01. Criterii de drenaj – urmaresc controlul umiditatii pt.

a se asigura in profilul solului un raport optim de apa si aer in functie de

cerintele de apa ale plantelor cultivate. Elem tehnice ce trebuie avute in vedere: Adancime niv. freatic; Debitul specific de
evacuare din apa freatica prin drenuri – qf [l/s ha]; Adancimea de pozare

02. Legea conservării energiei - Este legea fundamentală a hidrodinamicii care precizează că într-un sistem închis, energia nu

poate fi creată şi nici distrusă. z – înălţimea punctului considerat deasupra planului de referinţă; p – presiunea apei
freatice în punctul respectiv, exprimată ca presiune relativă faţă de presiunea atmosferică. În acest caz presiunea atmosferică
este egală cu presiunea zero.

03. Legea conservării masei - A doua lege fundamentală în hidrodinamică care arată că masa nu poate fi creată sau distrusă

într-un sistem închis.

Relația arată că scurgerea apei prin sol prin două secțiuni foarte apropiate se poate neglija, studiul scurgerii fiind posibil să fie
făcut doar pe două direcții.
04. Constanta lui Darcy - K = Kx = Ky = Kz = constant
05. Patrunderea apei în drenurile tubulare subterane – Pătrunderea apei în drenuri prin anumite spaţii practicate în
peretele tubului face ca liniile de curent să-şi schimbe traseul rectiliniu în apropierea tubului de drenaj, apărând nişte suprafeţe
echipotenţiale suplimentare ceea ce modifică aspectul circular al suprafeţelor echipotenţiale normale, care se apropie de
elipsa. Creşterea densităţii liniilor de curent în jurul drenului face ca rezistenţa care se opune scurgerii să crească, micşorînd
debitul preluat din sol, de dren. Suprafeţele echipotenţiale şi liniile de curent formează reţeaua hidrodinamică de
curgere a apei spre dren. Caracteristicile acesteia depind de relieful terenului, sursa de exces de umiditate, litologia şi aşezarea
drenului. În cazul drenurilor ideale permeabile pe întreaga circumferinţă, aşezate într-un mediu de curgere omogen, suprafeţele
echipotenţiale sunt circulare, concentrice cu drenul, liniile de curent materializând razele acestor cercuri.

06. Rezistenţa la intrare a apei în dren - Rezistenta de intrare depinde de modul în care solul vine în contact cu perforatiile
tubului. Concentrarea mai multor linii de curent spre acelasi orificiu duce la cresterea rezistentei care se opune scurgerii deci si a
pierderii de sarcina necesara asigurarii scurgerii.
Rezistenta de intrare We, q – debitul pe unitatea de lg a dren, S – debitul pe unitatea de suprafa, L – distanta dintre dr, hi –
diferenta de sarc hidraulica
07. Forma suprafetei libere a apei freatice între doua siruri de drenuri subterane
Pt. drenuri asezate pe stratul impermeabil, suprafata apei freatice este o elipsa.
Pt. drenuri situate la o distanta oarecare fata de stratul impermeabil suprafata libera a apei este o parabola cu ax vertical.

08. Adâncimea de pozare a drenurilor absorbante

Drenurile trebuie pozate la o adâncime care sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
1) – cond. Agronomica - sa asigure realizarea normei de drenaj, Z: Hp = Z + h / 1-β [m] ; în care: - Z = norma de
drenaj, m; h = sarcina hidraulica la ½ distantei dintre drenuri, m; β = coeficient de tasare, fct de sol: β = 0,10 – 0,15 – sol argilos,
β = 0,05 – 0,10 – sol lutos, β < 0,05 – sol nisipos; 2) sa asigure protectia drenului la înghet: Hp = 0,9 .....1,1 + Dext
3) criteriu tehnologic sa corespunda adâncimii maxime de lucru a utilajului: Hp <_ Hutilaj; Pentru a satisface cerintele de mai
sus se alege valoarea care satisface toate aceste criterii.

09.Bazele teoretice ale calculului distantei dintre drenurile absorbante – se realizeaza prin cele 2 relatii: Ernst si Hooghoudt. In
profil omogen se utilizeaza ambele relatii iar in profil stratificat se tine cont de cond. hidraulica a straturilor din profilul
geotehnic: Pt. K1 >>K2 – H, Pt. K1 <<K2 – E, Pt. K3>>K2 – E

10. Ipoteza Duppuit – Forchheimer

 se reduc considerabil dificultatile matematice legate de rezolvarea multor probleme privind scurgerea; *curgerea
tridimensionala a apei este înlocuita prin scurgerea unidimensionala în care liniile de curent pot fi curbe numai în plan
orizontal; * se considera ca apa freatica nu e alimentata nici de la suprafata (ploi, irigatii), nici din adâncime (scurgere
subterana); *scurgerea este caracterizata de o singura variabila, h cota suprafetei libere a apei freatice; * conditiile
nelineare de la suprafata libera dispar astfel ca problema devine lineara.

