzatoare;
 se face focalizarea vârfurilor de fixare aduse uşor în contact; Această
operaţie se face deplasând corespunzător în sus sau în jos braţul 5 al microscopului,
acţionând pe rozeta 10, după ce în prealabil s-a slăbit şurubul de blocare 11, până
când imaginea vârfurilor de fixare adusă în câmpul vizual se vede cât mai clar cu
putinţă, blocându-se braţul microscopului în această poziţie.
 focalizarea fină a vârfurilor se face rotind de rozeta 4; Privind în ocularul 7,
se roteşte de montura acestui ocular până când profilele trasate pe placa mobilă se
vad cât mai clar.
 piesa curăţată cu benzină se fixează între vârfuri;
 dacă imaginea piesei nu este suficient de clară, coloana 12 a microscopului
se înclină corespunzător pe direcţia spirei, rotind de şuruburile 14.

72
 Măsurarea propriu-zisă:
 cu ajutorul şuruburilor micrometrice 1 şi 2 se deplasează corespunzător
măsuţa 3 (Figura 8.6) până când una din generatoarele piesei filetate se aduce cu
aproximaţie la jumătatea câmpului vizual (Figura 8.7);
 rotind rozeta 9 (Figura 8.6) sau rozeta 3 (Figura 8.5), în câmpul vizual al
ocularului se aduc pe rând profilele model în dreptul reperului zero (Figura 8.7)
până când se găseşte profilul model care coincide ca formă şi dimensiune cu
profilul vizat;
 în vederea încercărilor respective, acţionând de şuruburile micrometrice, se
deplasează corespunzător piesa şi se înclină după nevoie, profilul model (numai
dacă profilul filetului este asimetric) obţinându-se astfel suprapunerea perfectă a
celor două profile (Figura 8.7);
 corespunzător acestei suprapuneri se observă şi apoi se notează în tabelele
lucrării felul filetului (metric sau whitworth) şi valoarea pasului;
 pe scara unghiulară din stânga (Figura 8.7) se citeşte asimetria flancurilor
spirei faţă de o dreaptă imaginară, perpendiculară pe axa filetului.

Observaţii: Unghiul  se poate determina folosind metoda goniometrică


(vezi lucrarea 6.2).
Diametrele d, d1 şi d2 se pot determina, uilizând capul ocular universal, prin
diferenţa dintre două citiri la tamburul deplasării longitudinale.

V) Tabele cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 8.3.

VI) Concluzii: Filetul se consideră bun dacă pasul p, unghiul de profil x şi


asimetria flancurilor spirei faţă de perpendiculara pe axa filetului au valori
admisibile.

73
74
LUCRAREA 9

MĂSURAREA ABATERILOR DE FORMĂ ŞI DE


POZIŢIE

9.1 Măsurarea abaterilor de la rectilinitate şi de la


planitate
I) Generalităţi: Abaterea de la rectilinitate se defineşte ca distanţa minimă
dintre un profil adiacent şi profilul efectiv, masurată în limitele lungimii de
referinţă (de măsurat), Figura 9.1.

Figura 9.1 Abaterea de la rectilinitate

Abaterea de la planitate se consideră distanţa maximă dintre un plan adiacent


şi suprafaţa plană efectivă masurată în limitele suprafeţei de referinţă (de
măsurare), Figura 9.2.

Figura 9.2 Abaterea de la planitate


75
Abaterea de la planitate se mai poate considera ca abaterea de la rectilinitate
măsurată în orice direcţie.

II) Instrumente şi dispozitive de măsură folosite: Se va folosi o masă de


verificare, suport magnetic de comparator cu braţ articulat şi un comparator cu
cadran cu valoarea diviziunii de 0,01 mm.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 9.3.

4 3

5 1

a) b)
Figura 9.3 Măsurarea abaterilor de la rectilinitate şi planeitate
a) vedere din faţă; b) vedere de sus;

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 piesa de verificat 4 se aşază pe masa de verificat 1 prin intermediul a trei
reazime reglabile 5 (Figura 9.3);
 comparatorul cu cadran 3 se montează în braţul suportului 2;
 se consideră o reţea imaginară de drepte reciproc perpendiculare care
determină pe direcţie transversală secţiunile I, II, III, IV, V, secţiuni aproximativ
egal depărtate între ele;
 pe direcţie longitudinală se consideră dreptele 1, 2, 3, 4, şi 5 care vor
determina la intersecţia cu dreptele I, II, III ,IV, V punctele I1, I2, …,I5; II1,
II2,…II5; III1, III2, …, III5;….V1,…V5;
76
 prin reglarea corespunzătoare a celor trei reazime se aduc trei puncte
necoliniare ale suprafeţei de măsurat în acelaşi plan (comparatorul va arăta aceeaşi
ordonată ”zero” în aceste puncte); se elimină astfel abaterile de la paralelism dintre
suprafaţa de aşezare şi suprafaţa de măsurare.
 se determină ordonatele în celelalte puncte ale reţelei, datele obţinute
trecându-se în Tabelul 9.1.

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurărilor: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 9.1.

VI) Concluzii: Se compară valoarea măsurată a abaterilor de la rectilinitate


şi a abaterii de la planitate cu valorile corespunzătoare ale toleranţelor prescrise,
trăgându-se concluzii cu privire la precizia de execuţie a piesei respective.

