Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICA
INGINERIE SANITARA SI PROTECTIA MEDIULUI

EXPLOATAREA LUCRARILOR
EDILITARE

IONITA DANIEL
An 5, gr. 2
1. CAPTAREA IZVOARELOR

Proiectarea si executarea constructiilor pentru captarea izvoarelor


trebuie sa se realizeze numai in urma unor studii temeinice. Daca executarea
captarii nu antreneaza dificultati de constructie prea mari, amplasamentul
ridica probleme destul de complexe, legate in special de punctual geologic
de iesire la zi a izvorului, deasupra caruia se va urmari sa se aseze pe cat
posibil, captarea. Se recomanda ca in timpul executiei sa se urmareasca
indeaproape proiectul sis a se verifice studiile ce au stat la baza proiectarii,
orice nepotrivire urmand a fi discutata cu proiectantul in vederea stabilirii
unei noi solutii, corespunzatoare conditiilor locale reale.
Intotdeauna se va capta toata apa furnizata de izvor.
Constructiile pentru captarea izvoarelor sunt conditionate de natura
terenului , de debit si de modul de iesire la zi a apei. Tinand seama de
impartirea izvoarelor din punct de vedere al modului in care apar la zi, se
deosebesc:
1. - Constructii pentru captarea izvoarelor ascendente
Izvoarele ascendente apar in terasa raurilor sub forma unei vine
concentrate. Constructia de captare consta dintr-o groapa amplasata deasupra
locului de izvorare. La partea inferioara a acestuia, peste un strat de piatra
sparta de dimensiuni mari se prevede un filtru invers, constituit din piatra
Sparta (3-5 cm) si pietris (1-3 cm). Aceste straturi ating grosimi cuprinse
intre 0.30-1.0 m, au scopul de a impiedica antrenarea in camera de captare a
materiilor in suspensie aduse de izvor. De jur imprejur, precum si deasupra
stratului de pietris se executa pereti de argila, pentru ca apa san nu distruga
peretii naturali ai gropii.
Camera propriu-zisa de captare, care de obicei in plan este de forma
dreptunghiulara, este asezata cu latura mare astfel incat traversarea apei prin
ea sa se faca dupa directia cea mai inclinata a terenului. Apa colectata in
stratul drenant trece in camera de captare printr-un tub, ajungand de obicei
intr-un prim compartiment, in carea se retin materiile in suspensie – nisip de
cele mai multe ori – care au scapat prin filtru invers. Compartimentul, numit
deznisipator, este traversat de apa cu o viteza de 1.5 cm/s. daca apa nu
adduce materii in suspensie, viteza apei poate creste pana la 10 cm/s.

2
Din primul compartiment, trecand peste un deversor, apa ajunge intr-
un al doilea compartiment, unde se gaseste sorbul conductei de plecare ce
transporta apa spre locul de folosinta. Conducta se dimensioneaza la
consumul maxim zilnic cand la capatul ei aval exista un rezervor de
inmagazinare, la consumul maxim orar cand nu exista rezervor si la debitul
maxim al izvorului daca debitul acestuia este superior celui necesar
alimentarii. Sorbul, asezat la 30-50 cm de radier, are fante ce nu depasesc 6-
10 mm, suprafata totala a acestora fiind de doua, trei ori mai mare decat
suprafata transversala a conductei.
De cele mai multe ori captarea este prevazuta si cu un al treilea
compartiment, care are rol de preaplin si unde de obicei se gasesc si vanele
conductelor. Peretele ce desparte compartimentul al doilea de al treilea este
amenajat de asemenea ca deversor. Cateodata rolul de preaplin al
compartimentului al treilea este luat de o conducta de preaplin asezata in
compartimentul al doilea.
Daca izvorul furnizeaza apa putina, captarea consta dintr-un put
circular, executat din tuburi de beton prefabricate, instalatiile simplificandu-
se corespunzator.
Cateodata, cand punctual de izvorare se gaseste la o adancime mai
mica de 5.0 m, se construieste chiar deasupra acestiua un put de diametru
mare, avand peretii laterali etansi iar radierul prevazut cu filtru de pietris
(filtru invers). Instalatiile necesare captarii sunt executate fie in put, fie
lateral.
2. – Contructii pentru captarea izvoarelor descendente
Izvoarele descendente apar la zi, de cele mai multe ori, sub forma unui
sir de vine (izvoare mici) rasfirate. Daca izvorul descendent este concentrate,
captarea este identica celei descrise anterior. Colectarea apei se face prin
drenuri din piatra, canale de drenaj, conducte colectoare, canale colectoare si
galerii.
Drenurile din piatra sunt folosite pentru captarea unui sir de izvoare,
care au apa putine si care curg pe un strat impermeabil usor inclinat. Drenul
se executa fie din piatra cioplita, fie din piatra sparta (3-5 cm), peste care se
aseaza un filtru de pietris. Deasupra, in amandoua cazurile, se aseaza un strat
de argile, rareori de nisip, iar lateral se construieste un perete tot de argila, in
grosime de 30-40 cm.
Apa colectata este condusa la o camera de captare, executata dupa
indicatiile date la captarea izvoarelor ascendente.
Pentru a oblige intrarea apei in dren se construieste, perpendicular pe
acesta, din loc in loc, un perete de argila care impiedica scurgerea apei la
exterior in lungul drenului.

