Privire de ansamblu asupra procesului de injectie ciclica cu

abur (I.C.A.)
Injectia ciclica de abur este un process de recuperare eficienta, in care, cateva
mecanisme defines succesul procesului: reducerea vascozitatii, modificarea
umiditatii, expansiunea gazului, etc. Acest process a fost prima data aplicat in
1950. De atunci, a fost aplicat cu succes la scara mondiala, pentru rezervoare de
titei greu si titei usor. Pentru a creste eficienta acestui proces de stimulare ciclica
cu abur, procesul a fost variat adaugand chimicale, aplicarea de sonde orizontale
si introducerea fracturarii hidraulice. Cu aceste tehnologii moderne, de la factorul
de recuperare mediu de 15% cu S.C.A. conventional, in 1980 a fost crescut la
aproximativ 40%. Aceasta metoda este atractiva pentru ca da castiguri rapide la
rate de success relative inalte datorita cumulativului de experienta de dezvoltare.
Totusi, acesta este inca necompetitiv in termeni de factor finali de recuperare
comparat cu alte metode cu abur, ca inundarea cu abur (5060% OOIP) or
SAGD (6070% OOIP).
Studii recente legate de I.C.A. sau concentrat fie pe optimizarea aditivilor chimici
si proiectarea fracturii sau punerea la indoiala a solutiilor geomecanice a
efectelor poroeleastice. In plus, majoritatea lucrarilor discutate despre urmarirea
procesului ulterior I.C.A. -ului , cum ar fi combustia in situ, injectia de CO2 si
inundarea cu abur. Acest studiu este orientat spre o prezentare generala a starii
trecute si prezente a procesului de I.C.A.., in aspectele tehnice cu discutii
despre cazuri comerciale in intreaga lume. O revizuire sumara e data de o
importanta potentiala de incurajare a investigatiilor procesului de stimulare ciclica
cu abur.

Introducere
Injectia ciclica de abur e o metoda de recuperare termica, care implica injectia
periodica de abur cu scopul incalzirii rezervorului in apropierea gaurii de sonda,
in care, o sonda e utilizata ca injector si producator, si un ciclu care consta in 3
etape, injectie, imbibare si productie, se repeta pentru imbunatatirea ratei de
productie de titei, aratata in fig. 1.
Aburul e injectat in sonda pentru o anumita perioada de timp pentru a incalzi
titeiul in rezervorul inconjurator la o temperatura la care curge (200~300C sub 1
MPa ).
Cand a fost injectata o cantitate suficienta de abur, sonda e inchisa si aburul este
lasat sa actioneze pentru o perioada, dar nu mai mult de cateva zile. Aceasta
etapa este numita etapa de inmuiere. Rezervorul este incalzit de abur, prin
urmare vascozitatea titeiului scade. Sonda e deschisa si procesul de productie e
declansat la inceput de curgerea naturala si dupa aceea de procesul de ridicare
artificiala. Temperatura rezervorului revine la nivelul la care debitul de titei se
reduce. Atunci, alt ciclu este repetat pana cand productia ajunge la un nivel
economic determinat.

FIG. 1 PROCESUL DE INJECTIE CICLICA DE ABUR ( DEPARTAMENTUL DE ENERGIE AL USA, WASHINGTON

D.C.)

Procesul tipic de injectie ciclica de abur e bine adaptat pentru o grosime a

formatiunilor mai mare de 9 metri (30ft) si o adancime a rezervorului mai mica de
900 metri (3000 ft) cu porozitate inalta (>0.3) si o saturatie a petrolului mai mare
de 40%. Geologia gaurii de sonda este critica pentru I.C.A., pentru distribuirea
aburului precum si captarea titeiului mobilizat. Nisipul neconsolidat cu continut de
argila mic este favorabil. Deasupra Above 10 API gravity and viscosity of oil
between 1000 to 4000 cp is considerable while permeability should be at least
100 md (Thomas, 2008; and Speight, 2007).