9.2 Măsurarea bătăii radiale la roţi dinţate cilindrice şi


conice
I) Generalităţi: Bătaia radială a danturii roţilor dinţate se defineşte ca
diferenţa dintre distanţa maximă şi minimă a coardei constante la axa de rotaţie
efectivă a roţii dinţate.
Coarda constantă se defineşte ca fiind coarda care uneşte punctele de contact
ale roţii dinţate la angrenarea acesteia fără joc cu cremalieră. (Figura 9.4).

Figura 9.4 Coarda constantă

77
II) Aparate şi instrumente de măsură folosite: Aparat pentru măsurarea
bătăii radiale la roţi dinţate cilindrice şi conice (Figura 9.5), comparator cu cadran
cu valoarea diviziunii de 0,002 mm.

15

2 4 13
5 11
6
9
7
12
1 8 14

a) b)
Figura 9.5 Aparat pentru măsurarea bătăii radiale la roţi dinţate
a) vedere din faţă; b) vedere de sus;

Aparatul se compune din batiul 1 care are practicat pe el două ghidaje


reciproc perpendiculare (longitudinal 13 şi transversal 14). Pe ghidajele 13 şi 14
culisează suporţii 2, respectiv 3.
În suporţii 2 sunt vârfurile de centrare 4 pentru fixarea piesei între vârfuri. Pe
suportul 3 se află un alt suport 12 pe care se fixează comparatorul 8 şi vârful 7
pentru măsurarea bătăii radiale. Vârful 7 acţionează asupra pârghiei 9 care este în
contact direct cu vârful comparatorului 8. Manivela 11 serveşte la retragerea rapidă
a vârfului 7 dintre dinţii roţii dinţate în vederea rotirii cu un dinte a roţii.

III) Schema de măsurare: Măsurarea bătăii radiale la roţile dinţate se poate


face atât pe plinul cât şi pe golul dintelui (Figura 9.6).

Figura 9.6 Măsurarea bătăii radiale la roţile dinţate:


a) pe plinul dintelui; b) pe golul dintelui.
78
IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 se montează roata de măsurat 6 pe dornul 5 după care se aşază între vârfurile
4 ale aparatului; La verificarea în serie a mai multor roţi dinţate şi schimbarea
rapidă a acestora, aparatul este prevăzut cu maneta 15 pentru retragerea rapidă a
vârfului 4.
 se montează comparatorul 8 în suportul 12 al aparatului, la fel şi vârful de
măsurare 7;
 se aduce vârful 7 în golul dintre doi dinţi, astfel încât să vină în contact cu
cele două flancuri ale dinţilor roţii;
 se reglează comparatorul la valoarea zero;
 se retrage vârful 7 cu ajutorul manetei 11;
 se roteşte roata cu un dinte şi se aduce din nou vârful 7 în contact cu
flancurile dinţilor, citindu-se la comparator abaterea faţă de poziţia zero;
 se repetă operaţia pentru toţi dinţii roţii controlate, rezultatele trecându-se în
Tabelul 9.2.

Observaţii:
 vârful de măsurare 7 nu se alege la întâmplare, ci se ia din trusa aparatului
funcţie de modul roţii dinţate;
 măsurarea bătăii radiale se poate face atât după plinul dintelui (Figura 9.6a)
cât şi după golul acestuia (Figura 9.6b);
 aparatul folosit va măsura bătaia radială după golul dintelui (Figura 9.6b).

Figura 9.7 Diagrama bătăii radiale a danturii unei roţi dinţate

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurărilor: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 9.2.

79
VI) Concluzii: Se întocmeşte diagrama bătăii radiale a roţii dinţate (Figura
9.7) şi se compară valoarea măsurată a bătăii radiale cu toleranţa prescrisă,
trăgându-se concluzii cu privire la precizia de execuţie a piesei respective.

80
81
82
LUCRAREA 10

MĂSURAREA COTEI PESTE DINŢI CU


AJUTORUL MICROMETRULUI PENTRU ROŢI
DINŢATE

I) Generalităţi: Cota peste dinţi, ca şi grosimea dinţilor, caracterizează jocul


lateral în angrenare între flancurile neactive (Figura 10.1). Ea reprezintă distanţa
dintre două plane paralele tangente la două flancuri opuse luate peste n dinţi
(Figura 10.2) măsurată după normala comună la flancurile considerate. Se notează
cu Wn şi se mai numeşte şi lungimea normalei comune.

Rb

jmin
Figura 10.1 Jocul la angrenarea roţilor dinţate.

Numărul n de dinţi peste care se face măsuratoarea cotei W n se determină cu


relaţia:

83
z 1 (10.1)
n o

180 2

în care:
 - unghiul de angrenare, grade;
z - numărul de dinţi al roţilor dinţate.
Observaţie: Numărul de dinţi n se rotunjeşte la un număr întreg. Rotunjirea
se face la un număr în plus peste două zecimi şi în minus sub două zecimi.
Lungimea teoretică a cotei peste dinţi la roţile necorijate este dată de relaţia:

Wn=m cos2[(n – 0,5) + Z(tg  - )] (10.2)

în care m este modulul, mm.

