STUDIUL PROCEDEULUI DE PRELUCRARE PRIN

VIBRONETEZIRE (SUPERFINISARE)

1. Scopul lucrării

Studiul schemelor de aşchiere la vibronetezire, identificarea mişcărilor necesare şi

posibilităţile de reglare pe dispozitivul existent în laborator.
Evidenţierea influenţei principalilor parametri ai procesului de prelucrare prin
vibronetezire asupra rugozităţii suprafeţei prelucrate.
Stabilirea sculei abrazive şi a parametrilor regimului de aşchiere pentru realizarea prin
vibronetezire a suprafeţei cilindrice exterioare şi executarea acestei prelucrări.

2. Consideraţii teoretice

Prelucrarea prin vibronetezire se aplicǎ pentru obţinerea unor suprafeţe exterioare cu

calitate foarte bunǎ, permiţând obţinerea unor rugozităţi Ra = 0,1…0,025 [µm]. Procedeul se
recomandǎ pentru reducerea rugozităţii suprafeţelor sub 0,2 µm, pentru îndepărtarea stratului
superficial cu defecte obţinut la operaţiile precedente si, mai ales, pentru mărirea suprafeţei
portante (mărimea suprafeţei portante după vibronetezire fiind net superioarǎ celei obţinutǎ prin
rectificare, fig.1).

a- după rectificare; b- după vibronetezire

Fig.1. Suprafaţa portantǎ (de contact) :

Prin vibronetezire se pot prelucra suprafeţe cilindrice, conice, toroidale, care pot fi scurte
sau lungi, cu condiţia ca suprafaţa de vibronetezire sǎ îndeplinească anumite cerinţe, privind
rugozitatea si adaosul de prelucrare.
Pentru stabilirea sculei de vibronetezire trebuie parcurse următoarele etape principale:
- stabilirea materialului abraziv;
- stabilirea granulaţiei particulelor abrazive;
- stabilirea formei, dimensiunilor şi numărul barelor abrazive.
Pentru vibronetezirea pieselor din oţel se recomandǎ utilizarea barelor din
electrocorindon alb şi carburǎ din siliciu verde, cu liant ceramic, iar în cazul aliajelor dure şi
extradure sunt necesare bare din diamant.

1
 Granulaţia particulelor abrazive ale acestor bare şi numărul etapelor de vibronetezire se
adoptǎ în funcţie de rugozitatea suprafeţei de prelucrat şi de rugozitatea ce dorim sǎ o obţinem
după vibronetezire (tabelul 1).

Etapele vibronetezirii unei suprafeţe şi granulaţia particulelor barelor abrazive Tabelul 1

Rugozitatea Rugozitatea suprafeţei vibronetezite
suprafeţei de Ra m 
prelucrat 0,1 0,05 0,025
Ra m  Etapa Granulaţie Etapa Granulaţie Etapa Granulaţie
I M14;
0,8 I M20; M14 - -
II M7
I M14; M10
0,4 I M14; M10 I M10; M7 II M7; M5
III M1
M7; M5;
0,2 - - - - I
M1

Numărul barelor de vibronetezit se adoptǎ în funcţie de diametrul suprafeţei de prelucrat

(tabelul 2), iar lăţimea b a barei abrazive se calculează cu relaţia:

b = k·d [mm] (1)

în care k este un coeficient care depinde de diametrul d al suprafeţei de prelucrat ( tabelul 2).

Numărul barelor abrazive şi valorile coeficientului k Tabelul 2

Diametrul suprafeţei vibronetezite
d mm
3…10 10…40 40…60 60…100 100…150 150
Nr. barelor 1 1 1 2 2-3 3-4
Coeficientul k 0,7-0,6 0,6-0,5 0,5-0,4 0,4-0,25 0,25-0,15 0,15

Schema de aşchiere prin vibronetezire a unei piese cilindrice este prezentată în figura 2.

Fig.2. Schema de vibronetezire a unei suprafeţe cilindrice

2
 Vibronetezirea se face sub jet de lichid de răcire-ungere, cel mai utilizat fiind amestecul
format din petrol ( 80...90% ) si ulei pentru turbina ( 20...10%).
Presiunea specificǎ p trebuie sa fie cuprinsa intre 1...4 daN /cm2, depinzând de materialul
de prelucrat şi de granulaţia particulelor abrazive.
Cercetările experimentale privind influenţa oscilaţiilor longitudinale ale barei abrazive
asupra adaosului de prelucrare îndepărtat în unitatea de timp, rugozităţii suprafeţei prelucrate şi
uzurii relative a sculei au condus la concluzia ca aceste oscilaţii trebuie să aibe:
- frecvenţa f = 1500...25000 cd/min
- cursa H = 2...6 mm.
Prin urmare, viteza acestei miscǎri oscilatorii, care se calculeazǎ cu relaţia:

Vf = (2· H· f )/1000 [m/min]. (2)

trebuie sǎ aibǎ valoarea Vf = 6...15 m/min.

