Universitatea Tehnică “Gh.

Asachi” din Iaşi

Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia mediului
Secţia Ingineria Mediului

Fenomene de transfer şi utilaje în industria chimică

Proiect de an

Coordonator: Student:
Prof.Ing. Lisă Cătălin
Anul: III
Grupa: 2308

2011-2012
1|Page
 Tema proiectului:

Proiectarea instalaţiei de separare

prin absorbţia în apă a amoniacului
dintr-un amestec gazos aer-amoniac.

2|Page
 Cuprins:

Cap. I Tema de proiectare

1.1. Prezentarea temei
1.2. Schema instalaţiei
1.3. Funcţionarea instalaţiei

Cap. II Procese tehnologice de fabricaţie

Cap. III Dimensionarea utilajelor

3.1. Alegerea tipului de coloană
3.1.1. Materiale de construcţie si umpluturi pentru coloane
3.1.2. Dispozitive interioare pentru coloane cu umplutură
3.2. Bilanţ de materiale
3.3. Bilanţ termic la absorbţie si desorbţie
3.4. Calculul diametrului coloanei de absorbţie
3.5. Calculul înălţimii coloanei de absorbţie
3.6. Calcularea înălţimii coloanei de absorbţie
3.7. Dimensionarea izolaţiei coloanei de absorbţie
3.7. Dimensionarea racordurilor
3.7.1. Dimensionarea racordurilor la absorbţie
3.7.2. Dimensionarea racordurilor la desorbţie
3.9. Dimensionarea pompei centrifuge
3.10. Dimensionarea ventilatorului
3.11. Dimensionarea rezervoarelor

Cap. IV Consumul de materii prime, auxiliare si utilităţi

Cap. V Norme de protecţia muncii, măsuri P.S.I. si protecţia

mediului

Bibliografie

3|Page
 Cap. I Tema de proiectare

1.1. Prezentarea temei

Să se proiecteze o instalaţie pentru separarea amoniacului în apă prin absorbţie

dintr-un amestec gazos aer - amoniac. Procedeul va presupune realizarea desorbţiei
amoniacului.
Se dau următoarele date necesare pentru proiectare:
 debitul de amestec gazos: Mv = 3400 m3/h;
 compoziţia amestecului gazos iniţial: yi = 4.6 %;
 gradul de separare impus minim: α = 95%;
 coeficientul de exces al absorbantului: β = 1.2%;
 concentratia amoniacului initial cu absorbant: x0=0;
 temperatura absorbantului la intrare in coloana: Ti=10oC;
 presiunea de lucru în coloana de absorbţie: p = 1 atm;
 presiunea aburului disponibil pentru desorbţie: pabur = 1 ata;
 temperatura de intrare a soluţiei la desorbţie: ts = 60oC.
Utilităţile necesare (apă potabila, canalizare, abur, curent electric, aer
instrumental, etc.) se vor asigura de pe platforma combinatului pe care va fi amplasată
instalaţia.

1.2. Schema instalaţiei

Instalaţia de absorbţie este prezentată in figura următoare:

1. ventilator;
2. coloană de absorbţie;
3. rezervor de soluţie amoniacală;
4. pompă pentru soluţie amoniacală;
5. recuperator de căldură;
6. coloană de desorbţie;
7. rezervor pentru absorbant;
8. pompă centrifugă pentru absorbant.

4|Page
5|Page
6|Page
 1.3. Funcţionarea instalaţiei

Amestecul aer-amoniac este introdus la partea inferioară a coloanei de absorbţie

(1). Absorbantul (apa) intră în coloana de absorbţie pe la partea superioară. După contactarea
fazelor soluţiei amoniacale rezultată la partea inferioară a coloanei, este depozitată în
rezervorul de soluţie amoniacală (3). Din acesta, folosindu-se pompa (4), soluţia amoniacală
este trimisă în preîncălzitor (5). Pentru antrenarea amoniacului (pentru desorbţie) se foloseşte
abur, ce se introduce pe la partea inferioară în coloana de desorbţie (2).

Lichidul fără amoniac, ce rezultă la partea inferioară a coloanei de desorbţie (2),

este depozitat în rezervorul de absorbant (6), de unde, folosindu-de pompa centrifugală (7),
este trimis la partea superioară a coloanei de absorbant (1).

7|Page
 Cap. II Procese tehnologice de fabricaţie

Separarea amoniacului din amestecul gazos iniţial, constituit din aer şi amoniac,
se realizează prin absorbţie în apă intr-o coloana.
ABSORBŢIA este operaţia prin care unul sau mai mulţi componenţi se separă
într-un lichid selectiv în care componenţii nu se dizolvă.
Operaţia inversă, prin care un gaz dizolvat într-un lichid trece in fază gazoasă se
numeşte desorbţie.

Clasificare:

1. După natura interacţiunilor care intervin între moleculele absorbantului şi

moleculele substanţei absorbite:
a) absorbţie fizică
b) chemosorbţie.
2. După natura şi numărul straturilor moleculare care acoperă suprafaţa:
a) monostrat
b) multistrat.
3. După gradul de localizare al moleculelor absorbite:
a) absorbţie localizată
b) absorbţie nelocalizată.
4. După mobilitatea moleculelor absorbite:
a) absorbţie mobilă
b) absorbţie statică.

Scopul absorbţiei:
 îndepartarea unui component nedorit dintr-un amestec gazos;
 recuperarea unui component valoros dintr-un amestec gazos;
 realizarea unei reacţii în sistem gaz-lichid.

Absorbţia se aplică pentru:

- separarea CO2 din amestecuri cu alte gaze prin absorbţie în apă sub presiune
sau prin absorbţie în soluţie de etanil-amina;
- îndepartarea CO din amestec cu N2 si H2 pentru sinteza NH3; absorbţia se face
în soluţie de cupru amoniacală;
- chemosorbţia axozilor de azot în apă la fabricarea HNO3;
- separarea C6H6 din gaze de cocserie prin absorbţie în ulei, urmată de
absorbţie;
- absorbţia SO3 cu formare de H2SO4 monohidrat.

Procedeele de absorbţie decurg până la stabilirea echilibrului de fază când

concentraţia componentului solubil sau a soluţiilor în faza gazoasă sau lichidă corespunde
valorii de echilibru.

8|Page
 DIFUZIA
Definiţie: micşorarea moleculelor unei substanţe printr-un mediu datorită energiei
termice.
Factorul care reduce numărul de ciocniri între două coliziuni vor influenţa pozitiv
difuziunea.

RECTIFICAREA
În rectificare, cele două procese: fierberea lichidului şi condensarea vaporilor, se
repetă printr-o succesiune de contractări a celor doua faze. Contractarea poate fi diferenţiata
sau în trepte şi se realizează în aparate tip coloană, numite coloane cu contact diferenţial sau
continue şi coloane de contact în trepte sau discontinue.
După fiecare contractare are loc o îmbunătăţire a vaporilor în compuşi uşor vola-
tili şi o sărăcire a lichidului în acelaşi component.
Temperatura în coloana de rectificare variază de la temperatura rezidului,
apropiată de temperatura de fierbere a componentului greu volatil care părăseste coloana.
Coloana de rectificare este îmbunătăţita în două faze de talerul pe care se face
alimentarea. Zona de deasupra acestui taler se numeşte zona de concentrare, iar zona de sub
taler se numeşte zona de epuizare.

ATMOLIZA
Atmoliza este operaţia de separare a unor amestecuri gazoase prin introducerea
unor diferenţe de compoziţie a gazelor în diferite zone şi separarea fazelor de concentraţie
diferită cu ecrane perforate ce micşoreaza efectul de amestecare a gazelor.
Gradientul de concentraţie apare ca urmare a difuziei în amestecul de gaze. Difi-
cultatea de a anihila efectul contrat convenţiei reduce aplicabilitatea industrială a analizei.

