CAP.

VIII – DEPOZITE DE REZIDUURI

 SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR

 = INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEMĂ DE REFLECŢIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL SAU

SECŢIUNE

1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaţionale
4. Timpul necesar studiului capitolului
5. Dezvoltarea temei
6. Bibliografie selectivă
7. Temă de reflecţie
8. Modele de teste
9. Răspunsuri şi comentarii la teste
 Cuprins

 Definitie, clasificare
 Solutii alternative de etansare
 Tehnologii similare din strainatate
 Tehnologii similare din tara
 Calculul de stabilitate al taluzurilor la depozitele de reziduuri
 Principalele caracteristici ale materialelor geosintetice
 Sistemul de etansare – drenaj
 Cerinte privind impermeabilizarea depozitelor
 Punerea in opera a materialelor geosintetice

 Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind toate

categoriile de depozite de reziduuri si mai ales tehnologiile moderne de
executie bazate pe utilizarea materialelor geosintetice.
 Obiective operaţionale: Însuşirea metodelor de calcul privind
dimensionarea infrastructurii si suprastructurii depozitelor de reziduuri,
insusirea metodelor de calcul cu privire la stabilitatea taluzurilor atat la
infrastructura cat si la infrastructura depozitelor de reziduuri. Insusirea
tehnologiilor de executie a impermeabilizarii depozitelor de reziduuri ,
pentru toate categoriile depozite de reziduuri.

= 8 ore
 CAP. VIII – Depozite de reziduuri

Definitie, clasificare

Depozidtele de reziduuri sunt constructii speciale, realizate cu ajutorul tehnologiilor speciale

 si a materialelor noi aparute in domeniul constructiilor, in vedere depozitarii conforme a tuturor
Definitie, formelor de reziduuri solide.
clasificare
Clasificarea depozitelor de reziduuri , se face in functie de categoria de desuri care se
depoziteaza conform si anume:
1. Depozite pentru depozitarea reziduurilor menajere, provenite din sectorul casnic sau din
sectoare similare, mica si marea industrie, - sectorul public sau administrativ, comert, etc.
2. Depozite pentru depozitarea reziduurilor stradale, specifice cailor de circulatie publica,
provenite din activitatea cotidiana a populatiei, din spatiile verzi, din depunerea
substantelor solide din atmosfera.
3. Depozite pentru depozitarea reziduurilor voluminoase, provenite din demolarea sau
construirea de obiective industriale sau civile, sau de alte proveniente care,
datorita dimensiunilor lor nu pot fi preluate cu sistemele obisnuite de precolectare sau colectare,
ci necesita o tratare diferentiata.
4. Depozite pentru depozitarea reziduurilor industriale, provenite din desfasurarea proceselor
tehnologice si care sunt de diferite naturi functie de specificul unitatii industriale. Cele mai mari
cantitati de deseuri industriale provin din activitatile miniere.
5. Depozite pentru depozitarea reziduurilor agricole, provenite de la unitatile agricole si
 zootehnice sub forma de gunoi de grajd, dejectii animaliere, deseuri animaliere de la abatoare si
din industria carnii, deseuri vegetale de la fabricile de zahar, ulei, etc.
Definitie,
clasificare 6. Depozite pentru depozitarea reziduurilor periculoase precum cele: toxice, inflamabile,
explozive, radioactive, infectioase, spitalicesti sau de alta natura, care prezinta direct sau indirect
pericol pentru lumea vie.
7. Depozite pentru depozitarea reziduurilor nepericuloase sunt cele care nu se descompun in
elemente periculoase care sa afecteze viata omului, dar se acumuleaza in cantitati uriase afectand
intr-un fel sau altui mediul.
 Depozitarea deșeurilor municipale este permisă numai în depozite amenajate conform
legislației și normelor tehnice în vigoare și numai după obținerea acordurilor, avizelor și
autorizațiilor prevăzute de legislație.
Amplasarea și înființarea unui depozit de deșeuri, precum și a altor instalații de eliminare se
fac ținând seama de prevederile Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și ale Planului
național de gestionare a deșeurilor, precum și de planurile de gestionare a deșeurilor la nivel
regional, județean sau al municipiului București, după caz, cu luarea în considerare a oricărei
modificări sau completări ulterioare.
Depozitele de deșeuri, precum și alte instalații de eliminare se înființează sub controlul,
conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice ale unităților administrativ-
teritoriale ori asociațiilor de dezvoltare intercomunitară. Consiliile locale, consiliile județene,
Consiliul General al Municipiului București, precum și asociațiile de dezvoltare intercomunitară
iau măsurile necesare pentru construirea acestor instalații numai pe terenurile aparținând
domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale.
Depozitele de deșeuri și instalațiile de eliminare a deșeurilor trebuie înființate, proiectate,
construite și administrate astfel încât să se realizeze condiții de împiedicare a eliminării și
diseminării poluanților în mediul natural: sol, ape de suprafață, ape subterane, aer sau în mediul
urban.
La înființarea depozitelor de deșeuri se va ține cont de:
a) distanțele de la perimetrul depozitului de deșeuri la zonele de locuit și de agrement, cursuri de
apă, ape stătătoare și la alte zone rurale sau urbane;
b) existența unor ape subterane, de coastă sau zone naturale protejate în regiune;
c) condițiile geologice și hidrogeologice din zona respectivă;
d) riscul producerii de inundații, tasări, alunecări de teren sau avalanșe;

e) protecția naturii și a patrimoniului cultural din regiune.
Amplasarea La proiectarea și realizarea depozitului de deșeuri se vor avea în vedere condițiile
depozitelor de
reziduuri meteorologice, luându-se măsurile adecvate pentru:
a) controlul apei provenite din precipitații care intră pe teritoriul depozitului;
b) evitarea pătrunderii apei de suprafață și/sau a apelor subterane în deșeurile depozitate;
 c) colectarea apei contaminate și a levigatului, dacă în urma unei evaluări bazate pe analizarea
amplasamentului depozitului și a deșeurilor care urmează să fie depozitate se stabilește că
acestea prezintă un pericol potențial pentru mediu;
d) tratarea apei contaminate și a levigatului colectat din depozit conform standardelor adecvate
necesare pentru evacuarea acestora. Această prevedere nu se aplică depozitelor pentru deșeuri
inerte.
La depozitare vor fi îndeplinite următoarele condiții:
a) prevederea și respectarea metodelor și tehnicilor adecvate de acoperire și asigurare a
deșeurilor; acoperirea și asigurarea se fac zilnic;
b) în cursul operațiunilor de depozitare, autovehiculele de transport al deșeurilor vor circula
numai pe drumurile amenajate interioare ale depozitului. Dacă accesul autovehiculelor de
transport pe suprafața deșeurilor nu poate fi evitat în mod temporar, se asigură condiții de spălare
și dezinfectare a exteriorului autovehiculelor la ieșirea din depozit;
c) pe perioada exploatării depozitului se aplică măsuri de combatere a insectelor și rozătoarelor
prin dezinsecție și deratizare;
d) organizarea depozitului va asigura protecția sănătății populației în general, protecția sănătății
personalului și protecția mediului; se acordă atenție deosebită împrejmuirii și perdelelor de
protecție
Depozitarea deșeurilor se face exclusiv în depozitele amplasate, construite, exploatate și
monitorizate, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 349/2005, cu modificările și
completările ulterioare, și a celorlalte acte în vigoare, subsecvente acesteia.
Proiectarea, construirea, exploatarea, monitorizarea și închiderea depozitelor de reziduuri,
vor respecta prevederile HG 379/2005 privind depozitarea deșeurilor, cele ale ” Normativului
tehnic privind depozitarea deșeurilor ” aprobat prin OG 759/2004, cele ale ”Ghidului privind
proiectarea depozitelor de deșeuri cu materiale geosintetice GP 104-04” cât și cele ale
reglementărilor conexe.
Etanșarea multistrat a depozitelor de reziduuri industriale, este formată din :

 - Bariera naturală/construită din argilă compactată ;

- Geomembrană HDPE netedă sau rugoasă pe fundul cuvetei și taluzurile interioare ale
Etansarea
depozitelor de digurile perimetrale ;
reziduuri - Strat de protecție contra poansonării ( din geotextile nețesute ) ;
 - Strat de drenare din pietriș sau geocompozite de drenaj ( având și funcții de filtrare și
separare a straturilor ) ;
- Strat filtrant ( nisip sau geotexil );

Sistemul de drenare și evacuare a levigatului este format din :

- Conducte de drenaj și colectare la baza cuvetei ;
- Cămine pentru controlul scurgerii levigatului și puțuri de drenaj;
- Stație de pompare a levigatului ;
- Conductă de evacuare a levigatului.
Monitorizarea calității apei freatice, se realizează prin puțuri, care se amplaseaza in zona
perimetrala depozitului de reziduuri.