Pentru =20o formulele (10.1) şi (10.2) devin:

z (10.3)
n  0,5
9

Wn=m[1,476(2n - 1)+0,1401 z] (10.4)

Abaterea cumulată maximă gmax a grosimii dinţilor (Figura 10.2b) se


calculează cu formula:

Wnef max  Wnef min (10.5)


g max 
cos 

La măsurarea cotei peste dinţi Wn se poate utiliza unul din aparatele:


micrometrul cu talere 3 (Figura 10.3), aparat prevăzut cu comparator cu cadran sau
calibre potcoavă fixe. Alegerea aparatului se face în funcţie de clasa de precizie, de
dimensiunile şi volumul de producţie a roţii dinţate ce se verifică.
84
Aparatele menţionate mai sus folosesc la măsurarea cotei peste dinţi
indiferent de axa roţii dinţate.

Observaţie: Pentru operativitatea calculului (considerând pe m=1 şi =20o),


numărul de dinţi n peste care se face măsurarea şi a lungimii cotei peste dinţi W n s-
a intocmit Tabelul 10.1. (tabelul este întocmit în baza formulelor 10.3 şi 10.4).
În lucrare se exemplifică măsurarea cotei peste dinţi, sau abaterilor efective
ale acestor cote la o roată dinţată la care se cunosc z, m şi  precum şi compararea
valorilor găsite prin măsurare cu valorile limită prescrise.

II) Instrumente de măsură folosite: Micrometrul pentru roţi dinţate cu


valoarea diviziunii de 0,01 mm, sau micrometrul pârghie cu valoarea diviziunii de
0,01 mm pe tamburul micrometric şi 0,002 mm pe cadranul indicatorului. Mai
poate fi folosit aparatul comparator pentru măsurarea cotei peste dinţi.

Tabelul 10.1 Valorile cotei Wn1 teoretice peste dinţi pentru  = 20o şi m =1 mm.
z n Wn1 z n Wn1 z n Wn1 z n Wn1
9 2 4,5542 32 4 10,7806 55 7 19,9591 78 9 26,4855
10 2 4,5683 33 4 10,7946 56 7 19,9732 79 9 26,4995
11 2 4,5823 34 4 10,8086 57 7 19,9872 80 9 26,2435
12 2 4,5963 35 4 10,8226 58 7 19,0012 81 9 26,2275
13 2 4,6103 36 4 10,8367 59 7 20,0152 82 10 29,1936
14 2 4,6243 37 5 13,8028 60 7 20,0292 83 10 29,2077
15 2 4,6383 38 5 13,8168 61 7 20,0432 84 10 29,2217
16 2 4,6523 39 5 13,8308 62 7 20,0572 85 10 29,2357
17 2 4,6663 40 5 13,8448 63 7 20,0712 86 10 29,2497
18 2 4,6803 41 5 13,8588 64 8 23,0373 87 10 29,2637
19 3 7,6464 42 5 13,8728 65 8 23,0513 88 10 29,2777
20 3 7,6604 43 5 13,8868 66 8 23,0653 89 10 29,2947
21 3 7,6744 44 5 13,9008 67 8 23,0793 90 10 29,3057
85
22 3 7,6884 45 5 13,9448 68 8 23,0933 91 11 32,2749
23 3 7,7025 46 6 16,8810 69 8 23,4074 92 11 32,2859
24 3 7,7165 47 6 16,8950 70 8 23,4244 93 11 32,2999
25 3 7,305 48 6 16,9090 71 8 23,4354 94 11 32,3439
26 3 7,7445 49 6 16,9230 72 8 23,4494 95 11 32,3279
27 3 7,7585 50 6 16,9370 73 9 26,4455 96 11 32,3449
28 4 10,7246 51 6 16,9510 74 9 26,4295 97 11 32,3559
29 4 10,7386 52 6 16,9650 75 9 26,4435 98 11 32,3691
30 4 10,7526 53 6 16,9790 76 9 26,4575 99 11 32,3339
31 4 10,7666 54 6 16,9930 77 9 26,4715 100 12 35,3500

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 10.

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 din Tabelul 10.1, în funcţie de numărul de dinţi ai roţii dinţate şi de unghiul
de angrenare , se alege numărul de dinţi peste care se face măsurarea n şi cota
peste dinţi Wn1 calculată pentru m=1mm şi se înscrie în Tabelul 10.2;
 se calculează cota peste dinţi la o roată cu modulul diferit de mm (m1) cu
formula:

Wn=Wn1 m (10.6)
 se verifică micrometrul, pentru a se constata dacă este sau nu reglat corect la
zero (pentru micrometre cu limita inferioară a intervalului de măsurare diferita de
zero, verificarea se face cu ajutorul calelor plan-paralele);
 marcând unul din dinţii roţii de măsurat, se iau n dinţi între suprafeţele de
măsurare ale micrometrului, astfel încat ambele suprafeţe sa se aşeze pe lăţimea
dinţilor (lungimea măsurată să fie normală la flancuri);
 se determină cota peste dinţi şi valoarea gasită se înscrie în Tabelul 10.2;

86
rd
rb

rd-raza cercului de divizare


rb-raza cercului de bază
N-normala comună

Figura 10.2 Schema de măsurare a cotei peste dinţi la roţile dinţate

1 2 3 4 5 6 7 8

Figura 10.3 Micrometru pentru roţi dinţate

 se repetă această operaţie deplasând intervalul măsurat cu câte un dinte de


atâtea ori caţi dinţi are roata dinţată (rezultatele se înscriu în Tabelul 10.2).

