Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dupa nivelul de amplasare rezervoarele se impart in : supraterane sau de suprafata, semiingropate si ingropate. Dupa pozitia de amplasare se impart in : verticale si orizontale. Depozitarea in rezervoare este cea mai folosita, desi la produsele usor inflamabile este mai buna depozitarea semi-ingropata si ingropata. Dupa presiunea de lucru exista : rezervoare de joasa presiune, denumite si rezervoare atmosferice, rezervoare de presiune medie si rezervoare de presiune ridicata. Pozitia rezervoarelor cilindrice poate fi verticala sau orizontala. Cele mai verticale sunt mai economice si ocupa o suprafata mai mica, iar cele orizontale se intretin si se repara mai usor. De aceea pozitia verticala este mai utilizata decat pozitia orizontala. Amplasarea supraterana a rezervoarelor este de preferat, deoarece montarea si intretinerea lor este mai usoara. Problemele de fluiditate, explozie, inflamabilitate, toxicitate si inghet a lichidului depozitat trebuie avute in vedere la amplasarea rezervoarelor in spatii inchise sau deschise. Substantele inflamabile se depoziteaza in rezervoare inchise, evitandu-se scaparile de vapori si scurgerile de lichid. La astfel de de substante depozitele se amplaseaza la distanata fata de instalatiile productive si in locuri lipsite de foc. Cand este cazul se face si protejarea rezervoarelor contra actiunii soarelui. Dimensionarea rezervorului In aceasta instalatie vom avea doua rezervoare: Pentru solutie acida; Pentru apa Alegem rezervor cilindric de suprafata dispus orizontal pe suporti de beton. Dsiunile rezervorului depind de volumul de fluid depozitat care poate fi considerat ca produsul dintre debitul volumic de fluid produs sau consumat in instalatie si durata de colectare sau consum. Volumul de lichid (V1) :
V1 =
M m t
m 3] [
unde: Mm - debit masic de apa [kg/h] ; t - timp de stationare in vas [ore] ; densitatea fluidului depozitat [kg/m3]. 3 M mH O = L 18 = 450, 0236 18 = 8100, 4248 [ kg / m ]
2
Volumul rezervorului
Vre z =
V1 6 4 , 8 0 3 3 = 8 1, 0 0 4 2= 3[ 0, 8
] m
D2 Vrez = 2 D 4
D=
3
D3 = 2
Cota de montaj: prima cot (0-8m), conform schi Izolaie: nu Conexiuni: cu pompa centrifug (parte inferioar), cu rezervorul de stocare soluie acid clorhidric (racord superior), cu suflanta (racord lateral stng).
Parametri constructivi: Diametrul rotorului: 400 mm; Prescripii tehnice: Poziia de montaj: 14 (STAS 2376 63); Cota de montaj: cota a-2-a (8-18); Conexiuni: cu coloana de absorbie.
Diametru rezervor: 3,7221 m; Lungime rezervor: 7,4443 m. Prescripii tehnice: Poziie de montaj: orizontal; Cota de montaj: cota a 3-a (18 m); Conexiuni:cu rezervorul de stocare a soluiei de hidroxid de sodiu. [Tudose R., Ibanescu I., Fenomene de transfer si utilaje in industrie, 1990]
Mapa debit masic de apa de reactie [kg/h] ; Mapa = 0,6255 [kg/h] . 3869,464+1,2686 + 8100,4248 + 1,39 + 12,51 = 12,51 + 8100,4248 + 2,0328 + 3870,854 + 0,6255 11985,0574 = 11986,4471
Absorbant ap Amestec 3000 m3/h gazos iniial Hidroxid de 1,39 kg/h sodiu Energie 3,629 kW/h electric
Pentru consumul de energie se calculeaza astfel : 2 Pinst p + 2 Pinst ag + Pinst v = 2 0,575 + 2 0,1486 + 2,1818 = 3,629 [kW/h] [Tudose R., Ibanescu I., Fenomene de transfer si utilaje in industrie, 1990]
n aa numitul "bloc de raport" care este legat de regulatoarele de debit a amestecului gazos i a absorbantului. Semnalul de ieire din blocul de raport constituie intrarea pentru cel de al doilea regulator de debit. In figura(7.1.3) este dat schema de reglare automat pentru condiiile de mai nainte.