Tehnologia de baza
I.C.A. ul inculde 3 etape: injectie, inmuiere si productie. Care sunt repetate
panca cand productia de titei devine nerentabila. Aplicarea I.C.A. ului, ca si alte
metode EOR (enhanced oil recovery), tinteste sa reduca formarea de titei
rezidual saturat cu cateva mecanisme de conducere: reducerea vascozitatii,
schimbari in umectabilitate si temperatura gazului aflat in expansiune, de care
depinde roca rezervor si proprietatile fluidului. De exemplu, reducerea vascozitaii
poate fi explicata de raportul mobilitatii, care reprezinta raportul dintre
permeabilitatea efecitva si vascozitate.
n plus, n timpul I.C.A.-ului apar multe reacii chimice care formeaz n principal
componente gazoase, cum ar fi dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, i hidrogen,
in timpul injectiei de abur; si aceste reactii includ decarboxilarea produsului brut,
formarea de H2S din sulf n produsul brut, formarea de H2, CO, CH4 si CO2 din
reactiile dintre apa si produsul brut si formarea de CO2 cu descompunere si
reactiile carbonatilor minerali.

Gazele produse formate in timpul I.C.A.-ului, creaza un mecanism de antrenare

suplimentar care poate fi numit unitate de gaze. De asemenea, aceste reacii de
reducere a vascozitii, reduc vascozitatea titeiului prin cresterea mobilitatii sale.
Hongfu et al., in 2002 a raportat o reducere a vascozitatii titeiului intre 28% si
42% dupa I.C.A..

Proprietatile rezervorului se modifica cu I.C.A.

Fiecare stimulare care se efectueaz n rezervor are consecine; introducand
caldura in formatiuni cu I.C.A., produce stres i deformare n formatiunile de nisip
petrol.
Volumul de pori rezultat, modifica/afecteaza permeabilitatea rezervorului si in
consecinta mobilitatea apei. Scott et al., in 1994 sustinea ca schimbarile de
volum si permeabilitate sunt rezultatul a 3 efecte: schimbarea in stresul principal
efectiv mediu, schimbarea in tensiunea de forfecare i schimbari de temperatura.
Creterea temperaturii provoac dilatarea termic a boabelor nisipului i a
structurii nisipului. In plus, studii efectuate in zacamantul Cold Lake din Canada,
a concluzionat ca, in timpul injectiei de abur, cresterea presunii in pori scade
stresul de retinere efectiv si provoaca o descarcare a rezervorului.
In formatiunea Clearwater din Canada, efectele dilatarii volumetrice, in timpul
I.C.A., au fost transferate in jurul rezervorului si suprafata. Acest lucru este
uneori observat ca niste cresteri mici a suprafetei langa sonda, de obicei, n
rezervoare de mica adancime. In plus, Walters et al., 2002, a explicat schimbarile
de presiune intr-un acvifer izolat suprapus formatiunii de Clearwater, ca rezultat
al efectului poroelastic in timpul I.C.A.-ului. Totusi, aceste deformari
geomecanice si mecanismele de slabire produse de I.C.A. da injectivitatea
initiala necesara pentru injectia de abur si energia de antrenare necesara pentru
productia de petrol.
I.C.A.-ul, datorita injectiei de fluid fierbinte in formatiune, cauzeaza shear dilation.
Astfel, caracteristicile porii rocii se schimba prin intermediul extinderii volumului
lor. Acest lucru creste permeabilitatea care afecteaza in mod direct miscarea
aburului si hidrocarburilor in rezervor. Wong et al.. a dezvoltat un model care a
oferit o estimare cantitativa a schimbarilor de permeabilitate cauzata de shear
dilation.
Yale et al. a afirmat ca cel mai significativ impact al dilatarii datorat I.C.A.-ului
este o cresterea a permeabiliatii pentru apa. Aceasta crestere a spatiului porilor
este cauzata de dilatarea si mobilitatea fluidului injectat. Mai mult, condensarea
apei fierbinti din aburul de dinaintea frontului de abur presurizat in rezervor
(condensation of hot water from steam ahead of the steam front).
Mai mult decat atat, dislocuirile induse de I.C.A. in rezervor datorita dilatarii si
redresarii acestor conditii in timpul operatiunilor de productie, e un punct de
furnizare a rezervorului cu o unitate de energie (is a point of
supply of reservoir drive energy.).
Gronseth, in 1989, a studiat distributia fluidelor injectate in timpul I.C.A., in
formatiunea Clearwater si a constat ca, daca ratele de injectie sunt mai rapide

