Cauzele, formele de

manifestare şi factorii
favorizanţi ai excesului de
umiditate

Excesul de umiditate are ca surse precipitaţiile şi apa freatică.

Precipitaţiile influenţează prin cantitate, intensitate şi
durată.
Apa freatică constituie sursa principală a excesului de
umiditate pe terenurile în pantă deoarece durata de
manifestare este mai mare, iar formele de manifestare sunt
mult mai variate, fiind influenţate de succesiunea, înclinarea
şi caracteristicile straturilor.
Excesul de umiditate de suprafaţă provenit din precipitaţii
se manifestă prin supraumeziri sau băltiri ale apei în
zonele depresionare, iar pe versanţii cu pantă neuniformă
în zona de trecere bruscă de la o pantă mare la una mică sau
la o fâşie cu teren plan.
 Drenajul agricol protejează resursele de bază pentru producerea
de hrană, susţine şi contribuie la creşterea producţiilor agricole
şi a produselor din mediul rural, protejează investiţiile din
sectorul irigaţiilor şi creşte valoarea terenurilor.
 Obiectivul de bază al drenajului agricol este de a crea în zona
rădăcinilor un mediu care facilitează dezvoltarea plantelor şi
optimizează producţia agricolă.
 Drenajul are de asemenea impact asupra peisajului,
biodiversităţii şi proceselor hidrologice.
 Drenajul trebuie este o parte indispensabilă a managementului
durabil al terenurilor.
 Drenajul datează din cele mai vechi timpuri.
 Încă din 2000 î.Hr., primele tuburile din ceramică,
precursorul conductelor de scurgere de astăzi, apar în
Babilonia.
 Sistemele moderne de drenaj realizate din lemn,pietriș,
ceramică au fost identificate în Anglia și Germania în jurul
anului 1650.
 Primele publicații despre drenajul ținuturilor mlăștinoase
din Scoția au apărut în 1755.
 Drenajele au fost construite cu șanțuri deschise sau canale
subterane.
 În secolul al 18-lea, sistemele de drenaj șanț deschis au fost
în principal înlocuite cu sisteme de drenaj de conducte.
 Inventarea presei tuburilor din ceramică în Anglia, în jurul
valorii de 1840 a impulsionat și drenajul în Europa.
Tuburi din ceramică
 Primele mașini pentru instalarea conductelor
de drenaj au fost dezvoltate în jurul 1940.
https://www.youtube.com/watch?v=_5hfE8ReeiI
 La sfarsitul anilor 1950, au apărut primele țevi din material
plastic perforat, inițial cu pereți netezi, care, fiind mai
ușoare și mai durabile au devenit din ce în ce mai folosite.
 Prima conductă de drenaj continuu extrudat ondulat si
flexibil din PVC-U a apărut în 1960 în Germania.
 Ulterior a apărut și conducta galbenă FF-DRAN.
Proiectarea lucrărilor de drenaj pe terenurile agricole
SISTEME DE DRENAJ
Drenajul în grădini

 O retea de drenaj este o retea formata din tuburi de dren perforate care
captează apa în exces din grădinaă (de la ploile abundente sau provenite
din sistemul de udare al grădinii) și o refolosește in mod ecologic pentru
irigarea subterană, direct la radacină a plantelor ornamentale, florilor
de gradină și gazonului.
 Drenurile de gradină realizează o mare economie de apă.
 Udarea gradinii care are sisteme de drenare se face mai rar, iar pompele
de apă care alimenteazăsistemul de irigații consumă mai puțin curent.
Tuburi de dren perforate
Retelele de drenuri reprezintă rețele de țevi perforate, cu
diametrul de 6 - 25 cm., striate, rigide sau flexibile, îngropate în
pământ la o adăncime variabilă in funcție de necesitatea grădinii
dispuse pe orizontală, la același nivel și acoperite cu o țesătură
(geotextil) pentru a nu se colmata.
 Reteaua de drenuri se poate conecta la canalizarea locala
(daca exista), sau la putul din curte sau într-o groapă de
colectare.

Daca nu există canalizare se vor adauga tevi de dren până
la atingerea lungimii de drenuri rezultate din calcule
pentru absorbția excesului de apă estimate.
 Apa din drenuri va fi filtrată și recirculată ecologic către
rădăcinile plantelor si gazonului, realizându-se astfel
irigarea acestora prin subteran.

 Irigarea subterană, ajută la realizarea unor mari

economii de apă în perioadele de secetă.
 Sistemul de drenaj este obligatoriu când:

 În cazul în care proprietatea este situată în zona inferioară a

versantului.Toate precipitațiile de-a lungul pantei vor curge aici.

 În cazul în care situl este situat pe un teren plat , solul este argilos,
nivelul apei subterane este ridicat (nu mai puțin de 1 m).

 De asemenea, este necesară evacuarea în zona cu panta (puternică).

 Dacă intenționați să construiți clădiri cu fundații adânci așezate .