Fig. 7.2.1 Schema de reglare automata a unei coloane de absorbtie Din figura(7.2.1) rezult c semnalul de la traductorul de debit fixat pe alimentarea cu amestec gasos este trecut la blocul de raport K(BR), iar semnalul de ieire din bloc constituie intrarea pentru regulatorul de debit pentru absorbant. Astfel, debitul de absorbant, este meninut n raport K fa de debitul amestecului gazos i soluia rezultat are mereu aceeai concentraie. La varful absorbitorului s-a prevzut reglarea automat a presiunii gazului, iar la baza lui, reglarea nivelului soluiei. Dac absorbitorul lucreaz la presiunea atmosferic nu se poate pune problema reglrii presiunii, iar dac concentraia soluiei la ieirea din absorbitor nu este impus n mod riguros se renun la blocul de raport. Figura(7.2.2) conine schema de reglare automat a unei coloane de desorbie prin stripare cu abur, n ipoteza c debitul de soluie(absorbant mbogit) care provine de la coloana de absorbie, este variabil, deoarece nivelul acestei soluii, la baza coloanei, se menine constant, iar cantitatea de absorbant variaz funcie de debitul de gaz(v.fig.10.1.4).
Debitul aburului introdus la baza coloanei este corectat de ctre blocul de raport K(BR) funcie de debitul de absorbant mbogit. Dac partea superioar a coloanei lucreaz in regim de fracionare i la presiune, se regleaz temperatura i presiunea din aceast zon. Vasul separator se prevede cu dou sisteme de reglare automata pentru nivel (SRA-L) deoarece cnd SRA-L pentru ap nu funcioneaz corect, apare posibilitatea de a se pierde produs valoros pe conducta de scurgere a apei. Daca desorberul nu lucreaz n regim de fracionare se pot comite reglrile de la partea superioara a coloanei. In astfel de cazuri se poate prevedea o reglare numai a debitului de ap funcie de temperatura ei la ieire din condensator, astfel ncat condensarea sa fie total, iar temperatura condensului cat mai sczut. Studentul va ntocmi schema de reglare automat a acestor utilaje funcie de scopul urmrit n realizarea cumulat a celor dou operaii(absorbie-desorbie) de exemplu, recuperarea unui component al amestecului gasos, obinerea unei soluii de concentraie dat, evitarea polurii mediului nconjurtor etc. [Tudose R., Ibanescu I., Fenomene de transfer si utilaje in industrie, 1990]
Capitolul 8. Tehnica securitatii si igiena muncii. Masuri P.S.I. Epurarea apelor reziduale si protectia mediului ambiant.
8.1. Tehnica securitatii si masuri de protectia muncii.
Protectia muncii cuprinde masurilor luate pentru a se asigura tuturor oamenilor muncii conditiile de munca, pentru a-i feri de accidente si boli profesionale. Protectia muncii face parte integranta din procesul de munca. In industria chimica problema protectiei muncii este deosebit de importanta deoarece pe langa factorii de periculozitate comuni cu alte ramuri induatriale- elemente mobile(periculoase) ale utilajelor, actiunea curentului electric, degajari importante de caldura, zgomote si trepidatiiintervin si numerosi factori specifici industriei chimice, cum ar fi: -degajari de substante toxice; - prezenta frecventa a unor substante inflamabile; - posibilitatea explozilor cauzate de amestecuri explozive; - operatii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice; - temperaturi ridicate. Protectia muncii are urmatoarele trei aspecte: -protectia juridica a muncii reprezentata de legislatia referitoare la protectia muncii, legislatie constituita in principal din: - Codul muncii; - Legea nr.5/1965 cu privire 1a protectia muncii;
