UNIVERSITATEA VALAHIA din TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA INGINERIA MATERIALELOR ȘI MECANICĂ

ECHIPAMENTE PENTRU PROCESE INDUSTRIALE

PROIECT
la
INGINERIA PROCESELOR FIZICO-CHIMICE 2

Student: Coordonator:

Stanescu Valentin Alexandru Ș.L. dr. ch. Cristiana Enescu

EPI III

Anul universitar
2022-2023
CUPRINS

Capitolul 1 Tema de proiectare

1.1 Prezentarea temei
1.2 Schema bloc si modul de operare
Capitolul 2 Procese tehnologice de fabricatie, procesul tehnologic adoptat
2.1.Variante de realizare a tehnologiei
2.2.Justificarea variantei adoptate
2.3.Schema procesului tehnologic descris
Capitolul 3 Dimensionarea tehnologica a utilajului
3.1 Premise generale de calcul
3.2 Echilibrul procesului de absorbtie in sistemul
3.1.2Bilant de material. Consumul real de absorbant
3.1.3Bilant termic de absorbtie
3.2 Dimensionarea coloanei de absorbtie
3.2.1Calculul diametrului coloanei
3.2.2Calculul inaltimii umpluturii
3.2.2.1 Calcul Hu din suprafata de transfer de masa
3.2.2.2 Calcul Hu pe baza IUT si NUT
3.2.3Calculul inaltimii coloanei de absorbtie
3.2.4Calculul dimensiunii racordurilor absorberului
3.2.5 Calculul masei coloanei
3.3Dimensionarea coloanei de desorbtie
3.3.1Calculul necesarului de abur la desorbtie
3.3.2Calculul dimensiunii racordurilor desorberului
3.4 Dimensionarea recuperatorului de caldura
3.4.1 Calculul ariei de transfer termic in recuperatorul de caldura
3.4.2Calculul numarului de tevi, a lungimii lor si a lungimii recuperatorului
3.4.3Calculul racordurilor recuperatorului
3.4.4Fisa tehnica a recuperatorului de căldura
3.5. Rezervorul de stocaj
3.5.Calculul utilajului de transport a absorbantului şi a fazei gazoase
3.6.1Calculul puterii de acţionare a pompelor pentru transportul lichidelor. 70
3.6.2Calculul puterii de acţionare a suflantelor
Capitolul 4Controlul şi automatizarea procesului de absorbţie
4.1 Schema bloc de automatizare, descriere
Capitolul 5Probleme de coroziune şi protecţie anticorozivă
Capitolul 6 Amplasarea utilajelor
Capitolul 7 Masuri de protectia si igiena muncii si norme P.S.I.
Capitolul 8 Bibliografie
Capitolul 1 Tema de proiectare

1.1 Prezentarea temei

Sa se intocmeasca proiectul de inginerie tehnologica a unei instalatii pentru separarea

dioxidului de sulf dintr-un amestec gaz-uscat prin absorbtie-desorbtie. Instalatia va
prelucra un debit de gaz de 2000+n*100 [N*m3/h] cu un continut de SO2 y
SO2=4.5+0.5*n [%].
Separarea se va realiza intr-o instalatie compusa din: coloana de absorbtie, coloana de
desorbtie, recuperator caldura, condensator, separator picaturi, rezervor stocare, utilaje
transport faza gazoasa/lichida, aparate de control si reglare automata.
Se vor dimensiona: coloana de absorbtie, coloana de desorbtie, recuperatorul de caldura,
rezervorul de stocaj, utilajul de transport.
In calculul de dimensionare se vor tine cont de urmatoarele date:
amestecul gazos si absorbantul intra in coloana de absorbtie la t= 200 C;
absorbtia se realizeaza in absorbant proaspat;
randament de absorbtie
temperatura de intrare a solutiei sulfuroase in desorber este de 600 C;
desorbtia se realizeaza prin stripare directa cu aburi la presiune atmosferica si la t= 100 0C;
presiunea gazului care intra in coloana este 1 atm.

1.2 Schema - bloc si modul de operare

Fig.1. Schema- bloc a procesului de separare a SO2 dintr-un amestec gaz-uscat

Amestecul gaz – uscat si absorbantul este introdus la absorbtie pentru separarea

SO2. In coloana de absorbtie dioxidul de sulf este absorbit in apa, iar restul de gaze se
 elimina pe la varful coloanei. Are loc recuperarea caldurii de unde apa lichida e trimisa la
racier. Solutia sulfuroasa rezultata la absorbtie este introdusa la desorbtie. Desorbtia se
efectueaza prin injectie directa cu abur . Faza gazoasa rezultata din desorber se
condenseaza. Prin condensare se obtine un amestec de dioxid de sulf gazos si apa lichida,
de unde se separara dioxidul de sulf gazos, care e trimis mai depate la compresie.Apa
lichida rezultata in urma separarii e trimisa la racire. Apa racita se recircula in absorber..
Racirea si condensarea se fac cu apa de la turnurile de racire.

Capitol 2. Procese tehnologoce de fabricatie. Procesul tehnologic adoptat

2.1 Variante de realizare a tehnologiei

Procedeele de absorbtie se impart in:

 procedee cu regenerarea absorbantului;
 procedee fara regenerarea absorbantului.
Procedee de absorbtie cu regenerarea absorbantului- sunt cele mai folosite in practica.
Absorbtia in apa
Apa are o capacitate de absorbtie relativ redusa chiar si la temperaturi joase si
concentratii mari ale dioxidului de sulf in gaze. Se apreciaza ca absorbtia in apa a
dioxidului de sulf din gazelle care contin sub 3% SO2 este nerentabila.
Absorbtia în soluţii amoniacale
Este considerata una dintre metodele cele mai eficiente de absorbtie a dioxidului de sulf,
fiind folosita in cazul gazelor relativ diluate, care contin 1 – 4% SO 2 sau chiar sub 1%
SO2.
Absorbtia in sulfat bazic de aluminiu
Acest procedeu desi a fost aplicat la scara industriala in mai multe tari, si-a pierdut din
importanta. In timpul procesului de regenerare se formeaza produsi secundari nedoriti.
Absorbtia in amine
Dintre aminele propuse ca absorbanti ai dioxidului de sulf, cum sunt etilen-amina,
dietilen-amina,trietilen-tetramina, xilidina, dimetil-anilina, numai ultimele doua au fost
introduse in practica datorita accesibilitatii si capacitatii de absorbtie relativ mari.
Absorbtia in glioxal si acid glioxilic
Propunerea de a folosi glioxalul si mai ales acidul glioxiloc ca absorbanti ai dioxidului de
sulf este o data relativ recenta. S-a dovedit ca acesta din urma joaca un rol dublu , de
absorbent si de inhibitor de oxidare, ionul sulfat neputand fi decelat in solutie nici dupa
cicluri repetate de absorbtie si desorbtie.
Absorbtia in suspensii apoase de oxizi
Prin absorbtia dioxidului de sulf din gaze diluate se folosesc suspensiile apoase ale unor
oxizi metalici:CaO, MgO, ZnO. Procedeele mentionate prezinta, insa o serie de
dezavantaje, cum sunt: transportul relative complicat al suspensiilor, oxidarea partiala a
sulfitilor la sulfati, necesitatea calcinarii sulfitilor.

2.2. Justificarea variantei tehnologice adoptate

Apa e utilizata cel mai frecvent fiind cel mai ieftin absorbant.
Absorbtia dioxidului de sulf in apa are loc dupa urmatoarele reactii chimice, prima de
hidroliza si cea de-a doua reprezentand tendinata de hidratare:
SO2 + H2O ↔ H+ + HSO3-
SO2 + n H2O ↔ SO2 nH2O
Acest procedeu se poate aplica cu succes in cazul gazelor care au un continut de SO2
ridicat de 10-15%, deci si in cazul nostru deoarece avem un continut de SO2 de 6.5%.

