1.

Obiective ce trebuie atinse prin actiunile de depoluare

Reabilitarea unei zone poluate implica readucerea concentratiei unui anumit element
chimic considerat poluant, prezent in mediile fundamentale aer, apa si sol, la valoarea
concentratiei sale considerata ca naturala in aceste medii, valoare care se presupune ca este
cunoscuta.
Cele trei metode utilizate la ora actuala in mod curent pentru a stabili ceea ce este
„curat" sunt: evaluarea riscului sau potentialului de vatamare a sanatatii, aplicarea normelor
stabilite pentru apa potabila si limitele de detectie analitica.
Inainte de a stabili pragul de depoluare ce trebuie atins, este necesar sa se cunoasca
conc naturala a elementului considerat poluant, in mediul analizat, in absenta oricarei poluari.

2.Principii referitoare la aparitia si propagarea poluarii in sol si subsol

Atunci cand un poluant este deversat pe suprafafa solului, sau in subsol la mica adancime,
principala forta care acfioneaza asupra deplasarii produsului este cea gravitationala. Daca
solul este poros si permeabil, produsul se va deplasa in jos, pe directia verticals, cu o oarecare
extindere laterala, controlata de porozitate si permeabilitate. Vit de deplasare va depinde de
viscozitatea prod si de porozitatea si permeabilitatea solului.
Pe traseul parcurs catre acvifer, poluantul poate fi adsorbit pe particulele solide, vaporizat,
biodegradat sau, intr-o mai mica masura, hidrolizat, oxidat sau redus chimic. Acesta poate fi
chiar oprit daca intalneste o bariera impermeabila.

3.Proprietati ale poluantilor care intervin si influenteaza tehnologiile si durata

procesului de depoluare
Principalele caracteristici ale poluantilor sunt: solubilitatea, densitatea, coeficientul
octanol/apa si constanta lui Henry.
Solubilitatea - reprez cantit max dintr-un compus ch care se poate dizolva in apa, la o anumita
temperatura.
Greutatea specified relativa, in raport cu apa la 4°C, da indicatia daca poluantul va pluti pe
suprafata apei sau va penetra in baza acviferului.
Coeficientul de repartitie octanol / apa. — Kow - este definit ca un raport intre concentratia
posibila a compusului in faza octanol si concentratia sa in apa.
Capacitatea de adsorbtie pe carbune activ
Capacitatea de biodegradare

4.Pomparea apei subterane si influenta acesteia asupra liniilor de curent. Aplicatii

In conditii naturale, orice acvifer se gaseste in stare de echilibru hidrodinamic. Pomparea apei
dintr-un put modifica acest echilibru si provoaca o rabatare (denivelare) a suprafetei panzei
freatice.
Se disting doua zone ale acestei suprafeje deformate : zona de captare si zona de influenta a
pomparii. Zona de influenta este zona in care nivelul panzei este influentat ca urmare a
extragerii apei cu un anumit debit. Ea cuprinde zona de captare, dar se poate extinde si in
afara acesteia.
Zona de captare este acea parte a zonei de influenza in care ansamblul liniilor de curent este
dirijat convergent catre putul sau forajul din care se pompeaza, deci din care apa ajunge in put
si este captata.
5.Criterii pentru alegerea unei metode adecvate de depoluare in situatii specifice
Tehnologia metodei de depoluare va depinde de tipul poluantului (mineral sau organic,
solubil in apa sau nu, dens sau usor, degradabil sau nu etc.), de caracteristicile terenului, in
special permeabilitate si transmisivitate, si de localizarea poluantului in raport cu nivelul
panzei freatice - dizolvat, flotant pe suprafata apei sau situat la baza acviferului.
In functie de situatie se poate alege: - inchiderea sau izolarea zonei poluate pentru evitarea
propagarii poluarii -poate fi realizata prin bariere hidraulice, pereti etansi, transee; -
extragerea apei poluate prin pompare; - extragerea poluantului flotant „ ecremage"; - metode
bazate pe introducerea de aer; - metode biologice.

6.Metode de depoluare bazate pe pomparea apei subterane

Pomparea poluantilor dizolvati: metoda de depoluare cea mai utiliz consta in punerea in
aplicare a unui sistem de pompare - tratare (pump and treat): apa poluata este extrasa prin
puturi, dupa care este tratata. la suprafata prin stripare cu aer, adsorbtie pe carbune activ,
tratament biologic. Pentru proiectarea procesului elementele cele mai importante sunt
numarul de puturi, amplasarea acestora si debitul de pompare.
Latimea zonei de captare: B=Q/Kbi; Q-debitul de apa pompat din put; b-grosimea
acviferului; K-coef de permeabilitate; i-gradientul hidraulic.
Raza de actiune a putului x0 este distanta de la put la punctul de stagnare, care reprezinta
limita zonei de captare catre avalul hidraulic: x0=Q/2πkbi.
Distanta maxima intre doua puturi alaturate, din care se extrage acelasi debit constant de
apa Q, plasate pe linii de curent paralele, trebuie sa fie a=Q/πkbi.
Reinjectarea apei tratate: Atunci cand apa este reinjectata in aval, ea poate sa ajunga din nou
in putul de pompare, daca distanta dintre punctul de pompare si cel de injectie este prea mica.
Se poate defini o distanta critica pentru evitarea acestui fenomen: acritic=2Q/( πbki).

