Drenajul si desecarile terenurilor.

Sisteme de drenaj.

Definitii si clasificari

Prin notiunea de desecare se intelege inlaturarea excesului de apa de la suprafata solului si din sol, astfel ca sa
se formeze un regim de apa si aer favorabil dezvoltarii plantelor agricole.
Folosirea luncilor pentru agricultura a facut necesara, din cele mai vechi timpuri, introducerea desecarilor ca un
mijloc de a indeparta excesul de apa din sol. Astfel, inca cu 3 000 ani i.e.n in Mesopotamia, intre Tigru si
Eufrat, s-au inceput mari lucrari de desecare si transformare a mlastinilor existente in terenuri bune pentru
culturile agricole. Mari lucrari de desecare s-au facut in Egipt acum circa 3 300 de ani pe timpul domniei lui
Ramses al III-lea pentru asanarea unor intinse suprafete din Delta Nilului, ca si in China si in alte parti ale
lumii antice. Romanii folosesc drenurile din ceramica la desecarea soselelor.
In secolul al XVIII-lea, in Anglia, se face observatia ca terenurile cu cartite cu cat sunt mai uscate si recolta de
fan sporeste si astfel se incearca intimidand natura sa se faca galerii subterane, denumite drenuri cartita,
pentru desecarea unor suprafete agricole. Cu timpul, unele galerii au inceput sa fie folosite si pentru drenaj si
pentru irigatie subterana.
In Japonia s-a nascut practica de a pune pe fundul santurilor de desecare ingramadiri de craci, iar metoda s-a
extins rapid si in alte tari ca drenaj cu materiale locale.

Principala clasificare a lucrarilor de desecare se face in functie de metoda practicata, astfel:

Desecarea prin canalele deschise, care foloseste pentru colectarea si indepartarea apelor o retea de canale care
se deschid la suprafata solului;
Drenajul, cand se foloseste pentru a colecta si a indeparta apa aflata in exces o retea de canale formate din
diverse materiale locale (lespezi de piatra, cutii din lemn, pietre mari ingramadite, fascine), care sunt acoperite
deasupra cu pamant, sau o retea de tuburi din ceramica asezate pe fundul acestor canale si chiar galerii
rezultate prin presarea solului de catre unelte speciale, numite dilatatoare.
Drenajul vertical sau prin puturi absorbante, care foloseste pentru desecare puturi sapate sau forate si prin
care apele de la suprafata solului sunt trimise in strate mai adanci, permeabile, sau sunt colectate in puturi de
colectare, de unde se indeparteaza prin pompare;
Desecarea prin colmatare, care se face prin ridicarea cotei terenului, ca urmare a depunerilor de material solid
adus in mod natural sau artificial de apa raurilor;
Desecarea prin vegetatie foloseste pentru indepartarea apei din sol puterea de absorbtie a radacinilor arborilor
si arbustilor hidrofili, deci amatori de multa apa, si care prin transpiratie consuma apa solului si adancesc astfel
nivelul apei freatice

Metode de desecare

Desecari prin canale deschise

Desecarile prin canale deschise pot fi facute fie pentru a evacua apele de la suprafata terenului, care se aduna
de pe suprafetele limitrofe, fie pentru a cobori nivelul apelor freatice.
Evacuarea apelor ce se aduna de pe suprafetele limitrofe. Pentru a proteja plantele cultivate de apele ce se
aduna de pe suprafetele situate mai inalt si care se scurg pe suprafata desecabila este nevoie ca acestea sa fie
interceptate si evacuate, ceea ce se realizeaza printr-un canal de centura, sapat la baza taluzului sau malului
inalt si care conduce apele in emisar . (fig.129)
El se amplaseaza astfel ca sa aiba o mica panta (0,5-104), pentru ca apele sa se scurga gravitational spre emisar.

Canal de centura
NA nivelul apei

Reteaua de canale de desecare.

Este formata din canale drenante, aflate la 20-120 m unul de altul, care se descarca in canale colectoare
secundare, ce, la rindul lor, se deschid in canale colectoare principale, care duc apa spre punctele de evacuare.
Canalele de desecare se traseaza cat mai rectiliniu posibil, astfel ca sa urmareasca talvegul depresiunilor
terenului, reducand astfel terasamentele; schimbarea traseului lor se face prin curbe foarte largi

Avantaje si dezavantaje ale desecarii prin canale deschise

Principalele avantaje ale desecarii prin canale deschise sunt urmatoarele:

- canalele se executa usor, pot fi executate mecanizat, nu cer munca calificata, consuma putine materiale de
constructie, se pot usor controla functionarea si repara eventualele avarii.

Ca dezavantaje se enumera:
- canalele ocupa o suprafata destul de mare, care se scoate din circuitul agricol, impiedica circulatia vehiculelor
creandu-le puncte obligate de trecere (poduri etc.), ingreuiaza lucrarile agricole mecanizate si transportul de la
o sola la alta;
- pamantul excavat din canale trebuie bine imprastiat si nivelat; suprafata acestor canale se infesteaza usor de
buruieni si devine o sursa de imburuienare pentru toate solele;
- canalele colectoare necesita intretineri multe si la timp, astfel se degradeaza usor si ies din circulatie.