9|Page
 Cap. III Dimensionarea tehnologică
a utilajelor

3.1. Alegerea tipului de coloană

Alegerea tipului de coloană cu talere sau cu umplutură depinde de mai mulţi

factori care au fost grupaţi în:
a) Caracteristici constructive;
b) Factori hidrodinamici;
c) Caracteristicile fazelor participante.

a) Caracteristici constructive:

Dimensiunile principale:
La coloana cu umplutură, spaţial este delimitată pe înălţime (o coloană cu
umplutură necesită o înălţime mai mică decât o coloană cu talere).
La coloana cu talere, spaţial este limitată pe orizontală (coloanele cu talere
necesită un diametru mai mic decât coloanele cu umplutură).

Conexiuni laterale:
Coloanele laterale cu umplutură nu necesită introducerea sau scoaterea
intermediară a unui lichid sau gaz. La coloanele cu talere, scoaterea sau introducerea
intermediară a unui lichid este necesară.

Curaţirea coloanei:
La coloanele cu umplutură, curăţirea se face numai în perioada reviziilor anuale si
constă în scoaterea umpluturii, sortării şi apoi spălării acesteia.
La coloanele cu talere, curăţirea trebuie efectuată periodic.

Costul coloanei:
Coloanele cu umplutură sunt folosite la diametre până la 0,75m, iar coloanele cu
talere sunt folosite la diametre mai mari de 1,35m.

b) Factori hidrodinamici:

Debitele celor două fluide:

La coloanele cu umplutură, debitele de lichid şi gaz sunt prea mari iar la coloanele
cu talere, debitele sunt variabile.

Căderea de presiune:
În operaţiile efectuate sub vid se impune o cădere de presiune mică, folosindu-se
coloana cu umplutură.
La coloanele cu talere, căderile de presiune sunt mai mari.

10 | P a g e
 Viteza de curgere a fluidelor:
În coloanele cu umplutură, faza gazoasă se gaseşte în mişcare turbulentă,
rezultând un transfer de masă mai bun.
La coloanele cu talere, faza lichidă se gaseşte în mişcare turbulentă, favorizând
sistemul în care viteza transferului de masă este determinată de rezistenţa fazei lichide.

Eficacitatea:
La coloanele cu umplutură, dar şi la cele cu talere, valorile eficacităţii sunt in
limite largi.

Funcţionarea discontinuă:
Coloanele cu umplutură cu diametre mari au masa foarte mare şi prezintă proble-
me deosebite la realizarea unei distribuţii uniforme a celor doua faze. La diametre mai mici
de 400 mm coloanele cu talere sunt mai ieftine decât cele echivalente cu umplutură.

c) Caracteristicile fazelor participante:

Sisteme corozive:
Este mai uşor şi mai ieftin să se construiasca o coloana cu umplutură din material
rezistent la coroziune, decât o coloana cu talere care presupune un cost foarte ridicat.

Sisteme care conţin solid sau şlamuri:

Coloanele cu umplutură sunt sisteme care conţin solide sau şlamuri, iar coloanele
cu talere sunt sisteme care conţin solide sau şlamuri în concentraţie mare.

Sisteme care spumează:

La coloanele cu umplutură pentru sistemele care spumează datorită barbotării în
lichid se formează pe talere o emulsie fină G-L formată din picături de lichid şi spumă, care
va determina o uniformizare a concentraţiei în coloana şi prin urmare o scădere a eficienţei.

Sisteme termostabile:
Coloanele cu umplutură sunt sisteme stabile din punct de vedere termic, iar
coloanele cu talere sunt sisteme care nu prezintă stabilitate din punct de vedere termic.

Sisteme vascoase:
Coloanele cu umplutură sunt sisteme cu vâscozitate mare, iar coloanele cu talere
sunt sisteme cu vâscozitate mică.

Sisteme cu degajări de căldură:

Dacă efectul termic al procesului este mare la coloanele cu umplutură se montează
dispozitive pentru colectare şi redistribuire. În cazul coloanelor cu talere se montează
serpentine de răcire pe talere care favorizează absorbţia. Există sisteme cu degajări mari de
caldură la absorbţie, iar coloanele cu umplutură sunt sisteme cu degajări neînsemnate de
căldură la absorbţie.

11 | P a g e
 3.1.1 Materiale de construcţie şi umpluturi
pentru coloane

Materiale de construcţie:

Corpul cilindric al coloanelor cu talere sau cu umplutură se construieşte din oţel,

carbon, fontă, oţeluri special aliate cu crom, nichel. Elementele interioare ale coloanelor cu
umplutură şi cu talere sunt confecţionate din materiale specificate anterior.
În cazul coloanelor cu umplutură, dacă substanţele cu care se lucrează sunt
puternic corozive, corpul acestor utilaje se căptuşeşte în interior cu cărămidă antiacidă.
Alegerea materialelor necesare pentru corpul şi elementele interioare ale
absorbantului se face în funcţie de natura substanţelor vehiculate prin coloană şi acţiunea lor
corozivă.
Materialul cel mai des utilizat în industria chimică, tabla de oţel, poate fi: oţel
carbon, oţel slab aliat sau oţel aliat.
Tablele din oţel aliat se utilizează în cazul mediilor corozive şi la temperaturi
ridicate. Fonta se utilizează pentru construcţiile recipienţilor care lucrează la presiuni
interioare de calcul de 0,3 + 0,6 MPa şi presiuni exterioare de calcul de 0,6 + 0,12 MPa şi
diametre mai mici de 3000-1000 mm. Fonta cu adaosuri de Cr, Ni, Mo, Si poate fi utilizată în
medii corozive.
Materialele metalice sulfuroase utilizate în construcţia recipienţilor atât ca
material de bază cât şi ca material de construcţie sunt: aluminiu, cupru, nichel, zinc. Cuprul si
aliajele sale sunt folosite ca material de construcţie pentru utilaje în cazul mediilor corozive şi
temperaturi mai mici de 200oC, pentru medii puternic corozive.
Materialele nemetalice pot fi anorganice şi organice. Dintre cele anorganice pot fi:
sticla, gresia, porţelanul, acestea fiind recomandate la temperaturi foarte ridicate.
Pentru alegerea corectă a unui oţel inoxidabil sau orice alt material metalic, se va
ţine seama de:
- proprietăţile fizice şi chimice ale oţelului;
- condiţiile de lucru (presiune, temperatură);
- economia realizării produsului pentru a avea fiabilitate ridicată.

Umpluturi pentru coloane:

Umpluturile utilizate pentru coloane se pot împărţi în 3 categorii:

- corpuri de umplere de formă neregulată;
- corpuri de umplere de formă definită;
- agatare;

Pentru a fi eficiente, umpluturile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să prezinte o suprafaţă cât mai uniformă raportată la unitate de volum;
- să prezinte o rezistenţă mică la curgerea fluidelor;
- să realizeze o amestecare bună a celor două faze;
- să fie ieftină;
- să prezinte o rezistenţă mecanică şi chimică corespunzătoare.

12 | P a g e
 Corpurile de umplere de formă regulată sunt în general foarte rar utilizate.
Corpurile de umplere pot fi aşezate în mod regulat în coloană sau pot fi turnate. La
umpluturile aşezate în vrac, distribuţia lichidului depinde de forma şi mărimea corpurilor de
umplere, diametrul coloanelor, înălţimea straturilor şi distribuţia iniţială.
Umpluturile mici duc la formarea unor purje de lichid datorită efectelor capilare
ce apar la punctele de contact între corpuri, ceea ce determină micşorarea suprafeţei udate a
umpluturii şi prin urmare scăderea eficacităţii coloanei.
În scopul realizării unei bune distribuţii a lichidului în coloană, în secţiunea
transversală a straturilor de umplutură, se recomandă ca diametrul nominal al corpurilor de
umplere sa fie de cel puţin 8 ori mai mic decât diametrul coloanei.
Evitarea formării canalelor se face prin turnarea uniformă a umpluturii în strat,
distribuţia uniformă a fazei lichide, împărţirea umpluturii în mai multe straturi în care se
interpun dispozitive interioare pentru redistribuirea lichidului.
Grătarele se construiesc din lemn, material ceramic, metalic, plastic în formă
simplă de bare paralele sau forme complexe, care permit dirijarea celor două fluide. În timp
ce grătarele simple se demontează uşor, se relizează o scădere de presiune şi nu se înfundă
când lichidul conţine particule solide în suspensie. Grătarele complexe asigură umezirea
aproape completă a umpluturii, preîntâmpină apariţia unor curgeri parţiale şi a pungilor cu
lichid.