2.3.Schema procesului tehnologic descris

Fig. 2. Schema procesului tehnologic

Schema procesului tehnologic e alcatuita din:
1. coloana de absorbtie
2. coloana de desorbtie
3. condensator
4. separator de picaturi
5. recuperator de caldura
6. pompe pentru transportul lichidelor
7. suflanta sau ventilator
8. rezervoare de stocaj

Capitolul 3 Dimensionarea tehnologica a utilajului

3.1 Premise generale de calcul

3.1.1 Echilibrul procesului de absorbtie in sistemul

Se cunosc datele de echilibru pentru sistemul SO2 - H2O:

Tab. 1 Date de echilibru

C SO2 P SO2 X SO2 Y SO2

[g SO2/100 g [kmol [kmol SO2 / kmol

H2o] [mmHg] SO2/kmol H20] aer]
0 0 0 0
0.5 42 0.00140625 0.058495822
1 82 0.0028125 0.120943953
1.5 129 0.00421875 0.204437401
2 176 0.005625 0.301369863
2.5 224 0.00703125 0.417910448
3 273 0.0084375 0.560574949
3.5 324 0.00984375 0.743119266
4 376 0.01125 0.979166667
4.5 428 0.01265625 1.289156627
5 482 0.0140625 1.73381295
5.5 536 0.01546875 2.392857143
6 588 0.016875 3.418604651
6.5 698 0.01828125 11.25806452
7 752 0.0196875 94

Cu aceste date, se calculeaza debitele molare si se traseaza curba de echilibru pentru

sistem:
cSO 0.5
2
64
X 64   0.00140625 kmol SO2
SO2
 100  X SO2 100 kmol H2O
18 18
ySO pSO 42 kmol SO2
Y  2
 2
Y   0.058495822
SO2 SO2
1 SO2 760  SO2 760  42 kmol aer
y p
Fig. 3. Curba de echilibru a sistemului SO2 - H2O

yi  4.5  0.5  n% yi  0.065

ySO KmolSO2
Y
 0.065  0.0695
i
2

 1 Kmolaer
YSO2
0.0654
1  ySO2
Valoarea lui Xf* se citeste din Fig. 3. :
Xf*= 0.00143 KmolSO2/Kmol apa
Unde: Xf*- concentratia finala de echilibru a SO2 in faza lichida.

3.1.2 Bilant de material. Consumul real de absorbant

Operatia de absorbtie presupune existenta a doua faze: o faza gazoasa si o faza lichida,
care in cazul nostru sunt reprezentate de amestecul gazos aer – SO 2(faza gazoasa) si de
apa proaspătă, lipsită complet de SO2(faza lichida).
Din Fig. 4. care reprezinta o coloana de distilare cu fluxurile de materiale, se pot scrie
ecuatiile de bilant de masa:

Fig. 4. Coloana de absorbtie cu fluxurile de materiale

 NSO 2  G 
 Yf   L  X X   LX
Y
i f f
i (1)
Unde: NSO2-debitul de solutie transferat din faza gazoasa in faza lichida, [kmoli/h];
G – debitul molar de aer, [kmoli/h];
L – debitul molar de apa, [kmoli/h];
Yi, Yf – concentratia SO2 in amestecul gazos la intrarea respectiv la iesirea din
coloana, exprimat sub forma rapoartelor molare, [kmol SO2 / kmol aer];
Xi, Xf – concentratia SO2 in amestecul lichid la intrarea respectiv la iesirea din
coloana, exprimat sub forma rapoartelor molare, [kmol SO2/kmol apa].
Se stie ca Xi = 0. Deci ecuatia (2) se poate scrie sub forma:
NSO 2  G  i
 Yf   LX f

Y (2)
Debitul molar de aer se calculeaza dupa relatia (3):
Vg (1  yi ) 293
G  22.4  273
(3)
In care: Vg –debitul total de gaz; 3
Nm
Vg  2000  n 100  2400
h
2400(1  0.065) 293 kmol
G 22.4 273  107.517 h
Din formula (4) randamentului de absorbtie se scoate Yf:

abs Yi   Yf   Y abs  Yf KmolSO

0.0695  0.0695  0.965  0.00243

Yf (4)
Yi i 2
Yi
Kmolaer
Aceste valori se introduce in relatia (1) se se calculeaza NSO2 :
NSO 2  107.517  0.0695  0.00243  7.212 Kmol
h
Debitul minim de lichid:
Lmin NSO 2 Kmol
 7.212  5043.973
 0.00143
X f h
(5)
Debitul real de apa se calculează cu formula:
Lr    Lmin (6)
Unde: φ - coeficient de exces de absorbant; ia valori cuprinse 1,2 - 1,4 → φ =
1.3
Kmol
L  1.3  5043.973  6557.166
r
h
Raportul molar de SO2 in amestecul lichid la iesirea din coloana se calculeaza cu relatia
(7):
N KmolSO2
X f  SO 2  0.0011
L Kmolapa (7)
Debitul molar de alimentare al SO2 in faza gazoasa este:

n SO2 ,Gi KmolSO2

G  107.517  0.0695  7.474
h (8)
Yi
Debitul molar de evacuare al SO2 in faza gazoasa este:

n SO2 ,G KmolSO2
G  107.517  0.00243  0.261
f
h (9)
Yf
Debitul molar de alimentare al SO2 in faza lichida este:

n SO2 ,Li
KmolSO2
0 h (10)
Debitul molar de evacuare al SO2 in faza lichida este:

n SO2 ,L
KmolSO2
 N SO2
f
 7.212 h (11)
DebiteleV totale de gaz si de lichid la intrarea respective iesirea din coloana:
g 293
n    G  (1  Y )  107.517  (1  0.0695)  7.212 (12)
kmol
g ,i i
22.4 273 h
ng , f kmol
 G  (1  )  107.779 (13)
Yf h

nl ,i kmol
 L  (1  X )  L  6557.166 (14)
i h
nl , f kmol
 L(1  X )  6564.378 (15)
f h

Datele pentru bilantul de materiale este centralizat in Tab.2

Tab.2. Bilantul de materiale

 Mat intrate
Faza Component
Debite
kmol/h kg/h m3/h
Gaz SO2 7.47449 478.3673 175.0018
aer 107.5177 3107.26 2567.984
Total 114.9922 3585.628 2742.986
Lichid SO2 0 0 0
apa 6557.166 118029 118.2418
Total 6557.166 118029 118.2418
Total 6672.158 121614.6 2861.227

Faza Component Materiale iesite

Debite
kmol/h kg/h m3/h
Gaz SO2 0.261607 16.74286 6.125062
aer 107.5177 3107.26 2567.984
Total 107.7793 3124.003 2574.109
Lichid SO2 7.212883 461.6245 0.333785
apa 6557.166 118029 118.2418
Total 6564.379 118490.6 118.5756
Total 6672.158 121614.6 2692.684

Materiale intrate
Faza Component Concentratii
Xi(Yi)kmolSO2/kmolaer
xi(yi)%
Gaz SO2 0.065 0.069519
aer 0.935 1
Total 1 1.069519
Lichid SO2 0 0
apa 1 1
Total 1 1
Total 2 2.069
Materiale iesite
Faza Component Concentratii
Xi(Yi)kmolSO2/kmolaer
xi(yi)%
Gaz SO2 0.002427 0.002433
aer 0.997573 0.997567
Total 1 1
Lichid SO2 0.001099 0.0011
apa 0.998901 0.9989
Total 1 1
Total 2 2
3.1.3 Bilant termic de absorbtie

Fig. 5. Coloana de absorbtie cu fluxurile de caldura

Ecuatia generala de bilant termic pentru absorber:
QG,i + QL,i + Qabs = QG,f + QL,f + Qp (16)
Unde: QG,i – caldura amestecului gazos la intrare in coloana
QG,f - caldura amestecului gazos la iesirea din coloana
QL,i – caldura absorbantului la intrare in coloana
QL,f - caldura absorbantului la iesirea din coloana
Qabs – caldura de absorbtie
Qp - caldura pierduta
Se calculeaza pe rand fiecare termen din ecuatia (16):
QG ,i  (1  Yi )  G   TG
(17)
cP Gi
,i

QG , f  (1  Y )  G  c  T
f Gf G (18)
,f

QL,i  (1  X i )  L   TL,i
(19)
cP L,
i

QL, f  (1  X )  L  c  TL, f
f P L,f (20)
Qabs  G  Yi abs   Habs 
(21)
Q p  3  5%  Qabs  Q p  4% 
(22)
Qabs
Unde: X , X – concentratiile SO2 in faza lichida la intrarea si la iesirea din coloana,
i
f
exprimati sub forma de rapoarte masice, [Kg SO2/Kg H2O];
Yi ,Yf – concentratiile SO2 in faza gazoasa la intrarea si la iesirea din coloana,
exprimati sub forma de rapoarte masice, [Kg SO2/ Kg aer];
 CpLi , CpLf , CpGi , – caldurile specifice a fazei lichide si gazoase la intrarea si
CpGf
iesirea din coloană, [J / Kg * K];
ΔHabs– entalpia de absorbtie, [J / Kg] ; ΔHabs=-559.74 J / Kg;
TLi ,TLf – temperatura absorbantului de intrare si de iesire din coloana; TLi = TLf =
200C = 293K;
TGi ,TG – temperatura amestecului gazos de intrare si de iesire din coloana.
f

Pentru a putea calcula caldurile, trebuie calculate mai intai rapoartele masice.
Acestea se calculeaza cu urmatoarele relatii:
64
X  X KgSO2
i
18
i
 0 Kgapa
64 KgSO
X   X  0.00391 2
f
18
f Kgapa
KgSO
64 (23-26)
  0.153
2
Yi 
28.9 Y Kgaer
KgSO
i
Y  64  0.005 2