11.Calc dist dintre dren abs ipot Duppuit – Forchheimer 12.Ipoteza lui Hooghoudt pt calc dist dintre drenuri

; 13.Calc dist dintre drenuri-ipot lui Ernst 14.Ecuaţia Glover – Dumm

15.Stabilirea distanţei dintre drenuri pe cale experimentală – se executa un canal (tranşee) cca 30 m, lăţimea la fund de 0,5 –
1,0 m, adâncimea 2,0 – 3,0 m (0,5 – 1,0 m sub nivelul freatic) şi taluzuri 1/1,5 – 1/2m. De o parte şi de alta a tranşeei se execută
foraje de observaţie a nivelului apei freatice, perpendicular pe lungimea canalului, la dist. variabile, pe o distanţă de 20 – 200 m.
În canalul experimental se va colecta apa freatică din zona limitrofă, ceea ce determină reducerea nivelului freatic din sol. Dacă
nivelul apei în canal se menţine constant (0,2 – 0,3 m) şi se măsoară variaţia zilnică a nivelului hidrostatic în forajele de
observaţie (30 - 45 zile) se poate stabili curba de depresie a apei freatice, din zona de influenţă a canalului. Distanţa dintre
drenuri = egală cu dublul distanţei dintre canalul experimental şi forajul în care se realizează norma de drenaj. Orientativ,
distanţa dintre drenuri, se poate stabili după textura terenului.

16.Retele de dren subterane oriz - ansamblu de lucrari care colecteaza direct excesul de apa din sol si de la suprafata lui si îl
evacueaza de pe suprafata amenajata. Este format din drenuri subteran absorbante, subteran colectoare si canale de drenaj.

Ds oriz = D sub abs, D sub colec, Cana drenaj

17.Canale pentru drenajul subteran - se pot folosi pt. regularizarea directa a apei din sol sau pt. transport si evacuare a
debitelor din reteaua de drenuri subterane. Utilizarea canalelor: cand controlul apei freatice se poate face prin canale amplasate
la distante mai mari (200-500 m), ca în cazul solurilor cu permeabilitate mare când rezistenta radiala care se opune patrunderii
apei în canale este mai mica decât în cazul conductelor; când canalele colecteaza si apele care se scurg sau stagneaza la
suprafata terenului; în cazul terenurilor scoase recent din starea de submersie, accelerând procesele de evolutie pedologica.

18.Tipuri de retele de drenuri tubulare subterane – retele de drenuri care alcat. Sist de drenaj subteran se pot clasifica astfel:

1) Dupa gradul de complexitate a retelei: schema simpla sau compusa

2) Dupa geometria retelei: sistematice si nesistematice

3) Dupa modul de amplasare a dren fata de panta terenului Sch longit: drenurile absorbante se traseaza pe directia
pantei maxime, pt terenuri cu panta mai mica de 3‰. Sch. Transversala - terenuri cu panta mai mare de 3‰,
amplasarea drenurilor absorbante pe directia curbelor de nivel, perpendicular pe linia pantei maxime a terenului.
Sch. Mixta - drenurile absorbante fac un unghi de 30-60 grade fata de curbele de nivel

19. Particularitati privind trasarea schemei hidrotehnice de drenaj subteran cu tuburi – dren subt se traseaza pe plan sit
1:10000 cu resp. urm cond.: * lg dr abs sa nu depas. 250-300m; * daca se depas. ac. lim. se recom schema compusa -cu dr
colect. intermed – ce se va descarca in dren colect princip si acesta in canal sau emisar natural; * dr. Colec au lg. mari appx 800-
1000m si diam peste 400-500mm, cateodata fiind dublat de un alt dren colector II cu primul cand debitele sunt f mari; *
extremit amonte ale dren invecin care se descarca in emisari diferiti se vor amplasa la o dist de ¼*L; * dist dintre canal evac si
primul dren abs executat langa canal treb sa fie ½*L; * dren abs ce treb amplas de-a lungul curs de apa (cai comunic, linii electr)
se vor amplasa la 20-40m fata de acestea; la numerot pe plan de sit se tine cont de nr. dr abs marcate coresp pt scara planului.