decat ratele de difuzie in matrice, volumul rezervorului creste pentru a ajusta

volumul de fluid injectat. Aceasta crestere de volum este tradusa intr-o crestere
de presiune. Mai tarziu, in timpul productiei, presiunea rezervorului scade si
stresul efectiv creste, astfel incat rezervorul se contracta si o portiune, dar nu
intregul volum marit al rezervorului, este recuperat.
Sunt metode folosite pentru a monitoriza deformarea rezervorului. Aceste masuri
sunt importante pentru optimizarea parametrilor de productie si design, cum ar fi
lungimea, distanta dintre sonde ( well spacing), rata de injectie, durata ciclului,
printre altele.
In I.C.A., inclinometrele si tilt-metrele (tilt-meters), plasate pe suprafata
deformata, sunt utilizate pentru a monitoriza migrarea aburului si dilatarea
formatiunii. Totusi, tilt-metrele sunt mai precise decat inclinometrele cu mai mult
de un ordin de mrime.

Istoric: Cazuri comerciale

I.C.A.-ul a fost folosit prima data in Venezuela in 1959. Pana in acel moment,
una din sondele de injectie a inceput sa produca, dupa o eruptie, in conditii mult
mai bune decat sondele de productie din jur. De atunci, aceasta metoda a fost
aplicata in multe zacaminte, cum ar fi Bolivar Coastal si Santa Barbara in
Venezuela, nisipurile petrolifere din Cold Lake Canada, Xinjiang si Liaohe in
China, Midway-sunset in California, printre alte zacaminte de petrol greu.
In primele etape de aplicare ale I.C.A.-ului, I.C.A.-ul a fost considerat ca o
metoda de productie old-school in care operatiunile sunt inaintea dezvoltarii
cercetarilor.
Literatura de specialitate arata ca multe publicatii, explicand procesele I.C.A., sau bazat mai degraba pe experientele de teren decat pe munca de cercetare.
Exista o multime de necunoscute despre parametrii de proces, cum ar fi numarul
de cicluri de stimulare, orientarea sondelor si numarul de sonde, conditiile de
functionare, cresterea cantitatii de apa (increase of water cut), printre altele. Prin
urmare, in aplicatiile timpurii ale I.C.A. pe teren, procesul a fost efectuat ca un
experiment de teren, incercare si eroare.
Dupa multe studii de cercetare si experiente de teren, problemele tehnologice
importante au fost reduse.
In primul rand, numarul de cicluri de stimulare a fost crescut in timp. Prin 1974,
I.C.A.-ul are o medie de 3 stimulari ciclice pe minut cu un maxim raportat de 22.
In 1990, in zacamantul Midway-Sunset, California, era deja o sonda cu 39 de
cicluri. De asemenea, din 1500 de sonde, 75 de sonde erau cu mai mult de 30
de cicluri si 350 de sonde cu mai mult de 20 de cicluri. Aceasta crestere a
numarului de cicluri a fost realizata prin obtinerea unei mai bune intelegeri a
proprietatilor aburului, caracteristicilor rezervorului si a conditiilor de injectie.

