CURS : PRIZE SI ADUCTIUNI

PARTEA I - C A P T A R E A A P E I

2.2 Studiul hidrogeologic al surselor subterane

Forajele de studiu se vor amplasa, in forme de retea, in zona viitoarei captãri subterane. Ele
vor permite recoltarea urmatoarelor date:
- adâncime, nivel apã grosime strat
- permeabilitatea – porozitatea stratului de rocã
- viteza de curgere si debitul apei ca si variatia acestora pe zona studiatã.
Amplsarea captãrilor de apa freaticã sau de mica adâncime se va face amonte de cen-
trul populat pentru a se evita poluarea sursei. Captãrile de mare adâncime se pot efectua si pe
teritoriul localitãtilor cu luarea unor masuri locale de protectie sanitarã.
Forajele de captare se vor amplasa de preferintã in linie / front de captare (mai ales la
captarea apelor freatice). Frontul se va aseza perpendicular pe directia de curgere a apei in
stratul subteran.

Forajele (gãuri circulare verticale) se pot executa si prin metoda rotativã. La fiecare din
aceste metode extragerea materialului sãpat (detritus) se poate face uscat (cu “ linguri”
speciale) sau hidraulic (cu ajutorul unui curent de apã sau de noroi de foraj zis si noroi de
sapã).
Pentru consolidarea forajelor acestea pot fi tratate cu “burlane” metalice (filetate cap la
cap sau telescopice).
In alcatuirea unei instalatii de foraj intrã:
- turla sau trepiedul
- utilajul de ridicat si de percutie sau rotire a coloanei de prãjini de foraj
- garniturã (set) de prãjini de foraj
- garniturã (set) de burlane metalice pentru tubarea forajelor
- garniturã de scule pentru sãpat (sape, dalti, burghie, carotiere, linguri, juguri,
chei, etc.)
Actionarea utilajelor de forat poate fi manualã sau mecanicã(randament de 4 – 6 ori
mai mare).
La metoda percutantã roca este sãpatã (spartã) prin ridicarea si eliberarea coloanei de
prajini metalice prevãzutã la partea inferioarã cu dãlti, sapã, etc.
In cazul metodei rotative sãparea se realizeaza prin rotirea coloanei de prãjini dotatã la
partea inferioara cu sapã, burghiu, etc…
Pentru începerea unui foraj se sapã mai întâi o groapã de pânã la 2 m adâncime (saht).
Apoi se monteazã turla instalatiei si o podinã (platformã) deasupra sahtului, in care existã o
gaurã circularã cu diametrul primului burlan (cel exterior in cazul burlanelor telescopice). Se
face cu un burghiu o gaurã – in teren – de câtiva metri si se lanseaza primul burlan de tubare a
forajului. In continuare, se sapã in interiorul burlanului, acesta fiind introdus in teren pe
masurã ce avanseaza forajul. Burlanele pot fi recuperate la terminarea prospectiunii dar pot
câteodatã sã rãmânã in teren formând peretii viitorului put de exploatare.
 Schita instalãrii pentru forare percutantã este prezentatã in fig.2, iar a celei pentru
forare rotativã in fig, 3.

Forarea rotativã prezentatã in fig.3 este insotitã de extragerea detritusului prin metoda
hidraulicã directã: noroiul de foraj (sau apa) este pompat prin coloana de prãjini de foraj si se
ridicã la suprafatã prin spatiul dintre peretii forajului si prajini; la suprafatã, noroiul este
decantat si recirculat.
Este folositã si metoda hidraulicã indirectã la care noroiul de foraj se introduce,
gravitational, printre peretii forajului si prãjini iar amestecul noroi + detritus este absorbit
(prin pompare) prin coloana de prãjini de foraj: si în acest caz noroiul este decantat la
suprafata terenului într-un bazin si apoi este recirculat.
“Noroiul” de foraj ar putea fi apa curatã sau o suspensie de argilã sau bentonitã cu
greutatea specifica  = 10 – 12 KN/m . De cele mai multe ori este preferatã apa.
In figura a 4 -a este prezentat tubajul telescopic al unui foraj executat prin metoda
rotativã hidraulicã (acesta duce la un consum mai mic de burlane de otel).

Fig.4

Tronsoanele de burlan de otel vor veni in contact cu terenul pe maxim 30-40 m pentru
a nu se bloca si a putea fi recuperate (extrase din teren). La adãncimi de peste 50-60m se
renuntã uneori la aceastã recuperare.

