Măsurarea debitului lichid

Debitul scurs printr-o secţiune elementară (tub

de curent) este dat de ecuaţia continuităţii
𝑑𝑞 = 𝑣 ∙ 𝑑 ∙ 𝜔
Pentru o secţiune finită ω, debitul va fi:
𝑸 = 𝝎 𝒗𝒅𝝎 = 𝒗. ω
Debitul mai poate fi definit şi prin volumul de
apă scurs prin secţiunea dată, în unitatea de
timp
𝑾
𝑸=
𝒕
Se foloseşte şi termenul de stoc de apă, adică
volumul scurs într-un interval de timp dat.
 După procedeul folosit, metodele de
măsurare a debitelor se divid în
 metode indirecte
si
 metode directe.
Metodele indirecte se bazează pe măsurarea
vitezei medii şi a secţiunii, iar cele directe permit
obţinerea debitului fară ajutorul vitezei şi a
secţiunii.
Ca o metoda intermediară se defineşte metoda
volumetrică bazată pe măsurarea volumului scurs
într-un anumit timp.
Pe lângă metodele hidrometrice directe,
indirecte şi volumetrice se mai folosesc şi metodele
hidraulice bazate pe caracteristicile geometrice şi
hidraulice ale cursului de apă sau canalului studiat.
a) Metoda bazată pe ecuaţia continuităţii
Cunoscând viteza medie în secţiune şi valoarea
secţiunii aferente acestei viteze, obţinem
debitul.
𝑄 = 𝑣𝑚𝑒𝑑 ∙ 𝜔
În practica hidrometrică se foloseşte o
metodă de determinare indirectă a debitului
prin intermediul debitului elementar aferent
unei suprafeţe cuprinsă între doua verticale de
calcul.
 Dacă dispunem de o serie de măsurători de
viteze, (obţinute de regula cu morişca hidrometrică
sau cu alte aparate tahimetrice descrise anterior),
precum şi de valorile secţiunii active de scurgere,
putem obţine o relaţie între debite şi niveluri
denumită cheie limnimetrică Q(h) ca produs al
valorilor succesive corespunzătoare v(h) şi ω(h) aşa
cum rezultă în figura următoare.
 Măsurarea nivelurilor apei se poate face cu uşurinţă atât
la ore programate (discontinuu) cât şi continuu, cu ajutorul
limnigrafelor înregistratoare sau telelimnigrafelor.
Măsurătorile batimetrice şi cele ale vitezei comportă un
volum mai mare de lucrări şi de aceea se efectuează într-un
număr limitat, de 12 - 40 ori pe an, în funcţie de stabilitatea
albiei şi de regimul debitelor.
Prin măsurătorile de viteză şi secţiune se caută să se
prindă cele mai caracteristice faze ale scurgerii apei, încât
ecartul de variaţie al nivelurilor să fie uniform acoperit cu
măsurători. Este evident că trebuie acordată o atenţie
deosebită valorilor extreme, în special celor maxime, care au
o frecvenţa mai rară şi ne permit extinderea cheilor
limnimetrice în zona debitelor de calcul a construcţiilor
hidrotehnice.
Dacă măsurătorile ar fi fostefectuate numai în zona
debitelor mici şi mijlocii nu dispuneam de suficiente
puncte pentru trasarea cheii limnimetrice pe întreaga
amplitudine de variaţie. Cu cât momentul măsurării se
situează mai bine în puncte caracteristice ale
hidrografului, cu atât se consideră mai eficientă munca
operatorilor hidrometrici.
Construirea curbei Q(h) (cheie limnimetrică) pe baza de măsurători în diferite
faze caracteristice ale scurgerii, permite să măsurăm debitul prin simpla
urmărire a nivelurilor.
Cheia limnimetrică rămâne constantă atâta timp cât factorii de care depinde
nu se modifică în mod esenţial.
Debitul în secţiunea hidrometrică dată este o funcţie de forma:
𝑸 = 𝒇 𝒉, 𝒊, 𝝎, 𝑷, 𝒏, 𝝀
unde:
h - nivelu apei citit la miră
i - panta hidraulică
ω - aria secţiunii transversale
P - perimetrul udat al secţiunii
n - rugozitatea
λ - coeficientul pierderilor liniare de energie
La mişcarea în regim permanent de scurgere aceşti factori sunt legaţi prin relaţia Chezy
𝑸 = 𝒄𝝎 𝑹𝒊
în care:
C - înglobează factorii de pierderi datorită rugozităţii
R - raza hidraulică ce reflectă forma secţiunii active.
Atât în timpul cât şi după producerea
viiturilor, o parte din parametrii hidraulici se
schimbă şi apare necesitatea restabilirii prin
măsurători de debite a cheii limnimetrice,
fapt ce se realizează în mod practic anual,
sau după viituri importante.
Din acest motiv în practica hidrometrică se
vorbeşte de chei limnimetrice anuale şi cheia
generală pe mai mulţi ani.
 Modificarea pantei hidraulice este determinată de regulă, în condiţii
naturale de faza de creştere sau de descreştere a nivelului, aşa cum
rezultă din graficul următor
În aceste condiţii vom constata o ramificare a
cheii limnimetrice în cele două faze, ca în
figură