3.1.2. Dispozitive interioare pentru coloane

cu umplutură

Dispozitivele interioare care se utilizează în cazul coloanelor cu umplutură sunt:

 grătarele cu susţinere a umpluturii;
 distribuitoarele pentru faza lichidă;
 redistribuitoarele pentru faza lichidă.

Grătarele de susţinere:
Dintre cele mai vechi şi mai simple grătare de susţinere sunt plăcile perforate care
işi găsesc şi astăzi o largă utilizare, în special când se lucrează cu debite mici de lichid si gaz.
Secţiunea liberă pentru trecerea celor două faze este mai mică decât în stratul de
umplutură, fapt ce determină în cazul unor debite mari de lichid şi gaz, o scădere mare de
presiune şi o reducere a eficienţei coloanei.

Distribuitoarele pentru faza lichidă:

Distribuitoarele pentru faza lichidă au rolul de a asigura o repartizare uniformă a
absorbantului pe întreaga suprafaţă transversală a coloanei. Realizarea unei distribuţii unifor-
me a lichidului determină eficacitatea ridicată a coloanei de absorbţie cu umplutură.
Distribuitoarele tip duş se confecţionează dintr-o centrală de alimentare prevazută
cu ramificaţii, din mai multe inele concentrice, din ţeavă sau dintr-o ţeavă cu duzină la un
capăt.
Aceste distribuitoare sunt recomandabile atunci când presiunea lichidului este mai
mare şi când absorbantul este lipsit de impurităţi mecanice.
Distribuitoarele de tip taler sunt formate dintr-o placă cu diametrul de 250mm,
prevăzută cu orificii circulare în care se fixează ţevi de distribuţie având diametre cuprinse
între 25-50 mm.

13 | P a g e
 Distribuitoarele cu jgheaburi sunt formate dintr-un anumit număr de jgheaburi
prevăzute cu creneluri în formă de V pe pereţii laterali. Sunt recomandate pentru coloane cu
diametre mari şi pot realiza distribuţia uniformă a unor debite specifice de 5-120 m3/h.

Redistribuitoarele pentru faza lichidă:

Necesitatea mai multor straturi de umplutură într-o coloană cere folosirea unor
dispozitive pentru redistribuirea lichidului.
Pentru redistribuirea absorbantului pot fi utilizate dispozitive de distribuţie sau
dispozitive speciale, cunoscute sub denumirea de redistribuitoare.
Aceste redistribuitoare constau în 2 plăci suprapuse ce îndeplinesc rolul de
support-redistribuitor de alimentare şi evacuare a fazelor.
Placa superioară este identică grătarului de susţinere, iar placa inferioară este
prevăzută cu orificii cu diametrul de 3 -5 cm în care se fixează ţevi.

3.2 . Bilanţul de materiale

Operaţia de absorbţie presupune materia a două faze: gazoasă şi lichidă, care sunt
construite din unul sau mai multi componenţi. Pentru simplificarea bilanţului de materiale se
consideră faza gazoasă formată din componenţii A si B.
În figura de mai jos este reprezentată o coloană de absorbţie în care sunt
specificate fluxurile de material care intră în procesul de absorbţie şi care ies.

L – debitul de absorbant (apa) kmoli/ora;

14 | P a g e
G – debitul de gaz inert ce trece prin coloana (aer) kmoli/h;
Xi – raportul molar între NH3 şi H2O la intrarea în coloană, kmoli NH3/kmoli H2O
Y – raporturi molare între solut şi gaz inert, kmoli NH3/kmoli aer;
NA = G(Yi – Yf) = L(Xf – Xi), L(Xf – Xi) = 0;
NA – cantitatea de amoniac care se transferă cu unitatea de măsură kmol/h;
G x Yi – cantitatea de NH3 din amestecul gazos la intrarea în coloană;
G x Yf – cantitatea de NH3 din amestecul gazos la ieşirea din coloana;
L x Xf – cantitatea de NH3 care iese cu absorbantul pe la partea inferioară a
coloanei;
L x Xi – cantitatea de NH3 care intră pe la partea superioară a coloanei;

Bilanţul de absorbţie:

Mv = 3400 m3/h
yi = 4.6%
α = 95%
β=1.2%
NA = G(Yi – Yf) kmol NH3/kmol aer
𝑀𝑣 𝑦𝑖 3400 4.6
G= (1 - )= · (1 – ) = 144.79 kmol/h
22.4 100 22.4 100
𝑦𝑖 4.6
Yi = = = 0.048 kmol NH3/kmol aer
100− 𝑦𝑖 100−4.6
95
Yf = Yi(1-α) = 0.048· (1- ) = 0.0024 kmol NH3/kmol aer
100
NA = 144.79 · (0.048 – 0.0024) = 6.602 kmol NH3/h

x Y
0.0212 0.0159
0.0264 0.02
0.0318 0.0244
0.0422 0.0338
0.0548 0.0435
0.0795 0.0703

Din grafic avem: Xf* = 0.070

NA = Lmin(Xf* - 0) => Lmin = NA/ Xf* = 5.68/0.070 => Lmin = 81.14 kmoli NH3/h
L = β · Lmin => L = 1.5 · 81.14 => L = 121.71 kmoli H2O/h
Xi = 0
NA = L · (Xf – Xi) => Xf = NA/L =>
=> Xf = 5.58/121.71 => Xf = 0.046 kmol NH3/kmol apă

Debitul de gaz la intrare:

Debitul de amoniac:
G · Yi = 110.15*0.053=5.837
G · Yi · 17 = 5.837 · 17 = 99.245
G · Yi · 22.4 = 5.837 · 22.4 = 130.77

Debitul de aer:

15 | P a g e
G · 28.9 = 110.15 · 28.9 = 3183.33
G · 22.4 = 110.15 · 22.4 = 2467.36
Concentraţia gazului la intrare:
Concentraţia amoniacului:
17
Yi · = 0.053 · 0.588 = 0.0311
28.9
Concentraţia aerului:
1 - Yi = 1-0.051=0.949
1 - Yi/ Yi = 1 – 0.051/0.051 = 18.607
1 - Yi/ Yi · 28.9/17 = 18.607*1.7=31.63
Debitul gazului la ieşire:
Debitul de amoniac:
G · Yf = 110.15 · 0.0021 = 0.23
G · Yf · 17 = 0.23*17=3.93
G · Yf · 22.4 = 0.23*22.4=5.15
Debitul de aer:
G · 28.9 = 110.15*28.9=3183.33
G · 22.4 = 110.15*22.4=2467.36

Concentraţia gazului la ieşire:

Concentraţia amoniacului:
Yf · 17/28.9 = 0.0021 · 17/28.9 = 0.012
yf = Yf/1+Yf = 0.0021/1+0.0021 = 0.00209
Concentraţia aerului:
1 – yf = 1 – 0.00209 = 0.997
yf /1 – yf = 0.00209/1 – 0.00209= 477.46
yf /1 – yf · 28.9/17 = 477.46 · 28.9/17 = 811.68

Debitul lichidului la intrare:

Debitul apei:
L · 18 = 121.71*18=2190.78
L · 18/1000 = 2.19
Debitul amoniacului:
L*Xf=121.71*0.046=5.59
L*Xf*17=5.58*17=95.17
L*Xf/100=0.00559

Concentraţia lichidului la ieşire:

Concentraţia amoniacului:
Xf · 17/18 = 0.0466 · 17/18 = 0.0440
xf = Xf/1+Xf = 0.0466/1+0.0466 = 0.0445
Concentraţia apei:
1 – xf = 1-0.0445=0.955
xf /1 – xf = 0.0445/1 - 0.0445 = 21.471
xf /1 – xf · 18/17 = 21.471 · 18/17 = 22.734

16 | P a g e
 3.3 Bilanţul termic la absorbţie şi desorbţie

Bilanţul termic la absorbţie

Din punct de vedere al regimului termic, absorbţia poate decurge izoterm sau ne-
izoterm. Este de preferat să se realizeze izoterm, dar acest lucru complcă foarte mult con-
strucţia utilajului. În cazul unor efecte reduse se conduce procesul de absorbţie adiabat şi prin
ecuaţii de bilanţ termic, se verifică temperature maximă ce se poate atinge în timpul
procesului:
Ecuaţia general de bilanţ termic este următoarea:

QGi + QLi = QGf + QLf + QAb + Qp

QGi – fluxul termic introdus cu faza gazoasă iniţială [kJ/h];

QLi - fluxul termic introdus cu faza lichidă iniţială [kJ/h];
QGf – fluxul termic ieşit cu faza gazoasă finală [kJ/h];
QLf – fluxul termic ieşit cu faza lichidă finală [kJ/h];
QAb – fluxul termic al procesului de absorbţie [kJ/h];
Qp – fluxul termic pierdut în mediul înconjurător [kJ/h].

17 | P a g e
QGi = 𝐺̅ · (1+ 𝑌̅i ) · Cpgi · tgi
QGi = 𝐺̅ · 1 · 10
𝐺̅ i = G · 28,9
QGi = 3183.33 · 1 · 10 = 31833,33 kJ/h
QLi = 𝐿̅ · Cpl · tli
𝐿̅i = L · 18
QLi = 2190,78 · 4.19 · 10 = 91793,6 kJ/h
QAb = 𝑁 ̅ A · (-ΔHAb)
17
𝑁̅ A = 𝐿̅ · Xf · = 95,96
18
QAb = 95,96 · 2048 = 196526,08 kJ/h
QLf = 𝐿̅ · (1+ 𝑌̅f ) · Cpl · tf
QLf = 𝐿̅ · 4.19 · tf
QLf = 2190,78(1+0.044) · 4.19 · tf
QLf = 9583,26 · tf
QGf = 𝐺̅ · (1+ 𝑌̅f ) · Cpg·tf
QGf = 𝐺̅ · Cpg · tf
QGf = 3183,33 · 1 · tf
QGf = 3183,33 · tf
Qp = (3 ÷ 5 %) · QAb
Qp = 0.04 · QAb
Qp = 0.04 · 196526,08 = 7861,04 kJ/h

Din ecuaţia: QLi + QGi + QAb = QLf + QGf + Qp , tf = ?

91793,6+ 31833,33 + 196526,08 =3188,3tf+9583,26tf+7861,04

tf=24,462°C

Bilanţul termic la desorbţie

Desorbţia se realizează prin antrenarea NH3 cu un agent antrenant ( abur cu
presiunea de 1 atm), bilanţul termic furnizând informaţii cu privire la cantitatea de abur de
antrenare necesar.
Ecuaţia generală de bilanţ termic este următoarea:
OLi + OAbur = OLf + OGf + OAb +Op

OLi – căldura cu care intră faza lichidă în absorbţie [kJ/h];

OAbur – căldura procesului de desorbţie [kJ/h];
OLf – căldura cu care iese faza lichidă [kJ/h];
OGf – căldura cu care iese faza gazoasă [kJ/h];
OAb – căldura procesului de desorbţie [kJ/h];
Op - căldura pierdută în mediul înconjurător [kJ/h].

18 | P a g e
OLi = 𝐿̅ · (1+ 𝑋̅f ) · Cpl · tli
OLi = 𝐿̅ · 4.19 · 60
OLi = 2190,78 · 4.19 · 60
OLi = 550762,05 kJ/h

OAbur = OAA + OAC

OAbur = (MAA + MAC ) · iab
1 vol .............................1.5 vol NH3
𝑀𝐴𝐴 ̅𝐴
𝑁
........................................
𝜌𝑎𝑏𝑢𝑟 𝜌𝑁𝐻3
𝑁̅𝐴
MAA =
𝜌𝑁𝐻3 ·1.5
𝑀 17
ρNH3 = =
𝑉𝑚𝑜𝑙 22.4
ρNH3 = 0.7589
95.96 · 0.579
MAA= = 48.822 kg/h abur
0.7589 · 1.5

OLf = (𝐿̅ + MAC) · Cpl · tlf

OLf = (𝐿̅ + MAC) · 4.19 · 100
OLf = (2190.78 + MAC ) · 4.19 ·100
OGf = 𝑁̅𝐴 · CpNH3 · tgf + MAA · i Abur
OGf = 𝑁 ̅𝐴 · 1 · 100 + MAA · i Abur
OGf = 95.96 + 48.822 · 2677;
OGf = 140292.4 [kJ/h];
OAB = QAB
OAB = 196526.08 [kj/h];
OP = Qp
Op = 7861.04 [kJ/h];

19 | P a g e
Din ecuaţia de bilanţ rezultă:

550762.05 + 130696.43 + 2677 · MAC = 917936.62 + 419 · MAC + 140292.4 +

7861.04+196526.08
=> MAC · 2258 = 581157.66[kg/h]
MAC = 257.37 [kg/h]
MAbur = MAA + MAC
MAbur = 48.822 + 257.37 = 306.19 [kg/h]

3.4. Calculul diametrului coloanei de absorbţie

Diametrul coloanei de absorbţie cu umplutură se determină cu ecuaţia debitului:
𝜋 ·𝐷2
Mv = · vf ·3600
4
𝑀𝑣 ·4
D=√
𝜋 ·𝑣𝑓 ·3600
Mv – debitul de amestecare gazos prelucrat;
vf – viteză fictivă.
Viteza fictivă vf, poate atinge valori atât de mari încât datorită forţelor de frecare
prin peliculă, lichidul se acumulează în goluri şi gazul barbotează sub formă de bule până
când greutatea coloanei de lichid este atât de mare încât învinge rezistenţa, după care
procesul de acumulare a lichidului se reia.
În practică se preferă să se lucreze la viteza apropiată de înec:
vf = (0,7 ÷ 0,8) · vi
Viteza de înec se calculează cu ecuaţia lui Kaffarov:
𝑣𝑖· 𝑎·𝜌𝑔 ·ɳ0.16
2
𝑙 𝐿̅ 0.25 𝜌𝑔 0.125
lg( ) = 0.022 – 1.75 · (𝐺̅ ) · ( 𝜌 )
𝑔·𝜀3 𝜌𝑙 𝑙
a – suprafaţa specifică a umpluturii m2/m3;
ε – porozitatea stratului de umplutură m3/m3;
ρg – densitatea gazului (aerului) kg/m3;
ρl – densitatea lichidului (apa) kg/m3;
ηl - vâscozitatea dinamică a lichidului Cp;
a = 204 m2/m3;
g = 9,81 N/m2;
ε = 0,74 m3/m3;
tf = 24.98°C
𝑀𝑎𝑒𝑟 𝑇0
ρg = · ,[kg/m3]
22.4 𝑇0 + 𝑡𝑓
28.9 273
ρg = · = 1.183 kg/m3
22.4 273+ 𝑡𝑓

