CUPRINS

Capitolul I Tema de proiectare

I.1. Prezentarea temei

I.2. Schema instalatiei

I.3. Functionarea instalatiei

CAPITOLUL II Procese tehnologice de fabricatie

CAPITOLUL III Dimensionarea utilajelor

III.1. Alegerea tipului de coloana

III.1.1. Materiale de constructive si umplutura pentru coloane

III.1.2. Dispozitive interioare pentru coloane cu umplutura

III.2. Bilant de material

[Link] termic la absorbtie si desorbtie

III.4. Calculul diametrului coloanei de absortbtie

III.5. Calculul inaltimii coloanei de absorbtie

III.6. Calcularea inaltimii coloanei de absorbtie

III.7. Dimensionarea racordurilor

III.7.1. Dimensionarea racordurilor la absorbtie

III.7.2. Dimensionarea racordurilor la desorbtie

III.8. Dimensionarea pompei centrifuge

III.9. Dimensionarea ventilatorului

III.10. Dimensionarearezervoarelor

CAPITOLUL IV Consumul de materii prime, auxiliare si utilitatilor

CAPITOLUL V Norme de protectia muncii, masuri P.S.I. si protectia mediului

Bibliografie
1
 CAPITOLUL I Tema de proiectare

I.1. Prezentarea temei

Sa se proiecteze o instalatie pentru separarea amoniacului dintr-un amestec gazos aer-

amoniac prin absorbtie in apa. Procedeul va presupune si desorbtia amoniacului.

Se dau urmatoarele date necesare pentru proiectare:

- Debitul de amestec gazos: Mv=3600 m3/h

- Compozitia amestecului gazos initial: yi=4.6%
- Gradul de absorbtie minim necesar:d=93%
- Coeficientul de exces al absorbantului: β= 1.5
- Concentratia amestecului initial in absorbant X0= 0
- Presiunea de lucru la partea superioara a coloanei= presiunea atmosferica
- Temperatura absorbantului la intrare in coloana ti=10 0C
- Presiunea aburului disponibil pentru desorbtie pab=1 ata
- Presiunea de intrare a solutiei la desorbtie ts=60 0C

Instalatia va fi amplasata pe o platforma industriala si va beneficia de toate utilitatile

necesare (apa, canalizare, current electric, ventilatie, etc).

Instalatia va functiona in regim continuu (minim 300 zile/an).

I.2. Schema instalatiei

Instalatia de absorbtie este prezentata in figura urmatoare:

1. coloană de absorbţie;
2. rezervor de soluţie amoniacală;
3. pompă pentru soluţie amoniacală;
4. recuperator de căldură;
5. coloană de desorbţie;
6. rezervor pentru absorbant;
7. pompă centrifugă pentru absorbant.

2
3
 1.3. Funcţionarea instalaţiei

Amestecul aer-amoniac este introdus la partea inferioară a coloanei de

absorbţie (1). Absorbantul (apa) intră în coloana de absorbţie pe la partea superioară.
După contactarea fazelor soluţiei amoniacale rezultată la partea inferioară a coloanei,
este depozitată în rezervorul de soluţie amoniacală (3). Din acesta, folosindu-se pompa
(4), soluţia amoniacală este trimisă în preîncălzitor (5). Pentru antrenarea amoniacului
(pentru desorbţie) se foloseşte abur, ce se introduce pe la partea inferioară în coloana
de desorbţie (2).

Lichidul fără amoniac, ce rezultă la partea inferioară a coloanei de

desorbţie (2), este depozitat în rezervorul de absorbant (6), de unde, folosindu-de
pompa centrifugală (7), este trimis la partea superioară a coloanei de absorbant (1).

4
 Cap. II Procese tehnologice de fabricaţie

Separarea amoniacului din amestecul gazos iniţial, constituit din aer şi

amoniac, se realizează prin absorbţie în apă intr-o coloana.
ABSORBŢIA este operaţia prin care unul sau mai mulţi componenţi se
separă într-un lichid selectiv în care componenţii nu se dizolvă.
Operaţia inversă, prin care un gaz dizolvat într-un lichid trece in fază
gazoasă se numeşte desorbţie.

Clasificare:

1. După natura interacţiunilor care intervin între moleculele absorbantului şi

moleculele substanţei absorbite:
a) absorbţie fizică
b) chemosorbţie.
2. După natura şi numărul straturilor moleculare care acoperă suprafaţa:
a) monostrat
b) multistrat.
3. După gradul de localizare al moleculelor absorbite:
a) absorbţie localizată
b) absorbţie nelocalizată.
4. După mobilitatea moleculelor absorbite:
a) absorbţie mobilă
b) absorbţie statică.

Scopul absorbţiei:
 îndepartarea unui component nedorit dintr-un amestec gazos;
 recuperarea unui component valoros dintr-un amestec gazos;
 realizarea unei reacţii în sistem gaz-lichid.

Absorbţia se aplică pentru:

- separarea CO2 din amestecuri cu alte gaze prin absorbţie în apă sub presiune
sau prin absorbţie în soluţie de etanil-amina;
- îndepartarea CO din amestec cu N2 si H2 pentru sinteza NH3; absorbţia se face
în soluţie de cupru amoniacală;
- chemosorbţia axozilor de azot în apă la fabricarea HNO3;
- separarea C6H6 din gaze de cocserie prin absorbţie în ulei, urmată de absorbţie;
- absorbţia SO3 cu formare de H2SO4 monohidrat.

Procedeele de absorbţie decurg până la stabilirea echilibrului de fază când

concentraţia componentului solubil sau a soluţiilor în faza gazoasă sau lichidă
corespunde valorii de echilibru.

DIFUZIA

Definiţie: micşorarea moleculelor unei substanţe printr-un mediu datorită energiei termice.
Factorul care reduce numărul de ciocniri între două coliziuni vor influenţa pozitiv difuziunea.

5
 RECTIFICAREA

În rectificare, cele două procese: fierberea lichidului şi condensarea vaporilor,

se repetă printr-o succesiune de contractări a celor doua faze. Contractarea poate fi
diferenţiata sau în trepte şi se realizează în aparate tip coloană, numite coloane cu
contact diferenţial sau continue şi coloane de contact în trepte sau discontinue.
După fiecare contractare are loc o îmbunătăţire a vaporilor în compuşi uşor
vola-tili şi o sărăcire a lichidului în acelaşi component.
Temperatura în coloana de rectificare variază de la temperatura rezidului,
apropiată de temperatura de fierbere a componentului greu volatil care părăseste
coloana.
Coloana de rectificare este îmbunătăţita în două faze de talerul pe care se face
alimentarea. Zona de deasupra acestui taler se numeşte zona de concentrare, iar zona
de sub taler se numeşte zona de epuizare.

ATMOLIZA

Atmoliza este operaţia de separare a unor amestecuri gazoase prin introducerea

unor diferenţe de compoziţie a gazelor în diferite zone şi separarea fazelor de
concentraţie diferită cu ecrane perforate ce micşoreaza efectul de amestecare a
gazelor.
Gradientul de concentraţie apare ca urmare a difuziei în amestecul de gaze.
Difi-cultatea de a anihila efectul contrat convenţiei reduce aplicabilitatea industrială a
analizei.