Y
f
28.9 Kgaer
f

Se calculeaza caldurile specifice cu relatiile:

c PG ,i
 c PSO   1  Yi  P 
apa

2 Yi
c

c PG ,
f  c PSO   1  Y   Papa
c 2 YF (27-30)
c X c
 
f
 1 X
c
PL ,i PSO 2 i i Papa

c PL ,  c PSO 2  X f  1  X f    Papa
f

Caldurilor specifice pentru componentiic puri la 200C se calculeaza prin interpolare, iar valorile
sunt:
Cp,SO2 = 617.5584 J/ Kg * K;
Cp,aer = 1004.996 J/ Kg * K;
Cp,apa = 4185 J/ Kg * K;
Cu aceste valori se calculeaza caldurile specifice in relatiile (27 - 30):
c PG , J
 617.5584  0.153  1  0.153 4185 
i

945.349 Kg  K

c PG , J
f  1002.908
Kg  K

c PL , J
i  4185
K g K

c PL , J
f  4171.047
Kg  K
Se calculeaza caldurile cu relatiile (17-22):
QG ,i  (1  0.153) 107.517  945.349  293  993173621.8  275881.561 J
 275881.561W
J s
QG ,
f h
 254987.758W
Qabs  71.774W
Q p  2.870W
Se considera proces izoterm: TLf < TLi + 30.
Se considera: TLf = TGf
QG ,i  QL,i  Qabs  Q p  292.987K
TG , f 
(1  )  G   (1  X )  L  (31)
Yf cGf f cLf
QL,i  40202148.97W
QL, f  40223111.68W

Toate aceste date sunt centralizate in Tab. 3.:

Tab. 3. Tabel centralizator

Cp,i Cp,f
Ti Tf Qi Qf [J/Kg*K [J/Kg*K Qabs Qp
Faza [K] [K] [W] [W] ] ] [W] [W]
292.98 275881.561 1002.90
Gaz 293 7 6 254987.758 945.349 8 71.77
Lichi 292.98 40202148.9 40223111.6 4171.04 4 2.870
d 293 7 7 8 4185 5

3.2 Dimensionarea coloanei de absorbtie

 Descrierea utilajelor de absorbtie

Pentru procesul de absorbtie se foloseste absorberul care este un aparat static sau o
masina cu piese mobile. Acesta trebuie sa asigure urmatoarele conditii avantajoase
procesului:
-curgerea celor doua faze, lichide si gazoase, trebuie sa se faca in contracurent;
-suprafata de contact intre cele doua faze sa fie cat mai are si schimbata mereu;
-pentru a mari coeficientul individual de transfer de masa si a micsora grosimea
filmului sunt necesare viteze mari ale fluidului;
-pentru a reduce consumul energetic al transportului fluidului prin utilaj, rezistenta
hidraulica la curgerea acestuia trebuie sa fie mica;
-exploatare si intretinere usoara;
-cheltuieli de investitii si exploatare mici.
Dupa modul de realizare a contactului dintre faze, absorberele se impart in doua grupe
principale:
I. Absorbere cu dispersarea gazului in lichid
Se mai numesc si absorbere prin barbotare. Gazul este dispersat in bule cat mai mici, apoi
strabate absorbantul la nivelul caruia se realizeaza absorbtia. Pentru dispersarea gazului in
lichid se introduce, de obicei, printr-o conducta sau printr-un barbotor imersat in lichid.
II. Absorbere cu agitare mecanica a lichidului
Din punct de vedere constructiv, acestea nu difera prea mult de vasele cu agitare.
Aparatele se folosesc destul de rar doar atunci cand: raportul intre debitul de gaz si lichid
e mic, in lichid se afla in suspensie particule solide si atunci cand timpul de contact intre
gaz si lichid este mare.
I. Absorbere cu dispersarea gazului in lichid
  Coloane de barbotare
Aceste utilaje sunt asemanatoare coloanelor de distilare cu talere, dar lipseste sistemul de
incalzire(blaza coloanei).
Un caz particular este absorberul cu strat spumant care seamana din punct de vedere
constructiv cu o coloana de barbotare cu talere cu site, dar pe talere se formeaza un strat
spumant.
 Absorbere cu dispersarea lichidului in gaz.
In aceste aparate, lichidul se disperseaza in portiuni, filme subtiri sau picaturi, iar
contactul dintre cele doua faze realizandu-se pe suprafata libera a acestora.
II. Absorbere cu agitare mecanica a lichidului
Din punct de vedere constructive,acestea se impart in:
 Absorbere de suprafata
Se folosesc doar in absorbtia gazelor usor solubile deoarece au o suprafata mica de
contact.
 Absorbere peliculare
In cazul acestor aparate, cele doua faze vin in contact pe suprafata peliculelor subtiri de
lichid. Dupa modul de curgere a peliculelor de lichid, absorbere cu pelicula se impart la
randul lor in: absorbere cu pelicula ascendenta, descendenta, absorberul cu placi sau tevi.
 Absorbere cu umplutura
Cele mai folosite absorbere cu umplutura sunt cele de tip coloana sau turn care au in
interior unul sau mai multe straturi de umplutura si sisteme de ditributie a lichidului.
Absorbtia se realizeaza la nivelul contactului dintre gaz si pelicula de lichid de pe
suprafata elementelor de umplutura.
 Absorbere cu pulverizare
Aceste aparate sunt identice cu scruberele utilizate pentru spalarea gazelor si se utilizeaza
doar in cazul gazelor usor solubile.
Corpuri de umplere si umpluturi
Elementele principale ale coloanelor cu umplutura , care definesc principiul de
functionare al acestora sunt corpurile de umplere. Ele au rolul de a mari suprafata de
contact dintre faze.Corpurile de umplere trebuie sa aiba suprafata specifica mare
(favorabila transferului de substanta), volum liber mare (deci rezistenta mica la trecerea
gazului sau vaporilor), densitate in vrac mica, rezistenta la coroziune fata de substantele
prelucrate, rezistenta la compresiune si pret de cost redus.
Tipuri de corpuri de umplere:
1 .Corpurile de umplere de forma neregulata
2 .Corpurile de umplere de forma regulata
Suporturi pentru umplutura
Stratul de umplutura, in coloana este sustinut de suporturi plane sau ondulate.
Acestea tebuie să inplinesca urmatoarele conditii: sa reziste la coroziune si la greutatea
umpluturii şi lichidului şi să aibă o sectiune libera care să nu permita caderea corpurilor
de umplere, dar care sa fie suficient de mare pentru trecerea fluidelor; sa se monteze si sa
se demonteze usor. Dacă suprafata libera este prea mica, viteza gazului creste, ceea ce
poate determina inrautatirea contactului dintre faze in vecinatatea gratarului, iar pierderea
de presiune a vaporilor este inutil de mare. Sectiunea libera a suportului pentru corpurile
de umplere trebuie să fie mai mare, cel putin egala cu sectiunea libera a umplurii.
Dispozitive pentru redistribuirea lichidului
Pentru a asigura contactul optim intre fazele aflate în coloana, este necesara intre
altele, evitarea formarii de canale verticale prin care sa aibă loc curgerea preferentiala a
fluidelor. Aceasta se obtine prin repartizarea uniforma a fazei lichide pe suprafata
umpluturii si prin fractionarea umpluturii in straturi de inaltime mai mica, intre care se
intercaleaza dispozitive pentru colectarea si redistribuirea lichidului.
Conuri cu gauri stantate – lichidul se scurge pe pereti coloanei, este dirijat catre centrul
acesteia, in dreptul conurilor viteza gazului se mareste, fara a deranja prea mult
functionarea coloanei datorita gaurilor.
Buzunare inelare – sunt relativ inguste, sunt prevazute cu 3-6 ţevi, prin care lichidul
colectat este adus spre centrul coloanei.
Talere Glitsh – asigura uniformintatea distributiei lichidului si sectiune relativ mare
pentru trecerea vaporilor; lichidul deverseaza peste marginile colectoarelor si poate picura
prin orificiile de pe taler; colectoarele de sectiune patrata, dreptunghiulara sau circulara,
impreuna cu orificiile de pe taler asigura si sectiunea necesara trecerii vaporilor sau
gazelor.
Rozele redistribuitoare – sunt utilizate atunci cand eficienta coloanei cu umplutura poate
scadea datorită procentului ridicat de lichid care ar curge în preajma suprafetei peretelui
coloanei (in general la coloanele cu diametrul interior mic).
Dispozitive de stropire
Există două categorii de dispozitive de stropire:
 Dispozitive acre asigură stropirea într-un număr determinat de puncte pe
secţiunea umpluturii:
Se recomandă utilizarea:
a. Pentru coloane cu diametru mic:
- plăci pentru distribuirea lichidui
- talerul de distribuţie
b. Pentru coloane cu diametru mare:
- jgheaburile
- dispozitivele de stropire din ţevi perforate
 Dispozitive care asigură stropirea sub formă de picături a umpluturii.
Se utilizează dispozitive de stropire fixe sau rabatabile, a căror piesă principală o
constituie stropitorul care poate fi de formă cilindrică sau semisferica şi care este prevăzut
cu orificii circulare sau cu 6-8 fante dreptunghiulare.
-deflectoarele – sunt simple din punct de vedere constructiv, permit stropirea
unor debite mari de lichid şi nu se înfundă
- dispozitivele de stropire centrifugale - sunt constituite dintr-un element rotitor
pe care cade lichidul. Datorită acţiunii forţei centrifugei, lichidul este răspândit
sub formă de picături deasupra umpluturii.