𝑣𝑖·2 𝑎·𝜌𝑔 ·ɳ0.16

𝑙 𝐿̅ 0.25 𝜌𝑔 0.125
lg( )= 0.022 – 1.75 · ( ) ·( )
𝑔·𝜀3 𝜌𝑙 𝐺̅ 𝜌𝑙

20 | P a g e
 𝑣𝑖2 · 1.183 2190.78 0.25 1.183 0.125
lg( ) = 0.022 – 1.75 · ( ) · ( )
9.81 · 0.74 3 ·1000 3183.33 1000
𝑣𝑖2 · 0.06 = 10-0.659
0.207
𝑣𝑖 = √
0.06
𝑣𝑖 = 1. 85 m/s
Vf = 0.75 · 1,85
Vf = 1.381m/s
𝑀𝑣 ·4
D=√
𝜋 ·𝑣𝑓 ·3600

2600 · 4
D=√
𝜋 · 1.381 · 3600
D = 0.816 m
DSTAS = 0.8 m

3.5. Calculul înălţimii coloanei de absorbţie

Înălţimea coloanei de absorbţie se calculează în 3 metode:

A. Calculul din suprafaţă de transfer de masă

B. Calculul din înălţimi de transfer (IUT) şi numărul unităţilor de transfer (NUT)
C. Calculul din înălţimea echivalentă a unei trepte teoretice (IETT) şi numărul de
trepte (n)
A. Calculul din suprafaţa de transfer de masă:

NA = Ky · A · ΔYmed = Kx · A · ΔXmed

NA – flux de NH3 care este transferat;

Ky – coeficientul global de transfer de masă;
A – suprafaţa de transfer de masă;
ΔYmed - forţa motoare a transferului de masă.

1
Ky= 1 𝑘𝐻
+
𝑘𝑦 𝑘𝑥
ky – coefiecientul individual raportat la faza gazoasă;
kx – coeficient individual raportat la faza lichidă;
kH – constanta lui Henry.

Shg = (0.1 ÷ 0.2) · 𝑅𝑒𝑔0.8 · 𝑆𝑐𝑔0.33

4 · 𝑞̅𝑔
Reg =
𝑎 · ɳ𝑔
𝑞̅𝑔 - debitul masic specific de gaz;
ηg – densitatea aerului;

21 | P a g e
 4 · 𝐺̅
𝑞̅𝑔 = 2
𝜋 · 𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆
𝐺̅
𝐺̅ ’= ⇒ 𝐺̅ ’ = 0.884 kg/s
3600
4 · 0.884
𝑞̅𝑔 = ⟹ 𝑞̅𝑔 = 1.765
𝜋 · 0.82
4 · 1.765
Reg = ⇒ Reg = 1961.11
204 · 0.018 ·10−3
ηg = 0.018 · 10-3 Pa·s
𝜂𝑔
Scg =
𝜌𝑔 · 𝐷𝑔

Dg = 2.28 · 10-5 m3/s

Dg - coeficientul de difuzie al amoniacului în faza de gaz
0.018 ·10−3
Scg = ⇒ Scg = 0.692
1.183 · 2.28 · 10−5
Shg = 0.15 · 1961.110,8 · 0.6920,33 = 0.15 · 430.52 · 0.88
Shg = 57.189
𝑘𝑔 · 𝑑 𝑆ℎ𝑔 · 𝐷𝑔
Shg = ⇒ kg =
𝐷𝑔 𝑑
4· 𝜀
d=
𝑎
4 ·0.74
d= ⟹ d = 0.014 m
204
57.189 · 2.28 · 10−5
kg = ⇒ kg = 0.093
0.0145
𝑃
ky = kg ·
𝑅𝑇
P – presiunea atmosferică Pa;
R – constanta generală a gazelor;
T – temperatura de absorbţie, L.
P = 1.01325 · 105 Pa
R = 8310
T = 273 + tf = 297.46 K
1.01325 · 105
ky = 0.093 ·
8310 · 297.46
ky = 0.0038
Shl = 0,013 · 𝑅𝑒𝑙0,5· 𝑆𝑐𝑙0,5
4 · 𝑞̅𝑙
Rel =
𝑎 · ɳ𝑙
ηl – vâscozitatea apei.
4 · 𝐿̅
𝑞̅𝑙 = 2
𝜋 · 𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆
̅
̅ = 𝐿 ⇒ 𝐿′
𝐿′ ̅ = 0.730 kg/s
3600

22 | P a g e
 4 · 0.730
𝑞̅𝑙 = ⟹ 𝑞̅𝑙 = 1.21
𝜋 · 0.82
4 · 1.21
Rel = ⇒ Rel = 23.725
204 · 10−3
𝜂𝑔
Scl =
𝜌𝑙 · 𝐷 𝑙
Dl = 1.76 · 10-9 m3/s
10−3
Scl = ⇒ Scl = 568.18
1000 · 1,76 · 10−9
Shl = 0.013· 23.1560,5· 568.180.5 ⇒Shl = 1.491
𝑘𝑙 · 𝑙 𝑆ℎ𝑙 · 𝐷𝑙
Shl = ⇒ kl =
𝐷𝑙 𝑙
4·𝜀
l=
𝑎
4 · 0.74
l= ⟹ d = 0.014 m
204
1.76 · 1.50 · 10−9
kl = ⇒ kl = 1.885· 10-7
0.014
𝜌
kx = kl ·
𝑀
1000
kx = 1.885 · 10-7 ·
18
kx = 1.047 · 10-5
𝑌𝑖
kH = ∗
𝑋𝑓
0.053
kH = ⇒ kH = 0.75
0,070

1
Ky= 1 0.75
+
3.8 ·10−3 1.047 · 10−5
1
Ky = ⇒ Ky = 1.32· 10-5
263.15+75000

Determinarea forţei motrice medii

𝑌𝑖 − 𝑌𝑓
ΔYmed = 𝑌 𝑑𝑌
∫𝑌 𝑖 𝑌−𝑌∗
𝑓

y 0.0021 0.00269 0.0122 0.0178 0.0238 0.0291 0.0349 0.0407 0.0468 0.053
y* 0 0.0022 0.00259 0.00298 0.0136 0.0178 0.0214 0.0254 0.0298 0.0340
y–y* 0.0021 0.00049 0.00961 0.01462 0.01 0.0113 0.0135 0.0153 0.017 0.019
1/y-y* 476.19 2040.8 104.05 68.39 100 88.49 74.07 65.35 58.82 52.63

𝑌𝑖 𝑑𝑌
∫𝑌 𝑌−𝑌 ∗
𝑓

23 | P a g e
 (204.08+476.19)·0.006
A1= =7.55
2
104.05+204.08)·0.006
A2= =6.43
2
(68.39+104.05)·0.006
A3= =0.51
2
(100+68.39)·0.006
A4= =0.5
2
(88.49+100)·0.006
A5= =0.56
2
(74.07+88.49)·0.006
A6= =0.48
2
(65.35+74.07)·0.006
A7= =0.41
2
(58.82+65.35)·0.006
A8= =0.37
2
(52.63+58.82)·0.006
A9= =0.33
2
At=17.144 m²

𝑌−𝑌 ∗ 0.053 − 0.0021

ΔYmed = 𝑌 𝑑𝑌 = = 2.96·10¯³
∫𝑌 𝑖 𝑌−𝑌∗ 17.144
𝑓
NA = 5.68 kmol/h
𝑁𝐴
NA = Ky · A · ΔYmed ⟹ A =
𝐾𝑦 ·𝛥𝑌𝑚𝑒𝑑
0.0015
A= = 136.36 m²
0.000011
2
𝜋 · 𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆
A= · 𝐻𝑢𝐴 ·a ·𝜑
4
𝜑 = coeficientul de umezire a suprafeţei umpluturii;
𝜑 = 0,96
𝐻𝑢𝐴 = înălţimea umpluturii prin varianta A
4·𝐴
𝐻𝑢𝐴 = 2
𝜋 ·𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆 · 𝑎· 𝜑
4 · 136.36
𝐻𝑢𝐴 = = 1.47 m
3.14 · 0.64 · 204 · 0.96

24 | P a g e
 B. Calculul din înălţimea unităţii de transfer (IUT) şi
numărul unităţilor de transfer (NUT)

𝐻𝑢𝐵 - înălţimea umpluturii prin varianta B.

