UNIVERSITATEA TEHNICA „GHEORGHE ASACHI” IASI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMICA SI PROTECTIA MEDIULUI

Instalatia de concentrare prin evaporare cu efecte

multiple in echicurent a unei solutii apoase de azotat de
amoniu

Coordonator: Student: Paval Iustina- Mihaela

Asist. Ing. Lisa Catalin An III Grupa 2304 A

2021- 2022
 Cuprins

Cap. I. Tema de proiectare

I.1 Prezentarea temei
I.2. Schita instalatiei
I.3. Functionarea unui evaporator

Cap. II. Procese tehnologice de fabricatie. Descrierea procesului

adoptat
II.1. Consideratii teoretice

Cap. III. Dimensionarea tehnologica a utilajelor

III.1. Bilantul de materiale
III.2. Calculul presiunilor pe cele trei evaporatoare
III.3. Distributia temperaturilor pe corpurile de evaporare
III.4. Bilantul termic
III.5. Calculul coeficientilor globali de transfer de caldura
III.6. Optimizarea suprafetelor de schimb de caldura
III.7. Determinarea diametrului evaporatoarelor
III.8.Calculul inaltimei evaporatoarelor
III.9. Calculul izolatiei
III.10. Dimensionarea racordurilor
III.11. Dimensionarea preincalzitorului
III.12. Dimensionarea condensatorul barometric
III.13. Dimensionarea pompei centrifuge
III.14. Dimensionarea rezervoarelor

Cap. IV. Consumul de materii prime auxiliare si utilitati

Cap. V. Aparate de masura, control si automatizare
Cap. VI. Norme de protectie a muncii si masuri P.S.I.
Cap. VII. Amplasarea, montajul si exploatarea instalatiei
Bibliografie
 Cap I. Tema de proiectare

I.1. Prezentarea temei

Sa se intocmeasca proiectul tehnologic pentru o instalatie de concentrare prin
evaporare cu efect multiplu in echicurent a unei solutii apoase de azotat de
amoniu. Instalatia va prelucra un debit initial 3900 kg/h de solutie diluata avand
concentratia initiala C0 = 10% masa in vederea obtinerii unei solutii concentrate
de concentratie C3 = 37% masa destinata consumului intern al unitatii.
Principalele caracteristici de calitate ale produsului sunt:
● Impuritati max. 0,2%
● Substante volatile max 0,5%
● Instalatia va fi amplasata in cadrul unei platforme industriale existente avand
asigurate toate utilitatile
● Abur tehnologic cu presiunea de 8 ata
● Apa industriala cu temperatura de 10C
● Vid de 650 mmHg
● Apa potabila
● Aer instrumental

Instalatia poate fi automatizata si va functiona in regim continuu minim

300zile/an
I.2. Schita instalatiei
I.3. Functionarea unui evaporator

Conform schitei din fig. I.1, solutia diluata este transportata din rezervorul de
solutie (1), cu ajutorul pompei centrifuge (2), in preincalzitorul (3), unde se
incalzeste de la temperatura de 10-200C la temperatura de 1000C, temperatura
corespunzatoare intrarii in evaporatorul (4). Vaporii care se formeaza in primul
evaporator sunt impartiti in doua parti, astfel: 100kg/h constituie extraabur si se
foloseste in alte scopuri iar restul se foloseste ca agent termic pentru cel de-al
doilea evaporator.
Solutia ce paraseste primul evaporator pe la partea inferioara este introdusa la
o noua concentrare in al doilea evaporator (5). Aburul secundar ce rezulta in
partea superioara a evaporatorului se foloseste integral ca agent termic pentru
incalzirea celui de-al treilea evaporator (6) si apoi este extrasa cu ajutorul pompei
centrifuge (7) si depozitata temporar in rezervorul (8). Aburul secundar ce rezulta
din evaporator (6) este condensat in condensatorul barometric (9), prin stropire
cu apa rece. Lichidul rezultat este captat in bazinul de 8 ata. Vidul in condensator
este de 650mmHg.
 Prin evaporare sau vaporizare se intelege operatia prin care un lichid este
transformat in vapori. De obicei, vaporizarea se face cu aport de caldura din
exterior; o vaporizare partiala se poate face si prin micsorarea presiunii. Cand
vaporizarea are loc la temperatura de fierbere, operatia se numeste fierbere. In
sens restrans, termenul de vaporizare se foloseste atunci cand transformarea
lichidului in vapori se face la o temperatura inferioara punctului de fierbere.
Teoroia cinetica explica vaporizarea in modul urmator. Prin incalzire, moleculele
lichidului isi maresc energia; moleculele cu energie mare pot invinge fortele de
atractie ale moleculelor vecine de lichid si trec in faza gazoasa; cu cresterea
temperaturii creste si numarul moleculelor cu energii capabile sa invinga fortele
de coeziune. Pe de alta parte, in faza gazoasa, moleculele cu energii mai mici trec
in faza lichida condensandu-se. Sistemul lichid-vapori atinge o stare de echilibru
statistic, macroscopic, caracterizata printr-o concentratie a vaporilor – sau o
presiune partiala – a carei valoare depinde de natura substantei si de
temperatura. Cand aceasta presiune partiala devine egala cu presiunea(totala) in
care se gaseste lichidul, se produce fierberea. Daca vaporii nu sunt evacuati,
presiunea si temperatura sistemului cresc; daca vaporii sunt evacuati, pentru
lichidele unare se stabileste o presiune – si temperatura corespunzatoare –
rezultata din debitul de formare a vaporilor (in functie de afluxul de caldura) si de
debitul evacuarii lor.
Evaporarea este operatia de concentrare a unor solutii care contin substante
nevolatile dizolvate in solventi volatili, prin vaporizarea unei parti din solvent din
solutia adusa la fierbere. Uneori evaporarea realizeaza indepartarea completa a
solventului in vederea obtinerii componentelor nevolatile in stare solida, sau de
topitura. Un astfel de exemplu este obtinerea hidroxidului de sodiu sub forma de
topitura, prin concentrarea solutiilor obtinute prin electroliza. Caracteristic in
evaporare este faptul ca vaporii rezultati la fierberea solutiei sunt formatii numai
din solventul (solventii) volatil.
Intensitatea evaporarii se caracterizeaza printr-o marime denumita capacitatea
de evaporare m, care reprezinta cantitatea de dizolvant, W, evaporata in unitatea
de timp, raportata la unitatea de suprafata de incalzire al evaporatorului
Valoarea capacitatii de evaporare depinde de o serie de factori dintre care mai
importanti sunt:
a. Concentratia solutiei. Cu cat concentratia este mai mare, vascozitatea ei este
mai ridicata si transferul de caldura se face mai greu, ceea ce determina scaderea
capacitatii de evaporare;
b. Viteza de circulatie a solutiei, influenteaza semnificativ intensitatea
transferului de caldura si implicit valoarea capacitatii de evaporare;
c. Potentialul termic. Cu cat potentialul este mai mare cu atat capacitatea de
evaporare este mai mare. Potentialul termic poate fi marit fie prin cresterea
temperaturii agentului termic fie prin scaderea presiunii in spatiul de vaporizare,
ceea ce determina scaderea temperaturii de fierbere a solutiei;
d. Depunerile de cruste pe suprafata de incalzire a evaporatorului influenteaza
negativ transferul de caldura si, implicit, valoarea capacitatii de evaporare ;
e. Presiunea din spatiul de fierbere a solutiei determina temperatura de fierbere
si, implicit, vascozitatea solutiei care la randul ei influenteaza transferul de
caldura;
f. Raportul dintre suprafata de transfer de caldura si volumul solutiei din
evaporator. Cu cresterea acestui raport creste si capacitatea de evaporare;
g. Spumarea solutiei, este un fenomen ce trebuie diminuat sau chiar evitat,
deoarece spuma poate fi antrenata de vapori in afara evaporatorului, ceea ce
determina pierderea unei parti din solutie.