Ramificarea cheii limnimetrice

ca urmare a modificării pantei
hidraulice în zona postului
hidrometric
Această ramificare este mult mai accentuată
atunci când amplasamentul postului
hidrometric este situat într-o zona influenţată
de o sursa de remu variabil, de exemplu din
cauza nivelurilor variabile Ia barajele lacurilor
de acumulare.

Aspectul cheii limnimetrice la un

post situat în zona de influenţă a
curbei de remuu
ii =panta variabilă generată de
remuul variabil
Modificări ale cheii limnimetrice se mai obţin şi în cazul
variaţiei secţiunii active ω, a rugozităţii şi a rezistenţei
locale datorită creşterii vegetaţiei.
Din măsurătorile efectuate în aceste situaţii, vom constata
o tendinţa de deformare a cheii ca un figura alăturată.
Extrapolarea cheilor limnimetrice este una din problemele
importante ale hidrometriei.
Pentru efectuarea extrapolărilor putem aplica o serie de
metode.
1. Metoda extrapolării cheilor limnimetrice pe baza
tendinţei acestor curbe, este cea mai simplă metodă. Ea
se poate aplica grafic pe curba Q(h) prelungind-o până la
debitul de calcul dorit, dar nu mai mult de 20% din ecartul
existent, deoarece, în caz contrar apar erori prea mari.
Pentru aplicarea corectă a acestei metode, este necesar să ne
convingem în prealabil că în porţiunea de albie în care facem
extrapolarea nu apar modificări esenţiale ale parametrilor
hidraulici determinanţi, ca de exemplu secţiunea, forma
acesteia, pierderi locale de energie (vegetaţie) etc.
În consecinţa înainte de efectuarea extrapolării este necesar să facem
o analiză morfologică a secţiunii transversale în zona postului
hidrometric respectiv.
2. O alta metodă grafică de extrapolare, mai precisă, este cea
bazată pe liniarizarea cheii limnimetrice pe baza
anamorfozei logaritmice sau prin substituire de variabilă.
 Fie o cheie Q(h) de formă parabolică, având expresia generală:
𝑸 = 𝒂 ∙ 𝒉𝒏
Logaritmând această expresie şi înlocuind variabilele în sistemul
de coordonate având pe axe în loc de Q şi h - logaritmii acestor
valori:

lg Q = Ig a + n Ig h
şi înlocuind:
Ig Q = Q'; lg a = b; n = a; Ig h = h1
obţinem:
Q' = a h' + b
adică ecuaţia unei drepte.
În aceste condiţii extrapolarea este mult mai precisă, dar trebuie să
ne convingem în prealabil de respectarea condiţiilor de
uniformitate morfologică a albiei în zona extrapolată
 Modificarea continuă a condiţiilor hidraulice din zona amplasamentului
posturilor hidrometrice face necesară actualizarea continuă a legăturii între niveluri
şi debite.
Printre principalele cauze care conduc la aceasta menţionam
 stabilitatea naturală a albiilor,
 modificarea rugozităţii,
 modificarea formei secţiunii,
 modificarea pantei hidraulice precum şi
 modificările din ce în ce mai accentuate ale activităţii de amenajări hidrotehnice
a cursurilor de apă sau de extragere a balastului.
Pentru eliminarea subiectivismului specific trasării grafice a cheilor
limnimetrice, se practică prelucrarea automată a datelor cu ajutorul calculatoarelor
electronice.
Pe această bază se poate trece la calcularea automată a cheilor
limnimetrice.
În acest mod se simplifică mult operaţiile de trasare a cheilor limnimetrice ori de
stocare a informaţiilor putându-se obţine datele necesare hidrologiei operaţionale
în cel mai scurt timp şi cu maximum de precizie.