𝐻𝑢𝐵 - (NUT)G · (IUT)G
𝑌−𝑌 ∗
(NUT)G = 𝑌 𝑑𝑌 = 17.14
∫𝑌 𝑖 𝑌−𝑌∗
𝑓
̅̅̅
4 · 𝐺′ 4 · 0.030 0.122
(IUT)G = 2 = = = 0.087
𝐾𝑔 · 𝜋 · 𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆 ·𝑎·𝜑 0.0038· 3.14 · 0.64 · 204 · 0.9 1.4

Kg ·a= 0.076 · qg0.57 · ql0.41

15.65
Kg = =>Kg=0.076 kmol·m²/h
𝑎
4·𝐺 4 · 110.15
qg = 2 = = 220.3kmol·m²/h
𝜋 · 𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆 3.14 · 0.64
4·𝐿 4 ·121.71
ql = 2 = = 243.42kmol·m²/h
𝜋 · 𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆 3.14 · 0.64

Kg·a=0.076·220.30.57 ·243.42 0.41

Kg·a=0.076·21.65·9.51=>Kg·a=15.65

𝐻𝑢𝐵 = (NUT)y·(IUT)y=1.49 m

C. Calculul din înălţimea echivalentă a unei trepte teoretice (IETT)

şi numărul de trepte (n)

𝐻𝑢𝐶 - înălţimea umpluturii prin varianta C.

𝐻𝑢𝐶 - n · (IETT)G
n – numărul de unităţi de transfer determinat prin metoda grafică;
𝑎 204
n = 9-1 =8+ =>n=9.49 =>n ~9 trepte
𝐴 136.36
ne – numărul de puncte de pe curba de echilibru;
(IETT)G – înălţimea la echilibru a unui taler teoretic;
1
(IETT)G = 200 · (ε/a)1.2 · 0.4
𝑣𝑓
(IETT)G = 200 · 0.00117 · 0.879 => (IETT)G = 0.20 m
𝐻𝑢𝐶 = 9.49 · 0.20 => 𝐻𝑢𝐶 = 1.89 m

Hu = max(𝐻𝑢𝐴 , 𝐻𝑢𝐵 , 𝐻𝑢𝐶 )

Hu = 1.89 m

25 | P a g e
 3.6. Calcularea înălţimii coloanei de absorbţie

H = h1 + h2 + Hu
h1 – înălţimea părţii inferioare, dacă:
Hu > 1m => h1 = 1 ÷ 2 m
Hu < 1m => h1 = 0.5 ÷ 1 m
h2 – înălţimea părţii superioare, dacă:
Hu > 1m => h2 = 0.5 ÷ 1.5 m
Hu < 1m => h2 = 0.5 ÷ 1 m

Hu = 1.89 m
h1 = 1.5 m
h2 = 1 m

H = Hu + h1 + h2 = 1.89 + 1 + 1.5 => H = 4.39m~4m;Hstas=4m

3.7. Dimensionarea izolaţiei coloanei de absorbţie

Qiz < Op = Qp
Qiz = kiz · Aiz · ΔTmediz
2
2 · 𝜋 ·𝐷𝑖𝑧
Aiz = π · Diz · H +
4
Diz = DSTAS + 2 · 𝛿𝑖𝑧
𝛿𝑖𝑧 - grosimea stratului de izolaţie;
Diz = 0.8 + 2 · 0.05 = 0.9
3.14 · 0.92
Aiz = 3.14 · 0.9 · 4 + 2 · = 12.57
4

26 | P a g e
 1 1
Kiz = 1 𝛿 𝛿 1
=𝛿 1
+ 𝑜𝑡𝑒𝑙 + 𝑖𝑧 + 𝑖𝑧 +
𝛼1 𝛿𝑜𝑡𝑒𝑙 𝜆𝑖𝑧 𝛼2 𝜆𝑖𝑧 𝛼2

α1 – coeficientul individual de transfer de căldură în interiorul coloanei;

α2 – coeficientul individual de transfer de căldură în exteriorul coloanei;
α2 = 9.74 + 0.07·(tp-tmed)
Δt – diferenţa temperaturii peretelui şi temperatura mediului;
λ2 – conductivitatea termică a materialului izolator;
Δt = tp – tmed
𝜆𝑖𝑧
q= · (tint – tp) = [9.74 + 0.04 · (tp - tmed)] · (tp – tmed)
𝛿𝑖𝑧
0.04
· (100 –tp) = [9.74 + 0.04 · (tp -10)] · (tp – 10)
0.03
1.33(100- tp)= (9.74 + 0.04 tp -0.4) (tp – 10)
133-1.33 tp =9.74 tp +0.04 tp ²-0.4 tp - 97.4-0.4 tp +4
133.3+97.4-1.33 tp +9.74 tp +0.04 tp ²-0.4 tp
226.4=10.67 tp +0.04 tp ²
0.04 tp ² +10.27 tp -226.4=0

Δ = b2- 4ac
Δ = 150.38
−10.67−12.25
X1= =-277.5
0.08
−10.67+12.25
X2= =19.75
0.08
tp =19.75

Δt=19.75-10=9.75 ͦ C
α2= 9.74+0.07·9.75 => α2= 10.42
1 1
Kiz =0.05 1 = => Kiz =0.75
+ 1.34
0.04 10.42

Qiz = 0.75 · 12.50· 9.75

Qiz = 91.91

3.8. Dimensionarea racordurilor

Racorduri – toate elementele de legătura existente în instalaţie.

Ecuaţia de dimensionare a racordurilor se numeşte ecuaţia debitului:
𝜋 ·𝑑𝑖2
Mm = · ρ · v · 3600 , kg/h
4
Mm – debitul masic ce trece prin acea conductă;

27 | P a g e
Ρ – densitatea fluidului/gazului ce trece prin acea conductă;
v – viteza medie a fluidului prin conductă;
ρgaz= 1.29 kg/m3
4 · 𝑀𝑚
di = √
𝜋 · 𝜌 · 𝑣 · 3600

3.8.1. Dimensionarea racordurilor la absorbţie:

a) Intrare faza lichidă

ρ = 1000 kg/m3
v - viteza apei;
v = 0,5 ÷ 2 m/s
4 · 2190.78
di = √
3.14 · 1000 · 1.5 · 3600
di = 0.022 m ⟹ 22 mm
dSTAS = 22x4 mm
b) Ieşire fază lichidă
ρ = 1000 kg/m3
v - viteza apei;
v = 0.5 ÷ 2 m/s

4 · 2190.78
di = √
3.14 · 1000 · 0.8 · 3600
di = 0.03 m ⟹ 30 mm
dSTAS = 30x4 mm
c) Intrare fază gazoasă
ρ = 1.29 kg/m3
v - viteza apei;
v = 5 ÷ 25 m/s
4 · 1982.7
di = √
3.14 · 1.29 · 15 · 3600
di = 0.19 m ⟹ 190 mm
dSTAS = 250 x 12 mm

d) Ieşire fază gazoasă

ρ = 1,29 kg/m3
v - viteza apei;
v = 5 ÷ 25 m/s
4 · 1982.7
di = √
3.14 · 1.29 · 10 · 3600
di = 0.23 m ⟹ 230 mm
dSTAS = 320 x 12 mm

28 | P a g e
 3.8.2. Dimensionarea racordurilor la desorbţie:

a) Intrare fază lichidă

4 · 2190.78
di = √
3.14 · 1000 · 1.5 · 3600
di = 0.022 m ⟹ 22 mm
dSTAS = 22x4 mm
b) Ieşire fază lichidă
4 · 2190.78 · (1+0.046)
di = √
3.14 · 1000 · 0.8 · 3600
di = 0.031 m ⟹ 31 mm
dSTAS = 32x4mm
c) Intrare fază gazoasă
4 · 𝑀𝐴𝐶
di = √
3.14 · 0.597 · 40 · 3600
di = 0.062 m ⟹ 62 mm
dSTAS = 250 x 12 mm
d) Ieşire fază gazoasă
4 · 𝑁𝐴 ∙𝑀𝐴𝐴
di = √
3.14 · 0.597 · 3 · 3600
di = 0.231m ⟹ 231 mm
dSTAS =270 x12mm

3.9. Dimensionarea pompei centrifuge

Pompele sunt utilaje care transformă energia mecanică preluată de la sursa de

antrenare în energie hidraulică.
După criteriul constructiv avem:
 Pompe cu piston;
 Pompe rotative;
 Pompe centrifuge;
 Pompe fără element mobil.
Se alege o pompă centrifugă utilizată pentru transportul soluţiei amoniacale de la
rezervor până la coloana de absorbţie.
Pompele centrifuge au un debit constant şi reglabil cu ajutorul unui robinet plasat
pe conducta de refulare, ocupă spaţii mici, sunt ieftine şi pot fi cuplate direct la motorul de
acţiune.

