METODE EOR/IOR

EXAMEN
Anul II Master
Inginerie de Zăcământ

Metode Termice
Metode Termice

Întrebarea 1

Cum se împart metodele termice după locul în care este generată

căldura?

Răspuns:

După locul în care este generată căldura, metodele termice se împart în două
mari categorii:
• metode prin care căldura este generată în zăcământ:
 combustia subterană;
 injecţia de abur produs în generatoare subterane;
 metode electrotermice;
 utilizarea energiei nucleare;
• metode prin care căldura este generată la suprafaţă şi introdusă în zăcământ
cu ajutorul unui fluid:
 injecţia de apă caldă;
 injecţia de abur;
 injecţia de gaze calde inerte.
Metode Termice

Întrebarea 2
Care sunt pierderile de căldură pe traseul generatorul de abur –
strat?

Răspuns:

Pierderile de căldură au loc pe traseul

urmat de abur: sursa de căldură
(generatorul de abur) – conducta de
transport – gaura de sondă – stratul
productiv.
Pe acest traseu generator abur – strat,
pierderile de căldură de la agentul cald
la mediul înconjurător se realizează
prin conducţie, convecţie, radiaţie sau
printr-o combinaţie a acestora.
Metode Termice

Întrebarea 3

Etapele unui ciclu dintr-un proces de injecţie ciclică de abur?

Răspuns:

Un ciclu din procesul de injecţie este alcătuit din trei perioade:

1.perioada de injecţie de abur la un debit dat de debitul şi
presiunea maximă a generatorului de abur, de diametrul conductei
de transport şi a ţevilor de extracţie, precum şi de receptivitatea şi
grosimea stratului;
2.perioada de condensare a aburului injectat în strat când sonda
este închisă;
3.perioada de producţie prin repunerea sondei în exploatare.
 Metode Termice

Întrebarea 4

Care sunt caracteristicile procesului de injecţie ciclică de abur?

Răspuns:
• durata perioadelor de injecţie şi
condensare se măreşte şi scade
durata perioadei de producţie;
• debitul de ţiţei este din ce în ce mai
mic, odată cu reducerea saturaţiei în
ţiţei a zonei afectate de proces,
crescând cantitatea de apă extrasă;
• raportul abur injectat/ţiţei extras
creşte, iar procesul devine nerentabil
recomandându-se trecerea la injecţia
continuă de abur.
Metode Termice

Întrebarea 5

Care sunt fenomenele ce conduc la mărirea mobilităţii ţiţeiului în urma

injectării aburului şi a transferului de căldură în zăcământ în timpul
unui proces de injecţie ciclică de abur?

Răspuns:

În urma injectării aburului şi a transferului de căldură în zăcământ

are loc:
•vaporizarea parţială a ţiţeiului;
•micşorarea viscozităţii ţiţeiului;
•dilatarea termică a fluidelor din strat;
•micşorarea tensiunii interfaciale apă-ţiţei;
•deblocarea porilor de materiale parafine şi asfaltene din ţiţei;
•punerea în valoare a efectului gravitaţional la zăcămintele de grosime
şi înclinare mare.
 Metode Termice

Întrebarea 6

Care sunt zonele ce se disting pe distanţa de la sonda de injecţie la sonda

de exploatare (producţie), într-un proces de injecţie continuă de abur?

Răspuns:
Pe distanţa de la sonda de injecţie la sonda
de exploatare (producţie), în zăcământ, se
disting cinci zone:
1.zona de abur unde are loc primul contact
al aburului cu ţiţeiul, aburul condensând în
urma cedării căldurii către ţiţei, a cărui
viscozitate scade şi formează următoarea zonă;
2.zona de apă caldă, care avansează şi
dezlocuieşte ţiţeiul din următoarea zonă;
3.zona bancului de ţiţei cald ca urmare a
transferului de căldură;
4.zona de ţiţei şi apă rece ce cuprinde
condensatul şi ţiţeiul a căror temperatură tinde
să se echilibreze;
5.zona de ţiţei neafectată încă de proces.
Metode Termice

Întrebarea 7

Care sunt mecanismele care acţionează în cazul procesului de injecţie

continuă de abur?

Răspuns:

Mecanismele care acţionează în cazul procesului de injecţie

continuă de aburi sunt:
a)distilarea cu aburi;
b)dezlocuirea miscibilă cu solvent format „in situ”;
c)dezlocuirea cu gaze în soluţie şi cu apă caldă în condiţiile
unui raport al mobilităţilor mai favorabil;
d)segregarea gravitaţională;
e)expansiunea termică;
f)dezlocuirea cu emulsii.
 Metode Termice

Întrebarea 8

Clasificarea combustiei subterane după:

• natura fazelor care se injectează
• sensul de deplasare în zăcământ a aerului injectat şi a frontului de ardere.

Răspuns:
După natura fazelor care se injectează în timpul procesului
combustia subterană se clasifică în:
•combustie uscată, când se injectează numai aer;
•combustia umedă, când se injectează simultan sau alternativ aer şi
apă.

