1.

Zona de siguranţă cuprinde zona de protecţie şi reprezintă:

a. zona pentru care presiunea maximă de operare este limitată prin dispozitive de siguranţă;
b. zona adiacentă conductelor, extinsă în spaţiu, în care se instituie restricţii şi interdicţii în scopul
asigurării funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului;
c. zona în care solul prezintă curenţi de dispersie, nivelul acestora fiind peste limitele de siguranţă.
2.La construirea conductelor colectoare şi de transport gaze naturale se pot folosi următoarele
materiale tubulare:
a. ţevi din polietilenă de înaltă densitate;
b. ţevi din oţel laminate la cald;
c. ţevi din fontă.
3.Durata probei de rezistenţă este de:
a. minimum 6 ore de la stabilizarea presiunii si egalizarea temperaturii fluidului de încercare cu cea a
solului;
b. minimum 3 ore de la stabilizarea presiunii si egalizarea temperaturii fluidului de încercare cu cea a
solului;
c. 1 oră.
4.Curbele folosite la traversări trebuie să aibă raza minimă:
a. R = 1,5 Dn;
b. R = 2,5 Dn;
c. R = 5 Dn.
5.Pozarea conductelor la subtraversări în şant deschis se face:
a. la o adîncime de 50-100 cm sub cota de afuieri generale, considerată de la generatoarea superioară
a conductei lestate;
b. la o adîncime de 30 cm sub cota de afuieri generale,considerată de la generatoarea superioară a
conductei lestate;
c. la o adîncime de maxim 40 cm sub cota de afuieri generale,considerată de la generatoarea
superioară a conductei lestate.
6.Pentru întocmirea diagramei de rezistivitate a solului este obligatorie măsurarea rezistivităţii
acestuia pe traseul conductelor, astfel:
a. la intervale cuprinse între 500 – 1000 m;
b. la intervale de 1000-2500 m;
c. din datele cadastrale.
7.Proba de rezistenţă a conductelor pentru clasa 1 de locaţie se execută:
a. cu apă la 1,5 pmax;
b. cu aer la 1,4 prmax ;
c. cu aer sau apă la 1,2 pmax.
8.Adâncimea minimă a unui foraj geotehnic este de:
a. 1 m;
b. 6 m;
c. să se depăşească cu cel puţin 1 m adâncimea de îngropare a conductei.
9.În zona de protecţie sunt interzise:
a. construirea de clădiri, amplasarea de depozite sau magazii, plantarea de arbori;
b. activităţi de natură a periclita integritatea conductei;
c. amplasarea staţiilor de protecţie catodică.
10.La stabilirea procedurii de sudare, în cazul cuplării la conducte aflate în funcţiune (sub
presiune), se ţine cont de temperatura maximă pe care o poate atinge suprafaţa interioară a
conductei; aceasta este:
a. 150 °C;
b. 200 °C;
c. 300 °C.
11.Clasa 2 de locaţie reprezintă orice unitate de clasă de locaţie în care sunt amplasate:
a. minimum 46 clădiri;
b. un număr de clădiri cuprins între 11 şi 45 inclusiv;
c. cel puţin o supratraversare sau subtraversare de apă.
12.Intersectarea cordoanelor de sudură longitudinale sau elicoidale a conductei în cazul
perforărilor este:
a. interzisă;
b. permisă doar când presiunea de regim este mai mică de 25 bar;
c. permisă doar când viteza gazelor din conductă este mai mică de 1 m/s.
13.Protecţia pasivă contra coroziunii externe a conductelor supraterane se realizează prin:
a. staţii de protecţie catodică;
b. vopsire;
c. electrozi de referinţă Cu/CuSO4.
14.În cazul cuplării prin sudare la conducte aflate sub presiune, viteza gazelor nu se admite să
fie mai mică de:
a. 0,1 m/s;
b. 0,1...2,5 m/s;
c. 0,4 m/s.
15.La efectuarea probelor de presiune, aparatele cu înregistrare electronică utilizate pentru
măsurarea valorilor presiunii şi a temperaturii, trebuie să fie verificate metrologic la zi şi să
aibă clasa de exactitate de:
a. ± 1,5% sau mai bună;
b. ± 2,5%;
c. ± 3%.
16.Rezistenţa minimă a îmbinărilor electroizolante, utilizate pentru izolarea electrică a
conductelor, este de:
a. 4 Ω (Ohm);
b. 1 MΩ (MegaOhm);
c. 2 MΩ (MegaOhm).
17.Temperatura maximă admisibilă de operare, se defineşte ca fiind:
a. temperatura medie aferentă anului gazier precedent;