3.2.1 Calculul diametrului coloanei

Diametrul unei coloane de absorbtie influenteaza viteza de circulatie a fazelor în

coloana.
Diametrul se determin din ecuatia debitului volumic al fazei gazoase:
  Dc2
G A  w
f
wf 4
(32)
3
Unde: G – debitul volumic de aer, G = 0.739 m /s;
Dc – diametrul coloanei, [m];
wf – viteza fictiva, [m/s].
Viteza fictiva a gazului se determina cu relatia (33):
 w f  0.8 
wi
(33)

Unde: wi – viteza de inecare

Se va determina viteza de inec cu ajutorul relatiei (34) :
 w2    0.16    0.25
  A  1.75  L     g 0.125 (34)
lg l 
i g


   
 l   3  g  G  l 
Unde: ρg , ρl – densitatile gazului, respectiv a lichidului, [kg / m3];
ηl – vascozitatea dinamică a lichidului, ηl = 1.005 cP;
σ – suprafata specifica a umpluturii, σ = 204 m2/m3;
ε – porozitatea, ε = 0.74 m3/m3;
g – acceleratia gravitationala, g = 9.81 m/s2;
L, G – debitele masice ale lichidului, respectiv gazului, [kg / s];
L = 118028.988 Kg/h = 32.785 Kg/s;
G = 3107.2604 Kg/h = 0.863 Kg/s;
Ca umplutura se folosesc inele ceramice Rachig.
A = 0,022 pentru umpluturi din inele sau spirale;
du – diametrul elementelor umpluturii, du = 25 mm = 0.025 m;
mu – masa specifica (densitatea) umpluturii, mu = 505 Kg / m3.
Densitatile amestecurilor gazos si lichid la 273 K si 293 K se calculează cu ajutorul
ecuaţiilor:
Kg
 273   273    293  1    1.393
y y
g SO SO aer
SO 2 3
2 2
m
(35)
273 Kg
 293   273  273
 1.298
T0
g g
g
T 293 m3
(36)

Densitatea apei la 200 C este 998.2 Kg/m3.

Se introduc aceste valori in ecuaţia (34):
 w2 1.298 1.0050.16  204  0.125
0.25
32.785  1.298 
lg
i   0.022  1.75    
 

 998.2  0.743  9.81   0.863   998.2 

 
 w2  265.054  w2  265.054 m
lg i   1.871  i  0.0134  w  0.448
i
 396.092  396.092 s
Valoarea vitezei de inecare se introduce in relatia (33):
m
w  0.8  0.448  0.358
f
s
Se scoate diametrul coloanei din relatia(32):
4G
Dc 
  w f  Dc  1.620m

Se stie ca Dc > 25* du. Se verifica daca diametrul calculat este corect: Dc =1.62m > 0.625.
 3.2.2 Calculul inaltimii umpluturii

Inaltimea unei coloane de absorbtie cu umplutură e data de inaltimea stratului de

umplutura. Inaltimea stratului de umplutura se poate determina prin doua metode:
 suprafaţa de transfer de masă;
 pe baza IUT si NUT;

3.2.2.1 Calcul H din suprafata de transfer de masa

Cantitatea de SO2 absorbita:

NSO 2  K y  A  Ym  K x  A  X
m

(37)
Unde:NSO2 – debitul de SO2 absorbit;
Ky , Kx – coeficient global de transfer de masa, in cazul nostru se raporteaza la faza
gazoasa, respectiv la cea lichida;
A – aria de transfer de masa;
ΔYm , ΔXm – diferenta de potential mediu global raportat la faza gazoasa, respectiv la cea
lichida.
Aria de transfer de masa:
N N (38)
A  K SO 2  K SO 2    f  Hu  S   f
Y X V u
y m x m

Unde: Vu – volumul umpluturii;

Hu – inaltimea umpluturii;
f – factor de udare, f=1.
Din relatia (38) se scoate Hu:
NSO 2
H  NSO 2 (39)
u 

K y  Ym  S  K x  X m  S  


Unde: S - aria sectiunii coloanei, S = 2.061 m2.

σ – suprafata specifica a umpluturii;
Calculul lui ΔYm si lui ΔXm se face prin doua metode:
a) Metoda analitica;
b) Metoda grafică.
Coeficient global de transfer de masa pentru cele doua faze se poate calcula prin doua
metode:
I. Ecuatii empirice;
II. Ecuatii criteriale.

I. Ecuatii empirice
1 0.00176
  0.035
K y  wg0.8
(40)
 wf
w  m
 0.485
g
 s
 (41)

Unde: Ky [Kmol/m3*s*atm]
Se introduce valoarea vitezei in relatia (40):

1 0.00176 Kmol
  0.035  K  0.126
Ky 0.485 0.8 y
m  h  atm
3

204

Kx  K Kmol
 KH  4.592 (42)
y
m  h  atm
3

Unde: KH – constanta lui Henry, KH = 36.187.

a)
Diferenta de potential mediu global ale celor doua faze se calculeaza cu relatiile
(43-44):

Y  i  Yi   (Yf  Y f  0.0137 KmolSO2
Y * *

)
m
Y Y* Kmolaer
ln Y fi  Yi *
f (43)
X X i  X i  ( X f  X f  0.000193 KmolSO2
* *

)

m
X*X Kmolaer
i i
ln *
Xf Xf (44)

Yf* = 0

Yi* = 0.028

Xi* = 0.0001
Cu aceste valori se calculeaza Hu din relatia (39):
NSO 2
H   9.811m
u
K y  Ym  S  
NSO 2
H   19.391m
u
K x  X m  S  

II. Ecuatii criteriale

Pentru faza gazoasa:

Sh  Re0.655  Sc0.33  11.614
g g g
(45)

4  g 
w
Reg   0.777
g
g

 (46)
Scg   g  2779.864
 g  Dg (47)

Unde: Dg – coeficient difuzie SO2 in aer, Dg = 4.410 m2/s.

ρg = 0.0148 cP.
Shg  Dg  m  p  Kmol  (46)
k   
k
g dech  s

g
1  SO   82.06  0.001 293  m 2  h  atm 
 y 2

Unde: dech =0.022.
m m
k  0.00232  8.362 
Kmol
0.371
g
s h m 2  h  atm

Pentru faza lichida:

Sh  0.52  Re0.78  Sc0.5  171.0305
l l l
(47)

Re  4L  0.3103
g l    S  (48)

Unde: φ = 1.
l (49)
Scl   671208.174
l  Dl
Unde: Dl – coeficient difuzie SO2 in apa, Dl = 1.5*10-9 m2/s.
Shρl = D
1.005
l 
m cP.

k  l k  p  Kmol  (48)
l
 red  s
l
1  SO   82.06  0.001 293  m  h  atm 
 2

 y 2

Unde: δred – grosime red.


l 
0.33
 0.00495 (49)
 red  
2
2

 l  g 
m m
k  0.00005181  0.1865  4.7968 Kmol
g
s h m  h  atm
2

Ky si Kx se calculeaza cu relatiile (50-51):

1
K   0.0977
(50)
y 1 k
k g  kl

Unde: k = KH/p , p = 1 atm.

 Kx  K Kmol (52)
y  KH  3.5366
m3  h 
atm
Cu aceste valori se calculeaza Hu cu relatia (39):
NSO 2
H   12.74m
u
K y  Ym  S  
 NSO 2
H   51.896m
u
K x  X m  S  

b)Grafic

Pentru faza gazoasa:

Y  Yi  Yi  Y f
Yf 
m (Y Y *
dY A
)i

 YY
(53)
(Y Y * ) *
f

Pentru faza lichida:

X
Xf
Xi Xf X
m
 (XX*
 i
)i dX A
 X*
(54)
(XX*)
f
X

Pentru calculul integralei de la numitor in graficul X-Y din Fig. se adauga linia de
operare si curba de echilibru (portiunea liniara) , apoi se traseaza 15 perechi de linii
paralele si echidistante (pentru faza gazoasa liniile sunt paralele cu axa ordonatei, iar
pentru faza lichida paralele cu axa abscisei) care sa intersecteze atat curba de echilibru,
cat si linia de operare. Se citesc perechile de valori (Y,Y *) care sunt trecute in Tab.4.
pentru faza gazoasa, iar pentru lichida (X,X*) in Tab.5.

Faza gazoasa

Tab. 4. Perechile de valori (Y,Y*)

Y Y* 1/Y-Y*
0.006 0.0039 476.1905
0.01 0.007 333.3333
0.012 0.01 500
0.0175 0.0138 270.2703
0.021 0.0168 238.0952
0.0248 0.02 208.3333
0.028 0.0258 454.5455
0.032 0.0265 181.8182
0.0359 0.0299 166.6667
0.0395 0.033 153.8462
0.043 0.036 142.8571
0.0465 0.04 153.8462
0.05 0.043 142.8571
0.054 0.046 125
0.0579 0.05 126.5823
Aria de sub curba din graficul f(Y)= 1/Y-Y* calculata cu programul Origins reprezinta de
fapt valoarea integralei A:
A= 12.482.