Metode de evaporare

In majoritatea cazurilor solutia concentrata obtinuta prin evaporarea partiala

a solventului formeaza produsul principal iar vaporii solventului formeaza
produsul secundar. Daca solventul solutiei este apa (situatie frecvent intalnita),
aburul format prin fierberea solutiei se poate utiliza ca agent termic in alte
instalatii sau in instalatia de evaporare din care acestia rezulta. Pentru aducerea la
fierbere a solutiei din evaporator se foloseste un agent termic care, de obicei,
este aburul si care, in evaporare, este denumit abur primar, pentru al deosebi de
aburul care rezulta prin evaporarea solutiei, denumit abur secundar.
Dupa modul in care se utilizeaza aburul secundar pentru evaporare se
deosebesc trei metode de evaporare:
- evaporarea simpla;
- evaporarea cu pompa de caldura;
- evaporarea cu efect multiplu.

Evaporarea simpla
In aceasta metoda vaporii secundari rezultati la evaporator sunt trecuti la un
condensator de amestec pentru a se crea vid in spatiul de fierbere ori sunt utilizati
in alte instalatii de incalzire sau chiar evacuati in atmosfera. Principalul dezavantaj
al acestei metode de evaporare este neutilizarea caldurii vaporilor secundari
pentru operatia de evaporare. Din acest motiv metoda este recomandata pentru
cantitati mici de solutie. Cel mai simplu evaporator care se utilizeaza si in
evaporarea simpla este evaporatorul cu tevi scurte cu circulatia naturala a
solutiei, denumit si evaporatorul Robert.
Acest evaporator este alcatuit dintr-o camera de incalzire, formata dintr-un
fascicol de tevi prins intre doua placi tubulare, si o camera de fierbere formata
dintr-o virola cilindrica prevazuta cu racorduri pentru alimentarea cu solutie
diluata si pentru evacuarea vaporilor secundari. Tevile au lungimea cuprinsa intre
0,7-2,5 m si diametrul intre 30-50 mm, cu exceptia tubului central al carui
diametru este intre 200-800 mm. Solutia concentrata este evacuata printr-un
racord din capacul inferior al evaporatorului.
Datorita volumului mai mic al solutiei din tevile fascicolului solutia se
incalzeste mai repede in tevi decat in tubul central. In tevi solutia fierbe si
formeaza un amestec solutievapori a carui densitate este mai mica decat
densitatea solutiei din tubul central. Aceasta diferenta de densitate determina o
circulatie naturala a solutiei in evaporator.
Bilantul de materiale in evaporarea simpla
Din bilantul de materiale se determina cantitatea de dizolvant care trebuie
indepartata din solutie, prin evaporare, pentru a se obtine o solutie concentrate.

Bilantul termic in evaporarea simpla

Din bilantul termic se stabileste caldura necesara evaporarii din care se
determina debitul de agent de incalzire (abur primar) si suprafata de transfer de
caldura a evaporatorului.

Dimensionarea evaporatoarelor
Dimensionarea tehnologica a unui evaporator presupune calculul suprafetei
de schimb de caldura, A, din care se determina dimensiunile camerei de incalzire,
care stabilesc dimensiunile finale ale evaporatorului.
In evaporatoarele incalzite cu abur potentialul global al transferului de caldura
este constant si ecuatia transferului de caldura are expresia:

Q = K * A * ∆Tu

In evaporarea simpla potentialul global al transferului de caldura este denumit

caderea de temperatura utila si este dat de diferenta dintre temperatura de
condensare a aburului primar, TD, si temperatura de fierbere a solutiei
concentrate, Tc, la presiunea din camera de fierbere a evaporatoratorului, care
este egala cu temperatura solutiei concentrate la iesirea din evaporator:

Tu = Td – Tc
 Temperatura de fierbere a solutiei, Tc, este mai mare decat temperatura
vaporilor secundari, TW, datorita prezentei componentei nevolatile in solutie.
Deoarece fierberea este o vaporizare in toata masa lichidului, presiunea in
interiorul solutiei este mai mare decat la suprafata ei libera, ceea ce va determina
o crestere a temperaturii de fierbere a solutiei in raport cu temperatura vaporilor
secundari. Cresterea temperaturii de fierbere a solutiei in raport cu temperatura
de fierbere a solventului pur se numeste efect de depresiune. Aceasta crestere
este cauzata de prezenta in solutie a componentei nevolatile care are ca efect
scaderea presiunii de vapori a solutiei. Efectul de depresiune se noteaza cu
depTΔ. Considerand o valoare medie a adancimii coloanei de solutie, Hm, daca
presiunea din spatiul de fierbere este, P, atunci solutia aflata la adancimea Hm,
fierbe la presiunea:

P’= P + q X g X Hm

Caderea de temperatura neutila este data de suma dintre efectul de depresiune

si efectul hidrostatic. Efectul de depresiune la presiune normala pentru o solutie
data, depn(T)Δ, se determina din tabele.

Evaporarea cu pompa de caldura

La evaporarea simpla, caldura vaporilor secundari nu este utilizata la aceeasi
instalatie de evaporare. Deoarece vaporii secundari au un continut caloric ridicat
s-au cautat solutii pentru utilizarea lor ca agent termic in instalatia de evaporare.
Intrucat temperatura vaporilor secundari, TW, este mai mica decat temperatura
de fierbere a solutiei, Tc, caldura vaporilor secundari nu poate fi transferata
solutiei si de aceea s-au cautat solutii pentru a inversa relatia dintre cele doua
temperaturi. Acest lucru se poate realiza in doua moduri:
- prin comprimarea vaporilor secundari pana la o presiune la care temperatura lor
devine cu 8-10 0C mai mare decat temperatura de fierbere a solutiei, cand se
realizeaza evaporarea cu pompa de caldura;
- prin micsorarea presiunii in spatiul de fierbere astfel incat temperatura de
fierbere sa scada sub temperatura vaporilor secundari asa cum este cazul in
evaporarii cu efect multiplu.

In metoda de evaporare cu pompa de caldura vaporii secundari sunt preluati

de un compresor sau de un injector si li se ridica presiunea astfel incat
temperatura lor sa creasca cu 8-10 0C peste temperatura de fierbere a solutiei.
Dupa comprimare vaporii secundari sunt introdusi in camera de incalzire a
evaporatorului iar alimentarea cu abur primar se reduce sau chiar se opreste, in
functie de necesarul de caldura care rezulta din bilantul termic. Deoarece
potentialul global al transferului de caldura este relativ mic este necesara o
suprafata de incalzire mare si de aceea aceasta metoda este avantajoasa din
punct de vedere economic in urmatoarele situatii:
- cand pentru incalzirea evaporatorului avem la dispozitie abur de inalta presiune
care ar trebui trecut printr-un reductor de presiune inainte de utilizare. In acest
caz este preferabil ca acest abur sa fie utilizat ca fluid motor intr-un injector care
preia aburul secundar si il comprima;
- cand se face evaporarea unor solutii ce contin substante care nu suporta
temperaturi ridicate, cum ar fi: concentrarea laptelui a unor sucuri din fructe a
extractelor tanante, etc.