b. temperatura cea mai ridicată a peretelui conductei care poate fi atinsă în timpul exploatării când
conducta este supusă presiunii maxime admisibile de operare;
c. temperatura cea mai ridcată a peretelui conductei care poate fi atinsă în timpul exploatării când
conducta este supusă probelor de presiune.
18.În cazul traversarilor aeriene, la ieşirea din sol a conductei, pe aceasta se aplică izolaţie de
tip „întărită” pe o lungime de:
a. 0,5 m;
b. egală cu două diametre nominale (2 Dn);
c. 2 m.
19.Îmbinările electroizolante, utilizate pentru izolarea electrică a conductelor, se prevăd la:
a. limitele incintelor staţiilor de reglare-măsurare, de comprimare, de lansare-primire PIG şi de tratare
a gazelor naturale;
b. subtraversarea cursurilor de apă realizată prin foraj dirijat;
c. cuplarea racordurilor sau la interconectări.
20.Protecţia catodică folosită în scopul protejării conductelor subterane se realizează prin:
a. surse externe de curent alternativ;
b. staţii de protecţie catodică cu surse externe de curent;
c. anozi galvanici.
21.Traversarile de ape executate prin foraj orizontal dirijat, se realizează:
a. corespunzator conditiilor prevazute pentru clasa 1 de locaţie;
b. corespunzator conditiilor prevazute pentru clasa 4 de locaţie;
c. corespunzator conditiilor prevazute pentru clasa 2 de locaţie.
22.Priza anodică se dimensionează pentru o durată de funcţionare de cel puţin:
a. 5 ani;
b. 10 ani;
c. 20 ani
23.Verificarea îmbinărilor sudate în colţ efectuate pe conducte de gaze sub presiune presupune
control vizual şi dimensional 100%, precum şi:
a. control cu lichide penetrante sau particule magnetice 100%;
b. control cu ultrasunete în conformitate cu precizările din proiect;
c. verificarea nedistructivă la 50% din numărul total al îmbinărilor.
24.Unitatea de clasă de locaţie reprezintă:
a. suprafaţa de teren care se întinde pe o lăţime de 200m de fiecare parte a axei unei conducte cu o
lungime continuă de 1,6 km;
b. suprafaţa de teren care se întinde pe o lăţime de 20m de fiecare parte a axei unei conducte cu o
lungime continuă de 1,6 km;
c. porţiunea din traseul conductei, sau traseul integral, aflată pe o fâşie de teren amplasată la 30 m.
25.Godevilarea se defineşte ca fiind:
a. lestarea conductelor în cazul subtraversărilor peste cota de afuieri generale;
b. subtraversarea sub cota de afuieri generale prin foraj dirijat orizontal;
c. operaţia de inspecţie şi/sau de curăţire a conductelor prin intermediul unui dispozitiv denumit godevil
sau PIG.
26.Clasa 1 de locaţie reprezintă orice unitate de clasă de locaţie în care sunt amplasate:
a. maximum 20 clădiri;
b. cel puţin o supratraversare sau subtraversare de apă;
c. maximum 10 clădiri.
27.Zona de siguranţă cuprinde zona de protecţie şi reprezintă:
a. zona pentru care presiunea maximă de operare este limitată prin dispozitive de siguranţă;
b. zona adiacentă conductelor, extinsă în spaţiu, în care se instituie restricţii şi interdicţii în scopul
asigurării funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului;
c. zona în care solul prezintă curenţi de dispersie, nivelul acestora fiind peste limitele de siguranţă.
28.De regulă, cuplarea la conducte aflate sub presiune (în funcţiune) se realizează:
a. sub un unghi de cel mult 45°, faţă de axul conductei;
b. pe direcţie perpendiculară, faţă de axul conductei;
c. pe direcţie paralelă faţă de axul conductei.
29.Se interzice apropierea conductelor supraterane de LEA cu tensiuni sub 1 kV, la mai puţin
de:
a. 0,5 m;
b. 2 m;
c. 5 m.
30.Durata verificării etanşeităţii, după egalizarea temperaturii fluidului din conductă cu cea a
solului, este de:
a. maximum 6 ore;
b. 6...12 ore, în funcţie de capacitatea conductei;
c. minimum 24 ore.
31.În cazul formulei generale de calcul a debitului de gaze naturale transportat printr-o
conductă,