Observaţie: Strângerea piesei între suprafeţele de măsurare se face numai cu


ajutorul dispozitivului 8 de limitare a apăsării de măsurare. Se calculează abaterile
efective ale cotei măsurate, faţă de cota teoretică peste dinţi:

Wnef=Wnef-Wn (10.7)
87
Se calculează variaţia cotei Wn cu relaţia:

FvWr=Wnef max – Wnef min (10.8)

în care: Wnef max şi Wnef min sunt lungimile maxime şi minime efective ale cotei peste
dinţi (Tabelul 10.2).
Cu formula (10.5) se calculează abaterea cumulată a grosimii dinţilor gmax.

V) Tabel cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează mai


întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 10.2.

VI) Concluzii: Roata dinţată se consideră bună dacă abaterile măsurate se


încadreaza în valorile prescrise.
În acest scop se trasează diagrama de variaţie a cotei peste dinţi, în abscisă
trecându-se numărul dinţilor iar în ordonată abaterile efctive ale cotei peste dinţi,
Figura 10.4.

Figura 10.4 Diagrama de variaţie a cotei peste dinţi


88
Dacă diagrama astfel trasată se află în câmpul de toleranţă-piesa este bună.
Dacă diagrama se află deasupra câmpului de toleranţă piesa nu este terminată, iar
dacă diagrama se află dedesubtul câmpului de toleranţă piesa este rebut
nerecuperabil.

89
90
LUCRAREA 11

MĂSURAREA GROSIMII DINŢILOR DUPĂ


COARDA CERCULUI DE DIVIZARE CU
AJUTORUL ŞUBLERULUI SAU A
MICROMETRULUI OPTIC DE ROŢI DINŢATE

I) Generalităţi: Grosimea dinţilor după cercul de divizare notată cu sc este


definită ca lungimea arcului de cerc între două flancuri de sens diferit ale aceluiaşi
dinte (Figura 11.3). Deoarece acest cerc este dificil de măsurat, măsurarea grosimii
dinţilor se face după coarda cercului de divizare, prin asimilarea arcului cu coarda.
Măsurarea grosimii dinţilor cu şublerul pentru roţi dinţate (Figura 11.1)
precum şi cu micrometrul optic pentru roţi dinţate (Figura 11.2) se face
independent de axa roţii dinţate luând ca bază de măsurare diametrul exterior al
roţii dinţate (vârful dinţilor).

10`
8

6 6`
10 7

11

1 2 3 4 5

Figura 11.1 Şubler pentru măsurarea grosimii dinţilor la roţile dinţate

91
În vederea măsurării se calculează distanţa qd de la vârful dintelui până la
coarda cercului de divizare cu relaţia:

 z   90 0 2   
q d  m 1  1  cos x       (11.1)
 2   Z Z   

în care:
de
m-modulul, mm (la roţi dinţate necorijate m  );
Z2
Z-numărul de dinţi;
-coeficientul de corijare;
-unghiul de angrenare;
de- diametrul exterior teoretic al roţii dinţate.
1
Distanţa qd trebuie corijata cu din abaterea efectivă a diametrului exterior
2
faţă de cel teoretic, astfel încât grosimea dinţilor să fie măsurată faţă de diametrul
exterior efectiv. În acest caz distanţa efectivă va fi dată de relaţia:

d eef  d e
q ef  q d  (11.2)
2

deef-diametrul exterior teoretic al roţii dinţate;

a) b)
Figura 11.2 Micrometru optic pentru măsurarea grosimii la roţile dinţate:
a) vedere de ansamblu a aparatului; b) exemplu de citire

92
Grosimea dintelui după coarda de divizare sc se calculează cu relaţia:

 900 2 
s c  mZ sin   tg  (11.3)
 Z Z 

Observaţie: Atât qd cât şi sc la roţile necorijate se pot determina cu


formulele:

qd=q1m (11.4)

sc  sc1m (11.5)

în care:
q1; sc -valorile elementare pentru m=1 mm şi =0, care se iau din Tabelul 11.1.

Tabelul 11.1
z q1 sc1 z q1 sc1 z q1 sc1
19 1,0324 1,5690 39 1,0158 1,5704 59 1,0104 1,5706
20 1,0308 1,5692 40 1,0154 1,5704 60 1,0103 1,5706
21 1,0291 1,5693 41 1,0150 1,5704 61 1,0101 1,5706
22 1,0280 1,5694 42 1,0146 1,5704 62 1,0100 1,5706
23 1,0268 1,5695 43 1,0143 1,5704 63 1,0098 1,5706
24 1,0257 1,5696 44 1,0140 1,5705 64 1,0097 1,5706
25 1,0247 1,5697 45 1,0137 1,5705 65 1,0095 1,5706
26 1,0237 1,5698 46 1,0134 1,5705 66 1,0093 1,5706
27 1,0228 1,5689 47 1,0131 1,5705 67 1,0092 1,5706
28 1,0220 1,5699 48 1,0128 1,5705 68 1,0091 1,5706
29 1,0212 1,5700 49 1,0126 1,5705 69 1,0089 1,5706
30 1,0250 1,5701 50 1,0124 1,5705 70 1,0088 1,5706
31 1,0199 1,5701 51 1,0121 1,5705 71 1,0087 1,5707
32 1,0193 1,5702 52 1,0119 1,5706 72 1,0086 1,5707
33 1,0187 1,5702 53 1,0116 1,5706 73 1,0084 1,5707
34 1,0181 1,5702 54 1,0114 1,5706 74 1,0083 1,5707
35 1,0176 1,5703 55 1,0112 1,5706 75 1,0082 1,5707
36 1,0171 1,5703 56 1,0110 1,5706 76 1,0080 1,5707
37 1,0167 1,5703 57 1,0108 1,5706 77 1,0080 1,5707
38 1,0162 1,5703 58 1,0106 1,5706 78 1,0079 1,5707