Ym kmoliSO2
Yi   0.00537
f
Y kmoliaer
A
Cu valoarea lui ΔYm si utilizand relatia (39) se poate calcula Hu:
H
A S   f NA dY NA dY
  H   Y-Y
u c  (Y - Y ) Y - Y * u
K  (Y - Y )  f   S *
K
g i
c
f g i f
(55)

H u1 , 7.212  25.158m
grafic
 0.127 * 0.017 * 204
*1*1.834

 32.668m
H u2 , 7.212
grafic  0.158 * 0.017 * 204 *1*1.834

Faza lichida

Tab. 5. Perechile de valori (X,X*)

X X* 1/X*-X
0.00004 0.00009 20000
0.000125 0.00019 15384.62
0.00021 0.00027 16666.67
0.0003 0.00038 12500
0.00038 0.00047 11111.11
0.00046 0.00059 7692.308
0.00055 0.00068 7692.308
0.00065 0.00077 8333.333
0.00074 0.00088 7142.857
0.00082 0.00095 7692.308
0.0009 0.00105 6666.667
0.00099 0.00115 6250
0.00108 0.00124 6250
0.00117 0.00134 5882.353
0.00125 0.00144 5263.158
In acest caz, aria de sub curba din graficul f(X)= 1/X*-X reprezinta valoarea integralei B:
A= 11.368.
X m X f  X  0.000455 kmoliSO2
 i kmoliapa
A

H u1 , 7.212  8.198m
 4.597 * 0.000544 * 204
grafic
*1*1.834
 H u2 , 7.212  10.645m
grafic
 5.732 * 0.000544 * 204
*1*1.834

Se face media la Hu analitic si la grafic. Deoarece diferenta dintre media H u,analitic – media
Hu,grafic este mai mare decat 1.5 m, atunci inaltimea luata mai departe in calcule va fi cea
calculata prin metoda grafica.
Media Hu,analitic = 23.459 m
Media Hu,grafic = 19.167 m
Media Hu,analitic - Media Hu,grafic = 4.292 m

3.2.2.2 Calcul Hu pe baza IUT si NUT

NSO 2 NSO 2

Yi Y
A  dY  Hu  S    f
 
*
i
*

Ky K y  Yi  * Y Y (56)
Ym Yf Y f Y f

Hu , g  G A (57)
K y  S    25.141m
f

Hu , g
 32.658m
Unde: A –aria primului grafic.

H u ,l
L (58)
 K S B
x 38.605m
f

H u ,l
 50.128m

Unde: B –aria celuilalt grafic.

3.2.3 Calculul inaltimii coloanei de absorbtie

Se deosebesc doua moduri de dispunere a corpurilor de umplutura:

rdonat – in cazul corpurilor de umplutura de dimensiuni mari sau pentru cele din materiale
speciale;
n vrac – in cazul corpurilor de umplutura de dimensiuni mai mici.
Inaltimea coloanei se calculeaza cu formula (59):
H c  H u  h1  h2  h3  n str
(59)
1
Unde: Hc – inaltimea coloanei [m];
h1 – distanta dintre primul strat de umplutura pana la varful coloanei, se adoptă o
valoare cuprinsa între 1 - 1,5 m→ h1 = 1 m;
 h2 – distanta de la baza coloanei pana la ultimul strat de umplutura, se adopta o valoare
cuprinsa intre 1.5 - 2 m→ h2 = 2 m;
h3 – distanta dintre straturile de umplutura, se adopta o valoare cuprinsa între 0,5 - 1
m→ h3 = 0,5 m.
Hu
n str 
hu
(60)
Tab. 6. Valoarea lui hu in functie de diametrul coloanei

Dc <0.4 0.5-1.2 1.4-2.2 >2.2

hu 10*Dc 6*Dc 3*Dc 2*Dc

Diametrul coloanei de absorbţie este Dc = 1.083 m. Deci inaltimea unui strat de

umplutura va fi:
hu=6*Dc=6*1.62=9.722m.
Se calculeaza numarul de straturi:
n str 17.045
Hu   1.971  2straturi
 h 6.503
u
Se inlocuiesc aceste valori in relatia (59) si se calculeaza inaltimea coloanei de
absorbtie:
H c  19.167  1  2  0.5  2  1  23.167m

3.2.4 Calculul dimensiunii racordurilor absorberului

Coloana de absorbtie este prevazuta cu patru racorduri dintre care doua sunt pentru intrare si
doua pentru racire. Dimensiunea racordurilo se calculeaza cu ecuatia (60)
d2
N  r
 w  d  4  Nv
v r   w (61)
4
Unde: d r- diametrul racordului
Nv – debitul volumic al fluidului ce trece prin racord
wi – viteza fluidelor prin conducte
Pentru gaze: wi = 5 - 20 m/s. Se va adopta valoarea wG = 10 m/s.
Pentru lichide: wi = 0.5 - 2.5 m/s. Se va adopta valoarea wL = 2 m/s.
Valorile adoptate se introduc in relatia (), apoi se verifica in STAS rezultatele obtinute. Daca nu
corespund, se ia valoarea cea mai apropiata a lui dr si se recalculeaza wi.
Rezultatele obtinute sunt centralizate in tabelul (), impreuna cu valorile standardizate .
Pentru gaz:
2742.986
Nv,intrare gaz=  0.7619m3 / s
3600
2574.109
Nv,iesire gaz=  0.715m3 / s
3600

dr,i= 4  0.7619  0.311m

 10
dr,e= 4  0.715  0.301m
 10

Pentru lichid:
25.111
Nv,intrare lichid=  0.0069m3 / s
3600
 25.444
Nv,iesire lichid=  0.007m3 / s
3600

dr,i= 4  0.0069  0.1446m

2
dr,e= 4  0.007  0.1448m
2
Viteza recalculata pentru gaz:
wG.i = wG,e = 10 m/s
Viteza recalculata pentru lichid:
wL,i = wL, e= 2 m/s

Tab. 7. Diametrele racordurilor coloanei

Nr. Viteza [m/s] Diametru racord

Crt. Faza Denumire [m]
racord adoptata recalculata calculat STAS

1.
Gaz Intrare 10 10 0.311 0.3

Iesire 10 10 0.301 0.3

2 2 0.1446
2. Lichid Intrare 0.3
Iesire 2 2 0.1448 0.3

3.2.5 Calculul masei coloanei

Masa absorberului se calculeaza cu formula (62):

Mcol=Mp+Mu+Maux (62)
Unde: Mp –masa pereti;
Mu-masa umplutura;
Maux-masa elemente auxiliare.
Masa peretilor se calculeaza cu formula (63). Peretii sunt din otel.

M p  V p  otel  H    D     23.167   1.62  0.005  7850 

c c p

otel 4625.451Kg (63)

Unde:  p -grosime pereti;  p  0.005m;
ρotel – densitate otel; ρotel=7850 Kg/m3.
Masa umpluturii se calculeaza cu formula (64):
M u  Vu  mspecifica  H c  S  mspecifica  23.167  2.061 532 
25401.503Kg (64)
Unde: ρu- densitate umplutura; ρu=532 kg/m3.
Masa elementelor auxiliare se calculeaza cu formula (65):

 0.01 M p  Mu   0.01 4625.451  25401.503 

M
aux
300.269Kg (65)
Aceste valori se inlocuiesc in formula (62) :
M c  30327.223Kg

3.3 Dimensionarea coloanei de desorbtie

Coloana de desorbtie are aceleasi dimensiuni cu coloana de absorbtie, de aceea se va face

doar calculul necesarului de abur la desorbtie si dimensionarea racordurilor desorberului.