6
 Cap. III Dimensionarea tehnologică a utilajelor

3.1. Alegerea tipului de coloană

Alegerea tipului de coloană cu talere sau cu umplutură depinde de mai

mulţi factori care au fost grupaţi în:
a) Caracteristici constructive;
b) Factori hidrodinamici;
c) Caracteristicile fazelor participante.

Caracteristici constructive:

Dimensiunile principale:

La coloana cu umplutură, spaţial este delimitată pe înălţime (o coloană cu

umplutură necesită o înălţime mai mică decât o coloană cu talere).
La coloana cu talere, spaţial este limitată pe orizontală (coloanele cu talere
necesită un diametru mai mic decât coloanele cu umplutură).

Conexiuni laterale:

Coloanele laterale cu umplutură nu necesită introducerea sau scoaterea

intermediară a unui lichid sau gaz. La coloanele cu talere, scoaterea sau introducerea
intermediară a unui lichid este necesară.

Curaţirea coloanei:

La coloanele cu umplutură, curăţirea se face numai în perioada reviziilor

anuale si constă în scoaterea umpluturii, sortării şi apoi spălării acesteia.
La coloanele cu talere, curăţirea trebuie efectuată periodic.

Costul coloanei:

Coloanele cu umplutură sunt folosite la diametre până la 0,75m, iar

coloanele cu talere sunt folosite la diametre mai mari de 1,35m.

Factori hidrodinamici:

Debitele celor două fluide:

La coloanele cu umplutură, debitele de lichid şi gaz sunt prea mari iar la
coloanele cu talere, debitele sunt variabile.

Căderea de presiune:
În operaţiile efectuate sub vid se impune o cădere de presiune mică,
folosindu-se coloana cu umplutură.
La coloanele cu talere, căderile de presiune sunt mai mari.

7
 Viteza de curgere a fluidelor:
În coloanele cu umplutură, faza gazoasă se gaseşte în mişcare turbulentă,
rezultând un transfer de masă mai bun.
La coloanele cu talere, faza lichidă se gaseşte în mişcare turbulentă,
favorizând sistemul în care viteza transferului de masă este determinată de rezistenţa
fazei lichide.

Eficacitatea:
La coloanele cu umplutură, dar şi la cele cu talere, valorile eficacităţii sunt
in limite largi.

Funcţionarea discontinuă:
Coloanele cu umplutură cu diametre mari au masa foarte mare şi prezintă
proble-me deosebite la realizarea unei distribuţii uniforme a celor doua faze. La
diametre mai mici de 400 mm coloanele cu talere sunt mai ieftine decât cele
echivalente cu umplutură.

Caracteristicile fazelor participante:

Sisteme corozive:
Este mai uşor şi mai ieftin să se construiasca o coloana cu umplutură din
material rezistent la coroziune, decât o coloana cu talere care presupune un cost foarte
ridicat.

Sisteme care conţin solid sau şlamuri:

Coloanele cu umplutură sunt sisteme care conţin solide sau şlamuri, iar
coloanele cu talere sunt sisteme care conţin solide sau şlamuri în concentraţie mare.

Sisteme care spumează:

La coloanele cu umplutură pentru sistemele care spumează datorită
barbotării în lichid se formează pe talere o emulsie fină G-L formată din picături de
lichid şi spumă, care va determina o uniformizare a concentraţiei în coloana şi prin
urmare o scădere a eficienţei.

Sisteme termostabile:
Coloanele cu umplutură sunt sisteme stabile din punct de vedere termic, iar
coloanele cu talere sunt sisteme care nu prezintă stabilitate din punct de vedere termic.

Sisteme vascoase:
Coloanele cu umplutură sunt sisteme cu vâscozitate mare, iar coloanele cu
talere sunt sisteme cu vâscozitate mică.

Sisteme cu degajări de căldură:

Dacă efectul termic al procesului este mare la coloanele cu umplutură se
montează dispozitive pentru colectare şi redistribuire. În cazul coloanelor cu talere se
montează serpentine de răcire pe talere care favorizează absorbţia. Există sisteme cu
degajări mari de caldură la absorbţie, iar coloanele cu umplutură sunt sisteme cu
degajări neînsemnate de căldură la absorbţie.

8
 3.1.1 Materiale de construcţie şi umpluturi pentru coloane

Materiale de construcţie:

Corpul cilindric al coloanelor cu talere sau cu umplutură se construieşte din

oţel, carbon, fontă, oţeluri special aliate cu crom, nichel. Elementele interioare ale
coloanelor cu umplutură şi cu talere sunt confecţionate din materiale specificate
anterior.
În cazul coloanelor cu umplutură, dacă substanţele cu care se lucrează sunt
puternic corozive, corpul acestor utilaje se căptuşeşte în interior cu cărămidă antiacidă.
Alegerea materialelor necesare pentru corpul şi elementele interioare ale
absorbantului se face în funcţie de natura substanţelor vehiculate prin coloană şi
acţiunea lor corozivă.
Materialul cel mai des utilizat în industria chimică, tabla de oţel, poate fi:
oţel carbon, oţel slab aliat sau oţel aliat.
Tablele din oţel aliat se utilizează în cazul mediilor corozive şi la
temperaturi ridicate. Fonta se utilizează pentru construcţiile recipienţilor care lucrează
la presiuni interioare de calcul de 0,3 + 0,6 MPa şi presiuni exterioare de calcul de 0,6
+ 0,12 MPa şi diametre mai mici de 3000-1000 mm. Fonta cu adaosuri de Cr, Ni, Mo,
Si poate fi utilizată în medii corozive.
Materialele metalice sulfuroase utilizate în construcţia recipienţilor atât ca
material de bază cât şi ca material de construcţie sunt: aluminiu, cupru, nichel, zinc.
Cuprul si aliajele sale sunt folosite ca material de construcţie pentru utilaje în cazul
mediilor corozive şi temperaturi mai mici de 200oC, pentru medii puternic corozive.
Materialele nemetalice pot fi anorganice şi organice. Dintre cele
anorganice pot fi: sticla, gresia, porţelanul, acestea fiind recomandate la temperaturi
foarte ridicate.
Pentru alegerea corectă a unui oţel inoxidabil sau orice alt material metalic,
se va ţine seama de:
- proprietăţile fizice şi chimice ale oţelului;
- condiţiile de lucru (presiune, temperatură);
- economia realizării produsului pentru a avea fiabilitate ridicată.

Umpluturi pentru coloane:

Umpluturile utilizate pentru coloane se pot împărţi în 3 categorii:

- corpuri de umplere de formă neregulată;
- corpuri de umplere de formă definită;
- agatare;

Pentru a fi eficiente, umpluturile trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
- să prezinte o suprafaţă cât mai uniformă raportată la unitate de volum;
- să prezinte o rezistenţă mică la curgerea fluidelor;
- să realizeze o amestecare bună a celor două faze;
- să fie ieftină;
- să prezinte o rezistenţă mecanică şi chimică corespunzătoare.