Solutii alternative de etanșare

În funcție de calitatea și cantitatea materialelor disponibile pe plan local, dar și de

performanțele și capacitatea firmelor selectate pentru executarea amenajării depozitului, pot fi
luate în considerare – în măsura în care se dovedesc mai economice, următoarele sisteme
alternative de etanșare a bazei depozitului.
1) Realizarea unui strat suport de argilă compactată care să satisfacă cerințele legale prevăzute
de Actele Normative (grosime – minim 1,0 m, permeabilitate conf. STAS 1913/12/1988 – 10-
9
m/s, etc.) permite înlocuirea stratului de compozit geobentonic cu un strat de geotextil țesut
sau nețesut.
2) Cele trei straturi independente care se instalează deasupra stratului suport de argilă
compactată (geocompozit bentonitic, geomembrană, geotextil de protecție) pot fi înlocuite cu
un stratr unic de geocompozit bentonitic, care încorporează :

 a. Geotextil suport țesut din polipropilenă ;

b. Geomembrană din PEHD de 2 mm grosime ;
Etansarea c. Strat de bentonită sub formă de pulbere sau granule ;
depozitelor de
reziduuri d. Strat de acoperire din geotextil nețesut din polipropilenă.
3) Stratul de drenaj montat pe taluzuri – constituit din pietriș de râu, 16 - 32 mm și grosime
variabilă ( 20 – 50 cm) poate fi înlocuit cu un strat de geocompozit de drenaj ( geotextil +
georețea drenaj) în condițiile menținerii performanțelor scontate prin proiect.
 4) Stratul filtrant, de separare și mărire a capacității portante, constituit conform proiectului de
geotextil, strat de nisip, geogrilă și balast încleștat poate fi suplinit de către orice alt sistem
care să asigure funcțiile straturilor respective (filtrare/separare, acces mijloace mecanizate
pentru descărcare, împrăștiere, compactare deșeuri).
Funcția de protecție a geosinteticelor în cazul accesului mijloacelor mecanizate poate fi
asigurată numai pe o zonă limitată a depozitului, în acest caz descărcarea și respectiv
împrăștierea făcându-se prin ”înaintare” pe stratul de deșeuri descărcat. Această situație
comportă însă riscul expunerii pe timp îndelungat a stratului de separare (geotextil) având în
vedere ritmul lent de descărcare a deșeurilor.

Tehnologii similare din străinătate

În Germania au fost realizate o multitudine de sisteme de etanșare a depozitelor. În afară

de câteva cazuri, geosinteticele au aplicabilitate largă. În capitolul de față se dau exemple de
diferite construcții realizate în Germania.
Sistemul de etanșare al unui depozit previne sau minimizează atât infiltrarea apei în
corpul depozitului cât și scăpările necontrolate de gaze din depozit.

 Respectarea ”TA Siedlungsabfall” este obligatorie pentru construcția și folosirea unei

depozit în Germania. Acesta impune soluții tehnice, dar în același timp permite și folosirea de
Tehnologii
similare din sisteme echivalente de etanșeizare. De asemenea, permite stabilirea unor soluții provizorii pentru
strainatate depozitele abandonate.
În Germania, au fost realizate o multitudine de sisteme de etanșeizare a depozitelor. În
cele ce urmează, se prezintă o descriere sumară a diferitelor tipuri de construcții realizate în
Germania. Exemplele selectate sunt un studiu reprezentativ al metodelor de construcție care sunt
aplicate în prezent în Germania.

Depozitul Grabow
Un exemplu de etanșare a unui depozit este acoperirea ulterioară a depozitului de deșeuri
menajere Grabow din Landkreis Luchow – Dannenberg, Ca aproape toate depozitele mai vechi,
depozitul Grabow a fost inițial realizat fără etanșare. Pentru a preveni scurgerea substanțelor
nocive, în 1990 a fost adăugat un strat de argilă geosintetică.
 A fost ales următorul sistem de etanșare :
- 50 cm strat vegetal;
- Filtru textil nețesut Secutex;
 - 30 cm strat mineral drenant;
Tehnologii - Geosintetic Bentofix;
similare din - 30 cm strat drenant pentru gaz și levigat;
strainatate
- Deșeu.
În ianuarie 1990, compania care s-a ocupat de realizarea etanșării depozitului, a terminat
lucrarea de 30 000 m2 în doar 14 zile.
Întrucât acestă etanșare a fost primul proiect în care argila geosintetică perforată a fost
folosită ca element de etanșare, după aproximativ 3,5 ani a fost luată posibilitatea – cu acordul și
suportul proprietarilor – de a verifica eficiența sistemului prin efectuarea de săpături.
Institutul Grundbau, Bondenmechanik und Energirwasserbau al Universității din
Hannover a efectuat teste variate cu eșantioanele din argilă geosintetică. Conținutul de apă al
umpluturii cu bentonită a fost determinat ca fiind aproximativ 170%. Cu acest conținut de apă,
stratul de argilă geosintetică a fost considerat ca fiind impermeabil pentru gaz.
Acest lucru a arătat că argila geosintetică avea o medie a coeficientului de permeabilitate
de 2,5◦10-10 m/s, iar eșantionul de bentonită a avut media coeficientului de permeabilitate de
1,1◦10-10 m/s.
Permeabilitatea apei nu a fost influențată de faptul că bentonita de sodiu s-a transformat
în bentonită de calciu.
De asemenea, eficiența materialului nețesut a fost conmplet conservată.

Depozitul Breinermoor
La jumătatea anului 1995, Landkreis Leer a realizat acoperirea provizorie a depozitului
Breinermoor care a fost deschis în 1974. Acest tip de etanșare a fost ales deoarece corpul
 depozitului urma să fie exploatat încă o perioadă de timp. Este planificată realizarea unui sistem
Tehnologii final de etanșare într-o a doua fază a construcției – posibilă prin încorporarea sistemului de
similare din etanșare temporar – de îndată ce amplasamentul va fi închis. Compoziția sistemului temporar de
strainatate
etanșare era alcătuit dintr-un sistem drenant geosintetic Secudran și un strat de argilă geosintetică
Bentofix.
 Un criteriu important în selectarea sistemului drenant geosintetic în locul stratului drenant
de pieriș a fost vremea – ținând cont de presiunea timpului în care cohnstructorii au lucrat
deoarece ”sezonul ploios” se apropia. Rapida și simpla instalare a Secudran a asigurat că
lucrările de construcție să fie terminate la timp.
Pentru a crește stabilitatea pantelor abrupte a fost ales un sistem drenant geosintetic cu
tratament termic și un material nețesut cu suprafața rugoasă.

Depozitul Sandhausen
Depozitul Sandhausen din apropierea Bremen este un depozit care nu are o bază etanșă
artificială și a fost situat într-o fostă groapă de nisip. Etanșarea suprafeței depozitului a fost
realizată în prima fază a construcției în 1994 și constă în :

 - Strat vegetal;
- Sistem drenant geosintetic Secudran;
Tehnologii
similare din - Argilă geosintetică Bentofix D 4000;
strainatate - Strat drenant gaze și strat de nivelare;
- Strat de separare geotextil Depotex.