Evaporarea cu efect multiplu

Pentru recuperarea caldurii vaporilor secundari, in aceasta metoda se foloseste
o instalatie formata din mai multe evaporatoare legate in serie. La fiecare
evaporator agentul de incalzire este aburul secundar rezultat la evaporatorul
precedent, cu exceptia primului evaporator care este incalzit cu abur primar.
Pentru ca aburul secundar rezultat la un evaporator (corp de evaporare) sa poata
fi utilizat ca agent de incalzire la evaporatorul urmator trebuie ca temperatura
acestuia sa fie mai mare decat temperatura de fierbere a solutiei in corpul
respectiv. Acest lucru se poate realiza prin scaderea presiunii in spatiul de
vaporizare, ceea ce duce la scaderea temperaturii de fierbere a solutiei. Prin
urmare, in aceasta metoda presiunea in corpurile instalatiei de evaporare scade
de la un corp la urmatorul. Pentru a asigura diferenta de presiune necesara, de
obicei in ultimul corp se realizeaza vid prin trecerea vaporilor secundari la un
condensator de amestec.

In aceasta metoda economia de abur primar este cu atat mai mare cu cat
numarul de corpuri al instalatiei este mai mare. Astfel, in cazul evaporarii unei
solutii apoase, teoretic, pentru un kilogram de abur secundar se consuma: 0,5 Kg
abur primar intr-o instalatie cu doua corpuri, 0,33 Kg abur primar intr-o instalatie
cu trei corpuri, 0,25 Kg abur primar intr-o instalatie cu 4 corpuri, respectiv 1/n Kg
abur primar intr-o instalatie cu n corpuri. Totusi numarul de corpuri al unei
instalatii de evaporare cu efect multiplu este limitat la 10-12. Numerotarea
corpurilor se face de la 1 la n in sensul de circulatie a vaporilor, evaporatorul
alimentat cu abur primar fiind notat cu 1.

Dupa sensul de circulatie in instalatie a vaporilor secundari si a solutiei,

instalatiile de evaporare cu efect multiplu se clasifica in:
- instalatii de evaporare in echicurent;
- instalatii de evaporare in contracurent;
- instalatii de evaporare in curent mixt;
- instalatii cu alimentarea individuala a evaporatoarelor cu solutie diluata.

Dezavantajul circulatiei in echicurent este determinat de faptul vascozitatea

solutiei creste de la un corp la altul atat datorita concentrarii acesteia cat si
datorita scaderii temperaturii de fierbere, iar prin cresterea vascozitatii se
inrautateste transferul termic.
Acest neajuns este eliminat in instalatiile de evaporare in contracurent la care
solutia diluata este alimentata in ultimul corp iar solutia concentrata rezulta la
primul corp in care temperatura de fierbere este maxima si deci cresterea de
vascozitate datorata cresterii concentratiei este diminuata prin cresterea
temperaturii. Dezavantajul acestei scheme de circulatiei deriva din faptul ca
solutia trece de la un corp cu presiunea mai mica la unul cu presiunea mai mare si
in acest caz este necesara utilizarea unor pompe.
Circulatia in curent mixt combina avantajele circulatiei in echicurent cu cele ale
circulatiei in contracurent. Schema celei mai rationale circulatii intr-o instalatie cu
patru corpuri.
In instalatiile de evaporare cu alimentare individuala, fiecare corp este
alimentat cu solutie diluata, dar vaporii secundari trec de la un corp la altul.
Aceasta schema de circulatie este recomandata atunci cand nu se urmareste o
concentrare avansata a solutie.

Calculul tehnologic al instalatiilor cu evaporare multipla

La o instalatie de evaporare cu efect multiplu calculul tehnologic presupune
determinarea necesarului de abur primar, a suprafetei de incalzire a fiecarui
evaporator si a debitului de agent de racire de la condensatorul de amestec.
Calculul este destul de laborios deoarece este unul prin incercari succesive.
Totusi, in prezent acest neajuns este usor de depasit prin utilizarea unor
programe care se pot rula pe calculatore electronice.
Pentru prezentarea metodei de calcul se considera, ca exemplu, o instalatie de
evaporare in echicurent cu trei corpuri pentru care fluxurile materiale si
proprietatile lor.
Daca debitele de extraabur prelevate de la primele doua corpuri, E1 si E 2 sunt
cunoscute ( se impun in functie de necesitati), in primele calcule se adopta
debitele de vapori secundari: W1, W 2 si W3. La prima incercare se poate admite
ca dintr-un kilogram de abur primar rezulta tot un kilogram de abur secundar.
Debitul total de solvent indepartat in instalatie, W, se calculeaza din bilantul de
materiale pentru intreaga instalatie:
- se adopta valori pentru debitele de vapori secundari: W1, W 2 si W3. Cu aceste
valori adoptate, din relatii se calculeaza concentratiile solutiilor in corpurile
instalatiei;
- se determina temperaturile de fierbere in fiecare evaporator. Deoarece
temperatura de fierbere depinde de presiunea din evaporator, se adopta
presiunile, intr-o prima etapa considerand ca intre corpuri diferenta de presiune
este aceeasi. Caderea totala de presiune in instalatie, PΔ, este data de diferenta
dintre presiunea aburului primar, PD si presiunea din ultimul corp, P3, care practic
este egala cu presiunea din condensatorul de amestec, Pc;
- din tabele se determina entalpiile si caldurile latente ale vaporilor;
- se rezolva sistemul format din ecuatii pentru a determina W1, W 2 si W3, care se
compara apoi cu valorile adoptate initial. Daca diferentele dintre valorile calculate
si cele adoptate sunt acceptabile se considera valabile valorile calculate. In caz
contrar se reiau calculele adoptand valorile debitelor de vapori secundari pe cele
care au rezultat din calcule la prima iteratie. Calculele se repeta succesiv pana
cand diferenta dintre valorile adoptate si cele calculate nu depasesc limita de
eroare acceptabila in calculele tehnice.