Dimenionarea hidraulica trebuie sa preciz. 1) Diam dren daca se cunosc lung, panta, dist intre dren si deb specif de evac. 2)
suprafata care poate fi drenata de un sg dren cand stim diam, panta si debit dren. Si trebuie sa tina cont de : 1) panta dren
1:1000 pt dr >100mm, 3-4:1000 < 100mm; 2) vit curg apa prin dren 0.2-1.2m/s cu val medie 0.8m/s; 3)lg max a dren 250-300m;
4)lg max a dren colec 80-100m (daca debit e mare in aval va fi dublata de un alt dre colect); 5) dr col vor fi prevazute cu camine
de viz, se amplas la dist 250-300m.

20. Dimensionarea drenurilor în conditiile debitului uniform - debit uniform, constant pe întreaga lungime a drenului,
corespunzator debitului colectat de pe întreaga suprafata deservita (Q = qS) si care se produce de fapt numai în punctul de

descarcare a drenului; acest concept este folosit de obicei în practica internationala. Ecuatia Darcy-Weisbach

pentru dimensionarea conductelor care functioneaza cu sectiunea plina: Z – pierderi de sarcina hidraulica, [m]; x – lungimea
conductei, m; d – diametrul interior, m; v - viteza apei, m/s; g – acceleratia gravitatiei, [m/s2]; landa – factor de rezistenta

dependent de tipul de curgere. Pentru conducte netede (ceramica, material plastic neted): , v- vîscozitatea
cinematica; Pentru conducte cu pereti ondulati
21. Dimensionarea drenurilor subterane tubulare în conditiile debitului variabil - Drenul absorbant colecteaza apa din sol pe
întreaga sa lungime astfel ca debitul creste progresiv de la Q = 0, la valoarea maxima: Q=q(debitul specific de drenaj, m/zi)*B(lat
zonei drenante=dist intre dren, m)*L(lg dren, m); Q=q(l/s ha)*S(ha).

22. Tuburi pentru drenajul subteran orizontal - Tuburile pentru drenuri trebuie sa asigure o durata de folosinta cît mai mare, sa
nu fie deformabile, sa împiedice formarea unor depuneri în interiorul lor.

Tuburile din ceramica – diam int 50-250mm, sectiunii transversale este circulara. longitudinal, tuburile prezinta mici santuri,
eventual si perforatii, pentru favorizarea patrunderii apei în interior. Pana la diametrul de 150 mm au lungimea de 33 cm iar la
diametre mai mari, 80 cm. STAS 1626/1980, la diametre interioare de 50, 70, 80 si 100 mm pentru drenurile absorbante si 125,
150, 200 si 250 mm pentru drenurile colectoare. Cond: variatia grosimii peretelui la acelasi tub sa nu depaseasca 1 mm la
grosimi ale peretelui de pîna la 16 mm, 2 mm la tuburi cu grosimea peretelui de 17-26 mm, si 3 mm la grosimi mai mari; -
curbura maxima admisa pe lungimea unui tub: 5 mm; - extremitatile tubului sa fie perpendiculare pe axul tubului pentru
asigurarea unor spatii între tuburi de circa 3 mm; - extremitatile tubului sa fie fara defecte; se admit stirbituri daca acestea
nustrabat mai mult de ½ din grosimea peretelui; - peretele tubului trebuie sa fie compact, fara pori vizibili sau fisuri care sa
strabata întreg peretele, cu maxim 2 graunti de carbonat de calciu; - tuburile trebuie sa reziste la încovoiere la o forta de 3000 –
5000 daN/cm2.

Tuburile din beton. Se pot folosi numai daca terenul în care se pozeaza nuprezinta agresivitate pentru beton; Dint 150-400mm,
greut 32-141 kg/m.

Tuburi de mase plastice - flexibile din material plastic, au aparut în anul 1965, folosirea lor favorizând pozarea drenurilor prin
metoda fara transee, perete ondulat sub forma inelara sau elicoidala. Tuburile riflate, produse în tara, se fabrica la diametre de:
65; 80 si 110. Avantaje - greutate specifica mica ceea ce determina cheltuieli mici de transport si manipulare; rezistenta mare la
actiunea chimica a apelor puternic mineralizate; posibilitatea tehnologica de pozare cu mare productivitate, inclusiv de folosire
la pozare cu masini care nu sapa transee. Au doua forme: rigide, cu pereti netezi si flexibile, cu pereti ondulati. Durata viata pana
la50ani.