Depozitul Altenberge
În timpul construirii depozitului Altenberge în 1995, utilizarea argilei geosintetice a fost
posibilă fără elemente de consolidare a pantelor abrupte (V:H = 1:2,7) :
- 110 cm strat vegetal;
- Filtru sintetic nețesut Secutex;
- 30 cm strat drenant mineral;
 - Strat drenant gaze și strat de nivelare;
- Deșeu.
Tehnologii
similare din
strainatate
Depozitul Herzogenrath
Stabilitatea stratului de acoperire a depozitului Herzogenrath Strab a fost posibilă doar
utilizând geogrile. Acest strat de acoperire cu pante relativ abrupte (26⁰) putând fi realizat :
- 30 cm strat vegetal;
 - Strat armat cu geogrile Tensar;
- Sistem drenant geosintetic Secudran;
- Geomembrană Carbofol CHD;
- Strat de protecție nețesut Secutex;
- Reziduuri depozitate.
Depozitul Eckendorfer Strabe
Structura completă a depozitului :
- Strat vegetal;
- Strat armat cu geogrile Tensar;
- Sistem drenant geosintetic Secudran realizat din HDPE;
- Geomembrană HDPE;
- Strat de nisip pentru nivelare;
- Reziduu.
 Particularitățile acestei structuri sunt:
- Înălțimea foarte mică a stratului de acoperire necesară din cauza condițiilor locale;
Tehnologii
similare din - Utilizarea sistemului drenant geosintetic Secudran realizat de HDPE ca strat drenant
strainatate
pentru gaze, de asemenea sub stratul de etanșare.
Depozitul New Wulmstorf
De zeci de ani, depozitul New Wulmstorf din sud-vestul Hamburgului a fost utilizat ca
depozit pentru depozitarea deșeurilor menajere nesortate. Depozitul cu o suprafață de
aproximativ 320 000 m2 a fost închis în 1986. Doar o parte a depozitului avea baza constituită
din argilă bolovănoasă.
În 1995 au fost începute lucrările de construcție de etanșare pentru a preveni scurgerea de
contaminanți în subsol.
Spre deosebire de desing-ul care presupunea etanșare minerală și straturi drenante,
clientul a decis să folosească următorul sistem de etanșare, atât din motive economice cât și
tehnologice:
- 100 cm strat vegetal;
- Sistem drenant geosintetic Secudran;
- Geomembrană HDPE;
- Argilă geosintetică Bentofix;
 - Strat drenant pentru gaze și nivelare;
- Într-o anumită zonă strat pentru separare Depotex;
- Deșeu.
Tehnologii similare din țară
Depozitul de deșeuri nepericuloase de la SC ERDEMIR SA Târgoviște
Iazul decantor este amplasat în partea de sud-vest a municipiului Târgoviște, pe DN 72, la
o distanță de 300 m față de acesta.
Depozitul de deșeuri va fi amenajat pentru depozitarea turtelor de șlam rezultate în urma
neutralizării soluțiilor de decapare, utilizate la degresarea produselor.
La etanșarea bazei depozitului s-au folosit materiale și materii prime furnizate de către
NAUE Gmbh & Co. KG.
Etanșarea bazei depozitului este de tipul etanșare multistrat și este alcătuită din :
- Strat natural de argilă;
 - Argilă compactată;

Tehnologii - Geocompozit bentonic;

similare din tara- Geomembrană HDPE;
- Geotextil de protecție;
- Strat drenant – pietriș;
- Geotextil de separare/filtrare;
- Strat filtrant – nisip;
- Geogrilă cu balast/zgură încleștat.
Depozitul de deșeuri Albota
Depozitul de deșeuri Albota este amplasat la S – V de Pitești, pe partea dreaptă a
Drumului Național Pitești – Slatina, la o distanță de 750 m de acesta.
Depozitul este prevăzut cu :
1) Sistem de captare și epurare a apelor de suprafață și a levigatului rezultat din procesul de
 fermentare a substanțelor organice din deșeuri urbane. Sistemul de colectare a levigatului

Tehnologii
din corpul vechiului constă din 7 foraje Dn = 600 mm cu o adâncime inițială de 8-9 m.
similare din tara Aceste foraje colectează levigatul, iar prin intermediul pompelor electrice acesta ajunge
într-un bazin cu capacitatea de 1500 m3. Tratarea levigatului se realizează într-o stație de
epurare prin osmoză inversă, cu capacitatea de 2,8 m3/h.
 2) Sistem de captare și neutralizare a biogazului rezultat din masa depozitului de deșeuri.
Colectarea gazului se realizează prin intermediul a 13 puțuri de colectare, de unde este
transportat printr-un sistem de conducte la stația de suflante și ardere. Arderea gazului de
depozit se va face într-un arzător cu combustie internă. Acesta este proiectat să
funcționeze cu temperaturi cuprinse între 850⁰C și 1200⁰C. Arzătorul este echipat cu
dispozitive de protecție: monitorizare dublă de flacăra, coș de fum cu control de
temperatură pentru emisii, sistem de intervenție rapidă, dispozitiv automat de oprire.
Depozitul zonal conform pentru deșeuri periculoase Slobozia
 Sistemul constructiv de realizare a impermeabilizării a fost prevăzut pentru eliminarea
Tehnologii tuturor riscurilor de poluare a solului și a apelor subterane.
similare din tara
Corpul amenajat al depozitului este sub formă de ”cupă trapezoidală” cu dimensiunile
110 X 45 m, respectiv 150 X 70 m (10 500 m2 la partea superioară a digurilor de contur), cu o
adâncime de 3,00 m și o înălțime a digurilor de contur de 2,5 m.

Calculul de stabilitate a taluzelor depozitelor de reziduuri

Estimarea stabilității se face, de regulă, sub două aspecte:
- Sub aspectul dimensionării unor lucrări de pământ (diguri, baraje, canale, ramblee,
deblee), la care se cunosc parametrii fizico-mecanici ai pământului și principalele

 caracteristici geometrice impuse de criterii funcționale ( înălțime, adâncime, lățime la

coronament) și se cere să se indice pantele taluzurilor, astfel încât acestea să fie stabile;
Calculul de
stabilitate a
- Sub aspectul verificării taluzuriloe deja executate, cu geometria bine precizată, în
taluzurilor vederea estimării rezervei de stabilitate.
Pentru versanți se pune problema verificării stabilității.
În ambele cazuri, de dimensionare și verificare, comportamentul lucrării de pământ este estimat
prin intermediul unei comparații între doi coeficienți de siguranță:
Fsefectiv ≤ Fs admisibil

Unde :

- F s efectiv – coeficientul de siguranță (factor de stabilitate) efectiv al lucrării, estimat prin

diferite metode de calcul;
 - F s admisibil – coeficientul de siguranță admis prin norme pentru diverse tipuri de lucrări. În
mod uzual Fs admisibil = 1,3 ÷ 1,5.
În literatura de specialitate există mai multe metode de verificare a stabilității, respectiv
de determinare a factorului de stabilitate Fs efectiv, și anume :
- Metoda Fellenius;
- Metoda Krey;
- Metoda Bishop;
- Metoda Spencer.
Metoda Fellenius” fiind cea mai folosită metoda de calcul, mai este numită metoda
suedeză sau metoda fâșiilor.
Condiția clasică de stabilitate la alunecare sub efectul forțelor orizontale nu mai
reprezintă o condiție de dimensionare, această condiție fiind îndeplinită întotdeauna de propria
greutate. Ceea ce determină profilul este condiția de stabilitate la alunecarea taluzurilor. Pentru
ca un taluz să fie stabil, trebuie ca forțele care tind sa producă alunecarea să fie preluate la tăiere
a materialului pe suprafața de alunecare considerat.
Descompunerea forțelor (schema simplificată)


Calculul de
stabilitate a
taluzurilor
 
Calculul de
stabilitate a
taluzurilor

În calculul stabilității cu această metodă sunt luate numai forțele N, T și G. Factorul de

stabilitate se exprimă ca raportul între momentul față de centrul O, dat de forțele ce se opun
alunecării, numit moment de stabilitate Ms și momentul dat de forțele care tind să provoace
alunecarea, numit moment de răsturnare Mr :

 n

 ( Ni  tg i + ci  li )
n

 (G i  cos  i  tg i  ci  li )
Ms i i
Fs= = =
Calculul de Mr R  Ti n

stabilitate a G
i
i  sin  i
taluzurilor

Însumările se referă la totalitatea fâșiilor în care se consideră împărțit masivul care

alunecă. În cazul în care masivul de pământ care alunecă prezintă fâșii cu panta inversă (α) ce se
opun alunecării, expresia factorului de stabilitate devine :

Fs=
 (G i  cos   tg + ci  li + G  sin  i )
G i  sin  i
 IMPERMEABILIZARE INFRASTRUCTURA
DEPOZIT


Solutii de
etansare la
infrastructura
depozitului
 
Solutii de
etansare la
infrastructura
depozitului

Infrastructura
 
Solutii de
etansare la
suprastructura
depozitului

Suprastructura depozitului
 Principalele caracteristici ale materialelor geosintetice

În acest capitol, pentru fiecare din produsele geosintetice propuse a fi utilizate la realizrea
depozitului sunt prezentate caracteristicile definitorii și referințele la standardele europene
aplicabile fiecărei funcții, dar și valorile recomandate, rezultate din cerințele actelor normative
sau din calculul de dimensionare.