93
Grosimea dintelui după arc, se calculează cu formula:

p m (11.6)
sa  
2 2

Asimilarea arcului cu coarda, în cazul roţilor cu z  45 dinţi, dă o eroare de


măsurare practic neglijabilă. În cazul roţilor cu z < 45 dinţi, la valoarea grosimii
dintelui găsită prin măsurare trebuie adăugată diferenţa dintre arc şi coardă:

=sa– sc (11.7)

În vederea măsurării se determină mai întâi distanţa q ef (11.2) şi apoi se


fixează cursorul vertical al aparatului la această distanţă şi se măsoară grosimea
dinţilor, aşezând cursorul 1 pe vârful dintelui (Figura 11.3).
Această metodă se foloseşte în general la măsurarea în timpul prelucrarii
roţii dinţate. În subcapitolul de faţă se descriu metodele de măsurare a grosimii
dinţilor, după coarda cercului de divizare la o roată dinţată dată (la care se cunosc:
m, Z şi unghiul de angrenare α) şi se indică concluziile cu privire la precizia roţii
din punctul de vedere al elementului măsurat.

II) Instrumente de măsură folosite: Pentru efectuarea măsurării se vor


folosi: şublerul pentru roţi dinţate cu valoarea diviziunii 0,02 mm   la scara
1
 50 
principală 5 şi 0,05 mm 
1 
 la scara 9 a riglei de înălţime l şi limitele de
 20 
măsurare, modul 1…18 mm sau 5...25 mm (Figura 11.1).
Micrometrul optic pentru roţi dinţate (Figura 11.2) cu valoarea diviziunii
0,02 mm sau 25…50 mm etc.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 11.3.

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea cu şublerul pentru roţi dinţate:


 cu micrometrul de exterior se determină diametrul exterior efectiv d eef. Din
Tabelul 11.1, în funcţie de Z se determină q1 şi sc1 şi se înscriu în Tabelul 11.2;
94
 se calculează qef şi sc aplicând pe rând formulele (11.4), (11.5), (11.2),
(11.1) şi (11.3);

Figura 11.3 Schema de măsurare a grosimii dinţilor la roţi dinţate după coarda
cercului de divizare

 se slăbesc şuruburile 10 şi 10’ şi se aduce rigleta de înalţime 1 la o cotă


apropiată de cota qef citită pe scara 9 şi vernierul cursorului 7 (Figura 11.1);
 se strânge şurubul 10 şi acţionând corespunzator de şurubul de avans fin 8, se
face potrivirea fixă a cotei qef;
 se blochează pentru această poziţie şurubul 10';
 se slăbesc şuruburile 6 şi 6’, se îndepărtează corespunzător ciocul 2 de ciocul
11 şi şublerul în poziţie de măsurare se aşază cu rigleta (cursorul) 1 pe vârful
dintelui (Figura 11.1). Apoi, suprafeţele de măsurare ale ciocurilor se aduc în
contact cu flancurile dintelui (Figura 11.3) şi se strânge şurubul în această poziţie.
 pe scara 5 şi vernierul cursorului 3, se face citirea grosimii dintelui măsurat
( sc max );
 se slăbeşte şurubul 6 şi în acelaşi mod se măsoară grosimea câtorva dinţi cât
mai uniform repartizaţi pe circumferinţa roţii dinţate (pentru măsurarile de precizie
ridicată se vor măsura toţi dinţii);
 valorile găsite prin măsurare se înscriu în Tabelul 11.2;
 se calculează abaterea efectivă a fiecărui dinte măsurat:

E cr  scef  sc (11.8)

95
V) Tabel cu date prescrise şi rezultatele măsurărilor: Se completează mai
întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 11.2.

VI) Concluzii: Roata dinţată se consideră bună dacă valoarea grosimii


dinţilor găsită prin măsurare se încadrează în limitele prescrise.
În acest scop se trasează diagrama de variaţie a cotei peste dinţi, în abscisă
trecându-se numărul dinţilor iar în ordonată abaterile efctive ale cotei peste dinţi,
Figura 10.4.

Figura 11.4 Diagrama de variaţie a grosimii dinţilor

Dacă diagrama astfel trasată se află în câmpul de toleranţă-piesa este bună.


Dacă diagrama se află deasupra câmpului de toleranţă piesa nu este terminată, iar
dacă diagrama se află dedesubtul câmpului de toleranţă piesa este rebut
nerecuperabil.