- HCM nr. 2896/1966 cu privire la accidentele de munca; - Leges nr.l/1970 privind organizarea si disciplina muncii; - Decretul 400/1981; - Alte HCM-uri, Decrete elaborate de Consiliul de Stat, instructiuni si ordine elaborate de ministere. - protectia sanitara a muncii cuprinde masurile pentru crearea unor conditii fiziologice normale de munca si de suprimare a riscului imbolnavirilor profesionale. - protectia tehnica a muncii consta in masuri tehnice si organizatorice pentru usurarea muncii si prevenirea accidentelor de munca . In baza legistaltiei, Ministerul Muncii impreuna cu Ministerul Sanatatii au stabilit Norme republicane de protectie a muncii care cuprind cadrul general de tehnica a securitatii muncii si normele de igiena a muncii, ambele obligatorii pentru toate ministerele. Prevederile din normle republicane sunt completate si dezvoltate "Normele departamentale de protectie a muncii potrivit proceselor de munca din ramura respectiva. Conducerile intreprinderilor si institutiilor elaboreaza la randul lor "Instructiuni de protectie a muncii" pentru conditiile de lucru particulare si specifice unor sectii, ateliere si locuri de munca. Instruirea oamenilor muncii este obligatorie. Nici un angajat nu poate fi primit la un loc de de munca si pus sa lucreze decat dupa ce a fost instruit si s-a facut verificarea insusirii cunostintelor. La proiectarea intreprinderilor ohimice este necesar sa se determine in prealabil categoria de pericol pe care il prezinta procesul tehnologic proiectat, dupa care se trece la amplasarea cladirilor si a constructiilor pe planul general de ansamblu. La amplasarea cladirilor din industria chimica trebuie sa se evite terenurile prea apropiate de regiuni sau cartiere unde exista pericole de incendii sau explozii. Distanta care trebuie prevazuta este functie de categoria de pericol de incendiu a fabricatiei si gradul de rezistenta la foc al cladirilor. Una din masurile de baza ale tehnicii securitatii la amplasarea cladirilor industriale este izolarea corecta a cladirilor, a constructiilor si depozitelor. Normele departamentale de protectie a muncii elaborate de Ministerul Industriei Chimice cuprind atat normele de tehnica securitltii muncii cat si normele de igiena a muncii. Masurile de tehnica securitatii muncii se pot clasifica. in masuri generale, care se refera in principal la alegerea amplasementului intreprinderii, la planul general al acesteia si la protectia muncii in cladirile industriale, masuri speciale, care se refera la particularitatile tehnice ale proceselor si masuri de protectie individuala a muncitorului care se refera la folosirea echipamentului si materialelor de protectie individuala prevazute de norme. In industria chimica sa aplica atat normele specifice acestei industrii cat si norme de tehnica securitatii muncii pentru activitati nespecifce industriei chimice, dar care exista in diverse unitati chimice. De exemplu. in normele departamentale ela.borate de Ministerul Industriei Chimice nu exista un capitol de tehnica a securitatii privind echipamentele electrice, dar normele departamentale corespunzatoare au o larga aplicare in industria chimica. Normele de tehnica securitatii muncii elaborate de M.I.Ch. sunt grupate in 6 capitole: a) Tehnica securitatii muncii la instalatii, aparate si masini. b) Tehnica securitatii muncii la intretinere, reparatii si interventii. c) Tehnica securitati muncii pentru procese fizice si chimice. d) Tehnica securitatii muncii la depozitare. e) Tehnica securitatii muncii la manipulare, ambalare si transport. f) Tehnica securitatii muncii in laboratoare.
In continuare se vor prezenta in linii generale probleme tratate in fiecare din capitolele mentionate. a) Acest capitol trateaza problemele de securitate a muncii la organele de masini in miscare, la echipamente de transmitere si dispozitivele de actionare a utilajelor, la conducte si armature, aparate de masura si control, vase de reactie, utilaje sub presiune, aparate pentru operatii unitare(centrifuge, extractoare, uscatoare, filtre, malaxoare, etc) precum si la principalele utilaje din industria celulozei si hartiei. In preambul la acest grup de norme se precizeaza ca proiectantul e obligat sa-ti acorde tot atata importanta realizarii conditiilor de securitate cat acorda si parametrilor tehnici si economici a instalatie proiectate. El este obligat ca dintre 2 instalatii similare sa aleaga pe aceea care prezinta cele mai bune conditii de securitate si cele mai usoare conditii