2.3. Procedee de captare a apelor subterane.

Constructiile de captare a apei din straturile acvifere se clasifica in : constructii de captare

verticale (prin puturi sapate sau forate ) si captari orizontale (prin drenuri sau galerii).
Alegerea tipului de constructie de captare se face in functie de debitul care trebuie captat, de
grosimea , permeabilitatea si adancimea startului acvifer . Solutia aleasa trebuie sa fie economica si
sigura in exploatare.
Captarile verticale se adopta in urmatoarele cazuri : strat freatic de grosime mare , strat acvifer
situat la adancimi de peste 7-8 m (freatic sau sub presiune) sau in cazul captarii simultane din mai
multe straturi acvifere suprapuse.
 Captarile orizontale se executa in situatia straturilor freatice de grosime mica (2-3m) si situate la
adancimi sub 7-8 m .

2.4.1. Captari verticale cu puturi

Principalele elemente componente ale unei captari verticale sunt : puturile , conductele de
legatura intre puturi si camera ( bazinul) colectoare.
Clasificarea puturilor se poate face :
- dupa scop : puturi pentru alimentari centralizate si puturi pentru alimentari locale.
- dupa sectiunea orizontala : cu diametru mare (pana la ordinul metrilor ) si cu diametru mic
(de ordinul centrimetrilor sau zecilor de cm).
dupa materialul de constructie : din beton , beton armat , zidarie de caramida sau piatra , metal ,
material plastic, azbociment., etc.
- dupa adancime : de mica adancime si de mare adancime (pana la sute de metrii ).
- dupa procedeul de constructie : puturi sapate , forate sau infipte.

Puturile sapate au , de obicei , forma rotunda . Pentru alimentarile centralizate cu apa ele au de
obicei diametre peste 1,50 m iar pentru alimentarea unor gospodarii individuale , diametre de 0,8 –
1,50 m ( aici se incadreaza si cele exploatate ca fantani). Un exemplu este prezentat in figura 13.

Fig. 13

Saparea puturilor mari se face mecanizat iar a celor pentru alimetari locale se poate face si manual .
Puturile forate au diametre de 0,1- 1,50 m Peretii sunt alcatuiti din coloane tubulare de otel ,
introduse la executia forajului.Executia este similara cu a forajelor descrise la cercetarile hidrologice.
In figura 14 este prezentat un exemplu de put forat intr-un strat acvifer sub presiune.

Fig, 14

Puturile infipte sunt alcatuite din tubulatura metalica si se introduc in teren prin batere cu soneta
sau prin vibrare. La capatul inferior sunt prevazute cu un sabot ascutit care usureaza infigerea.
Diametrele acestor puturi sunt de 2,5- 6 cm . Ele se folosesc la captarea unor debite foarte mici din
straturile freatice situate la 3-4 m sub nivelul terenului . Pot fi dotate si cu pompe manuale ( exemplu ,
in figura 15 ).

Fig.15
Dimensionarea captarilor cu puturi necesita in primul rand algerea uneia din cele trei scheme
generale de amenajare (fig. 16).
Prima schema (a)consta in utilizarea unei conducte in sifon care aduce apa din puturi intr-un
put (bazin ) colector. Din aceasta apa este preluata prin pompare. In putul colector este posibila
tratarea apei cu dezinfectanti (de exemplu clor) . Exista avantajul unei conducte de aspiratie mai
scurte (put colector – statie de pompare ). Conducta in sifon risca sa se dezamorseze daca estansarile
de la imbinari nu sunt perfecte (amorsarea sifonului se face cu o pompa de vacuum ).
Schema a doua (b) este organizata pentru pomparea cu o singura pompa cu conducte de
aspiratie multiple ( pentru fiecare put) . Ea pastreaza dezavantajele primei scheme dar este mai ieftina
(lipsind putul colector).
In schema a treia (c) fiecare put are o pompa proprie ; refularile tuturor pompelor se unesc intr-o
conducta unica de refulare. Aceasta schema prezinta o mai mare siguranta in exploatare decat primele
doua dar echipamentul hidromecanic este mai imprastiat.
1- CONDUCTA IN SIFON 7- POMPA DE APA SUBMERSIBILA
2- CONDUCTA DE ASPIRATIE 8- SORB
3- PUT COLECTOR 9- MOTOR ELECTRIC
4- POMPA DE VACUUM 10- SP – STATIE DE POMPARE
5- CONDUCTA REFULARE 11- SI – STRAT IMPERMEABIL
6- POMPA DE APA CENTRIFUGA 12- P1,2,3 – PUTURI DE CAPTARE

Fig. 16

Constructia puturilor

a) Constructia puturilor sapate.