9
 Corpurile de umplere de formă regulată sunt în general foarte rar utilizate.
Corpurile de umplere pot fi aşezate în mod regulat în coloană sau pot fi turnate. La
umpluturile aşezate în vrac, distribuţia lichidului depinde de forma şi mărimea corpurilor de
umplere, diametrul coloanelor, înălţimea straturilor şi distribuţia iniţială.
Umpluturile mici duc la formarea unor purje de lichid datorită efectelor
capilare ce apar la punctele de contact între corpuri, ceea ce determină micşorarea
suprafeţei udate a umpluturii şi prin urmare scăderea eficacităţii coloanei.
În scopul realizării unei bune distribuţii a lichidului în coloană, în secţiunea
transversală a straturilor de umplutură, se recomandă ca diametrul nominal al
corpurilor de umplere sa fie de cel puţin 8 ori mai mic decât diametrul coloanei.
Evitarea formării canalelor se face prin turnarea uniformă a umpluturii în
strat, distribuţia uniformă a fazei lichide, împărţirea umpluturii în mai multe straturi în
care se interpun dispozitive interioare pentru redistribuirea lichidului.
Grătarele se construiesc din lemn, material ceramic, metalic, plastic în
formă simplă de bare paralele sau forme complexe, care permit dirijarea celor două
fluide. În timp ce grătarele simple se demontează uşor, se relizează o scădere de
presiune şi nu se înfundă când lichidul conţine particule solide în suspensie. Grătarele
complexe asigură umezirea aproape completă a umpluturii, preîntâmpină apariţia unor
curgeri parţiale şi a pungilor cu lichid.

3.1.2. Dispozitive interioare pentru coloane cu umplutură

Dispozitivele interioare care se utilizează în cazul coloanelor cu umplutură

sunt:
 grătarele cu susţinere a umpluturii;
 distribuitoarele pentru faza lichidă;
 redistribuitoarele pentru faza lichidă.

Grătarele de susţinere:
Dintre cele mai vechi şi mai simple grătare de susţinere sunt plăcile
perforate care işi găsesc şi astăzi o largă utilizare, în special când se lucrează cu debite
mici de lichid si gaz.
Secţiunea liberă pentru trecerea celor două faze este mai mică decât în
stratul de umplutură, fapt ce determină în cazul unor debite mari de lichid şi gaz, o
scădere mare de presiune şi o reducere a eficienţei coloanei.

Distribuitoarele pentru faza lichidă:

Distribuitoarele pentru faza lichidă au rolul de a asigura o repartizare
uniformă a absorbantului pe întreaga suprafaţă transversală a coloanei. Realizarea unei
distribuţii unifor-me a lichidului determină eficacitatea ridicată a coloanei de absorbţie
cu umplutură.
Distribuitoarele tip duş se confecţionează dintr-o centrală de alimentare
prevazută cu ramificaţii, din mai multe inele concentrice, din ţeavă sau dintr-o ţeavă
cu duzină la un capăt.
Aceste distribuitoare sunt recomandabile atunci când presiunea lichidului
este mai mare şi când absorbantul este lipsit de impurităţi mecanice.
Distribuitoarele de tip taler sunt formate dintr-o placă cu diametrul de
250mm, prevăzută cu orificii circulare în care se fixează ţevi de distribuţie având
diametre cuprinse între 25-50 mm.
10
 Distribuitoarele cu jgheaburi sunt formate dintr-un anumit număr de
jgheaburi prevăzute cu creneluri în formă de V pe pereţii laterali. Sunt recomandate
pentru coloane cu diametre mari şi pot realiza distribuţia uniformă a unor debite
specifice de 5-120 m3/h.

Redistribuitoarele pentru faza lichidă:

Necesitatea mai multor straturi de umplutură într-o coloană cere folosirea
unor dispozitive pentru redistribuirea lichidului.
Pentru redistribuirea absorbantului pot fi utilizate dispozitive de distribuţie
sau dispozitive speciale, cunoscute sub denumirea de redistribuitoare.
Aceste redistribuitoare constau în 2 plăci suprapuse ce îndeplinesc rolul de
support-redistribuitor de alimentare şi evacuare a fazelor.
Placa superioară este identică grătarului de susţinere, iar placa inferioară
este prevăzută cu orificii cu diametrul de 3 -5 cm în care se fixează ţevi.

3.2 . Bilanţul de materiale

Operaţia de absorbţie presupune materia a două faze: gazoasă şi lichidă,

care sunt construite din unul sau mai multi componenţi. Pentru simplificarea bilanţului
de materiale se consideră faza gazoasă formată din componenţii A si B.
În figura de mai jos este reprezentată o coloană de absorbţie în care sunt
specificate fluxurile de material care intră în procesul de absorbţie şi care ies.

L – debitul de absorbant (apa) kmoli/ora;

G – debitul de gaz inert ce trece prin coloana (aer) kmoli/h;
Xi – raportul molar între NH3 şi H2O la intrarea în coloană, kmoli NH3/kmoli H2O
11
Y – raporturi molare între solut şi gaz inert, kmoli NH3/kmoli aer;
NA = G(Yi – Yf) = L(Xf – Xi), L(Xf – Xi) = 0;
NA – cantitatea de amoniac care se transferă cu unitatea de măsură kmol/h;
G x Yi – cantitatea de NH3 din amestecul gazos la intrarea în coloană;
G x Yf – cantitatea de NH3 din amestecul gazos la ieşirea din coloana;
L x Xf – cantitatea de NH3 care iese cu absorbantul pe la partea inferioară a
coloanei;
L x Xi – cantitatea de NH3 care intră pe la partea superioară a coloanei;

12
Sa se completeze urmatorul tabel cu debitele si concentratiile fiecarui component al fazei lichide si gazoase la intrare si iesire din coloana de
absorbtie.

FAZ COMPOZITI INTRARE IESIRE

DEBIT CONCENTRATIE DEBIT CONCENTRATIE
A E

Kmol/h Kg/h m3/h Y(x) Y(ẋ) y(x) Kmol/h kg/h m3/h Y(x) Y(ẋ) y(x)
NH3 7.392851 125.6785 166.6427 0.04821 0.02836 0.04 0.517506 8.797597 11.59213 0.003375 0.00198 0.003364
8 4 6 3 5
GAZ

AER 153.3214 4430.9884 3434.39936 20.739 35.2565 0.95 153.3214 4430.9884 3434.3993 296.2652 503.650 0.996636
6 4 8
TOTAL 1 160.71425 4556.6669 3601.04206 1 153.83890 4439.78599 3445.9914 1
1 6 6 7 3
NH3 0 0 0 0 0 0 6.875312 116.8803 0.1168803 0.038455 0.03631 0.039993
LICHID

9
APA 178.7885 3218.193 3.218193 ∞ ∞ 1 178.7885 3218.193 3.218193 24.00438 25.4164 0.960007
TOTAL 2 178.7885 3218.193 3.218193 1 185.66381 3335.0733 3.3350733 1
2
TOTAL 339.50275 7774.8599 3604.26025 339.50271 7774.85929 3449.3265
1 6 3 8 7

13
Bilanţul de absorbţie:

Mv = 3600 m3/h
yi = 4.6%
α = 93%
β=1.5%
x0=0
p=p atm
Mv y 3600 4.6
G=
22.4 (
1− i =
100 )
22.4
1− (
100 )
=153.3214 [kmol aer/h]

yi 4.6
Yi = = =0.048218 [kmol NH3/kmol aer]
100− y i 100−4.6
93
Yf = Yi(1-α)=0.048218(1- ¿=0.0033753 ¿kmol NH3/kmol aer]
100
N NH =G(Y i −Y f )=153.3214 ( 0.0482−0.003375 )=6.875346 ¿ kmol NH3/h]
3