23.Filtre pentru drenuri - element constructiv principal al drenurilor, necesar în majoritatea amenajarilor de drenaj fiind folosite
o gama variata de materiale. Se folosesc ca materiale filtrante, materiale de tip granular, naturale sau sintetice. AU rol filtrant,
reflectat prin oprirea particulelor de sol cu dimensiuni mici (0,05 – 0,15 mm) care daca patrund în dren, produc colmatarea
acestuia; Particulele fine (< 0,05 mm)care pot fi transportate de apa din dren trebuie sa treaca prin filtru, prevenindu-se astfel
colmatarea filtrului; - rol hidraulic, materializat prin micsorarea rezistentei de intrare a apei în dren; - rol mecanic, sa preia o
parte din presiunea pamântului cu care se acopera drenul, protejîndu-l împotriva deformarii.

24. Necesitatea filtrelor la drenuri - Prezenta filtrelor la drenuri este obligatorie pe pamânturi necoezive sau slab coezive cu
conductivitate hidraulica K<0,5 – 1,0 m/zi, cu mai putin de 25% argila, u<5-10, Ip< 6-12, raportul argila-coloidala/praf > 0,5,
raportul d 85 sol/marimea orificiilor de patrundere a apei în tub (a) > 0,6. De asemenea, se prevad filtre pe terenuri coezive cu K
= 0,2 – 0,5 m/zi.

25. Criterii pentru alegerea mat filtrante - Crt pedologic - Solul influenteaza alegerea materialului filtrant prin: tipul genetic;
textura, reflectata prin granulometrie; stabilitatea asigurata de fortele de coeziune etc. - compozitia granulometrica a solului se
aleg materialele filtrante granulare, utilizând curba granulometrica a solului. Hidrologia. Daca drenul se acopera cu pâmânt
rezultat din excavarea transeei, permeabilitatea acestuia e mai mare decât a pamântului respectiv în asezare naturala.
Hidrogeologia - În zonele umede si subumede cu nivel freatic permanent se pot utiliza toate cele trei tipuri de materiale
filtrante; Crt hidraulic - determinarea permeabilitatii initiale a filtrului precum si a permeabilitatii dupa colmatare (pe cale
analitica), trebuie calculata pierderea de sarcina la intrarea apei în dren. Daca aceasata are o valoare mare, se impune cresterea
adâncimii de pozare cu însasi valoarea ei, micsorarea distantei dintre drenuri sau alegerea altui material filtrant. Crt tehnologic -
Daca drenajul subteran se executa cu masini de sapat transee se pot utiliza toate tipurile de materiale filtrante, dupa oricare din
metodele cunoscute în functie de celelalte criterii de alegere. Daca drenajul se executa cu masini care pozeaza drenul fara
saparea transeei se utilizeaza numai filtre care pot fi înfasurate pe dren, de regula din geotextile.

26. Tipuri de materiale filtrante - Mat filtrante granulare -cele mai folosite în practica drenajului, putând fi folosite în toate
conditiile de sol, clima si hidrogeologice: pietris sortat, balast, nisip grosier, zgrura granulata de furnal si de termocentrala; Mat.
filtrante organice - pentru amenajari locale; greutate volumetrica mica (0,10-0,14 cm3), buna permeabilitate, descompunere
foarte accentuata în conditii aerobe; rezistentele la intrare > decât la mat.l granulare. Paie, Pleava orez, puzderie de canepa,
turba, tulpini de in, fibre cocos, rumegus, crengi pin, iarba uscata, coceni porumb. Mate filtrante sintetice – geotextile -
materiale textile utilizate în tehnologia lucrarilor de pamânt, confectionate din fibre, filamente sau fire din materiale omogene
sau diverse (polimeri sintetici fiabili), cu proprietati filtrante, filtrant-drenante sau de armareconsolidare. Sunt mat tesute/
netesute,: Netesin, Terasin, Netezon, Terazon, Impaslitura fibra sticla, Granule polistiren, madril si filtex.

27. Drenaj vert absorb- Regularizarea umiditatii excesive a solului provenite din apa freatica, se asigura si prin drenaje verticale,
realizate sub forma de puturi. Puturile absorbante se pot utiliza la evacuarea apei de suprafata cât si a celei freatice, în cazul
zonelor depresionare aflate la distante mari de un emisar natural. se pot folosi daca: stratul acvifer permanent sa se gaseasca la
o adâncime mica pentru a permite executia usoara a lucrarii, stratul acvifer de nisipuri si pietrisuri în care se face descarcarea
apei în exces trebuie sa aiba nivel liber si o capacitate de drenare suficient de mare; sa nu existe pericol de poluare a surselor de
apa potabila. Pot fi perfecte-strabat tot stratul acvifer pana la strat impermeabil, imperf – patrund partial pe o anumita adanc in
str. acvif.