96
97
LUCRAREA 12

CONTROLUL STATISTIC AL CALITĂŢII


PIESELOR DE MAŞINI

Controlul statistic este o metodă de control înaintată care se aplică în cazul


producţiei de serie şi de masă. Face parte din grupa de control activ. Constă în:
măsurarea unor loturi de piese, luate de la locul de muncă în ordinea prelucrării, la
intervale de timp, egale; înregistrarea rezultatelor măsurării în fişe de control
standardizate (STAS 1849-72); prelucrarea rezultatelor măsurărilor (determinarea
prin calcul a unui parametru, care dă indicaţii cu privire la precizia de prelucrare–
câmpul de împrăştiere al erorilor de prelucrare, 6, sau amplitudinea erorilor, W–şi
un alt parametru care dă indicaţii cu privire la corectitudinea reglării sculei la cotă–
media ponderata, X a dimensiunilor efective–erorilor de prelucrare–sau mediana
dimensiunilor efective, M); informarea lucrătorului în legătură cu modul cum
decurge prelucrarea (precizia caracteristică şi reglarea sculei la cotă), în scopul
preîntâmpinării apariţiei rebutului.
Controlul statistic are trei funcţii mai importante:
a) Funcţia de contol activ, potrivit căreia în baza parametrilor X sau M şi

Figura 12.1 Parametrii care stau la baza controlului statistic al calităţii


98
6 sau W (Figura 12.1) se dirijează procesul de prelucrare (oprirea şi reglarea
maşinii unelte înainte sau imediat după apariţia rebutului).
În felul acesta se obţin indicaţii cu privire la tendinţa de realizare a
dimensiunilor pieselor, avertizarea lucrătorului în timp util asupra scăderii preciziei
de prelucrare şi se elimină controlul bucată cu bucată.
b) Funcţia de caracter pasiv, care permite separarea pieselor
necorespunzătoare de cele bune; ca urmare, controlul final poate fi eliminat.
c) Funcţia de cercetare a siguranţei în funcţionare a maşinilor unelte – prin
urmărirea statistică a modului cum se comportă în timp maşinile–unelte, sub
aspectul stabilităţii, preciziei şi reglării la cotă a sculei.
Tipurile de control statistic al calităţii sunt: controlul statistic pe bază de
măsurare; pe bază de verificare la corespunzător şi necorespunzător; pe bază de
defecte.
Principiile generale ale acestor tipuri de control fiind comune, aşa după cum
s-a arătat mai sus, diferind numai parametrii de control şi forma fişei de control, în
cele ce urmează vom prezenta numai controlul statistic pe bază de măsurare.

12.1 Controlul statistic pe bază de măsurare

I) Generalităţi: Fişa de control statistic pe bază de măsurare, conţine:


denumirea uzinei, atelierului, liniei tehnologice, reperului, toleranţa prescrisă t p,
1 1
producţia orară, denumirea aparatului de control şi valoarea diviziunii v div  ...
5 20
din tp; mărimea probei (n=3..11 piese); intervalul de timp dintre luarea probelor
(i=1–2 ore).
Se recomandă ca n şi i să se ia asfel încât, din totalul pieselor să se
controleze circa 5–10 %.

II) Instrumente de măsură folosite: Aparat de măsurare comparativă sau


1 1
absolută, cu valoarea diviziunii  din tp; suport pentru susţinerea aparatului
5 20
sau a pieselor de măsurat; trusă de cale plan paralele sau piese etalon.

99
III) Schema de măsurare: Vezi Lucrarea 1 şi 2.

IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 se face pregătirea aparatului în vederea măsurării, în modul arătat la
capitolele precedente;
 se iau probele de piese în modul arătat la punctul A şi se face măsurarea
propriu-zisă, în modul prezentat la capitolele anterioare, a dimensiunii luate în
studiu;
 se calculează limitele de control Lcs şi inferioară Lci, precum şi limitele
superioară şi respectiv inferioară de siguranţă Lsc şi LIS (Figura 12.1), folosindu-se
în acest scop standardele în vigoare cu privire la controlul statistic al calităţii
produselor;
 datele obţinute prin măsurare se înscriu într-un tabel de formă adecvată şi se
calculează parametrul X sau M şi parametrul 6 sau W;
 rezultatele calculului se înregistrează în fişa de control (Figura 12.1) şi se
completează rubrica – concluzia controlorului cu litera C – continuă (în cazul în
care parametrii respectivi luaţi în studiu M sau X şi W sau 6 se încadrează în
limitele de control superioară Lcs şi inferioară Lci), sau cu litera O – opreşte (în
cazul când unul sau ambii parametri luaţi în studiu depăşesc limitele L cs sau Lci),
sau cu litera A – atenţie;
 atunci când parametrii luaţi în studiu depăşesc limitele de siguranţă L cs sau
Lis, lucrătorul sau controlorul se avertizează de acest lucru;
 după intervalul de timp, stabilit, 1…2 ore, se reiau operaţiile mai sus
menţionate.

V) Tabele cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Conform Figurii


12.1.

VI) Concluzii: Procedeul de prelucrare a pieselor se consideră


corespunzător dacă precizia de prelucrare şi reglarea sculei la cotă au stabilitate
bună în timp. Adică, numărul întreruperilor pentru înlăturarea cauzei (cauzelor)
care provoacă apariţia rebutului să fie relativ mic pe durata unui schimb de lucru (1
– 2 întreruperi), în caz contrar, procedeul de prelucrare a pieselor respective nu are
stabilitate bună în timp şi nu se pretează la aplicarea controlului statistic.