 În cazul în care, conform proiectului, partea principală a teritoriului

proprietății este acoperită cu stratul impermeabil : căile și platformele de
beton sau asfalt.

 Dacă peluzele, paturile de flori sunt echipate cu udare automată .

 Este necesar să se înceapă studiile unui teren pentru
tipul de sol, nivelul apei subterane și tipul reliefului.
Acest lucru se poate face numai de către profesioniști,
efectuând studii geologice și geodezice.
Pe baza datelor furnizate, se fac recomandări privind:
 adâncimea fundațiilor,
 tipul de sistem de impermeabilizare și drenaj.
Ce se castiga in urma instalarii unor sisteme de drenaj?

•Umezeala excesiva este una dintre principalele cauze de vestejire a

plantelor, florilor si ierbii din gazon, pentru ca pe cat de esentiala este
apa pentru acestea, pe atat de nociva este excesul de lichid, care
ineaca, practic, radacina plantei
•Sistemele de drenaj indeparteaza orice forma de umezeala excesiva
produsa natural, in urma ploilor masive sau a topirii zapezii, dar si
artificial, printr-o irigare care nu a fost executata corespunzator.

PRIN DRENARE SE EVITĂ EROZIUNEA SOLULUI

In timpul ploilor abundente, solul riscă să se erodeze.
Daca apa nu este EVACUATA în mod corespunzător din gradină, va provoca daune
solului.
Astfel, sistemele de drenaj vor ajuta la prevenirea eroziunii solului.
Când solul este erodat, plantele au mai puțini nutrienți si umiditate mai scăzută
O curte erodată va afecta aspectul peisajului.
Apele nedrenate (bălțile) pot deveni habitate pentru tantari, bacterii si
paraziti ce pot pune sănătatea în pericol.
Cu un sistem de drenaj corespunzător, se evită astfel de efecte negative.
 Drenajul de gradina presupune construirea unui mic șanț
cu adâcimea = 30 cm , care va fi ulterior acoperit, in care
se amplaseaza tevi ce vor absorbi apa în exces si o vor
elimina catre un colector de apa.
 Formele de amplasare pentru sistemele de drenaj sunt,
de obicei, de doua tipuri:
 Sisteme de drenaj inchise, care nu afecteaza deloc
estetica gradinii, pentru ca sunt amplasate in sol si apoi
mascate de elemente decorative
 Sisteme de drenaj deschise, care apar de obicei ca niste
urme lasate de saparea unor tuneluri tip cartita, dar care
pot fi, la randul lor, mascate de diverse tipuri de
elemente ornamentale pentru gradina
 Tipurile de drenaj

 Drenajul de suprafață
 Este cel mai simplu sistem format din șanțuri deschise, cu rolul
de a colecta și elimina precipitațiile și apa din zăpada topită.
 Șanțurile săpate în pământ sunt acoperite cu moloz sau cu
pietricele, astfel încât să nu se spele.
 Pentru ca zidurile șanțurilor să nu se prăbușească, ele sunt
decorate cu pietre sau alte materiale durabile și impermeabile
Schema de drenaj de suprafață- herringbone
 PASII DE REALIZARE A DRENA JULUI:

 1. Determina locul spre care ai putea ruta apa in exces.

 Aceasta este de fapt si cea mai "grea" problema in instalarea drenajului. Unii prefera
sa scoata apa catre strada, altii prefera sa sape o groapa in pamant, umpluta apoi cu
piatra, de unde apa se infiltreaza usor in sol. Aceasta metoda din urma s-ar putea sa
nu functioneze in cazul solului lutos;
 2. Localizeaza cea mai buna zona pentru instalarea drenajului. Gaseste o zona
de-a lungul gradinii sau pe langa casa unde ar fi usor de sapat si nu existe obstacole;

3. Saparea santului de drenaj. Dimensiunile santului variaza in functie de

necesitati. O marime "comuna" a santului este latimea de cca. 15 cm si adacimea
santului de cca 30 de cm. Dificultatea sapaturii va consta in asigurarea unei pante
de scurgere a apei de cca. 1-2 % spre zona in care dorim sa evacuam apa. Este
important sa verificam periodic in timpul sapaturii faptul ca apa va curge in directia
dorita;

4. Umplerea cu pietris. Se adauga in santul de drenaj piatra (sort) pana aproape

de suprafata solului;