7.Metode de recuperare a produselor poluante pure

Transee: atunci cand deversarea de poluant nu este insemnata cantitativ, iar panza freatica
intalnita se afla la adancime mica (sub 3 m), se pot executa transee sau drenuri care sa
intercepteze apa poluata.
Puturi de recuperare: Dupa acumularea in puturi, prod petrolier poate fi recuperat in diferite
moduri: - printr-un sorb tip palnie, care pluteste numai pe apa si in care produsul acumulat
deverseaza, putand fi aspirat apoi de o pompa; - cu ajutorul unui dispozitiv cu banda oleofila,
care ajunge sa se scufunde in produs, fiind antrenata la suprafaja de un tambur; - printr-un
separator apa-hidrocarburi, introdus in put simultan cu pompa care extrage apa, mentinand
denivelare; - cu o singura pompa, plasata la interfata, care extrage apa si hidrocarburi in
amestec (cu dezavantajul ca necesita separarea la suprafata); -printr-un sistem cu doua
pompe: una care pompeaza apa curata de la partea de jos a putului, la debit controlat, formand
conul de depresiune, iar a doua este plasata mai sus, in asa fel ca sa poata preleva numai
produsul acumulat, avand aspiratia imediat deasupra interfetei. Controlul functionarii
pompelor se realiz automat, cu senzori de nivel.
Recuperarea produselor mai grele decat apa, care se scufunda si se acumuleaza pe substratul
impermeabil al acviferului, singura modalitate este aceea de a recupera in totalitate lichidul
poluat, cu ajutorul unei pompe submersibile care are aspiratia foarte jos, dupa care separarea
se face la suprafata, intr-un separator de constructie speciala.
8.Metoda recuperarii cu banda
- cu ajutorul unui dispozitiv cu banda oleofila, care ajunge sa se scufunde in produs, fiind
antrenata la suprafaja de un tambur.

9.Metode bazate pe ventilarea solului

Tehnica ventilarii solului presup crearea unei depresiuni in zona de teren nesaturat, ceea ce
are ca efect aparitia unei curgeri a fazei gazoase catre punctul cu pres minima. Depresiunea
poate fi realiz cu aj unui ventilator, plasat la suprafata, deasupra unui put prevazut cu coloana
filtranta ce are deschideri situate mai sus de nivelul cel mai ridicat al apei freatice.
Amplasarea puturilor trebuie aleasa
astfel ca circuitul gazelor prin teren
sa fie optim. Fantele filtrului prin
care se face aspiratia trebuie plasate
in centrul zonei poluate, avand in
vedere ca vitezele de curgere vor fi
mai mari in apropierea putului. O
modalitate complementara presupune
injectia de aer in sol intr-un alt foraj,
ceea ce provoaca amplificarea
gradientilor de presiune si cresterea
vitezei de curgere a fazei gazoase.
Distanta trebuie aleasa astfel ca
razele de actiune ale putului de
aspirare si celui de injectie sa
interfereze.
10.Striparea in-sita (air-sparging)
Striparea in-situ inseamna realiz. circulatiei fortate a unui gaz curat, de obicei aer, in
zona nesaturata sau in cea saturata a acviferului; striparea in panza freatica este denumita „air
sparging".
Aerul fumizat de un compresor este trimis sub presiune in apa freatica prin foraje de
injectie cu diametru mic. Aerul dezlocuieste apa din porii rocii si poate migra catre suprafata
panzei freatice sub forma de bule. Caract principala a acestei tehnici este curgerea aerului
injectat in putul de injectie catre zona nesaturata, traversand fantele filtrului si zona saturata
cu apa a acviferului.
Puturile de injectie sunt construite de regula ca puturile standard pentru controlul apei
subterane, cu filtru deschis numai in zona saturata, sub nivelul piezometric. Forajul este de
obicei vertical. Raza conului de influenta: dimensiunile conului depind de unghiul pe care
aerul distribuit in sol il face cu verticala si de adancimea la care se face injectia. Presiunea de
injectie trebuie sa fie superioara celei hidrostatice. Debitul cu care se injecteaza aerul trebuie
sa permita eliminarea poluantului dintr-un volum dat de sol saturat cu apa. Aerul injectat
dezlocuieste apa din pori si se ridica catre zona nesaturata.