În funcţie de sensul de deplasare în zăcământ a aerului injectat şi a

frontului de ardere, combustia subterană poate fi:
•combustie directă, când frontul de ardere se deplasează în acelaşi
sens cu curentul de aer;
•combustie inversă, când frontul de ardere se deplasează în sens
invers curentului de aer.
Metode Termice

Întrebarea 9

Care sunt zonele ce se disting pe distanţa de la sonda de combustie la

sonda de exploatare într-un proces de combustie subterană uscată?

Răspuns:
1. Zona de nisip ars, curat, prin care se filtrează aerul care alimentează frontul de
combustie.
2. Zona de ardere este îngustă şi în ea are loc arderea combustibilului depus, cocsul.
3. Zona de ardere, cracare şi vaporizare-condensare, este zona cu cele mai intense
reacţii de ardere şi cracare din timpul procesului.
4. Zona primului banc de ţiţei se caracterizează printr-o creştere a saturaţiei în
această fază, care este un ţiţei uşor, cu densitate mică, ce provine din distilarea
ţiţeiului din zona 3.
5. Zona bancului de apă cuprinde o zonă cu saturaţie mai mare în apă, constituită
din apa de combustie şi din apa ireductibilă ce a existat în zonele parcurse de front.
6. Zona celui de-al doilea banc de ţiţei cuprinde ţiţeiul dezlocuit de bancul de apă,
în care temperatura este egală cu cea a formaţiei.
7. Zona virgină este zona neafectată de proces, iar starea de saturaţie este cea de
dinaintea aplicării procesului.
 Metode Termice

Întrebarea 10

Care sunt principalele caracteristici ale procesului de combustie

subterană uscată?
Răspuns:
Principalele caracteristici ale procesului de combustie subterană
uscată sunt:
•în spatele frontului de combustie nu există cocs nears, frontul de
combustie nu avansează decât după ce a consumat întreaga cantitate de
cocs depusă;
•cea mai mare parte din căldura degajată prin ardere este în spatele
frontului de combustie, în timp ce în faţa frontului variaţia temperaturii
este foarte redusă. O mare parte din căldura produsă în timpul
procesului rămâne nefolosită, neparticipând la procesul de dezlocuire a
ţiţeiului;
•viteza de deplasare a frontului de combustie este direct
proporţională cu fluxul de aer injectat, atât timp cât acesta nu depăşeşte
fluxul corespunzător vitezei de ardere aferentă temperaturii maxime din
frontul de combustie.
 Metode Termice

Întrebarea 11
Care sunt principalele caracteristici ale procesului de combustie
subterană umedă?
Răspuns:
Caracteristicile procesului de combustie subterană umedă:
• existenţa unei zone de ardere, cracare şi vaporizare-condensare de dimensiuni
mult mai mari decât în cazul combustiei uscate;
• cantitatea de abur din zăcământ este mult mai mare;
• procesul de distilare este mult mai adânc, saturaţia în ţiţei din care se va forma
cocsul este mai mică, deci şi depunerea de cocs este diminuată;
• deoarece reacţiile de oxidare au loc pe un interval mai mare decât în combustia
uscată, noţiunea de „front de combustie” trebuie înlocuită, în cazul combustiei
umede, cu „zona de combustie (ardere)”;
• raţiei aer injectat/ţiţei produs este mai mică, datorită reducerii cantităţii de cocs
depus, precum şi neconsumării în întregime a acestuia în timpul procesului;
• viteza de deplasare a zonei de combustie este mai mare în combustia umedă decât
în combustia uscată, pentru acelaşi flux de aer injectat;
• datorită apei injectate zona bancului de apă are dimensiuni mai mari decât în
combustia uscată, cu consecinţe favorabile asupra procesului de dezlocuire a
ţiţeiului din zăcământ.
Metode Termice

Întrebarea 12

Care sunt metodele de iniţiere a combustiei subterane?

Răspuns:

Iniţierea combustiei subterane se poate realiza prin următoarele

metode:
•aprinderea spontană (autoaprinderea);
•aprinderea chimică;
•aprinderea cu arzătoare cu combustibil lichid sau gazos;
•aprinderea electrică.

Alegerea metodei de iniţiere a combustiei se face în funcţie de

condiţiile de zăcământ, reactivitatea chimică a cuplului rocă-ţiţei,
starea tehnică a sondei de combustie etc.
Metode Termice

Întrebarea 13

Cum se poate stabilii momentul aprindere şi realizării frontului de

combustie?

Răspuns:

Momentul aprinderii şi realizării frontului de ardere se poate

determina prin:
•Urmărirea variaţiei în timp a raportului atomic hidrogen-carbon,
calculat pe baza compoziţiei gazelor extrase prin sondele de reacţie.
•Analiza gazelor recoltate din sondele de exploatare. Reducerea
conţinutului de oxigen în gaze, simultan cu creşterea procentelor de oxizi
de carbon, arată că stratul s-a aprins şi s-a format frontul de combustie.
•Reducerea receptivităţii stratelor din jurul sondei de combustie la
injecţia de aer, datorită aşa numitei „blocări de lichide”. Momentul când
receptivitatea stratului faţă de aer atinge valoarea maximă, iar apoi
scade brusc, reprezintă momentul aprinderii ţiţeiului în strat.