29 | P a g e
 Se calculează puterea pompei centrifuge folosită la transportul absorbantului:
𝑀𝑉 𝛥𝑃𝑇
P= ,kW
103 ɳ𝑇
ηT = 0.5
𝐿̅
MV =
3600 · 𝜌𝑙
ρl = 1000
𝐿̅ = 2190.78 kg/h
2190.78
MV = = 0.00060 m3/s
1000 ∙ 3600
ΔPT = ΔPst + ΔPd + ΔPg + ΔPf + ΔPrl
ΔPst = P2-P1
ΔPst = 0 Pa
𝑣𝑙2 1.582
ΔPd = ρ · = 1000 · = 1246.2 Pa
2 2
4 · 𝑀𝑣 0.00060
vl = 2 = = 1.58
𝜋 · 𝑑𝑐𝑜𝑛𝑑 0.00151
ΔPg = ρl · g ·Hg = 1000 · 9,81 · 3.728
ΔPg = 36571.68 Pa
Hg = înălţimea geometrică între nivelul minim din rezervor şi intrarea lichidului în coloana de
absorbţie.
Hg = 2 · Hcol
Hg = 2·1.89=3.78 m
𝐿
ΔPf = λ · ΔPd
𝑑𝑐𝑜𝑛𝑑
7.56
ΔPf =0,03 · · 1246.2= 12847.18 Pa
0,022
λ =0,03
L = 4 · Hcol = 7.56 m
Prl= ∑ 𝜉·(ΔPd) = 25,5 · 1246.2
ΔPrl = 31776.1 Pa
∑ 𝜉 = 𝜉𝑖 + 𝜉𝑒 𝑛 · 𝜉𝑐𝑜𝑡 + 𝑚 · 𝜉𝑟𝑜𝑏
∑ 𝜉 =1 + 0,5 + 4· 2 + 2 · 8 = 25,5
ΔPT = 0 + 1246.2 + 36571.68 +12847.18 + 31776.1
ΔPT = 48441.16 Pa
6 ∙10−4 ∙ 82440.96
P=
1000 ∙ 0.5
P = 0.098 kW
Pl = β · P
Pl = 1.5 · 0.098
Pl = 0.148 Pa
𝛥𝑃𝑇 82440.96
Hm = ⟹ Hm =
𝜌𝑖 ·𝑔 1000 ∙ 9.81
Hm = 8.23 m

30 | P a g e
 3.10. Dimensionarea ventilatorului

Ventilatoarele sunt maşini care transportă gazele prin ridicarea presiunilor cu

ajutorul unui robot cu palete. În acest caz se foloseşte un ventilator de joasă presiune.
Puterea ventilatorului:
𝑀𝑣𝑣 ·𝛥𝑃𝑇
Pv =
103 ·ɳ𝑇
0.681 · 1203.749
Pv =
103 · 0.6
Pv = 1.366 kW
𝐺̅
Mvv = ,m3/s
3600 · 𝜌𝑔
1982.7
Mvv =
3600 · 1.29
Mvv = 0.427 m3/s
Mvv – debitul ventilatorului;
ΔPT = ΔPst + ΔPd + ΔPcol + ΔPf + ΔPrl
ΔPT= 0 + 42.66+ 753.87 + 14.82 + 1087.63
ΔPT = 1898.38 Pa
ΔPst = P2 - P1 = Patm – Patm
ΔPst = 0Pa
𝑣𝑔2
ΔPd = ρg ·
2
2
8.13
ΔPd = 1.29 · 2
ΔPd = 42.66 Pa
4 · 𝑀𝑣𝑣
vg = 2
𝜋 · 𝑑𝑐𝑜𝑛𝑑𝑔
4 · 0.427
vg =
3.14 · 0.0672
vg = 8.13 m
𝐿
ΔPf = λ · · ΔPd
𝑑𝑐𝑜𝑛𝑑𝑔
3
ΔPf = 0.03 · · 42.66
0.259
ΔPf = 14.82 Pa
λ = 0.03
L = 2 ÷ 4m = 3m
ΔPrl = ∑ 𝜉 · (ΔPd) = 25.5 · 42.66
ΔPrl = 1087.63 Pa
∑ 𝜉 =25.5

31 | P a g e
ΔPcol = K · ΔPuscat
ΔPcol = 1.072 · 703.24
ΔPcol = 753.87 Pa
𝐻𝑢 ·𝑎 𝑣𝑓2
ΔPuscat = λ · ·ρg ·
4·𝜀3 2
vf = m/s
a= 204
ε = 0.74
ρg = 1.29
133
λ= + 2.34
𝑅𝑒𝑔
λ = 2.45
Reg = 1218.04
4 · 𝐺̅
𝑞̅𝑔 =
𝜋 · 𝐷𝑐2 · 3600
𝑞̅𝑔 = 1.09
1.86 ∙ 204 2
ΔPuscat = 2.45 · · 1.29 · 1.381
2
4 ∙ 0.743
ΔPuscat = 703.24 Pa
𝑎
K = [1 − 1,65 ∙ 10−10 ∙ 𝜀 − 𝐴]-3
𝑎
K = [1 − 1.65 ∙ 10−10 ∙ 𝜀 − 0.023]-3
K = 1.072
3 𝑞̅𝑙 2 𝑎 𝑏
A = √( ) ∙ ∙ ( 𝑙)
𝜌𝑙 𝜀 2∙𝑔
1.748
bl = 0.3
𝑅𝑒𝑙
1.748
bl =
25.630.3
bl = 0.66
4 · 𝑞̅𝑙
Rel=
𝑎· ɳ 𝑙
Rel = 25.63
4·𝐿̅
𝑞̅𝑙 = 2
𝜋·𝐷𝑆𝑇𝐴𝑆 ·3600
𝑞̅𝑙 = 1.21
3 1.21 2 204 0.66
A = √( ) ∙ ∙ ( )
1000 0,74 2 ∙ 9.81
A = 0,023 m3
P l = β · Pv
0.427·1898.38
Pv = => Pv =2.205 kW
10³·0.4
Pl = 1.5 · 2.25 =3.03 Pa

32 | P a g e
 3.11. Dimensionarea rezervoarelor

Se alege ca tip de rezervor un cilindru cu capac cilindric dispus orizontal pe suport

de beton.
𝑉𝑙
Vrez =
𝜑
Vl – volumul de lichid;
𝜑 - coeficientul de umplere al rezervorului;
𝜑= 0,7 ÷ 0,85
15.33
Vrez = m³
0.78
Vrez = 19.65
𝐿̅ 2190.78
Vl = ⋅ 𝑡𝑠 = ⋅7
𝜌𝑙 1000
Vl = 15.33m3
ts= timpul de staţionare al lichidului în rezervor.
ts = 4 ÷ 8 h
2
𝜋 · 𝐷𝑅
Vrez = ⋅ 𝐿𝑅
4
𝐿𝑅
= 2 ⟹ LR = 2 · DR
𝐷𝑅
2∙𝑉𝑟𝑒𝑧
= 𝐷𝑅3
𝜋
3
𝜋 ∙ 𝐷𝑅
Vrez =
2
3 2 ∙ 𝑉𝑟𝑒𝑧
DR = √
𝜋

3 2 ∙ 19.65
DR = √
3.14
DR = 2.32 ≈ 2.3 m
DR = 2300 mm
DR,STAS = 2.3 m
LR = 2 · 2.3 = 4.6 m
LR = 4600 mm

33 | P a g e
 CAP.IV Consumul de materii prime, auxiliare şi utilităţi

Materia primă reprezintă un ansamblu de material destinat prelucrării într-o

instalaţie industrială în vederea obţinerii unui produs.
Industria chimică utilizează materii prime de diferite provenienţe,aceastea putând
fi :
 Materii prime naturale;
 Materii prime fabricate industrial;
 Produse secundare ale industriei chimice.