28. Elem tehnice ale dren vert abs – debit dren vert perf in strat cu nivel liber ; H-gros str acvifer, H0 gros acvifer
in care patrunde dr, R-raza infl, K-permeabilit str acv, S-denivelare. Debitul drenului verical imperfect cu accesul apei prin fund Q
= 2 rK (H-H0); Numarul de drenuri verticale absorbante necesare: N =Q(de evac)/q(unui dr vert); Distanta dintre drenuri
verticale absorbante S=q(unui put)/qsp(specific);

29. Sol constructive pentru dren. vert abs: 1) foraje cu diam mari 40-60cm pt strat imperm cu gros mica <2m, cu adanc mica 1-
1.5m; 2) Bazinele de colectare utilizate când apa freatica e capt printr-o retea de drenuri orizontale iar debitele colectate pot fi
evacuate intr-un strat permeabil acoperit cu un strat impermeabil cu grosime mica. doua compartimente: de colectare, în care
de decanteaza apa si evac - in put absorb umpl cu mater gros.

30. Dren vert.colectoare (cu pompare) - evac apa din foraje prin pomp. Se folosesec: cand exista o legatura buna între apa în
exces din profilul solului si strat acvif. Din care se face pomp; grosimea stratului superficial slab permeabil acoperitor nu depas 6-
8m; transmisivitatea stratului din care face pomparea > 50mp/zi; debitul unui put sa fie mai mare de 10 l/s; apa din drenaj sa
îndeplineasca cond. de calitate pentru utiliz. La irig, alim apa. Atunci când se începe pomparea in put perfect amplasat într-un
acvifer nelimitat, suprafata apei în put coboara rapid. Apa continuta în terenul din apropierea drenului vertical se scurge catre
acesta ceea ce determ cobor niv freat din intreaga zona.

31. Elem. tehnice ale drenurilor vert cu pomp. - Ecuatiile miscarii permanente a apei subterane catre un put perfect, stabilite de
J. Duppuit, se bazeaza pe urm ipot.: legea lui Darcy aplicabila, stratul acvifer este omogen si izotrop, supraf echipoten consider

cilindr/concentr. Misc. apei spre dren este perm. Deb dren perf. cu pomp:

32. Interferenta drenurilor verticale cu pompare – cand exista puturi cu pompare alaturate, debitul si denivelarea fiecaruia vor
fi influentate de functionarea celorlalte, prin interferenta. Grad de interf. Se face prin metoda suprapunerii în acvifere

nelimitate. Qi – debitul constant al drenului vertical, m3/zi; ri - distanta de la drenul vertical „i” la punctul
P, m; re,i – raza de influenta a drenul vertical „i”, m; K - conductivitatea hidraulica a acviferului, H - sarcina hidraulica pe durata
pomparii, m.

33. Drenajul vertical de interceptie are scopul de a intercepta infiltratiile produse sub influenta unor acumulari sau cursuri de
apa cu niveluri ce depasesc – permanent sau temporar – cotele terenului din jur. De asemenea, se pot folosi la interceptia
scurgerii subterane dinspre terase spre zonele aflate la baza taluzului acestora.

34. Elem funct si tehn dren vert interc - Drenajul de interceptie capteaza debite infiltrante din surse exterioare sau debite
afluente subterane si le evacueaza prin pompare sau prin autodescarcare. Aceasta solutie se practica în urmatoarele conditii: -
debite inflitrante sau afluente cu caracter permanent; - grosimea stratului superior semipermeabil este mai mare de 4 m si nu
poate fi strabatut de un canal deschis; sub stratul superior semipermeabil sunt strate acvifere cu coeficienti de filtratie mai mari
de 25 m/zi.

35. Elem constr. drn. vert interc. - gura forata prin foraj uscat sau hidraulic, coloana definitiva – consolid peretilor gaurilor
forate, la partea inf are un decantor si cel mai imp elem este coloana filtranta/filtru de foraj realiz din metal, masa plast,
azbocim; filtru de pietris – se introd in coloana filtr si peretele gaurii de sonda si e alcat din granule rotunde si netede cu volum
de goluri 20-25%