3
Cateodata, captarea unui strat acvifer se face astfel incat apa subterana
apare la zi sub forma unui izvor artificial. In acest scop, se executa intr-o
pozitie convenebila o galerie n, in lungul curbelor de nivel. Conducrea apei
spre exterior se realizeaza printr-o galerie transversala m, la a acarei
intersectie cu suprefata solului ia nastere izvorul artificial.

Materiale si procedee de executie.


Materialele pentru constructia captarii vor fi aprovizionate din
vecinatatea acesteia, folosind pe cat posibil piatra, balastul, argila si la
nevoie, betonul, caramida, b.a. etc. In general, materialele vor indeplinii
conditii similare celor cerute si mentionate in cadrul captarilor orizontale.
Executarea lucrarilor nu comporta utileje sau unelte speciale, insa
necesita muncitori calificati si o supraveghere atenta, pentru a se adapta
proiectul la situatia locala. Proiectantul trebuie sa urmareasca de aproape
lucrarile, in special amplasarea constructiei, deoarece de reusita acesteia
depinde cantitatea de apa ce va fi captata.

Exploatarea captarilor.
Constructia de captare trebuie supravegheata zilnic, inregistrandu-se
totodata si debitul. La intervale ce se vor stabilii in timpul exploatrii,
deznisipatorul va fi curatat de nisip, apoi sorbul, conducta de preplan si de
golire, barbacanele etc. – de eventualele impuritati, iar vanele pentru a nu se
intepeni, se vor manevra periodic.

4
2. RETEA DE CANALIZARE APE UZATE MENAJERE

Schema de canalizare este reprezentarea in plan orizontal a obiectelor


principale care determina circuitul apei de canalizare cu indicare pozitiilor
relative (retele de canale, colectoare principale, deversoare, puncte obligate,
statii de pompare, traversari de obstacole, statii de epurare, guri de varsare in
emisar).
Din scheme de canalizare nu rezulta dimensiunile canalelor sau ale
obiectelor care o compun, dar se pot face aprecieri generale asupra modului
de solutionare a canalizarii.
Amplasarea canalelor si a obiectelor care alcatuiesc canalizarea este in
functie de sistematizarea localitatilor, situatia cursurilor de apa invecinate
sau care traverseaza localitatea, existenta emisarilor si alegerea lor in
conditii tehnico-economice avantajoase, cantitatea si calitatea apei de
canalizat, caracteristicile bazinelor de canalizare, relieful ternului si natura
amplasamentului statiei de epurare etc.
In functie de dispozitia canalelor fata de emisar, schemele retelelor de
canalizare oraseneasca pot fi: perpendiculara directa sau indirecta, peralela
sau in etaje, ramificata si radiala.
Debitul apelor uzate menajere este in general egal cu debitul cerintelor
de apa Qs.
Debitul de ape uzate menajere Quz care se ia in considerare la calculul
retelei de canalizare este debitul orar maxim.
Apele uzate descarcate in reteaua de canalizare trebuie ca, prin
continutul si cantitatea lor, sa nu degradeze constructiile si instalatiile din
retea, san u aduca prejudicii igienei si sanatatii publice sau personalulul de
exploatare sis a nu impiedice procesele de epurare sau sa reduca capacitatea
instalatiilor de epurare ale centrelor populate.
In acest sens se au in vedere doua sectiuni de control: una, in caminul
limita de proprietate si alta in sectiunea se intrare a apelor uzate in statia de
epurare.
Proiectarea retelei de canalizare comporta o serie de operatii s caror
complexitate depinde de marimea canalului, natura terenului, conditiile de
executie etc.
Dupa stabilirea traseului , operatii de deosebita importanta sunt
calculul hydraulic si static al retelei, pentru care trebuie avute in veder o