0,5
T  P12 − P22 
Q = 0,015148  b    D 2,5 m3 / h
Pb δ  Z T  λ  L 

termenul Tb reprezintă:
a. temperatura medie a gazelor naturale;
b. temperatura de referinţă;
c. temperatura relativă a gazelor.
32.Proba de rezistenţă a conductelor pentru clasele de locaţie 3 şi 4 se execută:
a. cu apă la 1,2 pmax;
b. cu apă la 1,4 pmax.
c. cu aer pentru situaţiile speciale, în conformitate cu proiectul;
33.Conductele subterane se montează:
a. sub zona de îngheţ;
b. la adâncimi minime de 1 m până la generatoarea superioară a acestora;
c. la adâncimea de minim 0,7 m până la generatoarea superioară a acestora.
34.Prizele de potenţial se montează:
a. la distanţe cuprinse între 500-1000 m;
b. la cel mult 1 m lateral faţă de conductă;
c. pe conductă sau pe stâlpi aflaţi la cel mult 0,5 m lateral de axul conductei.
35.Pentru îmbinările sudate cap la cap pe firul conductei controlul vizual şi dimensional se face:
a. între 25% şi 75% din numărul sudurilor în funcţie de caracteristicile fizico-chimice ale materialului
tubular;
b. maxim 75% din numărul sudurilor;
c. 100%.
36.Clasa 4 de locaţie reprezintă orice unitate de clasă de locaţie în care:
a. porţiunea din traseul conductei, sau traseul integral, aflată pe o fâşie de teren cu lăţimea de 25 m
amplasată la distanţa de siguranţă;
b. predomină clădiri cu patru sau mai multe etaje (numărul acestora este mai mare decât numărul
celorlalte tipuri de clădiri);
c. porţiunea din traseul de conductă pentru care coeficientul de siguranţă este de 2.
37.În dreptul fiecărei îmbinări electroizolante subterane se prevede:
a. o priză de potenţial care să permită măsurări de potenţial de o parte şi de alta a îmbinării;
b. o sursă de curent continuu cu valor cuprinse între -1200 mV şi -850 mV;
c. un electrod de referinţă Cu/CuSO4.
38.În cazul conductelor godevilabile, între două curbe succesive ale aceluiaşi fir de conductă, se
va păstra o porţiune rectilinie de:
a. minimum trei diametre nominale (3 Dn);
b. minimum două diametre nominale (2 Dn);
c. minimum 1 m, indiferent de diametrul nominal.
39.Izolaţia utilizată pentru conductele subterane ce străbat soluri cu agresivitate mică şi medie,
din clasa de stres A, este de tipul:
a. normală;
b. întărită;
c. foarte întărită.
40.Ţevile care urmează a fi asamblate prin sudare, trebuie să aiba un conţinut de carbon de:
a. maxim 1 %;
b. maxim 0,28 %;
c. maxim 0,10 %.
41.În cazul asamblărilor filetate, piuliţele se asigură împotriva desfacerii cu:
a. vopsea pe bază de minium de plumb;
b. şaibe elastice;
c. puncte de sudură, după realizarea asamblării.
42.Verificarea etanşeităţii se execută pentru toate clasele de locaţie, cu aer sau cu gaze la
presiunea:
a. egală cu Pmax;
b. egală cu 1,4 Pmax;
c. de16 bar, indiferent de diamentrul conductei.
43.Obligaţia menţinerii şi completării la zi a cărţii tehnice a construcţiei, pe toată durata de
existenţă a obiectivului, revine:
a. constructorului;
b. beneficiarului;