de munca. b) In acest capitol se dau norme cu caracter organizatoric si tehnic. Pentru orice interventie sau reparatie se intocmeste un plan de actiune cu sarcini defalcate pe angajati, plan care cuprinde toate masurile de protectie a muncii. Pentru locurile de munca unde exista pericole de explozie si incendiu se intocmeste de catre seful sectiei permisul de lucru cu foc aprobat de inginerul sef. Pentru lucrarile la instalatii sub presiune, intrarea in vase de reactie, rezervoare, instalatii in care se prelucreaza substante foarte agresive este necesar in plus permisul de lucru intocmit de seful sectiei. Este strict interzisa inceperea oricarei lucrari de reparatie sau interventie fara a se face in prealabil tuturor celor ce executa operatia respectiva instructajul de protectie a muncii. c) Dupa un capitol introductiv in care se precizeaza ca absorbtia noxelor de orice gen se face la locul unde se produc ele, fiind contraindicata absorbtia lor prin ventilatie generala si ca alimentarea utilajelor cu substante toxice, corozive, iritante, inflamabile si cele care degaja praf se va face mecanizat si etans, se trateaza: -tehnica securitatii muncii la efectuarea unor procese chimice unitare(halogenari, sulfonari, esterificari, polimerizari etc) ; -tehnica securitatii muncii la efectuarea unor operatii fizice unitare(extractie, decantare, centrifugare, filtrare, absorbtie, distilare si rectificare, uscare, etc.); - tehnica securitatii muncii la operatii cu substante toxice, inflamabile, explozive, corozive, caustice. d) Se dau norme referitoare la amplasarea si depozitatea substantelor toxice, inflamabile si explozive. Este interzisa depozitarea in aceeasi incapere a substantelor toxice, inflamabile si explozive cu diverse materiale. De asemenea, substantele chimice care ar putea reactiona unele cu altele degajand substante periculoase trebuie depozitate la distanta unele de altele in incaperi separate. e) Deoarece statisticile arata ca 35% din accidentele de munca se inregistreaza la operatlile de manipulare, aceasta problema prezinta o deosebita importanta. Normele prevad ca aceste operatii sa se execute numai sub supravegherea unui conducator al procesului de munca instruit special in acest scop. Lucrul tinerilor sub 16 ani la operatiile manuale de incarcare, descarcare si transport este interzis. f) Din ansamblul normelor referitoare la aceaata problema, norme care se refera la ventilatie, manipularea sticlariei, a dispozitivelor de incalzire si utilajelor sub presiune, a substantelor toxice, inflamabile, etc., trebuie retinuta obligatia generala, pentru munca de cercetare, de a se aplica si respecta in taate fazele metodologice de lucru adecvata privind protectia muncii. In ceea ce priveste masurile de protectie individuala ale muncitorului, pentru a completa masurile tehnice luate in instalatii este necesar sa se foloaeasca echipamentele si materialele de protectie individuala prevazute de normative. Toti cei care conduc si controleaza procsele de
productie sunt obligati sa nu permita executarea nici unei operatii inainte de a verifica dotarea fiecarui muncitor cu toate sortimentele de echipament si materiale necesare. Norme de igiena a muncii. Normele de igiena a muncii se refera la principalii factori profesionali nocivi din mediul de productie. Ele stabilesc valorile limita sau optime ale acestor factori, valori care previn imbolnavirile profesionale si asigura conditii normale de lucru. In aceste norme sunt tratate probleme referitoare la efortul fizic(mase maxime admise la ridicat, distaatele de transport manual, etc). microclimatul incaperilor de lucru(temperatura, umiditate, viteza curentilor de aer, radiatii termice. etc.), precum si prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca provocate de gaze, vapori si pulberi. Se dau concentratiile maxime admise(CMA) in atmosfera zonei de lucru, in mg/m3 aer, la circa 400 substante, de asemenea norme referitoare la iluminat, nivel de zgomot si vibratii.