5. Stratul de nisip. Peste pietris se suprapun cca 7 - 10 cm de nisip cu granulatie

cat mai mare, peste care se poate insamanta gazon.
 Materialul geotextil -
inainte de pasul 4 in care
santul trebuie umplut cu
pietris - se aplica un
material special geotextil cu
scopul de a separa pamantul
de pietris, evitand mixarea
celor doua. Membrana
geotextila va trebui sa fie
suficient de lata astfel incat
sa poata acoperi atat fundul
si lateralele santului cat si
partea lui superioara
rezultand un "tub" din
material geotextil umplut cu
piatra. In acest caz partea
superioara a santului poate
fi umpluta cu pamant pe
care poate fi semanat
 Teava de drenaj - daca se
doreste utilizarea unei tevi de
drenaj, procesul este similar
cu pasii de mai sus, doar ca
teava perforata se monteaza
pe 3-5 cm de piatra. Teava de
drenaj trebuie invelita in
material geotextil pentru a
preintampina colmatarea
acesteia evitand astfel accesul
pamantului in teava.
Diametrul pentru aceasta
teava poate fi de cca 10 -15 cm.
Trebuie tinut cont la
incadrarea tevii in santul de
drenaj sa se asigure cel putin 3
cm fata de partile laterale.
 In masura in care este
posibil, partea superioara a
tevii de drenaj poate fi
conectatata catre suprafata
solului in scopul accesului
pentru curatarea sistemului
de drenaj.
 Materiale pentru drenare
 În construcția șanțurilor de drenaj la dacha se utilizează țevi din
plastic din polietilenă de joasă presiune (HDPE), tip ondulat,
perforate. Producătorii oferă țevi de dimensiuni standard cu
diametrul de la 63 la 200 mm.
 Această dimensiune este aleasă ținând seama de volumul de apă
evacuat.
 Deoarece conductele vor fi amplasate în sol, este posibil ca dupa
un an de funcționare, acestea să fie înfundate cu sol. Prin urmare,
sunt înfășurate în geotextile pentru protecție.
 Lucrări pregătitoare
 În primul rând, se aplică o schemă de drenaj pe teritoriul terenului
grădinii. Acest lucru se poate face cu un pansament vagonat sau cu pini
legați în pământ, legați cu șir. Determinați locul fântânii de colectare,
unde va fi colectată apa. De obicei, pentru aceasta alegeți cel mai mic loc.
 Săpăturile de sub conducte sunt săpate de-a lungul contururilor aplicate.
Deoarece drenajul este un sistem de gravitație, șanțurile sunt săpate într-
un unghi față de puț. Unghiul de înclinare 2-7 °. Determinarea imediată a
pantei este dificilă, astfel încât șanțurile sunt acoperite cu geotextil,
nisipul este acoperit cu o grosime de 10 cm și apoi stratul de pietriș este
acoperit cu o grosime de 20 cm. În acest stadiu este verificat unghiul de
înclinare.
 Săpați o groapă de fundație sub fundul drenajului de colectare.
Adâncimea sa este determinată de intrarea rezervorului și de capătul
conductei de drenaj. Ar trebui să fie în par. Groapa este umpluta cu un
strat de nisip de 10-20 cm grosime

Groapa este sub fantana de drenaj

 Montarea conductei de țevi
 n principiu, nu este nimic dificil în acest proces, deoarece țevile sunt așezate
în șanțuri pregătite. Asigurați-vă că le verificați pe un unghi cu un protractor.
Conectați fitingurile unul la celălalt și aduceți-le la fântână. Apoi efectuați
instalarea rezervorului de drenaj.
 Pentru a face acest lucru, puteți achiziționa un container de plastic finit sau
puteți asambla un puț de inele din beton armat. Prima opțiune pentru toate
pozițiile este mai bună: rezervorul de plastic este mai ieftin, este mai ușor,
astfel încât instalarea nu necesită prezența unui echipament special sub forma
unei macarale. Singurul lucru pe care experții îl recomandă este de a lega
rezervorul prin orice mijloace, astfel încât în timpul perioadei de răcire
înghețată să nu fie împins din pământ. Una dintre modalitățile este de a turna
de pe ambele părți mese de beton, la care un puț de plastic este legat cu
lanțuri sau cabluri.
 Rămâne doar să conectați fanta la capătul conductei de drenaj, pentru care
este utilizată o cuplă cu două căi. Instalarea sistemului de drenaj este
finalizată. Rămâne să umpleți conductele cu dărâmături, să înfășurați
construcția cu mai multe straturi cu marginile geotextilului și să o acoperiți cu
sol. Ei bine, adormi doar pe pământ.
 Cum să așezați corect conductele de drenaj lângă fundație
 sistemul de drenare începe să fie așezat pe terenul grădinii, unde casele
sunt deja construite, atunci o problemă foarte gravă formează fundul.
Acestea sunt zonele din jurul fundației care sunt excavate sub structura
de fundație. Se pare că baza casei rămâne fără sprijin de la sol. Acest
lucru poate duce la faptul că fundația se va "dispersa" în direcții diferite,
iar casa se va orienta spre interior.
 Această problemă poate fi rezolvată utilizând o tehnologie specială.
1.Un șanț lungime de 20 m este săpat pe o
parte a secțiunii
2.. moloz, geotextile pre-așezate.
3.Puneți țeava .
4.Umpleți-l cu molozul , lăsând liber o
jumătate de metru de conductă pe fiecare
parte.
5.Împachetați parcela cu geotextil și acoperiți-l
cu sol.
6.Înainte de sapa un al doilea șanț 20 m
lungime.
7.> între ei.
8.Și astfel în jurul perimetrului al casei.
Drenajul de-a lungul fundației casei