X Y
0 0
0.0212 0.0159
0.0264 0.02
0.0318 0.0244
0.0422 0.0338
0.0548 0.0435
0.0795 0.0703

Din grafic avem: Xf* = 0.0576828

N NH 3 6.875346
NNH3=Lmin· Xf* =>Lmin= ¿ = =119.1923
Xf 0.0576828
L = β · Lmin => L = 1.5 · 119.1923=> L = 178.7885 [kmoli H2O/h]
Xi = 0
N NH 3 6.875346
NNH3 = L · (Xf – Xi) => Xf = => Xf = => Xf =0.038455 [kmol NH3/kmol
L 178.7885
H2O]

Debitul de gaz la intrare:

Debitul de amoniac:
14
G · Yi = 153.3214· 0.048218=7.392851
G · Yi · 17 = 153.3214· 0.048218· 17=125.6785
G · Yi · 22.4 = 153.3214· 0.048218· 22.4=166.6427

Debitul de aer:
G · 28.9 = 153.3214· 28.9=4430.98846
G · 22.4 = 153.3214· 22.4=3434.39936
Concentraţia gazului la intrare:
Concentraţia amoniacului:
17 17
Yi · = 0.048218 ∙ =0.028364
28.9 28.9
Concentraţia aerului:
1 - yi = 1-0.046=0.954
1− y i 1−0.046
= =20.739
y 0.046
1− y i 28.9 1−0.046 28.9
· = ∙ =35.2565
yi 17 0.046 17
Debitul gazului la ieşire:
Debitul de amoniac:
G · Yf = 153.3214· 0.0033753=0.517506
G · Yf · 17 = 153.3214· 0.0033753· 17=8.797597
G · Yf · 22.4 = 153.3214· 0.0033753· 22.4=11.59213
Debitul de aer:
G · 28.9 = 153.3214· 28.9=4430.9884
G · 22.4 = 153.3214· 22.4=3434.3993

Concentraţia gazului la ieşire:

Concentraţia amoniacului:
Y f · 17 0.0033753∙ 17
= =¿ 0.001985
28.9 28.9
Yf 0.0033753
yf = = =¿0.003364
1+ Y f 1+0.0033753
Concentraţia aerului:
1 – yf = 1-0.003364=0.996636
1− y f 1−0.003364
= =¿396.2652
yf 0.003364
15
1− y f 28.9 1−0.003364 28.9
· = ∙ =¿503.6508
yf 17 0.003364 17
Debitul lichidului la intrare:
Debitul apei:
L · 18 = 178.7885·18=3218.193
L∙ 18 178.7885 · 18
= =3.218193
1000 1000
Concentraţia lichidului la ieşire:
Debit ammoniac:
L∙Xf=178.7885∙0.038455=6.875312
L∙Xf∙17=178.7885∙0.038455∙17=116.8803
L∙ X f ∙ 17 178.7885∙ 0.038455 ∙17
= =0.1168803
1000 1000
Debit apa
L · 18 = 178.7885·18=3218.193
L∙ 18 178.7885 · 18
= =3.218193
1000 1000
Concentraţia amoniacului:
17 17
Xf · = 0.038455 · =0.036319
18 18
Xf 0.038455
xf = = =0.0399 93
1−X f 1−0.038455
Concentraţia apei:
1 – xf = 1- 0.039993=0.96007

1−x f 1−0.039993
= =24.00438
xf 0.039993
1−x f 18 1−0.039993 18
∙ = ∙ =25.4164
x f 17 0.039993 17

16
 3.3 Bilanţul termic la absorbţie şi desorbţie

Bilanţul termic la absorbţie

Din punct de vedere al regimului termic, absorbţia poate decurge izoterm sau ne-
izoterm. Este de preferat să se realizeze izoterm, dar acest lucru complcă foarte mult con-
strucţia utilajului. În cazul unor efecte reduse se conduce procesul de absorbţie adiabat şi prin
ecuaţii de bilanţ termic, se verifică temperature maximă ce se poate atinge în timpul
procesului:
Ecuaţia general de bilanţ termic este următoarea:

QGi + QLi+ QAb = QLf + QGf + Qp [W]

QGi – fluxul termic introdus cu faza gazoasă iniţială [W];

QLi - fluxul termic introdus cu faza lichidă iniţială [W];
QGf – fluxul termic ieşit cu faza gazoasă finală [W];
QLf – fluxul termic ieşit cu faza lichidă finală [W];
QAb – fluxul termic al procesului de absorbţie [W];
Qp – fluxul termic pierdut în mediul [W];

G̅ · 1· 10 153.3214 ·28,9 · 1· 10
QGi = Ǵ · (1+ Ý i ) · Cpgi · tgi= = =12308.30111 [W]
3.6 3.6
178.7885· 18 · 4.19· 10
QLi = Ĺ · Cpl · tli = =37456.19075 [W]
3.6
Ń ·(−ΔH Ab)
QAb = A =66491.9043 [W]
3.6
17 17
Ń A = Ĺ · Xf · = 178.7885· 18· 0.038455 · =116.8803
18 18
QLi + QGi + QAb=116283.8366 [W]
17
QLf = Ĺ · (1+ Ý f ) · Cpl · tf= Ĺ · 4.19 · tf
QLf = 3218.193 · 4.19 · tf
QLf = 13484.22867 · tf
QGf = Ǵ · (1+ Ý f ) · Cpg·tf
QGf = Ǵ · Cpg · tf
QGf = 4430.98846 · tf
Qp = (3 ÷ 5 %) · QAb
Qp = 0.04 · QAb
Qp = 0.04 · 66491.9043 = 2659.676172 [W]

Din ecuaţia: QLi + QGi + QAb = QLf + QGf + Qp , tf = ?

tf=21.57234 °C

Bilanţul termic la desorbţie

Desorbţia se realizează prin antrenarea NH3 cu un agent antrenant ( abur cu
presiunea de 1 atm), bilanţul termic furnizând informaţii cu privire la cantitatea de abur de
antrenare necesar.
Ecuaţia generală de bilanţ termic este următoarea:

OLi + OAbur = OLf + OGf + OAb +Op

OLi – căldura cu care intră faza lichidă în absorbţie [kJ/h];
OAbur – căldura procesului de desorbţie [kJ/h];
OLf – căldura cu care iese faza lichidă [kJ/h];
OGf – căldura cu care iese faza gazoasă [kJ/h];
OAb – căldura procesului de desorbţie [kJ/h];
Op - căldura pierdută în mediul înconjurător [kJ/h].