Geomembrane


Geomembrane

Geomembranele sunt folii sintetice continue, cu permeabilitate foarte redusă, alcătuite din
materiale polimetrice. Sunt utilizate și constituie elementul de bază indispensabil – pentru funcția
de etanșare (impermeabilizare) a depozitelor de deșeuri.

Conform ”Normativului tehnic privind depozitare deșeurilor”, materialul de confecție al

geomembranei trebuie sa fie HDPE (polietilenă de înaltă densitate), iar grosimea minimă în cazul
etanșarii de bază a depozitelor de deșeuri nepericuloase este de 1 – 2 mm.
 Geomembranele din polietilenă se produc utilizând tehnologia de extrudare (prin
dispozitive plate sau circulare).

Pentru mărirea unghiului de frecare cu stratul suport sau de acoperire, se utilizează

diverse tehnologii care formează protuberante pe suprafața geomembranei (activarea unui agent
care se află în masa polimerului, stropirea la cald a geomembranei gata fabricate cu un polimer,
etc).

Caracteristicile impuse pentru utilizarea geomembranelor în construcția depozitelor de

deșeuri solide sunt reglementate prin standardul național SR EN 13.493/2005 ”Bariere
geosintetice. Caracteristici necesare pentru utilizarea la construcția de depozite de deșeuri
solide”, care reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european EN
13493-205.

Acest standard permite producătorilor să caracterizeze barierele geosintetice pe baza

valorilor declarate pentru caracteristicile relevante pentru utilizarea prevăzută, dacă sunt
încercate conform metodei specificate. Standardul cuprinde de asemenea procedurile pentru
evaluarea conformității și pentru controlul producției în uzină.
 Geocompozit bentonitic

Geocompozitele bentonitice sunt produse prefabricate ce asociază materialele

geosintetice (geotextile) și bentonită (mineral de origine vulcanică) formând o barieră etanșă și
eficace, printr-un material ușor de pus în operă, omogen și rezistent la pansonare.

Una din principalele proprietăți ale bentonitei (de sodiu sau calciu) este capacitatea
acesteia de absorbție a apei. Absorbția apei are loc printr-un proces de electrodifuziune ce se
 desfășoară între moleculele de apă și cantionii mono și bivalenți din stratul mineral
Geocompozit (montmorillonit) și este influențată direct de conținutul acestui mineral în bentonită, precum și de
bentonitic
grosimea stratului mineral distribuit între cele două geotextile.

Cu toate că bentonita europeană, datorită proporției preponderente de calciu, are o

capacitate de absorbție a apei (2-4 cm apă/g min uscat) mult inferioară celei americane (9-12 cm
apă/g min uscat) prin tratament chimie cu ioni de sodiu, această capacitate poate fi mărită la 6-9
cm apă/g min uscat.

În situația particulară a depozitului de deșeuri (turte de șlam) de la Erdemir Târgoviște se

poate presupune că eventualele săruri de calciu dizolvate în levigat pot influența negativ
capacitatea de absorbție de către stratul de bentonită, în cazul apariției unor defecte în
geomembrană.

În situația de față s-a prevăzut instalarea unui strat de geocompozit bentonitic între
bariera minerală construită (argilă compactată) și geomembrană de etanșare, format din 2
geotextile interțesute pe toată suprafața, care încapsulează un strat de bentonită sodică, cu masa
de ~ 5000 g/m2, capabil să asigure un coeficient de impermeabilitate de ordinul 10-11 m/s.

Stratul de geocompozit bentonitic prevăzut în prezenta documentație va avea următoarele

funcții și caracteristici:

Funcții :
 - Suplimentarea caracteristicilor de impermeabilitate a barierei geologice minerale (argilă
compactată) în situația când această barieră nu îndeplinește condițiile impuse de lege, sau
din motive economice (costuri de procurare și instalare mai mici decât realizarea
performanțelor cerute pentru argila compactată).

- Îmbunătățirea contactului dintre cele două materiale (argilă compactată și geomembrană)

întrucât bentonita se poate umfla în golurile formate de eventualele pliuri ale
 geomembranei. Contactul perfect presupune ca geocompozitul bentonitic să fie plan,
geomembrana să fie instalată cu minimum de pliuri, să existe un efort de compresiune
Geocompozit
bentonitic sufiecient și bentonita să poată iesi prin deschiderile geotextilului.

- Limitarea debitului de infiltrație și a suprafeței influențate, în cazul existenței unui defect

în geomembrană, întrucât geocompozitul bentonitic are proprietatea de autocicatrizare
(bentonita se hidratează, se umflă și se întărește sub efectul infiltrării levigatului prin
defectele geomembranei).

- Îmbunătățirea stabilității pe panta taluzurilor a sistemului de etanșare multistrat (unghiul

de frecare la interfața dintre geotextil suport al geocompozitului bentonitic și argilă este
net superior față de unghiul echivalent dintre geomembrană și argilă).
 Geotextile


Geotextile

Standardul național SR EN 13257:2001 ”Geotextile și produse înrudite. Cracateristici impuse

pentru utilizarea în lucrările de depozitare a deșeurilor solide” precizează caracteristicile
relevante ale geotextilelor și metodele de încercare adecvate pentru determinarea acestor
caracteristici, în situația utilizării în proiectele de depozitare a deșeurilor solide, pentru a
îndeplini cel puțin una din funcțiile următoare: filtrare, separare, armare și protecție. Funcția de
separare fiind întotdeauna utilizată împreună cu o altă funcție, ea nu trebuie nicioadată
specificată singură.

Conform standardului sus menționat, producătorul geotextilului sau produsului înrudit

trebuie să furnizeze informațiile pe baza rezultatelor încercărilor specificate în acest standard pe
baza unei prelucrări statistice și măsurătorilor sale de control intern de calitate.

Pentru evaluarea durabilității trebuie avute în vedere regulile SR EN 13257-2001

referitoare la produse considerate ca având o durabilitate suficientă pentru o durată de viață de
minum 25 ani.

Produsele respective trebuie însoțite de un document care să cuprindă:

- Marcajul de conformitate ”CE” (acest marcaj se aplică și pe ambalajul produsului);

- Număr de identificare al organismului notificat;
- Numele sau marca de identificare și adresa înregistrată a producătorului;
- Numărul standardului european aplicabil;
- Identificarea produsului și utilizarea prevăzută;
 - Informații asupra caracteristicilor reglementate, valori medii și valori de toleranță;
- Declarația asupra probabilității pe baza Anexei B a SR EN 13257-2001.

Geotextilele care intră în componența sistemului de etanșare a depozitlui îndeplinesc

următoarele funcții:

• Protecție : pentru protejarea geomembranei contra poansonării statice sau dinamice;

• Separare : între stratul de protecție a geoconductelor de drenaj ( pietriș 30 – 50 mm) și

stratul mineral de drenaj ( pietriș de râu 16 – 32 mm);

 • Filtrare : în afară de geotextilele menționate mai sus și care îndeplinesc simultan și

funcția de filtrare, s-a prevăzut îmbrăcarea geoconductelor cu un stat de geotextil –
Geotextile
destinat exclusiv evitării colmatării geoconductelor de drenaj, în situația în care celelalte
sisteme de filtrare funcționează defectuos.

Cerințele generale care trebuie să le îndeplinească geotextilele utilizate în sistemul de

etanșare, indiferent de funcția pe care o îndeplinesc (protecție, separare, filtrare, drenaj, etc.) de
tipul geotextilului (țesut, nețesut) sau al polimerului utilizat pentru fabricare (polipropilenă,
polietilenă, poliester, etc.) sunt următoarele :

- Produsul va fi realizat numai din materiale la prima întrebuințare (originale). Nu se admit

materiale recuperate sau refolosite;

- Pentru asigurarea durabilității, geotextilele trebuie realizate exclusiv din polimeri sintetici
( nu se admite amestecul cu fibre naturale).