Potentialul transferului de caldura este dat de caderea de temperatura utila la

fiecare evaporator, care este o fractiune din caderea de temperatura utila pe
intreaga instalatie . In cazul instalatiilor de evaporare cu efect multiplu caderea de
temperatura neutila este data de suma caderilor de temperatura determinate de
efectele de concentrare si de efectele hidrostatice la care se adauga un efect care
se manifesta numai la evaporarea multipla si care este determinat de scaderea
presiunii vaporilor secundari la curgerea prin conductele de legatura dintre
corpuri, ca urmare a frecarilor si a rezistentelor locale.
Dupa determinarea caderilor de temperatura utile se calculeaza suprafata de
transfer de caldura a evaporatoarelor. Pentru a verifica daca presiunile au fost
corect adoptate, cunoscand caderile de temperatura utile calculate se determina
temperaturile de fierbere si temperaturile vaporilor secundari din fiecare corp.
Temperatura vaporilor secundari permite determinarea presiunii acestora,
utilizand tabelele care prezinta proprietatile aburului. Daca presiunile
determinate astfel sunt egale sau apropriate de cele adoptate initial calculul este
incheiat. In cazul unor diferente inacceptabile se reiau calculele considerand
presiunile din evaporatoare egale cu cele stabilite in modul prezentat mai sus.
Suprafata totala de schimb de caldura a evaporatoarelor este minima. In acest caz
evaporatoarele instalatiei vor avea dimensiuni diferite, ceea ce constituie un
dezavantaj, si de aceea aceasta repartizare a caderii utile de temperatura se
recomanda pentru debite mari de solutie cand economia de suprafata si implicit
economia de material este semnificativa.
Instalatiile de evaporare cu efect multiplu in care corpurile sunt identice
prezinta avantajul unor costuri de investitie mai mici. In cazul suprafetelor de
schimb de caldura egale.
In cazul instalatiilor de evaporare cu efect multiplu caderea de temperatura
neutila este data de suma caderilor de temperatura determinate de efectele de
concentrare si de efectele hidrostatice la care se adauga un efect care se
manifesta numai la evaporarea multipla si care este determinat de scaderea
presiunii vaporilor secundari la curgerea prin conductele de legatura dintre
corpuri, ca urmare a frecarilor si a rezistentelor locale.
 Cap. III. Dimesionarea tehnologica a utilajelor

Pentru concentrarea solutiei diluate prin evaporare se foloseste o instalatie de

evaporare cu efect multiplu cu circulatie in echicurent.

Din temele de proiectare se cunosc:

● Concentratia, debitul si temperatura solutiei diluate la intrare in primul
evaporator;
● Concentratia solutiei rezultate in al treilea evaporator;
● Agentul termic si presiunea acestuia;
● Presiunea din ultimul corp de evaporare

Folosind aceste date se poate calcula:

● Presiunile din treptele de evaporare;
● Debitul de apa indepartat din instalatie si repartitia apei pe treptele de
evaporare;
● Temperatura de fierbere ale solutiilor in fiecare evaporator;
● Debitele extraabur;
● Concentratiile solutiilor intermediare
III.1. Bilant de materiale

Bilant corp 1 Bilant corp 2 Bilant corp 3

M 0 = M 1 + W1 M1 = M 2 + W 2 M 2 = M 3 + W3
M0C0 = M1C1 M1C1 = M2C2 M2C2 = M3C3

Bilant global pe intrarile instalatiei:

M0 = M3 + W
M0C0 = M3C3

M0= M3 + W M3= M0C0/ C3= (3900* 10) /37

M0C0= M3C3
M3= 1054,05405 kg/h

W = M0- M3= 3900 – 1054,05405 = 2845,94595

W = W1 + W 2 + W 3
W2 = 1,1 *(W1 – E1)
W3 = 1,1 * W2 = 1,1 * (W1 – E1)
W = W1 + 1,1 W1 - 1,1 E1 + 1,21 W1 – 1,21 E1
W = 3,31 W – 2,31 E1
E1 = 100 kg/h

(2845,94595 + 2,31 *100)/ 3,31 = 929,591

1,1 * (929,591 -100) = 912,550
1,1 * 912,550 = 1003,805

W1 = 929,591
W2 = 912,550
W3 = 1003,805

M0C0 = M1C1
M0 = M1 + W
M1 = M0 – W1 = 3900 – 929,591 = 2970,409 kg/h
C1= M0C0/ M1 = 3900* 10/ 2970,409 = 13,1295%
M1C1 = M2C2
M1= M2 + W2
M2= M1 – W2 = 2970,409- 912,550 = 2057,859 kg/h
C2 = M1C1/ M2 = (2970,409 * 13,1295) / 2057,859 = 18,9517%

Calculand pentru fiecare bilant in parte, obtinem:

M1 = 2970,409 kg/h
C1 = 13,13%
M2 = 2057,859 kg/h
C2 = 18,952 %
M3 = 1054,05405 kg/h
C3 = 37%

III.2.Repartiţia presiunilor

Pabur= 8 ata
P3 = 650 mmHg = (760- 650)/ 735 = 0,15 ata
ΔP = Pabur – P3= 8 – 0,15 = 7,85 ata
1 parte= 7,85/ 7= 1,12
Pabur= P1 + 4* 1,12 = 8 ata
P1= P2 + 2* 1,12 = 3,5 ata
P2 = P3 + 1,12 = 1,5 ata
P3= 0,15 ata

III.2.1.Repartiţia temperaturilor pe corpurile evaporatorului

Pentru calculul temperaturilor de fierbere se va folosi relatia:
tf = tw + Δtdep + Δteh + Δtrh
pentru fiecare corp I, deci i= 1,2,3

Relatia lui Babo:

Calculul constantei βi se face la presiunea atmosferica p= 1,033 ata

tf 100 101 102 103 104 105 106

C 0 9.09 16.66 23.08 29.08 34.21 42.53

C1 = 13,13%
16,66 – 9,09……….102-101
16,66- 13,13……..102- tx1
102- tx1= (16,66 – 13,13) * (102-101)/ (16,66 – 9,09) = 3,53/ 7,57
102- tx1 =0,466
tx1= 101,53 °C

C2 = 18,952%
23,08 – 16,66………103- 102
23,08- 18,952…….103- tx2
103- tx2= (23,08- 18,952)* (103-102) / (23,08- 16,66)= 4,128/6,42
103- tx2= 0,643
tx2= 102,357 °C

C3 = 37%
42,53 – 34,21………106-105
42,53- 37……………..106- tx3
106- tx3 = (42,53 – 37)* (106-105) / (42,53- 34,21)= 5,53/ 8.32= 0,664
tx3= 105,356 °C

Corelatia t functie de presiune

t 100 105 110

p 1,033 1,232 1,461

tx1 = 101,53 °C
1,232 – 1,033……..1,232 – Pv1
105 – 100……………105- 101,53
1,232 -Pv1= (1,232- 1,033)* (105- 101,53) / (105-100)= (0,199 *3,47) /5
1,232 - Pv1= 0,1381
Pv1= 1,0939 ata
tx2= 102,357 °C
1,232- 1,033……..1,232- Pv2
105-100…………….105- 102,357
1,232- Pv2 = (1,232- 1,033)*(105-102,357)/ (105-100)
1,232 – Pv2 = (0,199 * 2,643)/ 5= 0,5259/5=0,10518
Pv2= 1,1268 ata

tx3= 105,356 °C
1,461- 1,5………1,461- Pv3
110-105……………..110- 105,356
1,461- Pv3 = (1,461- 1,5)* (110- 105,356)/ (110- 105)
1,461- Pv3 = (0,1617 *4,644)/ 5 =1,063476/ 5 = 0,15
Pv3 = 1,2483 ata

β1 = 1,033/ 1,0939 = 0,947

β2 = 1,033/ 1,1268 = 0,919
β3= 1,033/ 1,2483 = 0,819

CALCULUL pentru corpul I

Pv1’=Pi1/β1 = 3,5/ 0,947= 3,696
CALCULUL pentru corpul II
Pv2’=Pi2/β2=1,5/0,919= 1,632
CALCULUL pentru corpul III
Pv3’=Pi3/β3=0,15/0,819=0,183

Pavlov p529

t 3.0 4.0 1.2 1.4 1.6 0.15 0.20

pv 132,9 142,9 104,2 108,7 112,7 53,6 59,7

CALCULUL pentru corpul I

Pv1’=3,696
142,9 – 132,9 ……….4.0 – 3.0
142,9 – tx1’………….. 4.0- 3,696
142,9 -tx1’= (142,9 – 132,9) * (4.0 – 3,696)/ (4.0 – 3.0)
tx1’ = 140,103 °C