c. Inspecţiei de Stat în Construcţii.
44.Nervurile sau guseele folosite la racordări, au rol de:
a. întărirea orificiului realizat pentru ramificaţie;
b. rigidizare;
c. preluare a influenţelor cauzate de temperatura gazului.
45.Conform Legii Gazelor nr. 351/2004, cu completările şi modificările ulterioare, operatorul SNT
are obligaţia de a asigura:
a. nivelul de odorizare a gazelor naturale corespunzător reglementărilor în vigoare;
b. operarea SNT şi asigurarea echilibrului fizic al acestuia, respectiv programarea, dispecerizarea şi
funcţionarea SNT în condiţii de siguranţă;
c. aplicarea subvenţiei încrucişate între categoriile de consumatori cu privire la repartizarea costurilor
pentru rezervarea capacităţii de transport
46.Presiunea nominală notată cu Pn, reprezintă:
a. presiunea maximă a gazelor, la care pot fi exploatate conductele;
b. presiunea maximă de scurtă durată care poate fi atinsă într-o conductă, limitată de dispozitivele de
siguranţă;
c. presiunea minimă a gazelor, la care pot fi exploatate conductele.
47.Traseul conductelor colectoare de gaze naturale (conductelor din amonte), în condiţii
normale, este verificat:
a. cel puţin o dată pe săptămână;
b. o dată la 2 ani ;
c. bilunar.
48.Normele tehnice pentru proiectarea şi execuţia conductelor de alimentare din amonte şi de
transport gaze naturale, se aplică:
a. la instituirea zonelor de protecţie şi de siguranţă de-a lungul traseului conductelor de alimentare din
amonte şi de transport gaze naturale;
b. sistemelor de distribuţie a gazelor naturale;
c. staţiilor de deetanizare, de dezbenzinare, de lichefiere şi de gazeificare.
49.Conform prevederilor din Legea Gazelor nr. 351/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, operatorul SNT are, în principal, următoarele drepturi:
a. să perceapă tarife nediscriminatorii, corespunzătoare serviciilor prestate, să limiteze şi/sau să
întrerupă prestarea serviciului în caz de neplată, conform reglementărilor ANRE aplicabile;
b. să aprobe reglementări tehnice, comerciale, economice, operaţionale, cu caracter obligatoriu,
referitoare la parametrii de calitate al serviciilor de transport;
c. sa stocheze gaze naturale în SNT, în condiţiile unor reglementări specifice emise de ANRE;.
50.Părţile componente ale unui sistem de conducte, inclusiv robinetele, flanşele, etc. se
dimensionează corespunzător:
a. presiunii maxime de regim a conductei;
b. presiunii maxime de lucru într-un anumit punct de consum;
c. presiunii maxime la ieşirea din staţia de comprimare.

Raspunsuri:

Număr Varianta Număr Varianta Număr Varianta

Intrebare raspuns Intrebare raspuns Intrebare raspuns
1. b 19. a, c 37. a
2. b 20. b, c 38. a
3. a 21. b 39. a
4. c 22. c 40. b
5. a 23. a, b 41. b
6. a 24. a 42. a
7. c 25. c 43. b
8. b, c 26. c 44. b
9. a, b 27. b 45. a, b
10. c 28. b 46. a
11. b 29. c 47. a
12. a 30. c 48. a
13. b 31. b 49. a, c
14. c 32. b, c 50. a
15. a 33. a, b
16. c 34. a, b
17. b 35. c
18. a 36. b