Drenajul orizontal
Prin notiunea de drenaj orizontal se intelege lucrarea de desecare, prin care se
colecteaza si se indeparteaza apele in exces cu ajutorul dre-nurilor. Drenul este o
conducta subterand, acoperita cu sol, astfel ca la suprafata sunt posibile toate lucrarile
agricole .
El reprezinta fie un sant sapat pe fundul caruia se instaleaza elemente care formeaza
con-ducta de colectare si de evacuare a apelor in exces, fie galerii sapate la o adincime
potrivita, ce se consolideaza sau nu cu diverse materiale de constructie si care
indeplinesc acelasi rol de colectare si evacuare a apelor in exces. Pentru a nu ingheta si
astfel sa se distruga si sa se de-formeze, fundul santului pe care se pozeaza drenurile
sau se formeaza galeriile, trebuie sa se gaseasca la o adincime de minimum 0,8-1 m de
la suprafata solului; adincimea maxima a drenajului nu va depasi 2-2,5 m. Elementele
care formeaza conducta de colectare sau de absorbtie si eva-cuare se pot executa din
materiale locale, tuburi de ceramics, drenaj cirtita, precum si din materiale speciale:
plastice, beton poros etc

Drenaj orizontal

Drenuri din materiale locale.

Drenuri din materiale locale. Acest drenaj consta din asezarea pe fundul santurilor
inguste sapate special a unor fascine, bolovani, lespezi de piatra, jgheaburi de lemn etc.,
astfel ca sa formeze jos o lumina (deschidere). Peste acestea se asaza un strat din pietris
si nisip, care usu-reaza trecerea excesului de apa spre dren, iar deasupra for se pune un
strat de brazde de iarba intoarse pe dos, care apoi se acopera cu pamant .

Drenuri din materiale locale

Durata de functionare a drenurilor din materiale locale depinde de materialul din care a
fost executat (10-15 ani, pentru material lemnos si 30-50 de ani pentru material din
piatra) si de tehnica de executie (lucrarile ingrijite rezista un timp de 2-3 ori mai lung).

Drenuri din tuburi de ceramica

Cel mai adesea, pentru drenajul orizontal se folosesc tuburi din argila arsa, lungi de 33 cm (3 bucati la 1 m
liniar) si cu diverse diametre interioare. Astfel, drenurile cu rol absor-bant pentru apa au diametre de 4-6 cm si
ele se varsa in drenuri colectoare cu diametre tot mai mari, care ajung pina. la 20 cm.
Pentru acest drenaj, santul se sapa foarte ingust, astfel ca peretii laterali sa tina strans drenurile care se asaza
(pozeaza) pe un pat de nisip.

Drenuri din tuburi de ceramica

Drenajul cartita
Acest drenaj se executa de catre un dispozitiv montat pe un tractor greu si care face la adincimea planificata o
galerie prin presarea pamintu-lui in laturi. Acest dispozitiv se numeste plug-cartita sau drener. Uneori, drenerul
mai transports o solutie pe care o imprastie pe peretii galeriei, consolidindu-i.
Executarea drenurilor cirtita se face pornind dintr-un sant sau canal deschis .
Acest drenaj este eficient pe solurile luto-nisipoase, pe solurile argiloase lutonisipoase rezista timp de 3-12 ani,
daca nu a fost consolidatd galeria si 5-20 de ani.

Drenaj cartita

Drenuri din materiale speciale

Aceste drenuri se fac cu tuburi din material plastic, din beton poros, din carton sau din
vinidur, din tuburi bituminoase etc.
Conductele din aceste materiale, pentru a patrunde apa, au proiectate in ele gauri sau
fante mici, asezate in linii orizontale, in spirala sau in forma de flori, iar in vii si livezi sunt
prevazute cu deschideri in jos

Drenuri din materiale speciale

Principalele avantaje ale drenajului sunt ca nu ocupa si deci nu scoate din circuitul agricol
decat suprafete foarte reduse de teren, nu impiedica" lucrarile solului, circulatia si
transporturile necesare.
Ca dezavantaje principale sunt: necesitatea de investitii mari la inceput, la executia
lucrarii, muncitori calificati, sunt greu de depistat eventualele avarii si repararea lor este
destul de costisitoare.

Drenajul vertical
Prin drenaj vertical sau desecarea prin puturi absorbante, se face inlaturarea excesului
de apa prin evacuarea ei in straturile mai adinci ale terenului.
Pentru aceasta, se sapa un put sau se face un foraj (de 20-40 m adincime) pana la un
strat geologic permeabil pentru apa. Pe acest foraj se va evacua, prin scurgere libera
sau gravitationala, apa din stratul superior in stratul permeabil.

Drenaj vertical

Desecare prin colmatare

Desecarea prin colmatare se face prin ridicarea cotei suprafetei desecabile, prin
depunerea pe ea a materialelor solide in suspensie aflate in apa de inundare. Astfel,
terenul desecabil se inunda special cu ape incarcate cu material solid, iar aceste ape
depun acest material, astfel ca terenul isi ridica cota si se asaneaza.