CALCULUL pentru corpul II

Pv2’= 1,63
108,7 – 104,2………….1,4 – 1,2
108,7 – tx2’…………….1.4 – 1,63
108,7 - tx2’= (108,7 – 104,2) * (1.4 – 1,63)/ (1.4 – 1.2)
tx2’ = 113,326 °C

CALCULUL pentru corpul III

Pv3’ = 0,183
59,7 – 53.6 …………0.20 – 0.15
59.7 – tx3……………0.20 – 0,1812
59.7- tx3’= (59,7 – 53.6)* (0,20 – 0,183)/ (0.20 – 0.15)
59,7 – tx3’ = (6,1* 0,017)/ 0,05 = 0,1037/ 0,05= 2,074
tx3’ = 57,845 °C

CALCULUL pentru corpul I

Δtdep1=140,103-138.197= 1,906°C
CALCULUL pentru corpul II
Δtdep2=113,326-110,764= 2,562 °C
CALCULUL pentru corpul III
Δtdep3=57,845-53.6= 4,245°C

Calculul pentru Δte.h

Pml = Pi + ρsol I * g* ht/2

g= 9,81
ht= 2m
ρsol I = ρapati + 4,2 * Ci unde Ci in procente

Corelatia ρapa functie de temperature (Pavlov 517)

 t 140 130 110 100 60 50

ρ 926 935 951 958 983 988

t1= 140,103 P1= 3,5

t2= 113,326 P2= 1,5
t3= 57,845 P3= 0,15

ρapat1= 925 kg/m3

ρapat2= 951kg/m3
ρapat3= 984 kg/m3

ρsol1= 926+ 4,2* 13,13= 979,78 kg/m3

ρsol2=951+ 4,2* 18,952= 1028,009 kg/m3
ρsol3=984+ 4,2* 37= 1139,4 kg/m3

Pmi1= 3,5 ata + 979,78 kg/m3 *0,0001* 0,5* 2= 3,5 ata+ 0,097978 = 3,598 ata
Pmi2= 1,5+ 1028,009* 0,0001* 0,5*2= 1,603 ata
Pmi3= 0,15+ 1139,4* 0,0001* 0,5* 2= 0,264 ata

= 3,598/ 0,947= 3,7993 ata

= 1,603/ 0,919= 1,7442ata

 = 0,264/ 0,819= 0,3223ata

Pavlov p529
p 4.0 5.0 2.0 3.0 0,3 0.4
t 142.9 151.1 119.6 132.9 68.7 75.4

t1ii= 140,9 °C
t2ii= 115,355°C
t3ii= 73,37°C

Δteh1= 140,9 – 138= 2,9°C

Δteh2=115,355– 110,764= 4,591°C
Δteh3= 73,37 – 53,6= 16,77°C

tf1= tw1 + Δtdesp1+ Δteh1+ Δtrh1= 139,7+ 1,906+ 2,9+ 1,5= 144,503 °C
tf2= tw2 + Δtdesp2+ Δteh2+ Δtrh2= 106,45+ 2,562+ 4,591+ 1,5= 119,417 °C
tf3= tw3 + Δtdesp3+ Δteh3+ Δtrh3=53,6+ 4,245+ 16,77+ 1,5= 76,115 °C

Δtn1= Δtdep1+ Δteh1+Δtc1= 1,906+ 2,9+ 1,5= 6,306

Δtn2= Δtdep2+ Δteh2+Δtc2= 2,562+ 4,591+ 1,5= 8,653
Δtn3= Δtdep3+ Δteh3+Δtc3= 4,245+ 16,77+ 1,5= 22,515

Δtu1=tw1-tf1=169,6 – 144,503= 25,097

Δtu2=tw2-tf2= 139,7 – 119,417= 18,78
Δtu3=tw3-tf3= 106,45 – 76,115= 34,648
Marimea Unitatea de I II III
masura
Presiunea vap. Ata 8 3,5 1,5

Entalpia Kj/kg 2057 2156 2249

aburului primar
Temperatura °C 169,9 139,7 106,45
aburi primari
Presiunea vap Ata 3,5 1,5 0,15
secundar
entalpia Kj/kg 2156 2249 2372
aburului
secundar
Temperature °C 139,7 106,45 53,6
aburului
secundar
Δtdesp °C 1,906 2,562 4,245

Δteh °C 2,9 4,591 16,77

Δtrh °C 1,5 1,5 1,5

tc °C 144,503 119,417 76,115

Δtn °C 6,306 8,653 22,515

Δtu °C 25,097 18,78 34,648

Bilanţul termic

Pentru proiectarea unei instalaţii de evaporare este foarte important să se

stabilească un bilanţ termic corect.
În instalaţiile de evaporare bilanţurile termice se folosesc pentru calculul
necesarului de agent termic de încălzire ( abur primar) în primul evaporator şi a
fluxurilor termice transferate în fiecare evaporator.
 Forma generală a ecuaţiei de bilanţ termic pentru un evaporator este:

Q = M0*Cp0 (tf – t0) + W`*rw + Qpierd

Q – fluxul termic transferat de la agentul termic de încălzire la evaporator, W;
M0 – debitul de soluţie diluată, kg/s;
Cp0 – căldura specifică a soluţiei diluate, J/kg*K;
tf – temperatura de fierbere în evaporator, °C;
rw – căldura latentă a aburului secundar, J/kg ;215
W` - debitul de solvent evaporat, kg/s;
Qpierdută – căldura pierdută, W.

Evap. I Mabur * rab = M0*Cp0 (tf1 – t0) + W1*rw1 + Qpierd1

Evap II (W1 - E1)*rw1 = M1*Cp1 (tf2 – tf1) + W2*rw2 + Qpierd2
Evap III W2 *rw2 = M2*Cp2 (tf3 – tf2) + W3*rw3 + Qpierd3
W1 + W2 + W3 =WT
Pentru usurința calcul se poate face in [kj/h] urmand ca in final rezultatu sa fie
inpartit la 3.6 [ sau inmultit cu 1000/3600].
Cpi = Cpapa (1- Ci) +Ci Cps

Cp0 = 4190 * (1- C0) + C0 * CpNH4NO3

Cp0= 4190* (1- 0,1) + 0,1* 2678,75=
=3771 + 267,875=
=4038,875 J/ Kg grad

Cp1= 4190* (1- C1) + C1 * CpNH4NO3=

= 4190* (1- 0,1313) + 0,1313 * 2678,75=
= 4190* 0,8687 + 351,72= 3639,853 + 351,75=
= 3991,603

Cp2= 4190* (1- C2) + C2* CpNH4NO3=

= 4190* (1- 0,18952) + 0,18952* 2678,75=
= 4190* 0,8105 + 507,6767= 3395,995 + 507,6767=
= 3903,6717

Cp3= 4190* (1- C3) + C3* CpNH4NO3=

= 4190* (1- 0,37) + 0,37* 2678,75=
=4190* 0,63 + 991,1375= 2639,7 + 991,1375=
= 3630,8375
Cp NH4NO3= ( 2CpN + 4CpH + 3CpO) / MNH4NO3= ( 2* 33,5 + 4* 18 + 3* 25,1) / 80
CpNH4NO3= 2,67875 * 103= 2678,75 J/ Kg grad