- evitarea sau reducerea substantei combustibile; - evitarea sau reducerea sursei de caldura; - evitarea sau reducerea oxigenului, aeru1ui a substantelor cu un continut mare de oxigen; - impiedicarea contactu1ui substantei combustibile cu sursa de caldura; - controlul permanent al surselor de caldura si cunoasterea caracteristicilor periculoase ale substantelor combustibile; - masuri de siguranta pentru ecranarea sursei de caldura si oprirea accesului substantelor combustibile in eventuala zona de ardere; - controlul automat al concentratiilor de oxigen in zona de pericol; Materiale folosite pentru stingerea incendiilor Materialele stingatoare sunt acele materiale care, folosite intr-un anumit mod in zona de ardere, actioneaza defavorabil asupra conditiilor necesare arderii, oprind arderea. Materialele stingatoare se folosesc fie in stare gazoasa, lichida sau solida, fie sub forma unor amestecuri de lichide cu gaze sau lichide cu substante solide, insa procesul si rapiditatea aplicarii sunt factorii hotaratori al stingerii incendiilor. Cele mai raspandite substante stingatoare sunt :apa, aburul, solutiile apoase de saruri, tetraclorura de carbon, bioxidul de carbon, spuma chimica si mecanica, prafurile stingatoare. Apa. Folosirea apei la stingerea incendiilor se bazeaza pe proprietatile ei de racier si izolare termica. Proprietatile de racire a apei se datoresc capacitatii de absorbtie a caldurii si caldurii latente de vaporizare, care au o valoare importanta. Racirea suprafetelor aprinse va fi cu atat mai mare cu cat cantitatea de apa transformata in vapori va fi mai mare. Desi apa poseda astfel de calitati pentru atingerea incendiilor, totusi domeniul ei de utilizare in acest scop este limitat. Produsele petroliere si dizolvantii organici nemiscibili cu apa, avand o densitate mai mica , plutesc la suprafata apei si ard in continuare. Apa folosita la stingerea incendiilor contine saruri. Deci ea este buna conducatoare de electricitate, din acest motiv folosirea ei la stingerea incendiilor produse in instalatii de inalta tensiune trebuie sa se faca utilizandu-se dispozitive speciale. Unele substante reactioneaza violent cu apa, producand o degajare mare de caldura si de gaze, care pot da nastere incendiilor si exploziilor. Astfel carbura de calciu(carbidul) reactioneaza cu apa degajand acetilena si caldura . La stingerea incendiilor se folosesc jeturi de apa compacte sau pulverizate. Aburul. Stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen din zonele de ardere, (la o concentratie a aburului de 35% vol. arderea inceteaza). Folosirea aburului pentru stingerea substantelor gazoase, lichide si solide se face in locurile unde exista instalatii de cazane si sisteme fixe de stingere. In afara de reducerea concentratiei de oxygen din zona de ardere, la stingerea incendiilor contribuie si efectul mechanic al jetului. Acest procedeu se foloseste la stingerea incendiului la coloanele de rectificare, la conducte, etc. Solutii apoase de saruri. In scopul imbunatatirii calitatii apei se folosesc ca adaosuri :clorura de calciu, sulfatul de sodiu, sulfatul de amoniu, etc. prin evaporarea apei apei aceste solutii formeaza la suprafata materialului aprins un strat de sare care se topeste, iar in unele cazuri se dezagrega. In urma dezagregarii se degaja gaze necombustibile care reduc concentratia oxigenului in zona de ardare, contribuind astfel la stingerea incendiului. Solutiile de saruri se folosase la stingatoarele manuale.
Tetraclorura de carbon. are proprietatea de a stinge focul, insa folosita in incaperi inchise poate da nastere fosgenului, gaz foarte toxic. In scopul reducerii formarii fosgenului se adauga in tetraclorur de carbon, diferite substante ca :anilina,amoniac, benzen, etc. Tetreclorura de carbon se utilizeaza la stingerea incendiului la instalatii electrice de inalta tensiune, la motoarele cu ardere interna, la sunstantele lichide si solide pe o suprafata mica, etc. Bioxidul de carbon - nu arde si este un slab conducator de electricitate, ceea ce permite folosirea lui la stingerea incendiilor izbucnite in instalatiile electrice. Introdus in zonele de ardere, bioxidul de carbon dilueaza atmosfera, reducand concentratia substantei combustibile si a oxigenului din atmosfera de ardere, micsorand sau oprind arderea. Bioxidul de carbon nu poate opri adrerea pentru o serie de substante ca bumbacul , peliculele cinematografice, etc., care pot sa arda si in mediu inert. Spumele stingatoare. Spuma este formata din bule de gaz inconjurate de un strat subtire de lichid. In present se folosesc doua feluri de spume : chimice si mecanice(aeromecanice). Spuma chimica este rezultatul unei reactii chimice si se compune din bulIe de gaz(C02) care au un invelis din solutii apoase de saruri. Spumele mecanice se realizeaza prin amestecarea mecanica