11.Metoda UWB (depresiunea si vaporizarea in accelasi foraj)

Aplicarea acestui procedeu necesita realizarea unui foraj de diametru mare, a carui coloana
este perforata pe doua intervale, unui la
baza, imediat deasupra culcusului
acviferului, iar celalalt la nivelul panzei
freatice. Apa poluata este aspirata prin
deschiderile inferioare si este ridicata in
foraj pana la nivelul hidrostatic fie prin
aer lift, fie cu ajutorul unei pompe; aici
intalneste aerul pur injectat de la
suprafata si are loc un proces de stripare,
in care produsii volatili din apa sunt
preluati de aer, iar apa „curata" reintra in
acvifer prin perforaturile superioare.
12.Principiul depoluarii biologice
Microorganismele degradeaza comp org pt a elibera en continuta in leg molec C-C,
transformandu-i in CO2 sau in metan si apa. Biodegradarea se realiz in prezenta unor enzime,
care joaca rol de catalizatori si promoveaza anumite r. specif. Proc. de biodegradare in care se
fol populatii de microorganisme pt descompunerea unor comp org sunt similare proceselor de
degradare nat care necesita enzime. Mineralizarea este de fapt oxidarea totala a unui compus
organic. Un compus poate fi recalcitrant, atunci cand el rezista la orice grad de biodegradare,
sau persistent, daca se degradeaza numai in anumite conditii, ce trebuie asigurate. Enzimele
sunt proteine capabile sa catalizeze anumite r. biologice caracteristice. Biodegradarea
presupune trei etape succesive: Transformarea energiei produse in timpul reactiilor de oxido-
reducere a substantelor organice; Formarea acizilor organici cu ATP (adenozintrifosfat);
Eliminarea produselor metabolice si deseurilor.

13.Factorii favorabili la degradarea biologica

Pentru depoluarea prin degradare biologica, factorul cel mai important este viteza de
degradare a poluantului. Aceasta este controlata pe de o parte de viteza cu care se realiz.
metabolismul, iar pe de alta parte de en. rezultata, altfel spus de numarul de molecule de
ATP(adenozintrifosfat) care se formeaza prin degradarea unei molecule organice. Vit. proc.
metabolic al microorganismelor si implicit vit. de degradare a subst. org. sunt dependente de o
serie de parametri: temp, cont in oxigen, prezenta apei,Biodisponibilitatea poluantilor.

14.Tratarea prin stripare la suprafata a apei subterane poluate

Tehnica consta in punerea in contact a apei poluate si aerului in contracurent: cand aerul si
apa se amesteca, comp volatili initial dizolv in apa ies din sol. si trec in faza de vapori, fiind
preluati de aerul injectat. Pt intregul sistem de aerare, elementul cel mai imp. consta in
optimizarea timpului de contact aer/apa. In col. aerul si apa circula in contracurent, traversand
in sensuri diferite un mediu structural care serveste ca material de umplere. Acesta are rolul
de a asigura o suprafata foarte mare de
contact intre aer si peliculele lichide,
marind timpul de contact aer/lichid. Ca
urmare, o mare parte a comp volatili
din faza lichida sunt trecuti in starea de
vapori. Aerul antreneaza astfel poluantii
catre iesirea din coloana de unde pot fi
evacuati fie in atmosfera, daca
evacuarea este autorizata, fie dirijati
spre unitati de tratare, prin adsorbtie pe
carbune activ. Col de stripare este
alc.dintr-o manta exterioara, o structura
interioara, materialul de umplere si sist
de injectare a aerului. Gazele ce ies din
col de stripare pot fi tratate prin
adsorbtie pe carbune activ, oxidare,
oxidarea cu ozon si radiatii ultraviolete,
oxidarea termica.
17.Echipament necesar la un pilot de pompare
Echipamentul utilizat la puţul de pompare F, din cadrul pilotului a constat din:
• Pompă centrifugă electrică submersibilă Caprari;
• Pompa pneumatică SILEX GNE 200, pentru recuperare produs;
• Apometru FLOSTAR 40 (Schlumberger);
• Tablou electric;
• Conductă refulare apă PHD 2 in;
• Vană de refulare;
• Electrovalvă şi regulator presiune aer;
• Racorduri flexibile (furtune) pentru pompa pneumatică;
• Sistem de troliu pentru manevrare.

18.Debit critic si princip.de dimensionare

Debit critic este un debit ce nu treb deposit,in funct de o val.a pierderilor patratice de sarcina
hidraulica (de pres)si de o denivelare maxima obt.in foraj.
Alegerea unui debit critic dep de cond.de exploatare a forajului,de acviferul pe care il solicita
si de cantitatea echipamentului utilizat.

22.Pilonul A1.Spalarea cu alcool.Princip.amplasare,rezultate

Principiul acestei metode constă in injectarea unui solvent in sol cu scopul
scăderii viscozităţii fracţiei grele a poluantului şi creşterii mobilităţii acesteia.
Solventul impus prin caietul de sarcini a fost alcoolul etilic tehnic.