100
De aceea, premergător aplicării controlului statistic se impune să se
determine experimental parametrii X sau M şi  sau W. Dintre aceşti parametri,
X şi  conduc la estimarea mai precisă a reglajului şi respectiv a preciziei
caracteristice a procedeului de prelucrare, însă calculele sunt mai laborioase decât
în cazul celorlalţi parametri.
Mediana M la o serie de valori ordonate crescător sau descrescător este
valoarea care ocupă poziţia centrală. De exemplu, în cazul valorilor: 65, 62, 60,
59 şi 57 m, M = 60 vm.

12.2. Determinarea curbei de distribuţie a


dimensiunilor unui lot de piese prelucrate cu scula
reglată la cotă

I) Generalităţi: Curba de distribuţie a dimensiunilor efective (a erorilor de


prelucrare) precum şi parametrii principali ai distribuţiei se determină prin
prelucrarea statistică a rezultatelor măsurării unui lot de 100 – 300 piese identice,
prelucrate în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi reglare a sculei la cotă. Aceste condiţii
se vor lua ca şi cele prevăzute în procesul tehnologic al pieselor, asupra cărora se
va aplica controlul statistic al calităţii.
În scopul unei mai uşoare înţelegeri, expunerea lucrării se va face pentru un
caz concret şi anume – prelucrarea unor bolţuri. (Figura12.2).

Figura 12.2 Piesa de măsurare

II) Instrumente de măsură folosite: Vezi subcapitolul 12.1.

III) Schema de măsurare: Conform Figurii 12.3.

101
IV) Modul de lucru:

 Măsurarea propriu-zisă:
 se face pregătirea aparatului în vederea măsurării;
 se liniază un tabel cu zece linii şi zece coloane (Tabelul 12.1);
 cu micrometrul, aparatul Abbe, sau cu un aparat de măsurare comparativă
(oprimetru, ortotest etc.) se măsoară diametrele (abaterile) fiecărei piese din lotul
considerat;

 valorile găsite se notează în ordinea măsurării, în Tabelul 12.1. Abaterile


efective se vor nota în m, iar dimensiunile efective în mm. În Tabelul 12.1 se
observă şi se notează defmin; defmax; sau aefmin; aefmax.

a) b)
Figura 12.3 Schema de măsurare
a) vedere din faţă; b) vedere laterală;

 valorile razleţe în proporţie de circa 1 – 2 % nu se vor lua în consideraţie, ca


fiind nesemnificative;
 se calculează amplitudinea W a dimensiunilor sau a abaterilor efective:

W=defmax – defmin sau W=aefmax – aefmin (12.1)

102
 amplitudinea W se împarte în intervale de dimensiuni; Numărul de intervale
I, 5  I  17, mărimea intervalului fiind de 2 –5 m.
 se întocmeşte Tabelul 12.2 cu un număr de linii egal cu numărul intervalelor
de dimensiuni;
 se completează în ordine coloanele 1, 2 şi 3 (Tabelul 12.2);
 se descarcă valorile din Tabelul 12.1 în Tabelul 12.2 (coloana 4), pentru
fiecare valoare trasându-se în coloana 4 câte o liniuţă verticală în dreptul
intervalului în care se încadrează;
 se numară liniuţele din dreptul fiecărui interval de dimensiuni şi se determină
frecvenţa ni (coloana 5) şi se completează şi celelalte coloane (6…10);
 se reprezintă grafic diagrama distribuţiei empirice (poligonul frecvenţelor),
procedându-se astfel: pentru fiecare interval de dimensiuni (conform Tabelului
12.2) se iau în abscisă valorile Xi iar în ordonată valorile frecvenţelor ni şi se unesc
punctele obţinute pentru fiecare pereche de valori (X i,ni) construindu-se astfel
poligonul frecvenţelor (Figura 12.4);

Tabelul 12.1

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

103
 se calculează sumele pentru coloanele 5, 6, 7, 8 şi 10 ale Tabelului 12.2;
 folosind datele din Tabelul 12.2, se calculează parametrii distribuţiei
dimensiunilor:
a) media ponderată a dimensiunilor:

X   Xi
ni

X n i i

N N (12.2)

b) abaterea medie pătratică:

 X 
2
 X ni
 X 
2 ni
 X  (12.3)
i
i
N N

Tabelul 12.2

Interval de Media Frecventa x i  ni xi  x


dimensiuni inter. Pusa in Notata

(xi-x)2ni
(xi-x)ni

(xi-x)2
Peste La xi evidenta cifric
prin ni
liniute
verticale
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

· · · · · · · · · ·
· · · · · · · · · ·
· · · · · · · · · ·

=… =.. =... =… =... =…

104
Figura 12.4 Poligonul frecvenţelor

 se calculează 6, câmpul de împrăştiere, denumit şi precizia caracteristică a


maşinii-unelte; X -3 şi X +3 şi apoi valorile găsite pentru: X ; X -3 şi X + 3
se reprezintă la o scară convenabilă pe axa absciselor şi se trasează curba de
distribuţie, frecvenţele apreciindu-se în mod aproximativ (Figura 12.5); Curba
trasată în acest fel caracterizează modul cum s-a făcut prelucrarea.
 pentru a vedea dacă prelucrarea satisface cota prescrisă, pe abscisă se
reprezintă la aceeaşi scară şi mărimile prescrise în desenul de execuţie: dmin, dmax,
dmed si tp.