OLi = Ĺ · (1+ X́ f ) · Cpl · tli

18
OLi = Ĺ· 4.19 · 60
OLi = 224737.1445 [W]

OAbur = OAA + OAC

OAbur = (MAA + MAC ) · iab
1 vol .............................1.5 vol NH3
M AA Ń A
........................................
ρabur ρNH 3
Ń A
MAA =
ρNH 3 · 1.5
M 17
ρNH3 = Vmol = 22.4

ρNH3 = 0.7589
116.8808 ·0.579
MAA= = 59.4491 kg/h abur
0.7589 · 1.5

OLf = ( Ĺ + MAC) · Cpl · tlf

OLf = ( Ĺ + MAC) · 4.19 · 100
OLf = (3218.193 + MAC ) · 4.19 ·100
OGf = Ń A · CpNH3 · tgf + MAA · i Abur
OGf = Ń A · 1 · 100 + MAA · i Abur
OGf = [116.8808· 100 + 59.4491 · 2677]/3.6;
OGf = 47453.700 W;
OAB = QAB
OAB = 196526.08 [kj/h];
OP = Qp
Op = 66491.9043 [W]
Din ecuaţia de bilanţ rezultă:

224737.1445 + (59.4491+ MAC ) · 2677 = (3218.193 + MAC ) ·419 + 47453.700 + 196526.08

+ 66491.9043
=> MAC · 2258 = 581157.66[kg/h]
MAC = 257.37 [kg/h]
MAbur = MAA + MAC
MAbur = 48.822 + 257.37 = 306.19 [kg/h]

3.4. Calculul diametrului coloanei de absorbţie

Diametrul coloanei de absorbţie cu umplutură se determină cu ecuaţia debitului:

π · D2
Mv = · vf ·3600
4
M v·4
D=
√
π · v f · 3600
Mv – debitul de amestecare gazos prelucrat;

19
vf – viteză fictivă.
Viteza fictivă vf, poate atinge valori atât de mari încât datorită forţelor de frecare
prin peliculă, lichidul se acumulează în goluri şi gazul barbotează sub formă de bule până
când greutatea coloanei de lichid este atât de mare încât învinge rezistenţa, după care procesul
de acumulare a lichidului se reia.
În practică se preferă să se lucreze la viteza apropiată de înec:
vf = (0,7 ÷ 0,8) · vi
Viteza de înec se calculează cu ecuaţia lui Kaffarov:
v i· a·ρ g · ɳl0.16
2
Ĺ
0.25
ρg 0.125
lg
( g·ε 3 ρl )
= 0.022 – 1.75 ·
Ǵ
·
( ) ( )
ρl
a – suprafaţa specifică a umpluturii m2/m3;
ε – porozitatea stratului de umplutură m3/m3;
ρg – densitatea gazului (aerului) kg/m3;
ρl – densitatea lichidului (apa) kg/m3;
ηl - vâscozitatea dinamică a lichidului Cp;
a = 204 m2/m3;
g = 9,81 N/m2;
ε = 0,74 m3/m3;
tf = 21.57234 °C
Maer T
ρg = · 0 ,[kg/m3]
22.4 T 0 +t f
28.9 273
ρg = · 273+t = 1.183 kg/m3
22.4 f

v 2i· a·ρ g · ɳl0.16 Ĺ

0.25
ρg 0.125

lg
( g·ε 3 ρl )= 0.022 – 1.75 · ( ) ( )
Ǵ
·
ρl
v 2i · 1.183 3218.193 0.25
1.183 0.125
lg ( 9.81 ·0.74 3 · 1000 ) = 0.022 – 1.75 · ( 4430.9884 ) ( ·
1000 )
vi2 · 0.06 = 10-0.659
0.207
vi = √
0.06
vi = 1. 85 m/s
Vf = 0.75 · 1,85
Vf = 1.381m/s
M v·4
D=
√
π · v f · 3600
3600 · 4
D=
√
π ·1.381 · 3600
D = 0.960 m
DSTAS = 1 m

3.5. Calculul înălţimii coloanei de absorbţie

Înălţimea coloanei de absorbţie se calculează în 3 metode:

A. Calculul din suprafaţă de transfer de masă

20
 B. Calculul din înălţimi de transfer (IUT) şi numărul unităţilor de transfer (NUT)
C. Calculul din înălţimea echivalentă a unei trepte teoretice (IETT) şi numărul de
trepte (n)
A. Calculul din suprafaţa de transfer de masă:

NA = Ky · A · ΔYmed = Kx · A · ΔXmed
NA – flux de NH3 care este transferat;
Ky – coeficientul global de transfer de masă;
A – suprafaţa de transfer de masă;
ΔYmed - forţa motoare a transferului de masă.

1
Ky= 1 + k H
k y kx
ky – coefiecientul individual raportat la faza gazoasă;
kx – coeficient individual raportat la faza lichidă;
kH – constanta lui Henry.

Shg = (0.1 ÷ 0.2) · ℜ0.8 0.33

g · Sc g
4 · q́ g
Reg =
a · ɳg
q́ g - debitul masic specific de gaz;
ηg – densitatea aerului;
4 · Ǵ
q́ g=
π · D2STAS
Ǵ
Ǵ ’= ⇒ Ǵ ’ = 1.23 kg/s
3600
4 ·1.23
q́ g= ⟹ q́ g= 2.447
π ·0.8 2
4 ·2.447
Reg = ⇒Reg = 2665.577
204 · 0.018· 10−3
ηg = 0.018 · 10-3 Pa·s
ηg
Scg = ρ · D
g g

Dg = 2.28 · 10-5 m3/s

Dg - coeficientul de difuzie al amoniacului în faza de gaz
0.018 · 10−3
Scg = 1.183· 2.28 ·10−5 ⇒ Scg = 0.692
Shg = 0.15 · 2665.5770,8 · 0.6920,33
Shg = 73.1070
k g· d S hg · D g
Shg = ⇒kg =
Dg d
4·ε
d=
a
4 · 0.74
d= ⟹ d = 0.014 m
204
21
 73.1070· 2.28 ·10−5
kg = ⇒ kg = 0.0145
0.0145
P
ky = kg ·
RT
P – presiunea atmosferică Pa;
R – constanta generală a gazelor;
T – temperatura de absorbţie, L.
P = 1.01325 · 105 Pa
R = 8310
T = 273 + tf = 294.57 K
1.01325 · 105
ky = 0.093 ·
8310· 297.46
ky = 0.0038
Shl = 0,013 · ℜl0,5· Sc0,5 l
4 · q́ l
Rel =
a · ɳl
ηl – vâscozitatea apei.
4 · Ĺ
q́ l=
π · D2STAS
Ĺ
Ĺ ' = ⇒ Ĺ ' = 0.8939 kg/s
3600
4 · 0.8939
q́ l= ⟹ q́l = 1.778
π · 0.82
4 · 1.778
Rel = ⇒Rel = 34.871
204 ·10−3
ηg
Scl = ρ · D
l l

Dl = 1.76 · 10-9 m3/s

10−3
Scl = ⇒ Scl = 568.18
1000· 1,76 ·10−9
Shl = 0.013· 34.8710,5· 568.180.5 ⇒Shl = 1.8298
k l ·l Sh · D
Shl = ⇒kl = l l
Dl l
4·ε
l=
a
4 · 0.74
l= ⟹ d = 0.014 m
204
1.8298· 1.50 ·10−9
kl = ⇒ kl = 1.960· 10-7
0.014
ρ
kx = kl ·
M
1000
kx = 1.960 · 10-7 ·
18
kx = 1.0891· 10-5
Yi
kH = ¿
Xf
0.046
kH = ⇒ kH = 0.7986
0,0576
22
 1
Ky= 1 0.7986
−3
+
3.8 · 10 1.0891 ·10−5
1
Ky = ⇒ Ky = 1.358· 10-5
263.15+73326.599