Pentru alimentari cu apa importante puturile sapate pot avea diametre de pana la 3 m si se construiesc
de obicei sub forma de chesoane deschise din beton. Grosimea peretelui de beton al putului va fi ():

(21)

In care : D- diametrul interior al chesonului (putului ) in metrii.

Aceasta grosime este necesara pentru ca chesonul de beton sa aiba o greutate suficienta si sa
invinga frecarea laterala cu pamantul pentru a avansa in teren. Tehnologia de lucru are urmatoarele
etape :
- pe amplasamentul viitorului put se sapa o groapa cu diametrul ceva mai mare decat al chesonului
de beton ( pana la circa 50 cm deasupra nivelului apei subterane).
- pe fundul gropii se monteaza cutitul inelar de otel al chesonului sau se betoneaza cutitul inelar din
beton armat.
- se cofreaza si se betoneaza peretele chesonului pe o inaltime de 2,5- 3m .
- se trece la sapare in interiorul chesonului si pe masura ce avanseaza sapatura chesonul patrunde in
teren sub greutatea proprie.
- se betoneaza un nou inel de cheson si apoi se continua saparea in interior ; se verifica in
permanenta patrunderea pe verticala a chesonului ; pereti vor fi armati si vor avea centuri de
armatura mai solida la fiecare tronson de 2,5- 3m ; in partea de perete a chesonului care va fi in
stratul freatic se prevad barbacane
- Se repeta operatiile pana cand chesonul viitorului put va ajunge la cota prevazuta in proiect; la
aceasta cota este bine sa se toarne pe fundul putului o placa de beton de 50 cm pentru a prevenii
tasarile in timpul exploatarii.
Daca apare necesitatea stoparii patrunderii nisipului fin in cheson prin barbacane se poate recurge la
lansarea , simultan cu chesonul, a unei camasi metalice cu diametrul ceva mai mare iar intre camasa
si peretele de beton al chesonului se introduce pietris cu rolul de filtru (ulterior ,camasa metalica se
recupereaza). Un put sapat dupa aceasta tehnologie este prezentat in figura 19.

Fig. 19

Constructia puturilor forate

Puturile forate au in general diametre de 0,1- 1,50 m si sunt constituite din coloane tubulare de otel
( atat peretele putului cat si portiunea perforata din zona startului acvifer, numita coloana filtranta ).
Forajele se executa prin metoda uscata sau prin metoda hidraulica , descrise la paragraful priviind
forajele de cercetare hidrogeologica. Puturile forate reprezinta forma cea mai raspandita de realizare a
captarilor verticale .
 Fig 20

La transversarea straturilor de apa agresiva (ph<6,5) puturile se tubeaza cu doua burlane metalice
coaxiale iar intre acestea se toarna ciment rezistent la acizi .
Coloana filtranta va avea lungime corespunzatoare grosimii stratului acvifer captat (daca se capteaza
simultan mai multe straturi acvifere , se va monta cate o coloana filtranta in dreptul fiecarui strat.
Coloana filtranta poate fi din otel , fonta , azbociment,plastic , etc. Orificiile vor reprezenta circa 25-
40% din suprafata coloanei si vor avea forma dreptiunghiulara cu colturile rotunjite (circa 2-3 mm pe
25- 40 mm). Amenajarea in zona coloanei flitrante se face ca in figura 20:
Tubulatura metalica si coloana filtranta se vor proteja anticoroziv.
In cadrul captarilor de debite mari , la care un singur put nu este suficient, se amenajeaza fronturi de
captare (aliniamente de puturi pe directie perpendiculara pe directia de curgere a apei in stratul
acvifer). Puturile vor fi legate in grupuri de cate patru sau cinci prin conducte comune de sifonare
(aspiratie).
In acest fel se vor putea inchide , pentru reparatii , numai anumite sectoare , fara a scoate total din
functiune captarea.
S-a constatat ca conductele de sifon este bine sa aiba panta catre putul colector si sa functioneze , in
exploatare , la un grad de umplere de 80 % ( deci lucreaza in regim de scurgre cu fata libera).
O conditie esentiala pentru functionarea conductelor de sifonare se de aspiratie este perfecta lor
etanseitate ( in caz contrar se produce dezamorsarea lor). Proba de etanseitate se va face la 5-7 atm si
la presiuni negative (vacuum).
Materialele recomandate pentru conductele de sifonare sunt fonta de presiune si
betonul armat precomprimat(conductele din otel pot rugini).
Conductele de aer catre pompa de vacuum se vor dimensiona pentru viteze de 10-12m/s.
Putul colector va avea un diametru de 3-6m si se va comporta ca un rezervor tampon. El va fi
astfel dimensionat incat sa asigure un timp de trecere a apei de 3-15 minute(timp mai scurt pentru
captarile mari). La nivelul minim , apa din putul colector va acoperii cu 1-1.5m sorbul conductei de
aspiratie pentru a se evita dezamorsarea pompei de apa. Se va asigura si o adancime de minim 1 m
sub sorbul pompei pentru decantarea nisipului fin din apa(depunerile se vor curata periodic cu pompe
de namol).