Figura 12.5 Curba teoretică a distribuţiei normale


105
Porţiunile de curbă care depăşesc diametrele limită prescrise (toleranţa
prescrisă tp) reprezintă procentul de rebut (ariile A’ şi A’’, Figura 12.5), rebutul
putând proveni din două cauze:
a) când 6 > t, maşina-unealtă nu are precizia corespunzătoare;
b) când X  d med , reglarea sculei la cotă nu s-a făcut corect.

Observaţie: Ţinând seama de faptul că în timpul prelucrării scula se uzează,


prelucrarea se va considera corespunzătoare (în cazul arborilor) dacă:

X  d min  3  r (12.4)

(cazul II, (Figura 12.6)) în care:


r -este eroarea de reglare r   K , K  1  2 .
În Figura 12.6 s-a notat:
TI -durata reglării când X  d med
'

TII -durata reglării când reglarea se face la cota calculată cu relaţia (12.4).
În cazul II productivitatea muncii creşte cu aproximativ 20-30 % faţă de
cazul I.
-se calculează procentul de rebut, procedând în modul descris pentru cazul din
Figura 12.4;

Figura 12.6 Schema determinării cotei de reglare optimă a sculei

-ştiind că aria curbei întregi reprezintă probabilitatea 1 (100%) probabilităţile de


rebut se vor calcula:

106
P  x  d max   A ' 
1
din curba – A1=0,5 – A1 (12.5)
2

P  x  d MIN   A '' 
1
din curba – A2=0,5 – A2 (12.6)
2

d max
1
d max

x 2A1
dX A1 (12.7)
A1   y  dx 
2
 e 2 2


x x

Făcând schimbarea de variabilă:

X A1 d max  X (12.8)
z A1  
 

în care:
XA1 – abscisa suprafeţei A1 (Figura 12.4);
XA2 – abscisa suprafeţei A2.
Aria A1 devine A1=(ZA1), a cărei valoare se ia din Tabelul 12.3 în funcţie
de valoarea lui ZA1.
În mod similar se calculează:

X A2 X  d min (12.9)
Z A2  
 

iar din acelaşi tabel se determină A2=(ZA2).


-valorile găsite pentru A1 şi A2 se introduc în relaţiile (12.5) şi (12.6), (dacă este
cazul) şi se calculează probabilităţile de rebut.
-se propun măsuri pentru a se evita obţinerea rebuturilor – calcularea cotei de
reglare cu relaţia (12.4) şi efectuarea reglării la cota determinată sau schimbarea
maşinii – unelte cu o altă maşina cu precizie mai bună.

V) Tabele cu datele prescrise şi rezultatele măsurării: Se completează


mai întâi datele prescrise şi apoi rezultatele măsurătorilor în Tabelul 12.3.

Tabelul 12.3
Date prescrise Date obtinute prin măsurare
dmin dmax ai as def min def max aef min aef max w  6
[mm] [mm] [m] [m] [mm] [mm] [m] [m]

107
V) Concluzii: Procedeul de prelucrare analizat se consideră corespunzător
scopului, dacă 6  tp şi dacă X are stablitate bună în timp. În caz contrar,
procedeul de prelucrare nu corespunde scopului şi totodată nu se poate aplica
controlul statistic al pieselor respective.

În vederea eliminării acestor dezavantaje, se propune un dispozitiv de măsură având în


componenţă un traductor prevăzut cu un senzor inductiv diferenţial, cuplat la un sistem de calcul
(PC) prin intermediul unui amplificator -adaptor, convertor analog – digital şi a unui
microcontroler. În sistemul de calcul PC este instalat un soft specializat ce permite analiza
statistică a datelor.
Avantajele utilizării acestui dispozitiv sunt următoarele:

 precizie ridicată;
 sensibilitate ridicată;
 stabilitate ridicată la variaţii ale temperaturii ambiante;

108
 introducerea datelor direct în calculator permite afişarea, prelucrarea şi stocarea
acestora;
 utilizarea softului specializat „Quick Statistica” aflat în dotarea laboratorului de
„Toleranţe şi control tehnic”;
 productivitate mare;
 timpul alocat unei măsurători relativ scăzut;
 erori mici;
 accesul la date se face uşor;
 etc.

Partea mecanică a dispozitivului de măsură va fi concepută în scopul prinderii şi ghidării


senzorului, precum şi a realizării măsurătorilor. Astfel se va concepe şi realiza un dispozitiv
format din următoarele elemente constructive:
A. Placă de bază a dispozitivului;
B. Masă pentru efectuarea măsurătorilor;
C. Mecanism pentru fixarea şi ghidarea senzorului.
În figura 3.1.1 este prezentată schematic partea mecanică a dispozitivului de măsură.

Figura 3.1.1. Partea mecanică a dispozitivului de măsură (A - Placă de bază a


dispozitivului; B - Masă pentru efectuarea măsurătorilor; C - Mecanism pentru
fixarea şi ghidarea senzorului).

109
110