Determinarea forţei motrice medii

Y i−Y f
Yi
ΔYmed =
∫ Y dY
−Y ¿
Yf

y 0.0037 0.0095 0.0153 0.0211 0.0269 0.0327 0.0385 0.0443 0.05 0.056 0.062
y* 0 0.004 0.0085 0.0135 0.019 0.023 0.027 0.034 0.0385 0.043 0.05
y–y* 0.0037 0.0055 0.0068 0.0076 0.0079 0.0097 0.0115 0.0135 0.016 0.019 0.021
1/y-y* 2642 204.47 165.78 139.45 120.39 106.83 97.72 93.12 89.85 86.67 83.67

Yi
dY
∫ Y −Y ¿ = 7.425
Yf
¿
Y −Y
Yi 0.062−0.0037
ΔYmed = dY = = 0.0078
∫ Y −Y ¿ 7.425
Yf

NA = 6.875 kmol/h
NA
NA = Ky · A · ΔYmed ⟹ A =
K y · ΔY med
6.875/3600
A= = 119.351
4.22 · 10−3 · 0.078
π · D2STAS
A= · H uA ·a ·φ
4
φ = coeficientul de umezire a suprafeţei umpluturii;
φ = 0,96
A
H u = înălţimea umpluturii prin varianta A
4· A
H uA =
π · D 2STAS · a· φ
4 · 119.351 477.404
H uA =
3.14 · 0.64 · 204 · 0.96
= 393.56 = 1.213 m

B. Calculul din înălţimea unităţii de transfer (IUT) şi numărul unităţilor de transfer

(NUT)

H Bu - înălţimea umpluturii prin varianta B.

H Bu - (NUT)G · (IUT)G

23
 Yi
dY
(NUT)G = ∫ ¿ = 7.545
Y Y −Y
f

4 · Ǵ ' 4 · 0.914 3.777

(IUT)G = 2 = = = 0.095
Kg· π · D STAS · a · φ 0.101· 3.14 · 0.64 · 204 · 0.96 39.749
0.076 1
Kg = · qg0.57 · ql0.41 ·
a 17
0.076 1
Kg = · 152.509 · 30.269 · = 1.719 · 0.058 = 0.101
204 17
4 · Ǵ 4 · 3399.362
qg = 2 = = 6766.246
π · DSTAS 3.14 · 0.64
4 · Ĺ 4 · 2057.091
ql = 2 = = 4091.534
π · DSTAS 3.14 · 0.64

H Bu = 7.545 · 0.101 = 0.716 m

C. Calculul din înălţimea echivalentă a unei trepte teoretice (IETT)

şi numărul de trepte (n)

H Cu - înălţimea umpluturii prin varianta C.

H Cu - n ·(IETT)G
n – numărul de unităţi de transfer determinat prin metoda grafică;
a 0.002
n = ne - => n = 6 + = 6 + 0.4 => n = 6.4
b 0.005
ne – numărul de puncte de pe curba de echilibru;
(IETT)G – înălţimea la echilibru a unui taler teoretic;
1
(IETT)G = 200 · (ε/a)1.2 · 0.4
vf
(IETT)G = 200 · 0.00117 · 0.859 => (IETT)G = 0.201 m
H Cu = 6.4 · 0.201 =>H Cu = 1.286 m

Hu = max(H uA , H Bu , H Cu ¿
Hu = 1.286 m

3.6. Calcularea înălţimii coloanei de absorbţie

H = h1 + h 2 + H u
h1 – înălţimea părţii inferioare, dacă:
Hu> 1m => h1 = 1 ÷ 2 m
Hu< 1m => h1 = 0.5 ÷ 1 m
h2 – înălţimea părţii superioare, dacă:
24
 Hu> 1m => h2 = 0.5 ÷ 1.5 m
Hu< 1m => h2 = 0.5 ÷ 1 m

Hu= 1.286 m
h1 = 2 m
h2 = 1.5 m

H = Hu + h1 + h2 = 1.286 + 2 + 1.5 => H = 4.786 m

3.7. Dimensionarea izolaţiei coloanei de absorbţie

Qiz< Op = Qp
Qiz = kiz · Aiz · ΔTmediz
2· π · D 2iz
Aiz = π · Diz · H +
4
Diz = DSTAS + 2· δ iz
δ iz - grosimea stratului de izolaţie;
Diz = 0.8 + 2 · 0.06 = 0.92
3.14 ·0.922
Aiz = 3.14 ·0.92· 4.876 + 2· = 15.414
4
1 1
Kiz = 1 δ otel δ iz 1 = iz 1δ
+ + + +
α 1 δ otel λiz α 2 λ iz α 2
1
Kiz= 0.06 1
∙
0.04 10.11
Kiz = 0.625
α1 – coeficientul individual de transfer de căldură în interiorul coloanei;
α2 – coeficientul individual de transfer de căldură în exteriorul coloanei;
α2 = 9.74 + 0.07·(tp-tmed)
Δt – diferenţa temperaturii peretelui şi temperatura mediului;
λ2 – conductivitatea termică a materialului izolator;
Δt = tp – tmed
Δt = 15.396-10 = 5.396˚C
25
 α2= 9.74+0,07 · (15.396 -10) =10,11
λiz
q= · (t – t ) = [9.74+ 0.07 ·(tp-tmed)]· (tp – tmed)
δiz int p
0.04
· (100 –tp) = [9.74+ 0.07 · (tp -10)] · (tp – 10)
0.06
0.07tp2 + 9.08tp – 156.4
Δ= b2- 4ac
Δ = 126.238
tp= 15.396˚C
Qiz= 0.625 · 15.414 · 90
Qiz = 867.037

3.8. Dimensionarea racordurilor

Racorduri – toate elementele de legătura existente în instalaţie.

Ecuaţia de dimensionare a racordurilor se numeşte ecuaţia debitului:
π · d 2i
Mm = · ρ · v · 3600 , kg/h
4
Mm – debitul masic ce trece prin acea conductă;
Ρ – densitatea fluidului/gazului ce trece prin acea conductă;
v – viteza medie a fluidului prin conductă;
ρgaz= 1.29 kg/m3
4· Mm
di =
√ π · ρ· v · 3600

3.8.1. Dimensionarea racordurilor la absorbţie:

a) Intrare faza lichidă

ρ = 1000 kg/m3
v- viteza apei;
v= 0,5÷ 2 m/s
4 · 2057.091
di =
√ 3.14 · 1000 ·1.5 · 3600
di= 0.022 m ⟹ 22mm
dSTAS =24x4 mm
b) Ieşire fază lichidă
ρ = 1000 kg/m3
v- viteza apei;
v= 0.5÷ 2 m/s
4 · 2057.091
di =
√ 3.14 · 1000 · 0.8· 3600
di= 0.03 m ⟹ 30mm
dSTAS =32x4 mm
c) Intrare fază gazoasă
26
 ρ = 1.29 kg/m3
v- viteza apei;
v= 5÷ 25 m/s
4 · 3399.362
di =
√ 3.14 · 1.29 ·15 · 3600
di= 0.249 m ⟹ 249 mm
dSTAS =265 x 12 mm

d) Ieşire fază gazoasă

ρ = 1,29 kg/m3
v- viteza apei;
v= 5÷ 25 m/s
4 · 3399.362
di =
√ 3.14 · 1.29 ·10 · 3600
di= 0.305 m ⟹305 mm
dSTAS = 320x12 mm