Drenaj prin colmatare

Desecare prin vegetatie inalta

S-a constatat ca toate plantele consuma si deci transpira o cantitate cu atat mai mare
de apa cu cat au la dispozitie o provizie mai mare de apa in sol. De asemenea sunt
unele plante in stare sa consume si sa transpire zilnic cantitati cu mult mai mari de apd
decit altele. De obicei, plantele cu frunze mari, cu coroane bogate, transpire mai mult
decit cele cu frunze mici si cu o coroane usor penetrabila pentru razele solare.
In tara noastra, cel mai mult transpira vegetatia inalta, iar dintre acestea, mai ales
plopul, arinul si salcia etc., precum si gutuiul si nucul
Pentru a obtine un efect de desecare, arborii se planteaza sub forma de pile de padure
sau ca livada, cu o densitate mare si prin transpiratie scad in fiecare sezon de vegetatie
cu 1-2 m adancimea apelor freatice.
Desecarea prin vegetatie nu poate avea eficienta decit pe terenuri fara ape stagnante
pe suprafata necesara a fi desecata. De obicei, astfel se deseaca terenurile din
apropierea digurilor canalelor de irigatie sau evacuare a apelor, cand vegetatia inalta se
amplaseaza ca o perdea de protectie.

Intretinerea si exploatarea sistemului de desecare

Sistemul de desecare, pentru a functiona in bune conditii, are nevoie de o supraveghere permanenta de
intretineri si reparatii curente, iar din timp in timp si de reparatii capitale (la 20-50 de ani).
Supravegherea se face de catre un personal calificat, care sa poata interveni imediat ce constata o avarie sau
necesitatea unei curatiri etc.
Lucrarile de intretinere privesc mai multe obiective:
Distrugerea vegetatiei de pe canale, care impiedica scurgerea norm alb' a apei formeaza un focar de seminte
de buruieni pentru terenurile agricole de pe suprafata desecata, se face prin cosirea ierburilor inalte inainte de a
produce seminte, culegerea $i arderea buruienilor cu rizomi, arderea vegetatiei de pe canale cu aruncatorul de
flacari, prin tratare cu erbicide sau cu substante ce sterilizeaza solul. Cea mai dificila este combaterea stufului
papurei care sint foarte rezistente si se refac usor, a vegetatiei inalte, arbustival sau arborescenta, care lasata pe
canale se dezvolta luxuriant; distrugerea for se practica, vara, prin stropire cu erbicide puternice si prin taierea
vegetatiei.
Combaterea malirii canalelor, care are loc in cazul evacuarii de ape ce transports material solid (ceea ce
trebuie neaparat lichidat) si prin degradarea taluzurilor canalului, se face prin mentinerea taluzurilor intr-o stare
buns, repararea for in punctele avariate, astfel ca sa alba o pants admisibila, jar schimbarea directiei canalului
sa fie facuta prin curbe largi etc.
Combaterea eroziunii pe canale si drenuri, care se manifesta prin evacuarea apelor incarcate cu material
solid si care este un lucru grav la toate formele de desecare, necesita masuri imediate. Daca drenurile scot nisip
inseamna ca se distruge patul lor, data se scoate pamint inseamna Ca undeva se roade malul sau fundul
canalului etc. Este nevoie sa se depisteze punctele avariate sa se is aici masuri urgente, altfel defectiunea se
intinde, se generalizeaza si orice intarziere duce la reparatii tot mai costisitoare, mai ales la drenaj.

Curatirea de vegetatie si despotmolirea canalelor de desecare facute manual sint operatii dificile cu randament
scazut si din aceasta cauza s-au construit si se construiesc pentru aceste lucrari masini dispozitive tot mai
perfectionate, cum sint: cositoarele de stuf, excavatoare, gredere, dragi si pompe de namol etc.
Consolidarea canalelor de desecare asigura pastrarea retelei de desecare, si intreaga siguranta in exploatare a
sistemului de desecare. Deformatiile canalelor sunt provocate de pierderea rezistentei fundului si taluzelor
canalelor, de afuiere, eroziune si de colmatare. De obicei, canalele de desecare nu se consolideaza decit acolo
unde nu exists pericol de de-f ormatii. Este deosebit de important s se consolideze canalele colectoare ale
drenurilor.
Ca metode de consolidare se folosesc brazde de iarba, nuiele si gardulete, se seamana ierburi, se pun scanduri,
piatra sparta, anrocamente, turba. In caz ea exista si pericolul de alunecare a taluzurilor, se fac filtre cu material
poros suficient de permeabil si pereti din traverse. De asemenea se foloseste bitum in emulsie, de concentratie
3-12 % si care nu formeaza o crusta subtire, ci o infiltratie de cativa cm.
Eroziunea incepe la crapaturi, la viteza apei de peste 1,4 - 1,8 m/s si pentru stingerea ei se foloseste beton
poros (dar aceasta consolidare este scumpa, desi de lunga durata) sau dale de beton armat, in aceleasi conditii
ca si betonul poros.