CARACTERISTICILE MEDIILOR PERMEABILE

Mediul permeabil reprezinta o matrice solida dezvoltata spatial care prezinta goluri interconectate
distribuite continuu in faza solida. Fluidul care circula prin spatiile interconentate este privit tot ca
un mediu continuu

Parametri hidraulici care caracterizeaza mediile permeabile sunt:

 Coeficientul de conductivitate hidraulica
 Transmisivitatea
 Porozitatea efectiva
 Coeficientul de inmagazinare
 Drenanta

Coeficientul de conductivitate hidraulica k

Este volumul de apa libera care strabate in unitatea de timp o unitate de suprafata a unei sectiuni din
mediul permeabil sub un gradient hidraulic unitar si la temperatura de 20 C

In domeniul CH conductivitatea hidraulica este cunoscuta si ca permeabilitate hidraulica. Are

dimensiuni de viteza si se masoara in m/s, cm/s, m/zi

Factorii care influenteaza k sunt :

 Proprietatile mediului poros
 Proprietatile lichidului
Din cercetari s-a aratat ca acest coeficient nu este constant ci el variaza cu temperatura rezukltand
dependenta de proprietatile fluidului : vascozitatea si greutatea specifica.

Permeabilitatea este invers proportionala cu vascozitatea.

Coeficientul de permeabilitate trebuie privit ca o caracteristica globala atat a mediului permeabil cat
si a lichidului care strabate acest mediu. Aceasta se exprima prin notiunea de coeficient de
permeabilitate intrinseca k i

unde k = coeficient de permeabilitate

 = vascozitatea fluidului
 = greutatea specifica a fluidului

Mediul poros influenteaza coeficientul de permeabilitate prin urmatorii factori

- porozitatea efectiva n’ – data de volumul porilor aflati in intercomunicatie. Porozitatea

efectiva este in functie de granulometrie.
(%) acesata relatie este acceptata pentru k< 1000 cm/zi
- suprafata specifica – rezulta raportul dintre suprafata interna care margineste porii si
volumul total al mediului poros.
- Marimea granulelor – este reprezentata conventional de diametrul efectiv (d10)de pe curba
granulometrica.

Din cercetari, k, este in functie de patratul diametrului granulelor din care este constituit mediul:

1
Determinarea k

Cele mai bune metode de determinare a k sunt cele in situ (in teren) si in primul rand pomparea de
proba- dar trebuie mentionat ca si aceasta metoda prezinta dezavantajelegate de costul ridicat.
Pe langa parametrii hidraulici ai stratului, pomparile de proba furnizeaza data asupra rezistentelor
hidraulice si data care caracterizeaza regimul de filtratie.
Pentru efectuarea determinarilor prin pompare se executa in teren un foraj echipat cu coloana
filtranta in stratul cercetat in care se introduce echipamentul de pompare.
In afara de putul central se executa piezometre sau puturi de observatie amplasate pe cele doua axe
perpendiculare care trec prin putul central.
Distanta piezometrelor in raport cu putul central este legata de raza de actiune fictiva R urmarind o
lege logaritmica.
Pentru acvifere permeabile nu are importanta marimea razei poezometrelor
Pentru acviferele mai putin permeabile se recomanda tuburi mici subtiri (raza mica) deoarece
intervine timpul de colectare care afecteaza determinarea.
Determinarea consta in pomparea din putul central a unui debit constant si urmarirea evolutiei
suprafetei piezometrice a stratului acvifer prin masuratori de nivel in piezometrele repartizate in
jurul putului central.
Obtinerea regimului de echilibru se realizeaza prin pompari succesive de obicei in trei trepte sau
paliere de pompare a caror durata si intensitate depind de caracteristicile stratului acvifer.
In straturile acvifere fine prima treapta de pompare se realizeaza la un debit mic in scopul asigurarii
formarii filtrului invers.
In acviferele grosiere prima treapta de pompare este efectuata la un debit mare apropiat de cel
maxim pentru degajarea golurilor mediului poros.
Efectuarea pomparii permite obtinerea curbei caracteristice care prezinte corelatia intre debit si
denivelarea creata.

Curba caracteristica a putului de utilizeaza pentru determinarea punctului critic, precizarea debitului
de pompare si a denivelarii.

Astfel permeabilitatea se determina folosind relatiile

m/zi – pentru acvifere cu nivel liber

unde a0 este grisimea stratului acvifer - pentru acvifere sub presiune

2
In teren se mai utilizeaza si metode mai rapide chiar daca sunt mai putin precise decat determinarea
prin pompare de proba – incercarea cu denivelare

Se utilizeaza un piezometru existent se toarna o cantitate de apa ce produce ridicarea nivelului apei
cu marimea h. Dupa un interval de timp dt se constata ca nivelul apei in piezometru a scazut cu
marimea dH. Cunoscand caracteristicile piezometrului respectiv lungimea filtrului L si raza
piezometrului r se poate determina permeabilitatea.

In practica

Daca nu exista piezometru se poate folosi un tub infipt in acvifer sau in foraj:

3
Transmisivitatea

Reprezinta produsul dintre coeficientul de permeabilitate si grosimea stratului acvifer

(m2/zi)
Acest parametru al curgerii a fost acceptat pentru problemele intalnite in practica admitand ipoteza
cu privire la cinematica curentilor de infiltratie si in primul rand ipoteza lui Dupuit care presupune
ca liniile de curent sont orizontale. Este cazul miscarilor care se desfasoara pe domenii intinse in
plan orizontal si dimensiuni reduse pe verticala – probleme plan orizontale.

Avand in vedere ca in natura acviferele sunt foarte eterogene si anizotrope, fiind constituite dintr-un
ansamblu de strate de diferite permeabilitati si grosimi, o forma mai generala a transmisivitatii este:

Ca si k, transmisivitatea este legata de caracteristicile stratului acvifer si se determina prin aceleasi

metode de teren.

Coeficientul de inmagazinare

Aracta capacitatea unui strat permeabil de a elibera sau inmagazina apa.

Coeficientul de inmagazinare reprezinta volumul de apa (dV) care poate fi eliberat de o prisma
verticala de material permeabil avand sectiunea egala cu unitatea pentru o scadere a nivelului
piezometric egala cu unitatea (dh).

este coeficient adimensional

Pentru acvifere cu nivel liber volumul de apa ce poate fi eliberat este

Deci S= n’ - coeficientul de inmagazinare este similar cu porozitatea
efectiva.
Pentru acviferele sub presiune
in care: a0 – grosimea acviferului
- greutatea volumica a apei
mv – coeficientul de compresibilitate vertical al scheletului solid al materialului

pentru acviferele sub presiune S = 10-3 …10-6

Drenanta

Apare la acviferele multistrat.

Prezenta intercalatiilor semipermeabile care separa acviferele conduc la aparitia unor curenti
verticali de inflitratie ca urmare a interactiunii intre orizonturile acvifere, tinand la echilibrarea
potentialelor hidraulice.
Drenanta caracterizeaza lagatura unui acvifer numit acviferul principal cu alte acvifere situate
deasupra sau dedesubtul acestuia numite acvifere subordonate, cele doua tipuri de acvifere fiind
separate de un strat impermeabil.

4
Din punct de vedere fizic coeficientul de drenanta reprezinta afluxul de apa care trece prin unitatea
de suprafata a planului de separatie intre orizonturile acvifere cu conditia ca diferenta de presiune
intre acviferul principal si stratul prin care se produce filtratia verticala sa fie egala cu unitatea