E1 = 100 kg/h

Mabur * rab= 1,1 * ( M0 * Cp0 ( tf1- tf0) + W1 * rw1)

(W1- E1) *rw1= 1,1 * ( (M0- W1)* Cp1 (tf2- tf1) + W2 *rw2)
W2 * rw2= 1,1 *( ( M0- W1- W2) * Cp2 ( tf3- tf2) + W3 * rwa)
W1 +W2 +W3= 2845,946

Mabur * 2776 = 1,1 * (3900* 4038,875* 10-3 *(144,503 – 60) + W1 *2737)

(W1- 100) * 2737= 1,1 * ( ( 3900 – W1) *3991,603* 10-3 * ( 119,417- 144,503) +
+ W2 *2698)
W2 * 2698 = 1,1*( (3900 – W1- W2)* 3903,6717* 10-3 * (76,115- 119,417) +
+ W3 *2596)
W1+ W2 + W3= 2845,946

W1= 954,173
W2= 921,028
W3= 970,745
Mabur= 1695,766
Q1= Mabur * rab * (1-u)/ 3,6=
=1695,766 * 2057* 1/3,6=
= 968941,884 W

Q2 = (w1- E1) * rw1/ 3,6 =

= (954,173 – 100 )*2156 /3,6 = 854,173* 2156 /3,6=
= 511396,344 W
Q3= w2* rw2/ 3,6=
= 921,028 * 2249/ 3,6=
= 570939,126

Calculul coeficienților globali de transfer de căldură

Ecuațiile de transfer de căldură pentru cele 3 evaporatoare sunt:

Unde K1, K2 și K3 sunt coeficienții globali ce trebuie determinați.

Fiecare coeficient global conține 2 coeficenți individuali, α1- pentru fluidul care
cedează căldura (abur primar) și α2- pentru fluidul care primește căldura (abur
secundar )
 Coeficienții individuali se calculează la o temperatură medie a stratului limită,
necunoscută de la inceput, si sunt o funcție de fluxul termic specific q,
deasemenea o necunoscută la inceputul calculului.
Pentru temperaturi se pot face estimări relativ ușor deoarece se cunoaște
temperatura de condensare a aburului și temperatura stratului limită trebuie să
fie ceva mai mică. Calculul coeficientilor individuali pentru fluidul care cedează
căldura.

Evaporatorul 1

Evaporatorul 2
Evaporatorul III
Evaluarea lui φ pentru fiecare evaporator
Evaporatorul I
Cm1= (C0 +C1) / 2= (10+13,13)/2= 11,565
φ= 1- 0,6 * 11,565/100= 1-0,06939= 0,93061

Evaporatorul II
Cm2= (C1+ C2)/ 2= (13,13 + 18,952) /2= 16,041
φ= 1- 0,6 * 16,041 /100= 1- 0,0962= 0,9038

Evaporatorul III
Cm3= (C2 + C3) /2= (18,952 + 37) /2= 55,952/ 2= 27,976
φ= 1- 0,6 *27,976/ 100= 1- 0,1679= 0,8321

Calculul coef. individual pentru fluidul care primește căldura, depinde de

presiunea in fiecare corp și este o funcție de fluxul termic specific q, necunoscut
la inceput.
Determinarea fluxului termic specific
VARINTA A
Determinarea fluxului termic specific pe baza relatiei urmatoare, se va face
prin cel puțin 2 iteratii, relatia implica o succesiune de egalități, astfel q de plecare
trebuie să fie egal cu q1 final, Iterațiile permit calcularea temperaturilor și în final
determinarea fluxului. Se va face o iterație plecând de la prima egalitate,
estimând paranteza (tabur-tp1) la o valoare să spunem de 5⁰C, si se vor calcula toate
temperaturile, coef. individuali și fluxul termic specific q.
A doua iterație se va realiza pentru paranteza (tabur-tp1) la o valoare să spunem
de 10⁰C, si se vor calcula toate temperaturile, coef. individuali și fluxul termic
specific q. Primul flux q calculat din prima egalitate trebuie să fie mai mic decât
fluxul final evalut din ultima egalitate q1, daca nu este satisfăcută aceasta, dupa
prima iterație, atunci a doua iterație se va face la o diferență mai mica de 5 ⁰C, sa
spunem la 3⁰C.
La inceputul calculului pentru un evaporator se va evidenția următoarea relație:
ttotal  tabur- tf deoarece temperaturile trebuie să fie intre aceste două limite.

Evaporatorul I – prima iteratie

Tabur= 169,6 ⁰C
Tf= 144,038 ⁰C
Evaporatorul II –a doua iterație tabur=138⁰C tf=116,87⁰C
......
Evaporatorul III –prima iterație tabur=104.2⁰C tf=71.424⁰C
......
Evaporatorul III –a doua iterație tabur=104.2⁰C tf=71.424⁰C

q1= 97504,348
q2= 64097,457
q3= 73464.046
k1= 3881,632 W/ m3 h
k2= 3413,078 W/ m3 h
k3= 2120,266 W/ m3 h

Optimizarea suprafețelor de schimb de căldură

Deoarece exista 3 evaporatoare se poate determina suprafata de transfer de

caldura impunand o serie de conditii, cum ar fi:
 Suprafata minima de transfer de caldura;
 Suprafete egale de transfer de caldura;
Vom adopta varianta a doua, rezultind astfel 3 evaporatoare identice, mai
usor de realizat fizic iar din punct de vedere constructiv si functional se potrivesc
piese de rezerva de la unul la altul.
Conditiile de optimizare inseamna suprafata constanta:

Aconst= A1 = A2= A3
Q= K * A * Tmed

particularizata pentru fiecare evaporator putem scrie:

primul evaporator : Q1 =K1* A1* Tmed1
al doilea evaporator : Q2 =K2 *A2 *Tmed 2
al treilea evaporator : Q3 = K3 *A3 *Tmed 3

Din aceste ecuații punem in evidență suprafața:

Vom calcula sumele:

= 968941,884 /3881,632 + 511396,344/3413,078 +

570939,126/2120,266=
= 249,622 + 149,834 + 269,277=
=668,742

= 25,097 + 18,78+ 34,648= 78,525 0C

Folosind valorile din etapele anterioare, bilant termic {Q1, Q2, Q3 –Călduri
cedate}, coeficienți globali {K1, K2, K3} și pentru ΔT, valorile Δtutil1, Δtutil2,
Δtutil3 din tabelul cu calculul temperaturilor de fierbere.
particularizată pentru fiecare evaporator putem scrie:
Primul evaporator:

= 249,622 * 78,525 / 668,742 =

= 19601,5676 / 668,742= 29,311 0C

Al doilea evaporator:
 =149,834 * 78,525 / 668,742=
= 11765,7148 /668,742=
= 17,5938 0C
Al treilea evaporator:

=269,277* 78,525/ 668,742=

= 21144,9761/ 668,742=
= 31,619 0C

∆Tu1= tabur- tf1

Tabur= 169,9
Tf1= 169,9 – 29,311 = 140,589
Tw1= tf1 - ∆tneutil 1 = 140,589 – 6,306= 134,283

∆Tu2= tw1 – tf2

Tw1= 134,283
Tf2= 134,283 – 17,5938 = 116,689
Tw2= tf2 - ∆tneutil2 = 116,689 – 8,653 = 108,036

∆tu3 = tw2 – tf3

Tw2 = 108,036
Tf3 = 108,036 – 31,619 = 76,357
Tw3 = tf3 - ∆tneutil = 76,357 – 22,515= 53,842
După mai multe iteraţii cu ajutorul calculatorului s-a găsit următoarea valoare
pentru suprafaţă: A = 8,514 m2.