In al doilea rand, orientarea si numarul sondelor au fost imbunatatite in timp. In

Trinidad si Tobago, slimhole injectors, insulated tubing and packers, and limited
entry perforations au fost folosite pentru a combate consecintele segregarii
gravitationale.
De asemena, aburul a fost injectat cu agenti de deviere pe baza de spuma,
pentru a controla viiturile de apa rezultata din injectivitatea inalta.
In plua, in nisipurile petrolifere din Cold Lake, Canada, distributia aburului in
sondele orizontale a fost imbunatatita folosind sectiuni de ecran (screen
sections), care au facilitat contactul intre sonda si rezervor. De asemenea, in
interiorul acestor sectiuni de ecran, au fost folosite orificii de curgere mai mici
pentru a controla fluxul dintre teava interioara si rezervor, pentru a imbunatati
productia de petrol si de a reduce consumul de abur.
In China, cele mai noi metode si tehnici utilizate in I.C.A., includ: injectie de abur
de inalta eficienta cu control automat de generare a aburului, conducta de
suprafata izolata si injectie de abur in zone multiple; precum si eruptie artificiala
(artificial lifting), controlul nisipului, I.C.A. cu aditivi chimici, reentry drilling
technology, si sisteme de control a proceselor.
In plus, distributia aburului a fost imbunatatita prin utilizarea de tehnici de
injectare in zone separate, cum ar fi, injectia selectata, duala sau pe zone
multiple, fie secventiala sau simultana.
Aceasta metoda a aratat in testarea pe teren pentru 76 de sonde din zacamantul
Liaohe o crestere de pana la 70 % a zonei de abur.
Moreover, as well in horizontal well, the tubing and annulus of the same well
have been applied to inject to in the toe and heel separately.
In al treilea rand, conditiile de functionare de presiune si temperatura s-au
adaptat la fiecare caz pe baza proprietatilor rezervorului si designul sondei.
In zacamantul Cold Lake, I.C.A.-ul a fost realizat cu injectie la presiuni suficient
de inalte sa fractureze formatiunea.
In California, in special in nisipurile Potter din zacamantul Midway-Sunset, un
proces secvential de injectie cu abur a fost implementat. Aceasta abordare a
implicat incalzirea rezervorului, mai degraba decat incalzirea fiecarei sonde in
parte.
Sondele au fost stimulate in randuri, de jos in sus, dip of the reservoir. Folosind
aceasta metodologie, productia pe fiecare sonda a crescut cu o rata de 30% pe
an.
Alta tehnica, aflata in stadiul pilot si simulata cu succes, este utilizarea
de TopInjection BottomProduction (TINBOP), al carei prinipiu este de a injecta
abur in partea de sus a rezervorului utilizand o short well string si a produs din
partea de jos a rezervorului, utilizand the long well string. Studiile de simulate,
efectuate de Morlot et al., au aratat ca TINBOP a crescut recuperarea petrolului
cu 57 la 93%, comparat cu I.C.A.-ul conventional. O caracteristica a acestei
metode este ca nu exista o perioada de inmuiere.

In al patrulea rand, cresterea of water cut, este de asemenea abordata. In I.C.A.,

fiecare ciclu normal reuseste sa creasca water cuts. In consecinta, la sfarsitul
anilor 70, a existat o tendinta de a transforma aceste operatiuni in unitati de
abur datorita descresterii recuperarii petrolului. Acest trend s-a schimbat in ultimii
ani cu utilizarea aditivilor pe I.C.A.
Recent au existat progrese importante in recuperarea titeiului folosind adaosuri
chimice. Desi I.C.A. creste rata de recuperare a titeiului, adaosul de chimicale si
I.C.A. ul creste si mai mult rata de recuperare. In prezent, in procesele I.C.A.,
co-injectia de abur cu geluri, spume si surfactanti, pe langa alte produse chimice,
sunt utilizate pentru a creste productia de titei si de a reduce productia de apa. In
Russia, in special in the PermianCarboniferous reservoirs of the Usinsk field,