Viteza Vp a piesei de prelucrat se recomandǎ a fi Vp = (2...4) Vf la începutul ciclului de
lucru, pentru îndepărtarea adaosului de prelucrare şi Vp = (8...16) Vf la sfârşitul ciclului de lucru,
pentru a obţine o rugozitate minimǎ.
Prelucrarea prin vibronetezire se poate executa pentru o gamă largă de piese (fig.3 şi 4)
pe maşini unelte speciale (de exemplu, vibronetezirea fusurilor paliere si manetoane ale arborilor
cotiţi), în cazul producţiei de serie mare şi masǎ sau pe maşini-unelte universale (strunguri,etc.)
prevǎzute cu dispozitive de vibronetezit, atât la producţia de unicate şi serie micǎ, cât şi la
producţia de serie mijlocie sau mare.

Fig.3. Piese care se pot prelucra prin vibronetezire

3
 Fig. 4. Scheme de aşchiere ale procesului de vibronetezire
Problema care se pune la construcţia dispozitivelor de vibronetezit adaptabile pe strung,
este legatǎ de obţinerea mişcǎrii alternative la capul de vibronetezire (fig.5).

Fig.5. Schema unui cap de vibronetezit

3. Desfǎşurarea lucrǎrii şi mijloacele de lucru

În cadrul lucrǎrii se vor folosi:

- Strung normal SN320;
- Dispozitiv de vibronetezit cu acţionare mecanicǎ (camă-tachet) ;
- Piese de prelucrat;
- Rugozimetru TR 200

Dispozitivul poate asigura douǎ frecvenţe de oscilaţie, iar montarea lui se face pe sania
transversalǎ a strungului normal.
4
 Schema cinematică a dispozitivului de vibronetezire este prezentată în figura 6, unde, de
la un motor electric Me, mişcarea de rotaţie se transmite către cutia de viteze cu două trepte Cv
prin transmisia prin curele trapezoidale TcI. Mişcarea se transmite mai departe de la cutia de
viteze, cu ajutorul transmisiei prin curele trapezoidale TcII la cama C. Cama având o mişcare de
rotaţie antrenează tachetul T făcându-l să oscileze împreună cu barele abrazive Ba pe
semifabricatul Sf. Prin stabilirea poziţiei relative a tachetului faţă de axa de rotaţie a camei, se
poate regla mărimea cursei H iar frecvenţa de oscilaţie f , prin modificarea turaţiei la ieşirea din
cutia de viteze.

Cv

Fig. 6. Schema cinematică a dispozitivului de vibronetezire

Fig. 7. Dispozitivul în timpul procesului de vibronetezire

5
 4. Stabilirea sculei abrazive şi a parametrilor regimului de aşchiere

Pentru stabilirea materialului abraziv al sculei, a granulaţiei particulelor abrazive, a

dimensiunilor şi a numǎrului barelor abrazive, se au in vedere recomandǎrile din tabelele 1 si 2
relatia (1) şi recomandările de mai jos.

Pentru stabilirea parametrilor regimului de aşchiere: presiunea specificǎ p, viteza mişcǎrii

alternative Vf, cursa mişcǎrii alternative H, viteza miscǎrii de rotaţie a piesei Vp şi a timpului de
prelucrare, se au în vedere recomandǎrile de la „Consideraţii teoretice”.
La prelucrarea pieselor lungi trebuie determinată şi valoarea avansului, deoarece şi
acestea influenţează rezultatul procesului de vibronetezire. La prima vedere, un avans mare dă o
productivitate mai mare, dar ajunge la un timp unitar mai mic pentru vibronetezirea unei unităţi
de suprafaţă. S-a demonstrat experimental că valoarea optimă a avansului este în jur de 0,13
mm/rot.

5. Interpretarea rezultatelor şi concluzii

Se vor prelucra prin vibronetezire diferite piese cu regimuri diferite de aşchiere şi se vor
măsura rugozităţile obţinute.
Pe baza rezultatelor experimentale, se vor trasa diagramele de dependenţă a rugozitǎţii
suprafeţei vibronetezite în funcţie de fiecare parametru variabil considerat şi se vor interpreta
aceste rezultate.