3.8.2. Dimensionarea racordurilor la desorbţie:

a) Intrare fază lichidă

4 · 2057.091
di =
√ 3.14 · 1000 ·1.5 · 3600
di= 0.022 m ⟹ 22mm
dSTAS = 34x4 mm
b) Ieşire fază lichidă
4 · 2057.091·(1+0.06)
di =
√ 3.14 · 1000· 0.8 ·3600
di= 0.031m ⟹ 31mm
dSTAS = 32x4mm
c)Intrare fază gazoasă
4 · M AC
di =
√ 3.14 · 0.597 · 40 · 3600
di= 0.061 m ⟹61mm
dSTAS = 64 x 12 mm
d)Ieşire fază gazoasă
4 · N A + M AA
di =
√ 3.14 · 0.597 · 3 ·3600
di= 0.65 m ⟹65mm
dSTAS = 68x12mm

27
 3.9. Dimensionarea pompei centrifuge

Pompele sunt utilaje care transformă energia mecanică preluată de la sursa de

antrenare în energie hidraulică.
După criteriul constructiv avem:
 Pompe cu piston;
 Pompe rotative;
 Pompe centrifuge;
 Pompe fără element mobil.
Se alege o pompăcentrifugă utilizată pentru transportul soluţiei amoniacale de la
rezervor până la coloana de absorbţie.
Pompele centrifuge au un debit constant şi reglabil cu ajutorul unui robinet plasat
pe conducta de refulare, ocupă spaţii mici, sunt ieftine şi pot fi cuplate direct la motorul de
acţiune.
Se calculează puterea pompei centrifuge folosită la transportul absorbantului:
M V ΔPT
P= ,kW
103 ɳT
ηT = 0.5
Ĺ
MV =
3600· ρl
ρl = 1000
Ĺ = 2057.091 , kg/h
2057.091
MV= = 0.000571,m3/s
1000∙ 3600
ΔPT = ΔPst + ΔPd + ΔPg + ΔPf + ΔPrl
ΔPst = P2-P1
ΔPst = 0 Pa
2
v 1.509
ΔPd = ρ · l = 1000 · = 751 Pa
2 2
4 · M v 0.00228
vl = = = 1.509
π · d 2cond 0.00151
ΔPg = ρl · g ·Hg = 1000 · 9,81 · 9.572
ΔPg = 93901.32Pa
Hg = înălţimea geometrică între nivelul minim din rezervor şi intrarea lichidului în coloana de
absorbţie.
Hg = 2 · Hcol
Hg = 9.572m
L
ΔPf = λ · ΔP
d cond d
19.144
ΔPf =0,03 · · 751 = 19605.196 Pa
0,022
28
 λ =0,03
L = 4 · Hcol = 19.144 m
Prl= ∑ ξ ·(ΔPd) = 17,5 · 751
ΔPrl = 13142.5 Pa
∑ = ξ i +ξ e n · ξ cot+ m· ξ rob
ξ
∑ ξ =1 + 0,5 + 4· 2 + 2 · 4 = 17,5
ΔPT = 0 + 751 + 93901.32 + 19605.196 + 13142.5
ΔPT = 127400.016 Pa
5.71∙ 10−4 ∙ 127400.016
P=
1000 ∙ 0.5
P = 0.145 kW
Pl = β · P
Pl = 1.2 · 0.145
Pl = 0.174 Pa
ΔPT 127400.016
Hm = ⟹ Hm =
ρi · g 1000 ∙ 9.81
Hm = 12.986 m

3.10. Dimensionarea ventilatorului

Ventilatoarele sunt maşini care transportă gazele prin ridicarea presiunilor cu

ajutorul unui robot cu palete. În acest caz se foloseşte un ventilator de joasă presiune.
Puterea ventilatorului:
M vv · ΔP T
Pv=
103 · ɳ T
0.731· 976.82
Pv=
103 ·0.6
Pv = 1.19 kW
Ǵ
Mvv= ,m3/s
3600· ρ g
3399.362
Mvv=
3600· 1.29
Mvv = 0.731 m3/s
Mvv – debitul ventilatorului;
ΔPT = ΔPst + ΔPd + ΔPcol + ΔPf + ΔPrl
ΔPT= 0 + 64.629 + 569.976 + 19.07 + 323.145
ΔPT =976.82 Pa
ΔPst = P2-P1 = Patm – Patm
ΔPst = 0Pa
v 2g
ΔPd = ρg ·
2
10.012
ΔPd = 1.29 ·
2
ΔPd = 64.629 Pa

29
 4 · Mv v
vg =
π · d 2condg
4 · 0.731
vg =
3.14 ·0.305 2
vg =10.01 m
L
ΔPf = λ ·
d condg
· ΔPd
3
ΔPf = 0.03 · · 64.629
0.305
ΔPf = 19.07 Pa
λ = 0.03
L = 2÷ 4m =3m
ΔPrl= ∑ ξ·(ΔPd) = 5 · 64.629
ΔPrl = 323.145 Pa
∑ ξ =5
ΔPcol = K · ΔPuscat
ΔPcol = 1.063 · 536.196
ΔPcol = 569.976 Pa
Hu· a v 2f
ΔPuscat = λ · ·ρ g ·
4 · ε3 2
vf =1.462m/s
a= 204
ε = 0.74
ρg = 1.29
133
λ = ℜ + 2.34
g
λ = 2.403
Reg = 2087.77
4 · Ǵ
q́ g =
π · D 2c · 3600
q́ g = 1.879
1.286∙ 204 1.4622
ΔPuscat = 2.403 · · 1.29 ·
4 ∙ 0.74 3 2
ΔPuscat = 536.196 Pa
−10 a
[
K = 1−1,65 ∙10 ∙ −A -3
ε ]
−10 a
[
K = 1−1.65 ∙10 ∙ −0.0204 -3
ε ]
K = 1.063
2
3 q́ l a bl
A=
√( ) ∙ ∙
ρl ε 2 ∙ g
1.748
( )
bl =
ℜ0.3
l
1.748
bl =
21.760.3
bl = 0.736
30
 4 · q́ l
Rel=
a· ɳl
Rel = 17.839
4 · Ĺ
q́ l = 2
π· DSTAS · 3600
q́ l = 0.909
0.909 2 204 0.736
A=
√(
3
∙) ∙
1000 0,74 2∙ 9.81
A = 0,0204 m3
( )
Pl = β · Pv
Pl = 1.2 · 1.19 = 1.428 Pa

3.11. Dimensionarea rezervoarelor

Se alege ca tip de rezervor un cilindru cu capac cilindric dispus orizontal pe suport

de beton.
V
Vrez = l
φ
Vl – volumul de lichid;
φ- coeficientul de umplere al rezervorului;
φ= 0,7 ÷0,85
15.254
Vrez =
0.8
Vrez= 19.067
Ĺ 2057.091
Vl = ⋅t s= ⋅6
ρl 1000
Vl=12.342 m3
ts= timpul de staţionare al lichidului în rezervor.
ts = 4÷8 h
π · D 2R
Vrez = ⋅ LR
4
LR
= 2 ⟹LR = 2 · DR
DR
2∙ V rez
= D3R
π
π ∙ D 3R
Vrez =
2
2 ∙ V rez
DR =
√
3

π
3 2 ∙ 12.342
DR =
√ 3.14
DR = 1.98≈ 20 m
DR = 2000 mm
31
 DR,STAS = 2 m
LR = 2 · 2 = 4 m
LR = 4000 mm

32
 [Link] Consumul de materii prime, auxiliare şi utilităţi

Materia primă reprezintă un ansamblu de material destinat prelucrării într-o

instalaţie industrială în vederea obţinerii unui produs.
Industria chimică utilizează materii prime de diferite provenienţe,aceastea putând fi :
 Materii prime naturale;
 Materii prime fabricate industrial;
 Produse secundare ale industriei chimice.