III.6.Determinarea diametrului evaporatoarelor

Acalc= 8,514 m2
Amaj= c* A
c-coeficient de siguranta, c=(1,1-1,2). Am considerat c=1,1
Amaj= 1,1* 8,514= 9,3654

Amaj= n*π *dm* h

n=numarul de tevi, trebuie sa fie un numar natural [N]
dm=diametrul mediul al tevilor
dxs= 48* 4mm
dm= dext-s => dm= 44mm
h= 2m
n= 9,3654 / (2 * 3,14* 0,44)= 9,3654/ 2,7632= aprox 33 tevi

dcc=diametrul tubului central;

dcc= 0,1916
dstas= 140 x 5

dext=diametrul exterior al tevilor; se adopta din STAS 404/3- 88 anexa

t=1,2*48=57,6 mm
in urma realizarii distributiei tevilor pe placa tubulara a evaporatoarelor am
obtinut diametrul evaporatoarelor D=885mm
D= 0,9 m

Calculul inaltimei evaporatoarelor

H= h + hv + 2hc
h-lungimea tevilor; h=2m

hv=inaltimea camerii de evaporare;

hc=inaltimea capacului evaporatorului;

H= inaltimea evaporatorului;
H= 2 + (0,25* 2) + 1,35= 3,8m
Dimensionarea racordurilor
Racordurile sunt ştuturile care facilitează legătura între utilaje. Transportul
fluidelor se face prin conducte şi canale. Majoritatea elementelor componente ale
conductelor sunt definite prin diametru normal, Dn , şi presiunea normală, Pn.
Diametrul normal este o mărime convenţională care serveşte pentru
indicarea univocă a diametrelor diferitelor elemente de conductă, reprezentând
în cazul conductelor, aproximativ diametrul interior al acestora,di.
 Lungimea conductelor nu se calculează ci se stabileşte funcţie de condiţiile
de amplasare a utilajelor între care se realizează transportul.
Pentru conductele de lungime mică, inclusiv racordurile utilajelor, diametrul
se calculează din relaţia debitului masic funcţie de viteza fluidului

unde: Mm – debit masic

 - densitatea fluidului
v – viteza admisibilă a fluidului care poate fi:
a) pentru soluţie 0,2 ÷ 0,6 m/s
b) pentru abur 5 ÷ 40 m/s
c) pentru condens 1 ÷ 2 m/s

Evaporatorul I
Racord nr. 1 = Racord nr. 3
Mm= M0 = 3900 kg/h
apa20 + 4,2 *C0= 998 + 4,2 *0,1= 998,42
d12= (4*3900) / 3,14 * 0,5* 998,42*3600
d12= 15600/ 5643069,84 =
d12= 0,00276 => d1= 0,0525 m
v= 0,5 m/s
Diametrul interior al conductei se stabileşte conform STAS-ului 8815/3 – 79
d1stas= 65 x 4mm

Racord nr. 2 = Racord nr. 5

Mm= Mabur= 1695,766 kg/h
= 4,075 kg/m3
d22= 4* 1695,766 / 3,14* 4,075* 25* 3600
d22= 6783,064/ 1151595
d22= 0,00589
d2= 0,0767m
d2STAS= 80 x 4mm

Racord nr. 4
Mm= W1 = 929,591 kg/h
V= 25 m/s
= 1,869 la p= 3,51 ata
d42= 4* 929,591/ 3,14* 1,869* 25* 3600
d42= 3718,364 /528179,4
d42= 0,00703
d4= 0,0838 m
d4STAS= 100 x 4mm

Racord nr. 6
Mm= M1= 2970,409 kg/h
= sol1= 979,704 kg/m3
V= 0,5 m/s
d62= 4* 2970,409 / 3,14* 979,704* 0,5*3600
d62= 11881,636/ 5537287,01
d62= 0,00214
d6= 0,0462 m
d6STAS= 50 x 3,6 mm

Evaporatorul II
Racord nr. 1` = Racord nr. 3` = Racord nr. 6
d STAS = 65  4 mm

Racord nr. 2` = Racord nr. 5` = Racord nr. 4

d STAS = 100  4 mm

Racord nr. 4`
p= 1,27 => = 0,7248 kg/m3
Mm= W2 = 912,55 kg/h
V=20 m/s
d4`2= 4* 912,55 / 3,14* 0,7248* 20* 3600
d4`2= 3650,2/ 163862,784 = 0,0223
d4`= 0,15m
d4`STAS= 150 x 4,5mm

Racord nr. 6`
Mm= M2= 2057,859 kg/h
= sol2= 1028.009
v= 0,5 m/s
d6`2= 4*2057,8569 / 3,14* 1028,009* 0,5* 3600
d6`2= 8231,4276 / 5810306,87= 0,001416
d6`= 0,0376 m
d6`STAS= 40 x 3,6 mm

Evaporatorul III
Racord nr. 1`` = Racord nr. 3`` = Racord nr. 6`
dSTAS = 40  3,6 mm

Racord nr. 2`` = Racord nr. 5`` = Racord nr. 4`

dSTAS = 150  4,5 mm

Racord nr. 4``

p= 0,15 => = 0,09789 kg/m3
Mm= W3= 1003,805 kg/h
v=20 m/s
d4``2= 4* 1003,805/ 3,14* 0,09789* 20* 3600=
= 4015,22/ 22130,9712
d4`` = 0,183 m
d4`` STAS = 150  4,5 mm

Racord nr. 6``

Mm= M3= 1054,054
  sol3  1139,344 kg/m3
v = 0,5 m/s
d6``2= 4* 1054,054 / 3,14* 1139,344* 0,5* 3600=
= 4216,216/ 6439572,29 = 0,000654
d6``= 0,0255m
d6`` STAS = 25  3,5 mm

Dimensionarea preîncălzitorului
Preîncălzitorul serveşte la încălzirea soluţiei iniţiale de la temperatura
iniţială obţinută între 10 – 20 °C până la temperatura de intrare a soluţiei în
primul evaporator t0 = 60 °C.
Ca tip de utilaj noi alegem un schimbător de căldura multitubular amplasat
vertical.

Bilantul termic serveste la calculul consumului de abur si la evaluarea fluxului

termic necesar.
Qacceptat= (3900/ 3600) * 4038,875* (60- 20) = 175017,917 W
Qced= Mabur * 2057* 1000
Mabur= 175017,917/ 2057000= 0,085 kg/s

Adoptam K= 900 ÷ 1200 W/m2K

A= Q/ K * T = 175017,917 / 1000* 128= 1,3673 m2

A  nz  d l
di = 20 ÷ 40 mm = 0,02 ÷ 0,04 m din stas
d=0.034 m
l<6m
z = {1,2,3,4,6} = 1 unde z -numar de treceri prin schimbator
Calculam n= si rotunjim la un numar intreg, natural
n= 60
Din A  n  d l
Calculam l=0,2 m daca l > 6 m se alege z=2 sau mai mare si se recalculeaxa l

Dimensionarea rezervoarelor

Se va alege ca tip de utilaj rezervorul cilindric cu cap elipsoidal dispus

orizontal pe suprafaţa de beton. Se va calcula volumul de lichid pentru primul
rezervor.