3.3.1 Calculul necesarului de abur la desorbtie

Fig. 6. Bilanţul termic al desorberului

Ecuatia generala a bilantului termic:

Qintrat =Qiesit (66)
Ecuatia generala a bilantului termic pentru desorber:
Qsolutie intrata +Qabur = QSO 2+Qabur antrenare +Qabsorbant+condens +Qdesorbtie +Qp (67)
Se calculeaza pe rand fiecare termen din ecuatia de mai sus:
Qsolutie intrata – caldura introdusa cu solutia initiala;
Qsolutie int rata  nL, f  c p, f  Ti  32.914  4171.047  333  45716271.08J / s
Unde: nL,f – debitul total de lichid care iese din absorber si intra in desorber;
nL,f=118490.613 Kg/h=32.914Kg/s;
cp,f = 4171.047 J/Kg*K
Ti – temperatura de intrare a solutiei sulfuroase in desorber;
Ti = 600C = 333 K.
Qabur – caldura aburului introdusa pentru stripare;
Qabur  M  i 100 C
0

abur
abur (68)
Unde: Mabur – debitul maxim de abur;
iabur – entalpia aburului la temperatura de intrare a acestuia in coloana;
1000 C
iabur  2679 103 J / Kg
Qabur  M  iabur
0
100 C
M  2679 103
abur abur

QSO2 – caldura dioxidului de sulf care iese din desorber;

QSO2  N 100 C 0

SO2  c p,SO2  f

T (69)
Unde: NSO2 – debitul de iesire a SO2 lichid;
NSO2=461.624 Kg/h=0.128 Kg/s;
CpSO ,G =617.85 J
2
kg 
K
Tf = 100˚C = 373 K.
QSO2  N  c100 C  0

f  0.128  617.85  373  29551.411Kg / s

SO2 p,SO2
T
Qabur antrenare – caldura aburului de antrenare;
Qaburantrenare  M aburantr  iabur
(70)
M  1.5 
aburantr VSO 2 abur (71)
Unnde: kg
  0.5970
abur antrenare
m3
VSO2 =0.3337 m /h= 0.0000927 m3/s.
3
Kg
M  1.5  0.0000927  0.5970  0.000083
aburantr
s
Qaburantrenare  0.000083  2679 103  2472.57J / s
Qabsorbant+condens – caldura absorbantului si a condensului;
Qabsorbant+condens   L  Mabur  Mabur antrenare   Cpapa Tf
(72)
Unde: Tf =1000C=373 K.
Qabsorbant condens  25.11  M abur  0.0000830 4230  373  39616729.11  M abur 1577790
Qdesorbtie – caldura de desorbtie
Qdesorbtie = - Qabsorbtie= - 71.774 J/s (73)
Qp – caldura pierduta;

Fig. 7. Modelul fizic al transferului termic prin peretele desorberului

Caldura pierduta se calculeaza cu formula (74):
 Qp  K  Aizolatie  Tmed
(74)
Se dau:
T1 = Tp1 = 1000C=373K;
T2 = 170C=318K;
Tp2 = 450C=298K.
Unde: T1 – temperatura peretului in interiorul coloanei;
Tp1 – temperatura peretului pe fata exterioara a coloanei;
T2 – temperatura mediului ambiant;
Tp2 – temperatura pe fata exterioara a izolatiei.

Cu urmatoarele relatii (75-76) se calculeaza diferenta medie de temperatura:

T1  Tp1  Tp 2  373  318  55K

T2  Tp 2  T2  318  298  (75)

28K
(76)
Tme  T1  T2  Tp1  T2  55  28 
d 83K (77)
Ecuatia fluxului unitar:
Qp
q 
 izolatie  T1   aer  T2
Aizolatie 
(78)
izolatie

Se calculeaza αaer cu relatia():

aer W
 9.74  0.07  T2  9.74  0.07  28 
m K
2
11.7 (79)
Unde: αaer - coeficientul total de transmitere a caldurii prin convectie si radiatie.
Se considera ca material izolator vata de sticla care are coeficientul de conductivitate termica:
  0.05 W
m*
K
Din ecuatia fluxului unitar se calculeaza grosimea izolatiei:
izolatie izolatie  T1 0.05  55
 T   T      0.00839m

 
 1 aer 2 izolatie
aer  T izolatie
11.7  28
2
izolatie

Pentru ca δizolatie = 0.839 cm si δizolatie trebuie sa fie mai mica de 2 cm, se va adopta δizolatie= 2 cm.
Se calculeaza aria de transfer termic a izolatiei cu relatia (80):
D2
Aiz    D  H c  2
4 (80)

Unde: D – diametrul exterioar al coloanei cu izolatie;
D  Dc 
  2  1.62  0.005  0.02 2 

p
iz 1.67m (81)
Unde: δp = δcoloana absorbtie = 5 – 6 mm → se adopta δp = 5 mm = 0.005 m
Aceste valori se introduc in relatia (80):
 Aiz D  1.672
   D  Hc  2 2   1.67  23.167  2  125.861m2
  4
4
Coeficientul global de transfer termic se poate calcula cu relatia (82):
 1
K 1 W
 izolatie   2.059 2
1 0.02 1 m  K (82)
 
izolatie aer 0.05 11.7
Se calculeaza Qp cu relatia (74):
J
Q  2.059 125.861 83  21509.286
p
s

Se inlocuiesc caldurile in ecuatia generala de bilant termic (67):

45716271.02  M abur  2679 103  29551.411  2472.57  39616729.11  M abur 1577790
 71.774  21509.286
M
 2679 103  M abur 1577790  39670190.6  45716271.02
abur

M abur 2679000  1577790  6046080.42

M Kg
abur 1101210  6046080.42  M abur  5.49
s
Indicele de abur va fi:
M 26.949 t
I    16.487 abur
abur
abur
nSO 0.333 tSO (83)
2 2

3.3.2 Calculul dimensiunii racordurilor desorberului

Calculul dimensiunilor desorberului se va face identic ca in cazul absorberului.

Coloana de desorbtie are patru racorduri dintre care doua pentru abur si doua pentru lichid dupa
cum urmeaza:
R1 – racord pentru intrarea solutiei;
-viteza admisa pentru solutia de SO2 w = 0.5 – 2.5 m/s → se alege w = 0.5 m/s;
R2 – racord pentru intrarea aburului;
-viteza admisa pentru abur w = 50 m/s;
R3 – racord pentru iesirea absorbantului si a aburului condensat;
-viteza admisa w = 0.5 – 2.5 m/s → se alege w = 0.5 m/s;
R4 – racord pentru iesirea SO2 si a aburului antrenat;
-viteza admisa w = 5 – 20 m/s → se alege w = 18 m/s.
Diametrul racordurilor se calculeaza cu formula ():

d r  4  Gv
  w (84)
Pentru racordurile de intrare:
R1: Gv = 118.575 m3/h = 0.0329 m3/s

dr  4  0.0329
  0.5  0.289m
Viteza recalculata: w = 0.5 m/s
R2:  abur  0.5970kg / m3
Gv = Maburvol = 9.195 Kg/m3
d r  0.484m
Viteza recalculata: w = 50 m/s
Pentru racordurile de iesire:
R3:M absorbant si abur condensat =118028.988/3600+0.000083 = 32.785 Kg
   958kg / m3
32.785
Gv=  0.03 kg/m3
958
d r  0.295m
Viteza recalculata: w = 0.5 m/s
-5 3
R3: M abur antrenare = 0.0086*10 kg/m
d r  0.0247m
Viteza recalculata: w = 18 m/s

Tabelul 8. Diametrele racordurilor desorberului

Nr. Diametru racord [m] Viteza [m/s]

Tip de racord Calculate STAS admis recalculat
Crt.
1. Intrare solutie 0.289 0.3 0.5 0.5
2. Intrare abur 0.484 0.4 50 50
Iesire absorbant si
3. 0.295 0.4 0.5 0.5
abur condensat
4. Ieşire abur antrenat 0.0247 0.07 18 18

3.4 Dimensionarea recuperatorului de caldura

Aparatele pentru transfer termic sunt utilaje care realizează transferul unei cantităţi de
căldură între 2 sau mai multe fluide. După modul în care se realizează transmiterea căldurii se
deosebesc 2 tipuri de aparate de transfer termic:
aparate care modifică starea de agregare
aparate care nu modifică starea de agregare a agenţilor.
Un schimbător de căldură trebuie să realizeze un schimb cât mai intens de căldură cu o
cât mai mică pierdere de presiune a fluidelor care circulă prin aparat

3.4.1 Calculul ariei de transfer termic in recuperatorul de căldură

Fig.8 Schema fluxurilor schimbatorului de caldura

Ecuatia de bilant termic al recuperatorului de caldura (85):

 Qcedat= Qtransformat = Qprimit+Qpierdut (85)
Unde:
Qcedat  M  1,i  T2, f  c pH 2 (86)
abscond O

Qtransf  K  A  T
med (87)

Qprimit  M 
sol 2, f
 T2,i  csol (88)
Qpierdut T 0.05  Qprimit
(89)

Fig. 9. Diagrama modelării schimbului termic prin peretele schimbătorului

Ecuatia fluxului unitar (90):

Tp1  Tp 2
q  A  1  1  Tp1   2  Tp  T  
Qtransf

T 2 
p (90)

In care:
q1  
 Tp1 (91)
1 T 1

q2   2 
p T 
T 2 (92)

q 
p
 (93)
p

T1  T1  Tp1
T2  Tp 2  (94-95)
T2
T1,i  T1, f
T1 
2
T2,i  T2, (96-97)
fT 
2
2
 Tmed
T max T min
 T max
ln
T min
T max  T1,  T2,i
f