Identificarea geotextilelor derivă din necesitatea de a cunoaște rapid tipul și modul de

prezentare, precum și fabricantul produsului, folosind datele oferite de acesta, care trebuie să
cuprindă :

- Natura și performanțele materiei prime;

- Tipul polimerului;
- Tipul firului sau al fibrei;
- Produsul în sine, definit prin mod de fabricație, alcătuire;
- Tipul textil – definit după criteriul de fabricare;
 - Tehnologia de realizare, cu specificarea tratamentelor de consolidare și finisare;
- Elementele dimensionale : greutate, grosime, care deși sunt caracteristice fizice, trebuie
cunoscute de la început;
- Elementele privind modul de livrare și ambalare a produselor (lățimea de fabricație,

 elementele dimensionale ale rulourilor);

Geotextile

- Instrucțiuni de transport, depozitare și punere în operă a produselor.

Pentru prelevarea probelor și pregătirea eșantioanelor în vederea testării se vor aplica

prevederile SR EN 963:1999. În acest standard sunt prezentate și frecvențele de eșantioane
recomandate.

Conducte de drenaj

Sistemul de drenaj și evacuare a levigatului trebuie să asigure evacuarea rapidă din cuveta
depozitului a apelor provenite din precipitații care străbat stratul de deșeuri.
 Având în vedere faptul că sistemul de conducte devine inaccesibil după amenajarea
depozitului, iar funcționalitatea sa trebuie menținută pe toată durata de exploatare a depozitului,
elemente componente ( țevi, fitinguri, etc.) trebuie să satisfacă o serie de exigențe care să
garanteze siguranța, rezistența și durabilitatea sistemului.


Sistemul de drenaj este compus din :
Drenajul
levigatului
- Conducte de drenaj, riflate, Dn 160 mm ( 5 buc X 12,0 m ) perforate (cu fante) pe 2/3 din
circumferință montate transversal pe axa longitudinală a depozitului, îmbrăcate într-un
strat de geotextil de filtrare.
- Conducta colectoare, riflata la exterior și netedă la interior, Dn 350 – 355 mm, perforată
pe 2/3 din circumferință, montată lateral, pe latura de sud – est a bazei depozitului, în
lungime de circa 50 m, îmbrăcată în geotextil filtrant;
- Fitingurile necesare asamblării tronsoanelor de conducte (mufe Dn 160 și Dn 355, teuri
reduse Dn 355/Dn 160, capace, etc. ).
Având în vedere faptul că până la această dată nu s-a elaborat nici un standard european
care să reglementeze caracteristicile relevante ale geoconductelor utilizate în sistemele de drenaj
ale depozitelor de deșeuri, produsele respective trebuie să fie însoțite de un Afrement Tehnic
elaborat de un organism abilitat la nivel național sau european.

La livrare produsul trebuie să fie însoțit de :

- Certificatul de calitate;
- Declarația de conformitate a furnizorului cu agrement tehnic eliberat pentru acesta
potrivit prevederilor standardului SR EN 45014/2000;
- Fișe tehnice care cuprind un minum de condiții de identificare și instrucțiunile de punere
în operă;
- Date privind condițiile depozitării (temperatură, clasa de periculozitate; inclusiv cele ale
ambalajului).
Produsele (țevile și fitingurile aferente) se vor livra ambalate pe palete și în cutii pe care
se aplică etichete pe care se va specifica:
 - Producătorul;
- Denumirea comercială a produsului;
- Materialul polimetric;
- Numărul și data lotului de fabricație;
- Cantitate, lungime, diametru;
- Instrucțiuni de transport și depozitare.
Țevile și fitingurile vor fi confecționate din polietilenă de înaltă densitate (PEHD) și vor
avea caracteristicile tehnice, certificate prin rapoartele de încercare :

Durabilitatea lucrărilor realizate cu geoconducte pentru drenaj trebuie să fie de minim 10

ani.
 Sistemul de etanșare – drenaj de bază

Comparația cu cerințele legislative :

Cerințe legislative Situația reală
 (Normativ Tehnic)
Sistem de Grosime barieră geologică 1m 1+2,4 m
etansare –
drenaj de baza Permeabilitate 10-9 m/s 10-6 – 10-7
Grosime minimă argilă 0,50 m 0,50 m

Soluția propusă :
Bariera geologică este alcătuită din 1 – 2,4 m argilă prăfoasă și praf argilos cu k = 106 m/s
și este așezată peste stratul de nisip cu pietriș.

Pentru a respecta cerințele legislative se propune un sistem de etanșare – drenaj așezat pe

bariera geologică, compus din ( de jos în sus ) :
- Geocompozit bentonitic alcătuit din geotextil+bentonită+geotextil ;
- Geomembrană HDPE netedă ;
- Geotextil de protecție a geomembranei ;
- Strat drenant mineral (0,50 m grosime) – pietriș de râu – 16-32 mm ;
- Geotextil de separare/filtrare ;
- Strat filtrant – nisip (0,1 m grosime) ;
- Geogrilă cu balast ”încleștat”.

Cerințe privind impermeabilitatea bazei depozitului

A. Bariera geologică naturală

Conform Normativului Tehnic privind Depozitarea Deșeurilor, bariera geologică laturală,
constituită din stratul de argilă existent, în grosime de 1,0 – 2,4 m, trebuie să îndeplinească
cerința de impermeabilitate minimă de 10-9 m/s.
 Cu toate că actuala locație a depozitului ar trebui să satisfacă acestă cerință, întrucât baza
iazului decantor a fost executată conform proiectului ISPIF nr. 2058/1973 prin compactarea
succesivă a 5 straturi de argilă de 20 cm grosime fiecare, în lipsa unor cate recente privind
permeabilitatea fundului iazului s-a adoptat soluția alternativă a executării unei bariere geologice

 construite, constituită din două straturi suplimentare de argilă compactată de 25mm grosime
fiecare și instalării unui strat sintetic de geocompozit bentonitic.
Impermeabilizarea
depozitului
B. Bariera construită
Straturile succesive care alcătuiesc sistemul de impermeabilizare multistrat a bazei și
pereților (taluzurile interioare) depozitului vor trebui să îndeplinească următoarele cerințe tehnice
privind construcția acestora.

Cerințe privind construirea barierelor minerale

Construcția barierelor din material argilos necesită următoarele condiții și etape de lucru :
• Condiții climaterice corespunzătoare, fără soare puternic, ploaie și temperaturi mai mici
de 50C, respectiv mai mari de 250C.
• Materialul necesită un conținut de apă conform cu ecuația WDPR≤W≤W95%DPR, acest
conținut de apă se corectează prin uscare respectiv udare, în urma testelor efectuate cu
echipamente speciale.

Compactarea materialului argilos se face cu un compactor picior de oaie; la sfârșitul unei

zile de lucru, găurile rămase în urma trecerii cu compactorul picior de oaie se acoperă cu ajutorul
unui compactor obișnuit utilizat în construcții (compactor cu role). Numărul de treceri ale
compactorului, conținutul de apă, grosimea necesară pentru stratul necompactat se testează in
situ, conform prevederilor Anexei Nr. 1 la Normativul Tehnic.