2.4.2Captari orizontale cu drenuri si galerii

O captare orizontala se compune din elementele de captare si dirijare a apei (drenurile sau
galeriile) si camera colectoare.
Drenurile si galeriile sunt constructii aproximativ orizontale (au pantă către camera
colectoare) care realizeaza captarea apei si transportul ei pana la un recipient central (camera
colectoare) . Ele pot avea o pozitie interceptoare(formand un front de captare aproximativ
perpendicular pe directia curentului subteran) sau o pozitie radiala(avand ca centru camera
colectoare).Ele pot avea o pozitie interceptoare (formand un front de captare aproximativ
perpendicular pe directia curentului subteran) sau o pozitie radiala (avand ca centru camera
colectoare).
Drenurile au dimensiuni mai reduse si sunt nevizitabile iar galeriile sunt constructii mai mari,
vizitabile.
Captarile orizontale interceptoare se folosesc in straturi freatice cu grosime de maxim 2-3 m,
aflate la adincimi de pana la 7-8 m. Captarile radiale se amplaseaza in straturi acvifere bogate (cu
grosimi de pana la 30-40 m), putand fi organizate si in mai multe planuri orizontale.
Schema unei captari orizontale cu drenuri interceptoare este redata in fig.21.

Fig. 21-a
 Fig. 21-b

In cazul captarii de debite de pana la 400 l/s se folosesc drenuri, iar peste 400 l/s se folosesc
galerii interceptoare (aici existand si avantajul ca se poate circula prin galerii si se pot executa lucrari
de intretinere).
In figura 22 este prezentata schematic o captare orizontala radiala:

Fig 22.
Drenurile se realizeaza din tuburi metalice perforate si se introduc prin forare orizontala din interiorul
camerei de colectare (in prima etapa se executa camera de colectare, dupa tehnologia descrisa la
captari verticale sapate). La intrarea in camera colectoare drenurile sunt prevazute cu vane. In camera
se pot monta si sorburile pompelor pentru prelevarea debitelor de apa.

CONSTRUCŢIA CAPTĂRILOR CU DRENURI ŞI GALERII

Constructia captarilor orizontale interceptoare
Drenurile interceptoare se ralizeaza din tuburi de dimensiuni relativ reduse (0,3 – 1 m),
prevazute cu orificii pentru patrunderea apei. Ele se amplaseaza la baza unui strat freatic, intr-o
transee care apoi se umple cu material filtrant (pietris, nisip).
Executarea lucrarii se face incepand de la camera colectoare spre extremitati. Transeea
(santul) se realizeaza cu pereti verticali sprijiniti cu palplanse daca saparea este manuala (fig.27) sau
cu taluze laterale daca saparea este mecanizata (cu draglina sau cu excavator cu cupa inversa), asa
cum se arata in figura 28.

Fig.27

Fig.28 NOTATII CA IN FIG.27

Straturile filtrante (3) se executa cu granulatie descrescatoare de la dren spre exterior. Patul
din dale de beton (4) va asigura respectarea pantei longitudinale a drenului. Un detaliu de tub drenant
este prezentat in fig. 29. El se executa din beton, bazalt artificial sau material plastic.