5
serie de carcteristici ale miscarii apei uzate in canale, precum si conditiile
necesare unei bune functionari a retelei.
Calculul hidraulic al retelei de canalizare include dimensionarea
canalelor, constructiilor anexa (sifoane, deversoare, guri de scurgere),
precum si a statiei de pompare. Apele uzate contin numeroase substante in
suspensie, coloidale si in solutie, care pot fi de provenienta organica sau
animala. Materiile in suspensie usoara plutesc la suprafata, iar cele grele se
depun pe radierul canalului. Depunerile conduc la remuuri si deci la
stabilirea unei miscari neuniforme in canal; la acest rezultat contribuie si
numeroase puncte de confluenta, schimbarii de pante etc.
Desi in general miscarea apei intr-un canal se poate considera
neuniforma, in special in canalele de dimensiuni mici, cercetarile si practica
au aratat ca se pot aplica cu rezultate bune formulele miscarii uniforme.
Sectiunile canalelor trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
- din punct de vedere static, canalele trbuie sa suporte in bune
conditii sarcinile la care sunt supuse;
- din punct de vedere economic, raportul dintre costul unui
metru de canal montat si capacitatea sa de evacuare trebuie sa
fie cat mai mic;
- in exploatare, canalele trebuie sa fie accesibile curatirii lor si
astfel construite san u se infunde.
In cadrul calculului static al canalelor se stabilesc solicitarile la care
sunt supuse elementele de constructie, necesare dimensionarii de rezistenta.
Profilul transversal al canalelor si dimensiunile peretilor se determina
in functie de sarcinile care actioneaza asupra lor si de rezistenta admisibila a
materialelor din care se executa. Sarcinile care actioneaza asupra canalelor
sunt de doua categorii: fundamentale si accidentale.
Srcinile fundamentale se impart in:
-sarcini permanente: greutatea proprie a canalului, greutatea
pamantului de umplutura de deasupra canalului, impingerea pamantului fara
suprasarcini, presiunea interioara si exterioara a apei si greutatea apei din
canal;
-suprasarcini: greutatea oamenilor, a vehiculelor care circula pe
arterele sub care se gaseste canalul, precum si greutatea materialelor
depozitate temporar pe traseul canalelor.
Sarcinile accidentale iau nastere in urma punerii sub presiune a
canalelor. Verificarea rezistentei canalelor se face la o presiune de 0.6 at,
aceasta sarcina considerandu-se accidentala in cazul punerii sub presiune a
canalului la ploi torentiale.

6
Pentru o buna functionare si exploatare a retelei de canalizare,
materialele folosite, precum si prefabricatele trebiue sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
-sa reziste din punct de vedere mecanic sarcinilor pemanente si
accidentale;
-sa fie impermeabile pentru a nu permite infiltrarea (din exterior in
interiorul canalului), cat si exfiltrarea (din interior in exteriorul canalului)
apelor;
-sa reziste la coloziunea apelor agresive exterioare si interioare,
precum si la actiunea curentilor vagabonzi;
-sa reziste la ape cu temperaturi mai mari de 400 C;
-sa reziste la actiunea de eroziune datorita particulelor solide antrenate
de apele uzate;
-sa aiba o suprafata interioara cat mai neteda, pentru ca circulatia apei
sa se faca fara rezistente mari;
-sa aiba un cost cat mai redus;
-sa se poata lucra cat mai usor, adaptandu-se metodelor rapide de
construire a canalizarii.