Utilităţi :
Apa, aburul, gazele inerte şi energia electrică folosite în industria chimică sunt
uzual înglobate în denumirea de utilităţi.

Apa :
În funcţie de utilitatea pe care o are , apa se împarte în mai multe categorii:
 apă tehnologică,
 apă de răcire,
 apă potabilă,
 apă de incendiu,
 apă de încălzire

Apa de răcire poate proveni din fântâni de adâncime , temperatura ei mentinându-

se între 10-150C în tot timpul anului sau apa de la turnurile de răcire când se reciclează având
temperatura în timpul verii de 25-300C.
Pentru evitarea formării crustei , temperatura apei de ieşire din aparate nu trebuie
să depăşească 500C.
Răcirile de apă industrială se pot realiza până la 35-400C.
Apa ca agent de răcire poate fi:
 apă caldă cu T ≤ 900C
 apă fierbinte, sub presiune până la temperatura de 130-1500C
Apa este un agent termic cu capacitatea calorică mare, uşor de procurat.
Pentru încălzire se preferă apa dedurizată în scopul evitării depunerilor de piatră.

Aburul
Este cel mai utilizat agent termic şi poate fi:
 abur umed
 abur suprasaturat
 abur supraîncălzit
Aburul umed conţine picături de apă şi rezultă din turnurile de contrapresiune. Este
cunoscut sub denumirea de abur mort.
Aburul suprasaturat este frecvent folosit ca agent de încălzire având căldura
latentă de condensare mare şi coeficienţi individuali de transfer de masă.
Temperatura aburului suprasaturat poate fi reglată uşor cu modificarea presiunii.
34 | P a g e
 Aburul supraîncălzit cedează în prima fază, căldura sensibilă de răcire până la
atingerea temperaturii de saturaţie când coeficientul individual de transfer de căldura este
mic.

Energia electrică
Reprezintă una din formele de energie cele mai folosite în industria chimică datorită
transportului cu uşurinţă de distilare mare şi randamentului mare cu care poate fi transferat în
energie mecanică, termică sau luminoasă.

CAP.V Norme de protecţia muncii, măsuri P.S.I. şi protecţia

mediului

În industria chimică problema securităţii muncii este deosebit de importantă

deoarece pe lângă factorii de periculozitate comuni cu ale ramuri industriale (elemente
periculoase ale utilajelor, acţiunea curentului electric, degajări importante de căldură,
zgomote şi trepidaţii) intervin şi numeroşi factori specifici industriei chimice cum ar fi:
 Degajări de substante toxice
 Prezenţa frecventă a unor substanţe inflamabile
 Posibilitatea exploziilor cauzate de amestecări explozibile
 Operaţii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice
Protecţia muncii are următoarele aspecte:
a) protecţia judiciară a muncii reprezentată de legislaţia referitoare la protecţia
muncii
b) protecţia sanitară a muncii cuprinde măsuri pentru crearea unor condiţii
fiziologice normale de muncă şi suprimare a muncii
c) protecţia tehnică a muncii care constă în mărimi şi măsuri tehnice şi
organizatorice pentru uşurarea muncii şi prevenirea accidentelor de muncă.
Măsurile tehnice a securităţii muncii se pot clasifica în măsuri generale care se
referă la alegerea aplasamentului intreprinderii la planul general al acesteia şi la protecţia
muncii, în clădirile principale, care se referă la folosirea echipamentului şi a materialelor de
protecţie industriale.

Norme de igienă a muncii

Se referă la principalii factori profesionali din mediul de producţie. Aceste norme

stabilesc valorile limită ale acestor factori, valori care trebuie respectate deoarece previn
îmbolnăvirile şi asigură condiţiile normale de muncă. În aceste norme sunt tratate probleme
referitoare la efortul fizic , microclimatul încăperilor de lucru în mg/m3 la circa 400 de
substanţe, de asemea norme referitoare la iluminat, nivel de zgomot şi vibraţii.

Măsuri P.S.I
Incendiile şi exploziile se produc numai atunci cand sunt prezente în cantităţi
suficiente, trei elemente: substanţă combustibilă, oxigen şi căldură.

35 | P a g e
 Cauzele accidentelor se datorează pe de altă parte aprinderii şi autoaprinderii şi pe
de altă parte, nerespectării parametrilor procesului tehnologic şi a lipsei de atenţie.
Exploziile produse de gaze, combustibilii, vapori sau paraf ină în amestec cu aerul
sau O2 , au loc numai la anumite concentraţii, care variază la temperatura şi presiunea
amestecului.
În ziua de 1 septembrie 2010 o conductă care transporta NH3 s-a fisurat provocând
scurgeri de NH3 în atmosferă.
Muncitorii care încercau să remedieze aceasta defecţiune au suferit intoxicaţii
grave cu amoniac. Li s-a acordat primul ajutor medical şi au fost transportaţi de urgenţă la
spital unde au primit îngrijiri medicale.
Pentru a preîntâmpina aceste accidente se vor lua măsurile :
 la intervale stabilite de timp se vor face revizii generale asupra instalaţiilor şi a
coloanelor de absorbţie şi desorbţie
 se vor verifica conductele care transportă NH3, iar cele care prezintă semne de
coroziune vor fi înlocuite
 se vor controla permanent parametrii de lucru ai procedeului tehnlogic pentru a evita
aprinderea şi autoaprinderea
 se vor evita sau reduce substanţele combustibile a surselor de căldura , a oxigenului
Materialele folosite pentru stingerea incendiilor: apa, aburul, soluţiile apoase de săruri,
tetraclorura de carbon, spume şi prafuri stingătoare.

Protecţia mediului în cazul scăpărilor de amoniac:

Diminuarea emisiei de amoniac se realizează prin stropirea cu apă, prin crearea
unei perdele de apă pulverizată în zona de răspândire a amoniacului.
Pentru a diminua evaporarea se acoperă amoniacul răspândit pe teren cu nisip,
pământ, etc. sau cu granule de material plastic absorbante; in acest fel o parte din amoniac
este absorbit şi se îngreuneaza evaporarea.
Neutralizarea soluţiei create ca urmare a executării operaţiilor de diminuare a
emisiei şi de împiedicare a răspândirii norului toxic sau ca urmare a răspândirii apei
amoniacale dintr-o instalaţie avariată se realizează răspândind pe suparfaţa contaminată sau
în sistemul de canalizare, în rigole etc. cantităţi corespunzătoare cu soluţie de acid (de
preferat acid acetic) în concentraţii adecvate evenimentului; în acţiunea de neutralizare este
necesar ca operaţiile de diminuare a emisiei şi de împiedicare a norului toxic sa se execute
simultan.

36 | P a g e
 Bibliografie

1 – R. Z. Tudose – “Fenomene de transfer şi utilaje în industria chimică”.

2 – K.F.Pavlov – “Procese şi aparate în tehnologia chimică” Ed. Tehnică Bucureşti
3 – R.Z.Tudose – “Procese, utilaje, operaţii în industria chimică”Ed. Tehnică. 1987

37 | P a g e