Fig.29

Palplansele (2) care au servit drept sprijinire a sapaturii (la saparea manuala) se extrag si se
recupereaza pe masura ce se executa umplutura deasupra drenului.
Stratul de protectie din argila (1) va impiedica infiltrarea directa a apelor de suprafata prin
umplutura de deasupra drenului.
Constructia unei captari orizontale interceptoare cu galerie ar putea avea detaliile constructive
din fig. 30.
 Fig.30
1-3 NOTATIILE DIN FIG.27
5 – GALERIE DIN BETON DE MONOLIT
6 – BARBACANE
Caminele de vizitare care se executa in lungul drenurilor (fig.31) se amplseaza la circa 50 m
intre ele iar in lungul galeriilor vizitabile la 150 – 200 m (fig.32).

Fig.32 fig.31
Camera colectoare se executa sub forma de put sapat, fara barbacane, si se doteaza cu
dispozitive de inchidere pentru fiecare dren si cu instalatii de masurare a debitelor.

Constructia captarilor cu drenuri radiale

In prima faza se executa putul central, de obicei prin tehnologia chesoanelor deschise. Saparea
se poate face manual, cu graifarul sau prin hidromecanizare (pomparea din chesor a unui amestec de
apa si detritus rezultat din faramitarea materialului de sapat). Daca se coboara mult sub nivelul apelor
freatice se poate lucra si cu chesoane cu aer comprimat.La incheierea executarii chesonului acesta se
inchide la partea inferioara cu un dadiu (placa turnata) din beton. In peretii chesonului se macteaza,
in timpul executiei sale, mansoane metalice in locuite in care urmeaza sa se racordeze drenurile
radiale (in timpul executiei sunt astupate cu dopuri de lemn).
Drenurile radiale se executa din interiorul chesonului, cu ajutorul unor prese hidraulice, dupa
una din urmatoarele metode:
a)Metoda Ranney consta in presarea orizontala in teren a unor tuburi metalice (din otel)
perforate, prevazute la capat cu un sabot conic pentru a usura patrunderea in teren. Peretii tuburilor
vor avea grosimea de circa 8 mm pentru a rezista fortei mari care este necesara infigerii in teren.
b)Metoda Fehlmann consta in presarea in teren a unor tuburi neperforate care, dupa
introducerea filtrului metalic perforat, se extrag si se refolosesc (diametru tuburi: 200-250 mm).
c)Metoda Preussag se aseamana in oarecare masura cu metoda anterioara, cu deosebirea ca
diametrul tuburilor introduse in teren este de 400 mm iar spatiul dintre acestea si filtrul perforat
introdus in interiorul lor se umple cu pietris, care va indeplini rolul de filtru.
In toate metodele, tubul presat in teren are la capat o piesa conica, pentru usurarea infigerii,
numita sabot. Acesta are orificii prin care apa din stratul freatic curge, prin tubulatura de foraj, catre
putul colector (de unde este evacuata prin pompare). Apa scursa antreneaza si particulele fine din
stratul acvifer (pe circa 50-100 cm in jurul tubului se realizeaza astfel un filtru natural) ajutand la
inaintarea in teren a tubulaturii de foraj.
Dupa executarea tuturor drenurilor radiale se face a ultima curatare di deznisipare a acestora
prin deschiderea pe rand a vanelor de la intrarea in putul colector. Apoi se inlatura materialul
decantat in putul colector, se monteaza pompele si se trece la exploatarea captarii.
Din experienta executarii de captari cu drenuri radiale rezulta ca este mai avantajos sa se
execute un numar mai mare de drenuri scurte (circa 25-30 m) decat putine drenuri lungi.
Drenurile se pot dispune pe unul sau mai multe utilaje. Tehnologia de forare a drenurilor
radiale este prezentata in figura 32.

Fig.32.
 2.6. CAPTAREA IZVOARELOR

Captarea unui izvor descendent concentrat se face prin camere de captare (figura 36),
iar a unuia cu iesire distribuita, prin camere de captare dotate cu drenuri.
Izvoarele ascendente se capteaza printr-o camera de captare asemanatoare cu un put
sapat in cheson. In acest caz radierul de beton de la baza chesonului sw va inlocui cu un strat
filtrant din pietris.

Fig.36

Pe versant, in amonte de captarea izvorului, se construiesc santuri de garda care colecteaza apa
scursa in urma precipitatiilor si o indeparteaza lateral se izvor.
Puturile sapate pentru captarea izvoarelor ascendente vor fi inaltate cu minim 50 cm desupra
nivelului maxim de inundatie al apelor raului in terasa caruia s-a realizat lucrarea.