T min  T1,i  T2,

f
(98-100)
Unde: - T2,i – temperatura de intrare in recuperator; T2,i = 20 0 C = 293 K;
T2,f – temperatura de iesire din recuperator; T2,f = 600 C = 333 K;
T1,i – temperature de intrare in recuperator a absorbantului si condensului; T1,i =
1000C = 373 K;
T1,f – temperatura de iesire a absorbantului si condensului din recuperator; T1,f = ?
(se va calcula).
Qprimit  32.914  333  293 4171.047.43  5491443.97 J
s
Qpierdut  0.05  5491443.97  274572.2 J
s
J
Q  5491443.97  274572.2  5766016.172
cedat
S
Qcedat   aburantr 
abur L  M 1,i  M2, f c p H 2 O  5766016.172

32.914  5.49  0.000083 373  T  4230  5766016.172

1, f
38.403  373  T  4230  5766016.172
1, f

162444.69  373  T   5766016.172

1, f

373  T1,  35.495  T  337.504K  64.5040 C

1,
f
f

Se calculeaza ΔTmax si ΔTmin si apoi ΔTm cu relatiile (98-100) :

T max  44.504K
T min  40K
Tme  42.211K
d

Se calculeaza T1 si T2 cu relatiile (96-97):

T1  355.252K
T2  313K

1 si 2 se calculeaza cu urmatoarea metoda:

qs= q1= q2= qp

:
oeficientul partial de transfer termic de la fluidul care curge perpendicular pe tevi;
500 W/m2*K;
 – coeficientul partial de transfer termic al solutiei sulfuroase pe care vrem sa o incalzim;
 = 3000 W/m2*K;
rr – rezistenta ruginei, 1/ rr = 1744.5 W/m2*K;
rsol – rezistenta depunerilor provocate de solutia sulfuroasa, 1/ rsol = 5815 W/m2*K;
  – grosimea peretelui ţevii; p = 2 mm = 0.002 m
  – coeficient de conductivitate termica a otelului, otel = 46.5 W/m*K.
Pasul 1
Coeficientul global de transfer termic, K, se calculeza cu formula (101):
1
K W
 710.602 2
1 1 1  m  K (101)
p   
1  2 ri otel
K
K  1  T1  p   T p  Tm  Tp1  346.681K (102)
Tm T T1 1

Pasul 2
 Pr
0.2
Nu  0.4  Re0.6  Pr 0.36       61.167 (103)
l
 
 Pr p 
Se presupune regim turbulent → Re = 3000
c p 
Pr   2.292 (104)

 Pr
  0.2  0.93
Pentru lichide care se racesc:  (105)
 Pr 
 p
l 1
apa W
  Nu   12187.1
1 dext m 2  K (106)
Unde:  apa – se ia la T1,
dext = 0.025m.
q1  1  1 T   29995.9 W
 p1
T m 2 (107)
Pasul 3
Se presupune: Re =
13000  Pr
0.25
0.43     l  73.592
Nu  0.021 Re  Pr 0.8
(108)
 
Pr
 p

 Pr  0.25  1
Pentru lichide care se incalzesc:  (109)
Pr
c p   
Pr   p

 3.8854 (110)
apa W
  Nu   1422.022
m 2  K (111)
2
di
Unde :  apa – se ia la T2
Di = 0.021m.
W
 Tp1  T   73799.78 2 (112)
q2  
2 2 m
Se compara valoarea lui q2 cu cea a lui q1 → q2 = q1. Daca diferenta e mai mare de 10 %, se reiau
calculele cu precizarea ca in relatia (101) de la primul pas se introduc 1 si 2 rezultate din
calcul.
Krecalculat W
 516.44
m K
2
q1,recalc W
 12187.1
m2
q2,recalc W
 55293.59
m2
Din graficul f(Tp)=q unde s-au reprezentat cele doua seturi de date, cele calculate si cele
recalculate se scoate q.
qreal si Tp,real.
qreal =25000 W/m2
Tp,real = 340 K
Aria de transfer termic se calculeaza cu relatia (113):
Q
A  ced  230.64m2 (113)
qr

3.4.2 Calculul numarului de tevi, a lungimii lor si a lungimii recuperatorului

Diametrul tevilor: d= 25 x 2 mm
Ecuatia Reynolds:

  w   13000  w  Re  0.284
dRe 
i
  di m (114)

s
Unde: di - diametrul interior, di = 0.021 m.
Numarul de tevi:
M v  4  345.303
n 
t
  d i2  w (115)
Unde: Mv – debitul de solutie ce circula in teava, Mv = 0.034 m3/s
Lungimea unei tevi:
Lt  A
 8.508m
  di  nt (116)
Cu aceste caracteristici, se alege un schimbator de caldura porivit. Modelul ales este cel al
schimbatorului de caldura cu doua treceri.
Lungimea totala a recuperatorului de caldura este:
L  Lt  2  l1 
8.661m (117)
Unde: L –lungimea recuperatorul;
l1 - lungimea capacului;
D – diametrul mantalei, D= 1000 mm = 1 m.
d2
l1  nt  i  0.0761m
2D
(118)

3.4.3 Calculul racordurilor recuperatorului

Recuperatorul de caldura are patru racorduri:

R1 – racord pentru intrarea solutiei sulfuroase in camera de distributie;
R2 – racord pentru iesirea solutiei sulfuroase in camera de colectare;
R3 – racord pentru intrarea absorbantului si condensului in spatiul intertubular;
R4 – racord pentru iesirea intrarea absorbantului si condensului din spatiul intertubular;
Se presupune viteza w =2 m/s.
Diametrul racordurilor se calculeaza cu formula (119):

dr  4  M v
w (119)
Pentru racordurile de intrare:
R1:
d r  0.144m
Viteza recalculata: w = 2 m/s
R2:
d r  0.145m
Viteza recalculata: w = 2 m/s
Pentru racordurile de iesire:
R3:
d r  0.138m
Viteza recalculata: w = 2 m/s
R4 :
d r  0.190m
Viteza recalculata: w = 2 m/s

Tabelul 8. Diametrele racordurilor recuperatorului de caldura

Nr. Diametru racord [m] Viteza [m/s]

Tip de racord Calculate STAS admis recalculat
Crt.
Intrare solutiei
1. sulfuroase in camera 0.144 0.207 2 2
de distributie
iesirea solutiei
2. sulfuroase in camera de 0.145 0.207 2 2
colectare
intrarea absorbantului
3. si condensului in spatiul 0.138 0.229 2 2
intertubular
iesirea intrarea
absorbantului si
4. 0.190 0.229 2 2
condensului din spatiul
intertubular

3.4.4 Fisa tehnica a recuperatorului de caldura

3.5. Rezervorul de stocaj

Vr  Mv  t  118.5757m
3
(120)
 Unde: Mv – debitul volumic ce iese din coloana;
Vr – volumul rezervorului.
t = 1 h.
V
V  r  148.219m
real
 (121)
Unde: φ = 0.8.
D2
V  R
 H  DR  3 4 Vr  4.652m
r  1.5
4
R

H R  1.5  (122-123)
DR  6.978m.
Unde: DR – diametrul rezervorului;
HR – inaltimea rezervorului.

3.6.Calculul utilajului de transport a absorbantului şi a fazei gazoase

În industria chimică, în procesele în care este nevoie de debite constante de fluid – atât lichid cât
şi gaz, se utilizează pentru vehicularea acestora diferite tipuri constructive de maşini de
transport. Pentru vehicularea lichidelor se utilizează frecvent pompe, iar pentru vehicularea
gazelor – ventilatoare.
Cele mai utilizate sunt pompele şi ventilatoarele centrifugale, care satisfac necesitatea pompării

3.5.1 Calculul puterii de acţionare a pompelor pentru transportul lichidelor

Faza lichida:

Puterea instalata:
Pi  Pc   
18.588kW (124)
Puterea pompei de vehiculare:
Gv  Hm    g 0.0328  29.387  998.2  9.81
Pc    15.753kW
 t 10 0.6 103
3
(125)
Unde: Pc – puterea consumata;
GV – debitul volumic de absorbant [m3/s];
 – densitatea lichidului, [kg/m3];
g – acceleratia gravitationala, g = 9.81 m/s²;
T – randamentul total, T = 60%;
Hm - inaltimea manometrica, [m].
p p w2 0.4482
Hm  2 1
  hg  hp  0    29.167  0.2105  29.387m
g 2 2
g 9.81
p2  p1
Unde : 0 (126-127)
g
– presiunile in spatiul de aspiratie si in cel de refulare
Δhg – inaltimea geometrica de ridicare a lichidului, [m].
Δhpierderi – inaltimea data de pierderile de presiune in coloana de lichid pompat;
w – viteza lichidului la intrare in absorber, [m/s].
Inaltimea geometrica de ridicare a lichidului:
 hg  H  h1  29.167m
c
(128)
Unde: Hc – inaltimea coloanei;
h1 = 6 m.
Inaltimea data de pierderile de presiune:
L   0.035  36.667  0.4482

hp  hf  h
 r ,1  h utilaj
 w2
     11.6  2  9.81 
d  2  g 0.144
   
hp  0.2105m (129)
Δhf – inaltimea care se datoreaza pierderilor de presiune prin frecare;
inaltimea datorata pierderilor de presiune prin rezistente locale
ngimea conductei;
λ – coeficient de frecare.
L  hg  h2  36.667m
(130)
Unde: h2 = 7.5 m.
Coeficientul de frecare se ia in functie de Re si de dech / e (e = 1.4*10-3).
 *w*
Re  1000  0.488  0.144
d 3
 64101.96 10  (131)

dech / e =102.857
Din grafic → λ = 0.035
Rezistentele locale se calculeaza cu relatia (132):
    int   ies   rob  3   900
 0.2  1  4.4  3  2 
(132)
11.6