Cerințe privind construirea barierelor sintetice

În afara barierei geologice, depozitul este prevăzut cu o impermeabilizare artificială
asociată cu un sistem de drenaj, alcătuită dintr-un sistem multi-strat de materiale geosintetice,
care îndeplinesc funcțiile de etanșare, protecție, drenaj, filtrare, separare și armare.
 Punerea în operă a materialelor geosintetice utilizate la etanșarea
bazei depozitului

Ghidul ” GP – 74” evidențiază principalele aspecte legate de punerea în operă a

materialelor geosintetice cu funcții specifice depozitelor de deșeuri, respectiv : etanșare, filtrare,
drenare, protecție.
Aceste aspecte vor fi completate cu instrucțiunile și cerințele specifice impuse de
furnizorul materialelor geosintetice, care vor viza cel puțin următoarele:
Condiții impuse suprafeței ce se impermeabilizează
 • Suprafața pe care se va desfășura materialul geosintetic poate prezenta o abatere de
Tehnologia de maxim ± 5 cm de la dimensiunile proiectate și va fi recepționată din punct de vedere
etansare
geologic;
• Temperatura minimă admisă a solului este + 50C. Nu se va lucra pe timp ploios;
• Deformația max. admisă a geomembranei datorată unor tasări de teren este de 3 %;
• La suprafața terenului nu se vor afla pietre cu o dimensiune mai mare de 10 mm;
• Nu este permis ca utilajele folosite la execuția impermeabilizării să deterioreze suprafața
pe care se așează geosinteticul. Dacă această situație este inevitabilă, zona deterioarată va
fi refăcută prin reprofilare și compactare;
• Se va verifica planeitatea suprafeței ce se impermeabilizează. Nu sunt permise schimbări
bruște de plan. Sunt acceptate trepte de maxim 0,5cm. Prin așezarea unui dreptar de 4 m
se pot accepta diferențe de nivel de maxim 2cm;
• Se va avea în vedere crearea posibilității scurgerii și evacuării apei din chiunetă, în cazul
în care plouă în perioada montării geosinteticelor (evacuarea apei se va face prin
conducta Dn 360 care subtraversează digul și care se va monta odată cu executarea
acestuia).
• Punerea în operă a geosinteticelor se va începe numai după verificarea respectării
condițiilor mai sus menționate și recepționarea platformei de către proiectant, constructor,
beneficiar și executant.

Pregătirea stratului suport

 • Stratul suport (argilă compactată 2x25 cm)trebuie să fie neted, fără făgașe și fără variații
bruște, zone cu băltiri, zone moi sau cu portantă inegală, fără incluziuni dure, angulare
sau rădăcini.
• Se va acorda atenție pregătirii stratului suport în dreptul racordărilor la alte construcții
(ex. de trecere a conductelor prin diguri sau pe taluzuri, unde este dificilă compactarea
adecvată, ceea ce poate duce la tasări diferențiale. Dacă o compactare corectă nu este
posibilă, se pot utiliza geosintetice cu funcție de armare, dale de beton, etc.
• Tranșeea de ancorare va fi executată la distanța, lățimea și adâncimea prevăzută în
prezentul proiect. La colțuri, tranșeea se va rotunji ușor pentru evitarea îndoirii

 geomembranei. Tranșeea se va curăța de pietre sau pământul căzut pentru a nu fi prins

sub geomembrană. Dacă tranșeea de ancorare se realizează într-o argilă sensibilă la
Tehnologia de
etansare variații de umiditate, aceasta va avea dimensiunea zonei ce poate fi acoperite cu
geosintetice într-o zi.
• Controlul execuției și calității stratului suport va fi realizat pe tronsoane determinate de
executant.
• Înainte de instalarea geomembranei (geobentonitei) suprafața suport va fi inspectată de
către reprezentantul furnizorului/ instalatorului împreună cu beneficiarul sau
reprezentantul acestuia pentru a se aproba calitatea lui, iar instalatorul geocompozitului
va semna un ”Proces verbal de predare – primire amplasament”.
• Integritatea terenului de fundare este responsabilitatea constructorului de terasamente.

Planul de punere în operă

„Planul de punere în operă ( de ”croire”) este realizat pentru fiecare zonă în parte,
ținându-se cont și de poziția și tipul eventualelor lucrări auxiliare, dimensiunile rulourilor de
geomembrană, lățimea suprapunerilor și sensul acestora, posibilitățile de acces. Planul de punere
în operă va cuprinde și modalitatea de ancorare a geosinteticelor (provizorie și definitivă),
specificația materialelor și echipamentelor auxiliare, necesare zilnic de grinzi de montaj,
materiale de lestare ( saci de nisip, anvelope uzate, strat drenant din pietriș, etc.). Planul de
punere în operă trebuie să conțină următoarele elemente :
• Dispziția relativă a panourilor de geosintetice ;
• Forma și modul de decupare;
 • Amplasarea;
• Ordinea de instalare;
• Graficul și etapele de acoperire.

 Orice modificare a poziției rulourilor va fi menținută pe planul de punere în operă.

Fâșiile de geosintetice vor fi așezate pe linia de cea mai mare pantă, suprapunerile fiind
Tehnologia de
etansare realizate în lungul pantei, niciodată perpendicular pe aceasta.

Punerea în operă a geomebranei

Punerea în operă se va face numai de personal școlarizat și autorizat.

Instalarea geomembranei, ca a oricărui material geosintetic, nu se va face pe timp
nefavorabil (zăpadă, ploaie, noroi, vânt puternic, temperaturi extreme).
În general, se va evita realizarea sudurile la mai puțin de 50C, iar pentru temperaturi mai
mari de 350C se vor lua măsuri speciale de execuție.
Înaintea poziționării geomembranei în locurile prevăzute în planul de punere în operă,
trebuie verificate :
 • Terminarea tranșeelor de ancorare;
Tehnologia de • Conformitatea stratului suport;
etansare
• Pregătirea construcțiilor anexe, pe care, eventual geomembrana trebuie racordată;
• Dispnibilitatea materialelor de lestare.
Derularea geomembranei se va face în general mecanizat, utilizând personal uman pentru
a ajusta poziția. Produsul va fi derulat pe pantă de sus în jos, fără a fi târât. În timpul derulării se
 va ține seama de lățimea prevăzută pentru suduri și de direcția acestora, conform planului de
punere în operă.
Pe măsură ce derularea avansează se verifică starea produsului și a stratului suport.
Se va acorda o atenție deosebită derulării pentru a nu se forma pliuri, deoarece
repoziționările ulterioare sunt dificile și pot duce la deteriorarea materialului. Se va evita
realizarea de suprapuneri suplimentare în punctele singulare (treceri de piese).
La partea superioară a taluzurilor geomembrana va fi introdusă în tranșeea de ancorare pe
 lungimea prevăzută în proiect (1,5m).

Tehnologia de
În timpul fazei de montaj, până la realizarea definitivă a ancorajului geocompozitul,
etansare instalat pe pante va fi lestat provizoriu cu ajutorul sacilor de nisip (sau a anvelopelor uzate).
Îmbinările prin sudură dintre rulourile de geomembrană trebuie realizate în așa fel încât
să fie asigurată continuitatea etanșării și trebuie să li se acorde o atenție deosebită.
Zonele de suprapunere dintre două rulouri adiacente trebuie să fie perfect întinse, fără
pliuri sau corpuri străine.
Înainte de executarea sudurii se vor curăța bine porțiunile de margine îndepărtându-se
impuritățile. Se vor evita îmbinările în cruce, acestea executându-se decalat cu 1m.
La punerea în operă se va executa un plan cu datele exacte de pozare a geomembranei.
Se vor respecta indicațiile fabricantului de realizare a îmbinărilor prin sudură, funcție de
caracteristicile fiecărui produs în parte, iar tehnologia utilizată trebuie să fie agrementată.
Toate sudurile trebuie testate din punct de vedere distructiv și nedistructiv.
La alegerea parametrilor de sudură – temperatura penei calde, viteza de înaintare a
mașinii și presiunea pe role – trebuie să se țină seama de condițiile meteorologice, de grosimea
foliei și de condițiile concrete de pe șantier.
Se recomandă efectuarea de suduri test de către fiecare instalator, pentru fiecare mașină
de sudură, la începutul fiecărui front de sudură.
Aceste teste au rolul de a permite valorificarea funcționalității aparaturii și o primă
imagine asupra calității sudurilor, ele nefiind trecute în rapoartele zilnice.
Este acceptată vălurilea geomembranei datorată temperaturii, dar nu sunt permise cute.
Se vor executa suduri cu cordoane duble cu canal de verificare. Este permisă executarea
de cordoane cu material de adaos (prin extruziune) numai în zonele în care cordoanele duble nu
se pot realiza.
 Nu se admit ca adaosuri decât electrod de sudură având aceași compoziție cu folia care
urmează a fi sudată.
Se recomandă folosirea mașinilor de sudat care indică temperatura materialului în zona
sudurii.
Orice porțiune din sistemul de impermeabilizare care prezintă un defect trebuie marcată
pe planul de punere în operă, iar defectul va fi reparat utilizând una sau o combinație a
următoarelor metode:
• Petice pentru repararea găurilor, rupturilor;
• Polizare și sudare din nou pentru repararea zonelor mici ale sudurilor extrudate.
Zonele de sudură reparate vor fi supuse la teste distructive.
În timpul punerii în operă, ca și după instalarea geomembranei este interzisă circulația
direct pe aceasta cu utilaje mecanizate.
Dacă nu este posibilă așternerea în aceeași zi a stratului de protecție/acoperire, se impune
lestarea geomembranei pentru a se evita antrenarea ei de către vânt. Lestarea se poate face cu
saci de nisip, cu anvelope uzate sau prin acoperire continuă cu stratul mineral de drenaj.
Se va prevedea o lungime suplimentară de geomembrană pentru a suplini variațiile
 dimensionale datorate variațiilor de temperatură.
Controlul punerii în operă a geomembranei va urmării:
Tehnologia de
etansare • Poziționarea corectă a fâșiilor de geomembrană în conformitate cu planul de punere în
operă;
• Menționarea pe planul de punere în operă a eventualelor modificări de poziție, precum și
a eventualelor petice;
• Corectitudinea realizării prin sudură, respectiv respectarea lățimii de suprapunere
prevăzute prin proiect, a direcției îmbinărilor, a tehnologiei de sudare;
• Testarea sudurilor prin procedee autorizate pentru verificarea rezistenței lor – teste
nedistructive pe toată lungimea sudurilor și teste distructive la fiecare capăt al fiecărui
cordon de sudură;
• Modul de realizare a ancorării;
• Lestarea geomembranei (dacă este cazul).
 Punerea în operă a geocompozitelor bentonitice