Rezervor I
V1= M0 / 01 * t0
t0= 4h
V1= (3900/ 979,704 )* 4 = 15,923 l
Vrez= V1/ 
= 0,75 ÷ 0,85
Vrez= 15,923/ 0,8 = 19,903
Vrez= ( * D2) /4 *L
L /D = 1,5 ÷ 2,5
D= 2,3740m
L= 4,7480m

Rezervorul II
Vl= M3/ 03 * t0
t0= 4h
Vl= (1054,054 /1139,344) *4 = 3,7005
Vrez= Vl/ 
= 0,75 ÷ 0,85
Vrez= 3,7005/ 0,8 = 4,6256
Vrez= ( * D2) /4 *L
L /D = 1,5 ÷ 2,5
D= 1,5941
L=2,9882
 Dimensionarea pompei centrifuge ce transportă soluţia iniţială din primul
rezervor în primul evaporator

Pompa este o maşină care transformă energia mecanică, primită de la o

sursă de antrenare, în energie hidraulică. Deoarece pompele sunt destinate
transportului de lichide la distanţe şi nivele diferite (sau presiuni diferite),
utilizarea lor s-a impus aproape pretutindeni unde s-a ivit necesitatea unui astfel
de transport.
Datorită proprietăţilor foarte diferite ale lichidelor ce trebuie transportate
(vâscozitate, densitate, impurităţi, agresivitate chimică), precum şi a condiţiilor
( debit, presiune, temperatură), în care trebuie să funcţioneze o pompă, s-a ajuns
la o mare diversitate de tipuri de pompe.
După criteriul constructiv pompele se clasifică în următoarele categorii:
- pompe cu mişcări alternative ( piston, membrană);
- pompe centrifuge ( monoetajate , multietajate);
- pompe rotative;
- pompe fără elemente mobile.
Într-o instalaţie, pompa reprezintă elementul motor al acesteia, de aceea
dotarea instalaţiei cu tipul de pompă adecvat este foarte importantă pentru o
funcţionare corectă. În cazul nostru, pentru transportul nitrobenzenului alegem o
pompă centrifugă. Pompele centrifuge au câteva calităţi importante:
- dimensiuni reduse şi posibilitatea de a fi cuplate direct cu motorul de acţionare;
- pot transporta lichide care conţin fază solidă în suspensie, deoarece nu au
supape care se pot înfrunda sau deteriora;
- debitul pompelor centrifuge este uniform, fără pulsaţii, şi poate fi reglat printr-
un robinet montat pe conducta de refulare.
- subansamblele pompelor centrifuge pot fi confecţionate din materiale
rezistente la agenţii corozivi.
Avantajele menţionate fac ca pompele centrifuge să fie cele mai utilizate pompe.
 Puterea pompei centrifuge se calculează cu relaţia:

Unde:
M - debitul volumetric, m3 /s;
PT - pierderea totală de presiune, Pa;
T - randamentul total al instalaţiei;

Se admite T = 0,4 ÷ 0,6. Am ales: T =0,5

Mv= M0 / 0*3600= 3900/ 998*3600 = 1,0855* 10-3 m3/s

 a) Pierderea de presiunea statică
Ps= P1- Patm= 3,51* 9,81* 104 – 1,013* 105= 243031 Pa= 24,3031* 104 Pa

b) Presiunea dinamica

v- viteza de reactive, m/s

v= (4* 3900) / (3,14* 0,0652 *998 *3600) = 0,3272 m/s
dstas= 0,065 m
Pd= 1/2* 0,32722 *988= 53,4228 Pa

c) Presiunea geometrică

Pg  0 *g*Hg , Pa
unde: Hg - înălţimea monometrică de ridicare, m ;
0 - densitatea, kg / m3 ;
g - acceleraţia gravitaţională, m /s; g = 9,81 m / s2 ;
Hg= 10m

Pg= 998* 9,81* 10= 97,9038* 103 Pa

d) Pierderile de presiune datorate frecărilor

Unde:
L – lungimea totală a conductei de transport, m;
Din planşă L = 25 m
di - diametrul interior al conductei de transport, m: STAS d = 30 mm
 - coeficient de frecare, se calculează funcţie de criteriul Reynolds şi de
rugozitatea ţevii;

= 0,03
Pf= 0,03* 25/0,065* 61,9686= 715,0233 Pa

e) Pierderile de presiune datorate rezistenţelor locale

unde: i - valoarea rezistenţelor locale de pe traseu;

ni -numărul rezistenţelor locale de acelaşi fel de pe traseu

ni *i= int + e+ n*cot+ m* rob= 0,5 + 1+ 6* 2+ 2* 7= 27,5

Pr,i= 27,5 * 61,9686= 17,0413* 102 Pa

f) Pierderile de presiune datorate schimbatorului de caldura

Psch= (0,03 * (1*2 /0,065) + 3) *998 * 0,32722/2 = 209,5819 Pa

is=3 cand z=1
l= 2m
= 0,03
PT= Ps +Pd +Pg +Pf +Pr,i +Psch
Pt= 24,3031 *104 + 53,4228+ 97,9038* 103+ 715,0223 + 17,413 *102 + 209,5819
PT= 3,4365 *105 Pa

P= (Mv *PT ) / (103 *nT) = (1,0855* 10-3 * 3,4365* 105 ) / (103 *0,5) = 0,7460 kW

Puterea instalata
Pi= * P , kW
Pi= 2* 0,7460 => Pi= 1,492 kW

Tipul de pompă se alege în funcţie de înălţimea manometrică şi debitul

volumetric al nitrobenzenului:

Hm= PT / 0* g

Hm= 3,4365* 105 / 998* 9,81
Hm= 35,1007m

Am ales o pompă tip PB 15/50–160 cu turaţia n = 2900 rot / min.

 Capitolul IV. Consumul de materii prime si utilitati

Tabelul 4.1 Consumul de materii prime şi utilităţi

Nr Material U.M. Consum Obs.
crt
ora zi an Specific
1 Solutie NH4NO3 Kg 3900 93600 34164000 4,375 C0
2 Abur Kg 8 ata
3 Apa Kg 20
4 Energie electrica kw 1,492 35,808 13069,92 1,674* -
10-3

Materia primă
Materia primă reprezintă un ansamblu de materiale destinat prelucrării într-o
instalaţie industrială în vederea obţinerii unui produs.
Instalaţia chimică utilizează materii prime diferite, acestea putând fi:
-materii prime naturale;
-materii prime fabricate industrial;
-produse secundare ale industriei chimice sau ale altor ramuri industriale.
Utilităţile:
Aburul, apa,aerul comprimat, gazele inerte şi energia electrică folosite în
industria chimică sunt uzual înglobate în denumirea de utilităţi.
Consumuri specifice:
Operaţiile sau procesele chimice pot decurge continuu sau discontinuu (şarje).
Necesarul de materii prime şi utilităţi se exprimă funcţie de natura stării de
agregare a fazelor după cum urmează:
- faze solide -debit în t/zi şi kg/oră
- compoziţia în fracţii masice
- faze gazoase -debit în Nm3 /h şi kmol/h
- compoziţia în fracţii masice
- faze lichide -debit în t/zi şi kg/h
-compoziţia in fracţii masice

Capitolul V. Aparate de masura, control si automatizare