3.5.2 Calculul puterii de acţionare a suflantelor

Faza gazoasa:

P1  Pc    79.432 1.8  93.73kW

(133)
Puterea suflantei:
Gv  PT 0.713  66812.75
Pc    79.432kW
 t 10 0.6 103
3
(133)
Unde:GV – debitul de amestec gazos
4* 4*
w v
G   9.395m /
0.713 (134)
*d  * 0.3112 s
2

PT – caderea totala de presiune;

P  Pd  Pst   Pr ,l  Pcol
T
Pf
Unde:ΔPd – pierdere de presiune dinamica;
ΔPst – pierdere de presiune statica;
ΔPf – pierdere de presiune prin frecare;
ΔPr.l. – pierdere de presiune prin rezistente locale;
ΔPcol – pierdere de presiune in coloana.
P 2
  w2 1.295  9.3952
d  
2

57.152
(
1
3
5
)
 L  w2  0.027  4 

Pf  Pr ,l     0.4582
   6.15 1.308 2  9.81  2321.116

d  2  g  0.311  (136)
Coeficientul de frecare se ia in functie de Re si de d / e ( = 1000).
 wd
Re   9685.037
(137)


Din grafic → λ = 0.027.
Rezistentele locale se calculeaza cu relatia (138):
  int  ies   0.4  0.25  5.5  6.15
(138)
ventil

Pus    H u    2
w  9355.02
c
dech (139)
2
g

Pco  m   64434.48
l
Pusc (140)
  3
 0.474
3
 1  1.65 1010 204
 A
1
 6.887
  0.74 
m  1  1.65 10   (141)
  
 q 2  16.502
2 204 0.306 0.3
0.3
b   

  3   l 
A  l
  3      0.474

   3
2g  1000  0.743 2 
 9.81 (142)
 l  
ql  L Kg

  Dc 16.502 m2  s
2
(143)
4

b   0.306
l 0.3
Re l (144)

Rel  4   323.581
ql
  l (145)

Capitolul 4Controlul şi automatizarea procesului

Sistemele chimice sunt controlate, în general, prin intermediul a cinci parametrii: debit,
presiune, nivel, temperatură şi concentraţie. În ultimul caz, concentraţia poate fi măsurată fie
direct, fie indirect prin intermediul densităţii, vâscozităţii conductibilităţii, pH-ului etc.
 Debitul poate fi reglat prin strangularea venei de material sau prin modificarea turaţiei
pompei (pompă centrifugă).
Presiunea poate fi reglată prin intermediul variaţiei volumului sau prin variaţia debitului
volumetric în cazul transformărilor izoterme .
Nivelul poate fi reglat fie prin strangularea debitului de alimentare, fie a celui de evacuare.
Temperatura, a cărui control şi reglare este deosebit de importantă în cadrul procesului
deoarece ea stabileşte valoarea constantei de viteză sau echilibrul termodinamic necesar, se
poate regla prin strangularea fluxului energetic spre utilaj.
 În automatizarea proceselor de absorbţie-desorbţie se ţine cont de faptul că fracţia molară
urmărită depinde de fracţiile molare de alimentare, debitul de alimentare, raportul debitelor de
reflux şi alimentare, de presiune şi temperatură.

4.1 Schema bloc de automatizare. Descriere

Fig.8. Schema bloc de automatizare a procesului

Soluţia care se ia în automatizarea procesului de absorbţie în coloana cu umplutură

trebuie să depindă de sensibilitatea procesului la parametrii amintiţi mai sus, sensibilitate
impusă de sistemul gaz-lichid., tipul de umplutură etc.
Automatizarea unei coloane de absorbţie cuprinde următoarele sisteme de reglare
automată (SRA) :
un SRA de raport L/G;
câte un SRA de temperatură pentru alimentările coloanei;
un SRA de nivel pentru închiderea bilanţului de masă în blazul coloanei;
un SRA de presiune la vârful coloanei.

Capitolul 5Probleme de coroziune şi protecţie anticorozivă

Coroziunea produce pagube importante în industria chimică, mărind costul de producţie

al produselor. Efectele imediate ale coroziunii sunt: întreruperea producţiei datorită avariilor,
supradimensionarea utilajelor, utilizarea unor aliaje scumpe şi de inhibitori de coroziune, de
asemenea scumpi.
 Metodele şi procedeele de combatere a coroziunii pot fi grupate în mai multe categorii:
-acoperiri metalice – galvanizare, nichelare, cromare, plumbuire, cadmiere;
-acoperiri anorganice – fosfatare, emailare, oxidare anodică;
-acoperiri organice – vopsire şi lăcuire;
-modificarea stării electrice a sistemului – inhibatori, protecţie anodică.
În cazul de faţă se lucrează cu dioxid de sulf dizolvat în apă, amestec corosiv. Totuşi, cantitatea
de SO2 este mică aşa ca nu se impune folosirea unui oţel inoxidabil care ar duce la costuri mult
mai ridicate ale instalaţiei. Se va putea utiliza cu succes ca şi material de construcţie pentru
coloanele de absorbţie, desorbţie, rezervoare, conducte şi alte elemente care intră în contact cu
amestecul coroziv, OLC 35.

Capitolul 6 Masuri de protectia si igiena muncii si norme P.S.I.

Protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă având ca scop final
asigurării desfăşurării acestuia în deplină siguranţă, prin înlăturarea factorilor ce pot cauza
îmbolnăviri sau accidente ale personalului muncitor.
Protecţia muncii cuprinde: tehnica securităţii muncii, igiena muncii, legislaţia muncii.
Ca măsuri premergătoare desfăşurării lucrului cu instalaţia de absorbţie - desorbţie sunt
de menţionat:
verificarea stării tehnice a utilajelor;
verificarea instalaţiilor electrice de comandă şi oprire automată în cazul apariţiei
unor defecţiuni.
Pentru evitarea accidentelor este necesară respectarea riguroasă a unor norme de
protecţia muncii :
montarea utilajelor mari să se facă pe fundaţii solide;
piesele în mişcare să fie prevăzute cu plase protectoare din sârmă;
platformele şi scările să fie prevăzute cu balustrade.
Pentru ca un accident sau o boală să fie definită ca profesională, ele trebuie să se
producă în timpul şi din cauza executării unei sarcini de muncă.
Instructajul de protecţie a muncii cuprinde trei faze:
instructajul general;
instructajul la locul de muncă;
instructajul periodic.
Pentru protejarea personalului se impune luarea unor măsuri speciale. Problemele de
protecţia muncii pot fi tratate ca specifice fiecăreia dintre etapele principale ale procesului
tehnologic de fabricaţie.
Măsurile de protecţie a muncii sunt deosebit de severe din cauza toxicităţii ridicate a
dioxidului de sulf. Dioxidul de sulf acţionează ca un iritant local al mucoaselor aparatului
respirator şi al ochilor.
Capitol 9. Bibliografie

1. Costică Stratulă, „Purificarea gazelor”, Capitolul IX – „Eliminarea mercaptanilor şi

dioxidului de sulf din gaze”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984;
2. Octavian Floarea şi colab., „Operaţii şi utilaje în industria chimică. Exerciţii şi
probleme”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;242
3. Emilian Bratu, “Operaţii şi utilaje în industria chimică”, vol I-III, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1983-1985;
4. C. F. Pavlov, P. G. Romankov, A. A Noskov, „Procese şi aparate în ingineria chimică.
Exerciţii şi probleme”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981;
5. Valeriu Jinescu, „Aparate tip coloană”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985;
6. Octavian Floarea, Romulus Dima, „Procese de transfer de masă şi utilaje specifice”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984;
7. Gheorghiţa Jinescu, „Procese hidrodinamice şi utilaje specifice în industria chimică”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984;
8. Erwin Dutkai, „Coloane cu umplutură în tehnologia chimică”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977;
9. Ioan Lazăr, „Îndrumător de proiectare”, Litografia Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-
Napoca, 1988;
10. Şerban Agachi, „Automatizarea sistemelor chimice”, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 1994;
11. Nicu Dulămiţă, Maria Stanca, „Tehnologie chimică”, Capitolul 8. „Tehnologia acidului
sulfuric”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999.
12. Polihroniade, Absorbtia-adsorbtia, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1967
13. R. Tudose, I. Ibanescu,, M. Vasiliu, A. Stancu, G. Cristian, M. Lungu, Procese,
operatii, utilaje in industria chimica, editura Didactica sip edagocia iasi