Pregătirea stratului suport

În situația utilizării unui geocompozit bentonitic format din geotextile și bentonită,
exigențele referitoare la calitatea stratului suport (permeabilitate, planeitate, etc.) nu sunt atât de
severe ca în cazul instalării directe a geombranelor (având în vedere că sensibilitatea lor la
perforare este mai scăzută) dar cerințele privind configurația generală a profilului stratului suport
(incluzând panta taluzurilor și a bazei depozitului, a coamelor și tranșeelor de ancorare și pozare
a conductelor de drenaj, etc.) vor fi respectate cu strictețe.


Tehnologia de
etansare

Instalare geocompozit bentonitic

Instalarea geocompozitului, ca pentru orice material geosintetic, nu se va face pe timp
nefavorabil (zăpadă, ploaie, noroi, vânt puternic, temperaturi extreme).
Geocompozitele bentonitice trebuie instalate conform specificațiilor din planul de punere
în operă, respectând orientarea fețelor în raport cu stratul suport.
Derularea geocompozitului se va face în general mecanizat, utilizând personal uman
pentru a ajusta poziția. Produsul va fi derulat pe pantă de susu în jos, fără a fi târât. Târârea
acestuia poate duce la dezlipirea bentonitei și la compromiterea totală a produsului în timpul
derulării se va ține seama de lățimea prevăzută pentru suprapuneri (min 150m) și de direcția
acestora, conform planului de punere în operă.
Se va evita realizarea de suprapuneri în punctele singulare (treceri de piese de exemplu).
Pe măsură ce derularea avansează se verifică starea produsului și a stratului suport. Se va acorda
 o atenție deosebită derulării pentru a nu se forma pliuri, ținându-se cont și de faptul că
repoziționările ulterioare sunt dificile și se pot duce la deteriorarea, exfolierea materialului.
La partea superioară a taluzurilor, geocompozitul va fi introdus în tranșeea de ancorare pe
lungimea prevăzută în proiect (și în planul de punere în operă pentru ziua respectivă).
În timpul fazei de montaj, până la realizarea definitivă a ancorajului, geocompozitul
instalat pe pante va fi testat provizoriu cu ajutorul sacilor de nisip (sau a altor materiale
disponibile, cum ar fi anvelope uzate, etc.).
Orice porțiune din sistemul de impermeabilizare care prezintă un defect trebuie marcată
pa planul de punere în operă, iar defectul va trebui reparat cu ajutorul unor petice care se vor
suprapune peste zona defectuoasă.
Trecerile de piese (țevi, conducte, etc.) prin etanșare reprezintă puncte singulare care
trebuie tratate cu maximum de atenție. Se vor respecta detaliile de execuție din proiect pentru
 realizarea etanșării în dreptul trecerii.
Tehnologia de Îmbinările se pot realiza prin simpla suprapunere și/sau adaos de bentonită.
etansare
În timpul punerii în operă, ca și după instalarea geocompozitului bentonitic este interzisă
circulația direct pe acesta cu utilaje mecanizate.
Imediat după instalarea unei porțiuni de geocompozit se vor procede la instalarea
(așternarea) geomembranei, a geotextilului de protecție a conductelor de drenaj pentru zona
respectivă și a stratului mineral de drenar (pietriș 16/32 mm) pentru a se asigura protecția și
lestarea corespunzătoare a straturilor pentru a se evita orice deteriorare a produsului. Geotextilul
de protecție se va așterne astfel încât să fie acoperită toată suprafața geomembranei (montată în
ziua respectivă).
Suprapunerile dintre rulourile de geotextil se vor face în același sens cu cele ale
geomembranei (pe linia de cea mai mare pantă) pe distanța prevăzută în proiect.
Geotextilul de protecție va fi ancorat în aceeași tranșee de ancoraj cu geocompozitul
bentonitic, cu geomembrană cu geotextile de separare/filtrare și cu geogrilă, prevăzute în proiect.
Dacă nu este posibilă așternarea în aceeași zi a stratului de drenaj, se impune lestarea
geotextilului de protecție (și implicit a geocompozitului bentonitic), pentru a se evita umflarea
excesivă a geocompozitului bentonitic sau antrenarea de către vânt a geotextilului de protecție.
Lestarea se poate face cu saci de nisip sau prin acoperire continuă cu stratul de drenaj (pietriș
16/32 mm) în grosime minimă de 50 cm.
 Sacii de nisip vor avea 30 – 40 kg și vor fi amplasați la 10 m unul față de altul.
Instalarea geocompozitului bentonitic nu se poate face pe timp de ploaie, vânt foarte
puternic sau pe un teren cu umiditate foarte ridicată (bălți, etc.).
Dacă geocompozitul bentonitic a fost lasat descoperit, fără strat de lestare și au existat
precipitații, produsul poate fi compromis datorită hidratării necontrolate a bentonitei, fără efort
normal.
Producătorul geocompozitului va preciza care sunt măsurile care trebuie luate în
eventualitatea apariției acestei situații.
Controlul punerii în operă a geocompozitului va urmării:
• Poziționarea corectă a fâșiilor de geocompozit, în conformitate cu planul de punere în
 operă;
Tehnologia de • Menționarea pe planul de punere în operă a eventualelor modificări de poziție, precum și
etansare
a eventualelor petice;
• Corectitudinea realizării îmbinărilor prin suprapunere, respectiv respectarea lățimii de
suprapunere prevăzute prin proiect, a direcției îmbinărilor, a tehnologiei de îmbinare
indicată de producător;
• Modul de realizare a ancorării la partea superioară a taluzului;
• Acoperirea geocompozitului cu geomembrană și geotextilului de protecție corectitudinea
realizării acesteia, precum și conformitatea materialului instalat cu cerințele din proiect;
• Lestarea geocompozitului bentonitic, a geomembranei și a geotextilului de protecție,
instalate în ziua respectivă.
 Punerea în operă a geotextilelor


Tehnologia de
etansare

Instalarea geotextilelor
Derularea geotextilului se face manual sau mecanizat, prin derulare, fără a fi târât,
utilizând personal uman pentru dirijare și repoziționare, respectând planul de punere în operă.
Geotextilul de protecție a geomembranei va fi instalat pe măsură ce se instalează
geomembrana, prin derulare în același sens, evitând a se circula pe el.
Geotextilul de separație/filtrare de la suprafața stratului de pietriș se va instala având grijă
să nu fie antrenate particulele de material granular.
Îmbinările se fac de regulă prin simpla suprapunere.
Se vor lua măsuri pentru lestarea geotextilului între fazele de execuție pentru a nu fi
antrenat de vânt.