Utilităţi :

Apa, aburul, gazele inerte şi energia electrică folosite în industria chimică sunt
uzual înglobate în denumirea de utilităţi.

Apa :
În funcţie de utilitatea pe care o are , apa se împarte în mai multe categorii:
 apă tehnologică,
 apă de răcire,
 apă potabilă,
 apă de incendiu,
 apă de încălzire

Apa de răcire poate proveni din fântâni de adâncime , temperatura ei mentinându-

se între 10-150C în tot timpul anului sau apa de la turnurile de răcire când se reciclează având
temperatura în timpul verii de 25-300C.
Pentru evitarea formării crustei , temperatura apei de ieşire din aparate nu trebuie să
depăşească 500C.
Răcirile de apă industrială se pot realiza până la 35-400C.
Apa ca agent de răcire poate fi:
 apă caldă cu T ≤ 900C
 apă fierbinte, sub presiune până la temperatura de 130-1500C
Apa este un agent termic cu capacitatea calorică mare, uşor de procurat.
Pentru încălzire se preferă apa dedurizată în scopul evitării depunerilor de piatră.

Aburul
Este cel mai utilizat agent termic şi poate fi:
 abur umed
 abur suprasaturat
 abur supraîncălzit
Aburul umed conţine picături de apă şi rezultă din turnurile de contrapresiune. Este cunoscut
sub denumirea de abur mort.
Aburul suprasaturat este frecvent folosit ca agent de încălzire având căldura latentă de
condensare mare şi coeficienţi individuali de transfer de masă.
Temperatura aburului suprasaturat poate fi reglată uşor cu modificarea presiunii.

33 | P a g e
 Aburul supraîncălzit cedează în prima fază, căldura sensibilă de răcire până la
atingerea temperaturii de saturaţie când coeficientul individual de transfer de căldura este
mic.

Energia electrică

Reprezintă una din formele de energie cele mai folosite în industria chimică datorită
transportului cu uşurinţă de distilare mare şi randamentului mare cu care poate fi transferat în
energie mecanică, termică sau luminoasă.

CAP.V Norme de protecţia muncii, măsuri P.S.I.

şi protecţia mediului

În industria chimică problema securităţii muncii este deosebit de importantă

deoarece pe lângă factorii de periculozitate comuni cu ale ramuri industriale (elemente
periculoase ale utilajelor, acţiunea curentului electric, degajări importante de căldură,
zgomote şi trepidaţii) intervin şi numeroşi factori specifici industriei chimice cum ar fi:
 Degajări de substante toxice
 Prezenţa frecventă a unor substanţe inflamabile
 Posibilitatea exploziilor cauzate de amestecări explozibile
 Operaţii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice

Protecţia muncii are următoarele aspecte:

a) protecţia judiciară a muncii reprezentată de legislaţia referitoare la protecţia muncii

b) protecţia sanitară a muncii cuprinde măsuri pentru crearea unor condiţii fiziologice
normale de muncă şi suprimare a muncii
c) protecţia tehnică a muncii care constă în mărimi şi măsuri tehnice şi organizatorice pentru
uşurarea muncii şi prevenirea accidentelor de muncă.

Măsurile tehnice a securităţii muncii se pot clasifica în măsuri generale care se

referă la alegerea aplasamentului intreprinderii la planul general al acesteia şi la protecţia
muncii, în clădirile principale, care se referă la folosirea echipamentului şi a materialelor de
protecţie industriale.

Norme de igienă a muncii

Se referă la principalii factori profesionali din mediul de producţie. Aceste norme

stabilesc valorile limită ale acestor factori, valori care trebuie respectate deoarece previn
îmbolnăvirile şi asigură condiţiile normale de muncă. În aceste norme sunt tratate probleme
referitoare la efortul fizic , microclimatul încăperilor de lucru în mg/m 3 la circa 400 de
substanţe, de asemea norme referitoare la iluminat, nivel de zgomot şi vibraţii.

34 | P a g e
Măsuri P.S.I

Incendiile şi exploziile se produc numai atunci cand sunt prezente în cantităţi

suficiente, trei elemente: substanţă combustibilă, oxigen şi căldură.
Cauzele accidentelor se datorează pe de altă parte aprinderii şi autoaprinderii şi pe
de altă parte, nerespectării parametrilor procesului tehnologic şi a lipsei de atenţie.
Exploziile produse de gaze, combustibilii, vapori sau paraf ină în amestec cu aerul
sau O2 , au loc numai la anumite concentraţii, care variază la temperatura şi presiunea
amestecului.
În ziua de 1 septembrie 2010 o conductă care transporta NH 3 s-a fisurat provocând
scurgeri de NH3 în atmosferă.
Muncitorii care încercau să remedieze aceasta defecţiune au suferit intoxicaţii
grave cu amoniac. Li s-a acordat primul ajutor medical şi au fost transportaţi de urgenţă la
spital unde au primit îngrijiri medicale.
Pentru a preîntâmpina aceste accidente se vor lua măsurile :
 la intervale stabilite de timp se vor face revizii generale asupra instalaţiilor şi a
coloanelor de absorbţie şi desorbţie
 se vor verifica conductele care transportă NH 3, iar cele care prezintă semne de
coroziune vor fi înlocuite
 se vor controla permanent parametrii de lucru ai procedeului tehnlogic pentru a evita
aprinderea şi autoaprinderea
 se vor evita sau reduce substanţele combustibile a surselor de căldura , a oxigenului

Materialele folosite pentru stingerea incendiilor: apa, aburul, soluţiile apoase de săruri,
tetraclorura de carbon, spume şi prafuri stingătoare.

Protecţia mediului în cazul scăpărilor de amoniac:

Diminuarea emisiei de amoniac se realizează prin stropirea cu apă, prin crearea
unei perdele de apă pulverizată în zona de răspândire a amoniacului.
Pentru a diminua evaporarea se acoperă amoniacul răspândit pe teren cu nisip,
pământ, etc. sau cu granule de material plastic absorbante; in acest fel o parte din amoniac
este absorbit şi se îngreuneaza evaporarea.
Neutralizarea soluţiei create ca urmare a executării operaţiilor de diminuare a
emisiei şi de împiedicare a răspândirii norului toxic sau ca urmare a răspândirii apei
amoniacale dintr-o instalaţie avariată se realizează răspândind pe suparfaţa contaminată sau
în sistemul de canalizare, în rigole etc. cantităţi corespunzătoare cu soluţie de acid (de
preferat acid acetic) în concentraţii adecvate evenimentului; în acţiunea de neutralizare este
necesar ca operaţiile de diminuare a emisiei şi de împiedicare a norului toxic sa se execute
simultan.

35 | P a g e
 Bibliografie

1 – R. Z. Tudose – “Fenomene de transfer şi utilaje în industria chimică”.

2 – [Link] – “Procese şi aparate în tehnologia chimică” Ed. Tehnică Bucureşti
3 – [Link] – “Procese, utilaje, operaţii în industria chimică”Ed. Tehnică. 1987

36 | P a g e