a solutiei. Densitatea spumelor este mica si in consecinta plutesc pe suprafata lichidelor usoare(benzina, petrol, esteri. etc) separand flacara de substanta combustibila. Prafuri stingatoare. In compozitia acestor prafuri intra diferite saruri(carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, alaun,etc.) substante care preintampina aglomerarea sarurilor(tale, kiselgur, praf de azbest) si substante care contribuie la topirea lor(clorura de sodium, clorura de calciu). Prafurile stingatoare impiedica dezvoltarea arderii prin acoperirea suprafetelor solide aprinse cu un strat izolator care prin topirea sarii contribuie mai activ la stingerea incendiului. Degajarea unor saruri, produce gaze incombustibile care contribuie la stingerea incendiului. Stingatoarele de incendiu cu praf sunt actionate prin presiunea unui gaz incombustibil(C0 2), jetul de praf actionand mecanic asupra zonei de ardere. Jeturile de praf avand o conductivitate electrica mica pot fi utilizate pentru stingerea incendiilor instalatiilor electrice. [Tudose R., Ibanescu I., Fenomene de transfer si utilaje in industrie, 1990]
legatura cu toate conductele, ventilele, instrumentele, cu dimensiunile sicaracteristicile lor.Trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele principii, comune tuturor instalatiilor: Conductele de aspiratie la pompe si compresoare sa fie scurte; Conductele prin care circula fluide calde sau reci la care trebuie evitate pierderile de caldura sa fie scurte; Amplasarea utilajelor trebuie astfel realizata, incat conductele prin care circula fluide calde sau reci sa aiba un traseu care sa permita compensarea dilatarii termice; Sa se utilizeze la maximum echipamentul mobil pentru montaj, revizie si intretinere; in acest scop utilajele trebuie amplasate cat mai aproape de sol, tinand seama de necesitatile tehnologice.Trebuie sa se asigure accesul la utilajein vederea demolarii si scoaterii lor din instalatie si combaterea incendiului; La repetarea unor utilaje se evita montajul in oglindacare scumpeste lucrarile de proiectare si ingreuneaza exploatarea, operatorul fiind obisnuit sa aiba aceleasi elemente ale instalatiei in aceeasi pozitie; se recomanda ca montajul sa se repete identic si cu aceleasi pozitii relative la toate elementele instalatiei. Conceptia ansamblului de montaj trebuie astfel realizata, incat sa se asigure centralizarea comenzilor la punctual unic de comanda.
La amplasarea utilajelor pe mai multe niveluri si la stabilirea traseelor de conducte se au in vedere inaltimile din tabelul: Instalatii capacitate mici Grosimea planseului 0.4-0.6m de beton Grosimea planseului 0.3-0.5m metallic Inaltimea rezervata 0.3-0.4m fasciculului de conducte orizontal, suporturi etc. Inaltimea pentru 2.6-3m conducte si utilaje locale la cota 0 de Instalatii capacitate mari 0.6-1m 0.4-0.6m 0.4-0.5m 3-5m de
2.5-3m
3-5m
La primul nivel sub primul planseu se incruciseaza maximum 2 niveluri de conducte. In sens longitudinal trec conductele de utilitati si cele tehnologice, iar dedesubt trec, transversal, conductele de la pompe; In cazul instalatiilor dispuse pe mai multe niveluri cu retele de conducte verticale, se fac schite si calcule speciale; la instalatiile cu utilaje langa zid, langa perete trebuie lasata o zona pentru burlane de ventilatie, cabluri electrice, conducte orizontale de distributie a nivelului respective si o alta zona a retelelor verticale de conducte; La instalatiile cu utilaje dispuse central, langa zid se mentine zona burlanelor de ventilatie, cabluri electrice, etc., iar central langa stalpii cladirilor se duc conducte verticale si orizontale. Distanta dintre 2 conducte invecinate si distanta dintre conducta si perete trebuie astfel aleasa incat sa asigure montarea usoara si sa nu ingreuneze intretinerea si repararea conductelor. Instalarea conductelor deasupra sau chiar in imediata vecinatate a aparaturii electrice trebuie evitata. La amplasarea in retea a conductelor, cele prin care se transporta fluide corozive se aseaza separate si mai jos decat celelalte, pentru prevenirea stopirii acestora din urma din cauza curgerilor accidentale sau neetansaitati. Conductele prin care se transporta fluide calde trebuie amplasate separate de cele prin care se transporta fluide reci. Distanta dintre conductele prin care circula fluide cu temperature diferite trebuie astfel aleasa incat san u influenteze transferal de caldura prin radiatie si convectie; traseele conductelor prin care circula fluide calde vor fi situate deasupra acelora prin care circula fluide reci. Trebuie sa se evite pe cat posibil asezarea conductelor in subteran sau in canale si formarea buclelor in care stagneaza lichide. De aseamenea, nu e permisa ingroparea conductelor in pardoseala. [Tudose R., Ibanescu I., Fenomene de transfer si utilaje in industrie, 1990]