 Controlul punerii în operă a geotextilelor va urmări :

• Poziționarea corectă a fâșiilor de geotexil în conformitate cu planul de punere în operă;
Tehnologia de
etansare • Menționarea în planul de punere în operă a eventualelor modificări de poziție, precum și
a eventualelor deteriorări, reparații, etc.
• Corectitudinea realizării îmbinărilor;
• Modul de realizare a ancorării la partea superioară a taluzului;
• Lestarea geotextilului.
 1.1 Punerea în operă a geoconductelor

Punerea în operă a geoconductelor trebuie să respecte cu strictețe proiectul de montaj și

instrucțiunile producătorului.
Conductele perforate de drenaj se îmbracă într-un strat de geotextil și se pozează în
tranșee realizate în stratul suport (argilă compactată) după instalarea geosinteticelor de etanșare
(geocompozit bentonitic, geomembrană PEHD și geotextil de protecție).
Întrucât unele din dimensiunile liniei de montaj, dar și detaliile de execuție pot suferi
modificări ca urmare a produselor și soluțiilor disponibile la firma selectată pentru instalarea
geosinteticelor, în cele ce urmează vor fi prezentate numai principiile generale care trebuie
 respectate la instalarea geoconductelor.
Tehnologia de
executie a
Ordinea de instalare
drenajului
Succesiunea operațiilor de montaj trebuie corelată cu lucrările de construcție și plan
general.astfel, căminul de pompare și conducta plină care subtraversează digul vor fi puse în
operă cu prioritate față de celelalte lucrări (executarea digului), respectând însă planul de trasare
și instrucțiunile furnizorului. Această conductă, întrucât se montează la cota minimă a bazei
depozitului, va îndeplini și funcția de drenare a cuvei depozitului pe parcursul lucrărilor de
instalare a geosinteticelor.
Piesa de trecere (prefabricată sau confecționată pe șantier) se va monta pe un strat suport
amenajat special, conform instrucțiunilor furnizorului.
Această soluție este aplicată pe plan mondial, în diverse variante (manșonul poate fi
grofat sau neted, poate fi sudat sau nu de conductă, suprapunerea poate fi făcută în ordinea –
piesă de trecere – geomembrană sau invers forma ecranului geosintetic al piesei de trecere poate
fi circulară sau rectangulară, etc.) dar unele cerințe se regăsesc în toate aceste variante și anume :
• Timpanul de beton care intră în contact direct cu geomembrana nu va avea muchii
ascuțite sau asperități;
• Între colierul de oțel inoxidabil și geomembrana se va monta o garnitură din cauciuc.
Se recomandă ca stratul de argilă în care se toarnă timpanul de beton să fie compactat la
un grad de compactare circa 90% (densitate Proctor) pentru a preveni fenomenele de subsidență
și tasare în exploatare.
 Următoarea etapă de instalare a geoconductelor va începe după executarea digurilor
perimetrale și instalarea geosinteticelor de la baza depozitului.
Succesiunea lucrărilor de instalare a conductelor de drenaj se va realiza în sensu invers al
curgerii gravimetrice a levigatului drenat, respectând următoarele cerințe:
• Panta minimă de 1% impusă de legislație conductelor de drenaj, va fi asigurată atât prin
adâncimea progresivă a pozării conductelor în tranșee cât și prin declivitatea generală a
stratului suport (argilă) care a fost asigurată în faza de pregătire.
• Metoda de îmbinare a tuburilor din PEHD poate fi :
- Cu cap și mufă;
Cu manșoane din PEHD;
 -
- Cu sudură cap la cap sau prin electrofuziune;
Tehnologia de - Prin înfiletare.
executie a
drenajului • Tranșeele de pozare a geoconductelor (propuse în formă triunghiulară în prezentul
proiect) va avea și formă rectangulară amplasate integral sub cota terenului profilat ”în
coame”, sub rezerva posibilității instalării în condiții optime a straturilor de eșanteizare
geosintetice în aceste tranșee.
• Sub stratul de ”rezemare” a geoconductelor asigură și transferul încărcărilor aplicate
conductelor către stratul suport. Din acest motiv se recomandă ca acest strat să fie
executat din argilă bine compactată (Proctor 95%) fie din bentonită granulară, fie din
material mineral granular (pietriș).
Protejarea geoconductelor la partea superioară și pe cele două laturi se face prin instalarea
unui strat de material granular, cu dimensiunile de 30 – 50 mm, în grosimea de 15 – 30 cm.
Acest strat va fi completat, prin intermediul unui geotextil de separare, cu stratul propriu-zis de
drenaj, format din pietriș de râu cu granulație de 16 – 32 m.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate şi monografii.
1. CARACOSTEA A. s.a – Manual pentru calcului constructiilor vol I
– Ed. Tehnica – 1977 Bucuresti;
2. MAIOR N s.a – Geotehnica si fundatii – Ed. Didactica si Pedagogica
– 1977 – Bucuresti;
3. PESTISANU C. s.a – Constructii civile, industriale si agricole –
Ed Didactica si Pedagogica - 1981 – Bucuresti;
4. PETRESCU N. – Constructii pentru lucr.de.IM – vol.I– Ed.
Valahia University Press – 2007 – Targoviste;
5. PETRESCU N. – Constructii pentru lucr.de.IM – vol.II – Ed
Valahia University Press – 2007 – Targoviste.
6. PETRESCU N. PODANI M. – Amenajarea bazinelor hidrografice –
Ed. CERES – 2004, Bucuresti.
7. IONESCU C. – Depozite de deșeuri, Editura HGA, București, 2000
8. PETRARU J. – Halde pentru depozitarea șlamurilor, cenușilor,
zgurilor, sterilelor și deșeurilor menajere Editura
Tehnica, București, 1982;
9. KELLNER L., GAZDARU A., FEODOROV V. – Geosintetice in
contsructii, Ed. INEDIT, 1994, Bucuresti;
10. GAZDARU A., MANEA S., FEODOROV V., LORETTA B. -
Geosintetice in contsructii, Ed. Academei Romane,
1999, Bucuresti.
11. Normativ tehnic din 26 noiembrie 2004 privind depozitarea deșeurilor;

12. Normativ pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrările de construcții NP

075-02;

13. Geosinteticele TENSAR in constructii – Ghidul produselor, sistemelor si serviciilor;

14. Ghid privind proiectarea depozitelor de deșeuri cu materiale geosintetice GP 104-04;

15. http://www.naue.com/. ;

16. http://www.anpm.ro/Mediu/deseuri-7 ;

17. http://www.mmediu.ro/vechi/departament_mediu/starea_mediului/.
 TEST DE AUTOEVALUARE
1. Precizați care sunt criterile de amplasare a depozitelor de reziduuri?
2. Precizati care sunt solutiile alternative de impermeabilizare a depozitelor de
reziduuri?

TEMĂ = Referat ( minim 30 pagini)

Sa se proiecteze un depozit de reziduuri menajere, care se va amplasa intr-o

anumita zona geografica. Zona geografica de amplasare a depozitului va fi pentru fiecare
student, cea care ati avut-o la disciplina de Amenajarea si sistematizarea ecologica a
teriotriului.
Sa se dimensioneze depozitul de reziduuri menajere astfel incat sa aiba capacitatea
de preluare a reziduurilor menajere pe o perioada de 25 de ani. Sa se stabileasaca solutiile
de impermeabilizare ale depozitului.
Structura temei de casa :
1. Pagina de garda cu titlul obiectivului de investitie
2. Cuprins
3. Amplasament
4. Date climatice
5. Date pedologice
6. Date de vegetatie
7. Date cu privire la folosinta terenurilor
8. Date geologice
9. Date hidrologice
10. Date cu privire la zona construita
11. Dimensionarea infrastructurii depozitului
12. Stabilitatea taluzurilor
13. Etapele de impermeabilizare a depozitului
14. Dimensionarea suprstructurii depozitului
15. Lucrari de monitorizare a depozitului
Partea desenata va cuprinde:
1. Plan de incadrare in zona
2. Plan de amplasament
3. Plan de situatie
4. Sectiuni transversale prin depozit
5. Detalii de executie