Dimensionarea bazinului cu nămol activ

- Înălțimea totală a bazinului va fi:

Htot = Himersie + HS = 2+0,5 = 2,5 m
în care : Hs = 0,5- 0,8m; se adoptă Hs = 0,5.
- Lățimea bazinului cu nămol activ:
B= (1÷1,5) · Htot = 1·2,5 = 2,5 m
- Lungimea bazinului cu nămol activ
L = ( 8÷18) · B
L=8·2,5 = 20 m
Deoarece lățimea bazinului cu nămol activ nu depășește 3 metri, acesta nu necesită
compartimente. Se poate prevedea un compartiment suplimentr, având aceleași dimensiuni,
funcțional în condiții de avarie sau reparație/întreținere a primului compartiment.

4.3. Fișe tehnice utilaje dimensionate

1. Fișa tehnică a grătarului

Denumire utilaj: Grătar cu curățire mecanică

Domeniul de utilizare: Sunt prevăzute la toate stațiile de epurare indiferent de sistemul de

canalizare adoptat și independent de procesul de intrare a apei în stația de epurare (curgere
gravitațională sau compactă).

Descriere: Se construiesc sub formă de panouri metalice plane sau curbe în interiorul cărora se
sudează bare de oțel paralele prin care sunt trecute apele uzate.

Funcționare: Scopul grătarelor este de a reține corpurile plutitoare și suspensiile mari din apele
uzate pentru a proteja mecanismele și utilajele din stația de epurare și a reduce pericolul de
colmatare al canalelor de legătură dintre obiectivele stației de epurare.

Dimensiuni calculate Dimensiuni tipizate

Lățimea barelor: s = 10mm Lățimea barelor: s = 10mm
Distanța dintre bare: b = 20 mm Distanța dintre bare: b = 20 mm
Unghiul de înclinare: θ = 75o Unghiul de înclinare: θ = 75o
Numărul de bare: nb = 45 Numărul de bare: nb = 45

2. Fișa tehnică a bazinului cu nămol activ

Denumire utilaj: Bazin cu nămol activ (BNA)

Domeniu de utilizare: Bazinul cu nămol activ are ca scop principal degradarea sau eliminarea
substanțelor organice din apele uzate prin procese biochimice care conduc la scăderea valorilor
indicatorului de calitate CBO5 și a materiei solide coloidale preponderent de natură organică.
Substanțele orgaice din apele uzate sunt adsorbite și concentrate pe suprafața biomasei unde sunt
descompuse de către enzime în compuși simpli care pătrund în celula microorganismelor unde
sunt metabolizate. O parte a reacțiilor de oxidare care au loc, furnizează energia necesară
reacțiilor prin care se formează masă celulară nouă , iar produșii finali ai descompuneii sunt
eliberați în mediul înconjurător
Descriere: Din punct de vedere constructiv, bazinul cu nămol activ are forma unui bazin
rectangular din beton armat, unde epurarea biologică are loc în prezența unui amestec de nămol
activ și apă uzată. Pentru asigurarea unui contact continu a celor 2 componenți, se impune o
agitare permanentă acestora cu ajutorul aerului care asigură, în același timp si oxigenul necesar
microorganismelor existente în nămolul activ.

Funcționare: În cadrul procesului de epurare sunt folosite microorganisme care participă la

procese aerobe de descompunere a materiei organice. Prin epurarea apelor uzate, concomitent cu
eliminarea substanțelor organice, se obține creșterea biomasei sub forma materialului celular
insolubil, sedimentabil, precum și alți produși care rămân dispersați în mediul lichid.

Dimensiuni calculate Dimensiuni tipizate

Înălțimea totală a bazinului: Htot = 2,5 m
Lățimea bazinului cu nămol activ: B= 2,5m
Lungimea bazinului cu nămol activ: L= 20 m
Numărul de compartimente: n= 1
compartimente
Înălțimea totală a bazinului: H= 3,6 m;
Lățimea bazinului: B = 6 m;
Lungimea bazinului : L = 12m;
Numărul de compartimente necesar: n = 1

CAPITOLUL 5. EXPLOATAREA INSTALAȚIEI

5.1 Calculul bilanțului de masă pe întreaga instalație

S- a întocmit bilanțul de masă pentru sistemul alcătuit din:

Ecuația generala a bilanțului de masa pentru stația de epurare este :

I - E+ G = Ac
În care : I = intrările din stația de epurare; E = ieșirile din stația de epurare; G = generări în stație;
Ac = acumulări sau rețineri.
∑(material intrate)+∑(material generate în proces) = ∑(material ieșite) +∑( acumulări)
Intrările se calculează cu relația de mai jos care se aplică pentru fiecare utilaj :
I= Ciss · Qc
în care: Ciss = concentrația solidelor la intrarea apei în utilaj, [ kg/m3]; Qc = debitul maxim orar,
în [m3/h]; Qc = 2· Qorar,max = 0,176 m3/s.
Ieșirile se calculează cu relația de mai jos care se aplică pentru fiecare utilaj :
E = CfSS · Qc
în care: CfSS = concentrția solidelor la ieșirea apei uzate din utilaj, [kg/m3]; Qc = debitul maxim
orar [m3/h]; Qc = 2 · Qorar,max = 0,176 m3/s.
Acumularea (reținerea) solidelor pe fiecare treaptă se poate determina folosind
următoarea relație: R = ( CiSS – CfSS ) ·Qc
2
în care: CiSS = concentrașia solidelor la intrarea pe fiecare treaptă, în [kg/m3]; CfSS = concentrația
solidelor la ieșirea de pe fiecare treaptă ,în [kg/m3]; Qc = debitul maxim orar în [m3/s].

1. Bilanțul de masă solidă pentru grătar:

CiSS,G = 1500 mg/L = 1,5kg / m3 ; IG = 1,5 · 0,176 = 0,264 kg/s;
CfSS,G = 1455 mg/L = 1,455 kg/m3; EG = 1,455 · 0,176 = 0,256 kg/s;
Reținerea, RSS,G = 0,176 · (1,5 – 1,455) = 0,00792 kg/s.

2. Bilanțul de masă pentru deznisipator:

CiSS,DZ = 1455 mg/L = 1,455 kg/m3; IDZ = 1,455 · 0,176 = 0,256 kg/s ;
CfSS,DZ = 1018,5 mg/L = 1,0185 kg/m3 ; EDZ = 1,0185 · 0,176 = 0,179 kg/s;
Reținerea, RSS,DZ = 0,176 · (1,455 – 1,0185) = 0,0768 kg/s.

3. Bilanț de masă pentru bazinul de egalizare

CiSS,BE = 1018,5 mg/L = 1,0185 kg/m3 ; IBE = 1,0185 · 0,176 = 0,179 kg/s;
CfSS,BE = 1018,5 mg/L = 1,0185 kg/m3 ; EBE = 1,0185 · 0,176 = 0,179 kg/s;
Reținerea, RSS,BE = 0,176 · (1,0185 – 1,0185) = 0 kg/s.

4. Bilanțul de masă pentru treapta de epurare avansată prin adsorbție pe CA

CiSS,B.ads+DP = 1018,5 mg/L =1,0185 kg/m3 ; IB.ads.+DP = 1,0185 · 0,086 = 0,0875 kg/s;
CfSS,BE = 458,32 mg/L = 0,45832 kg/m3 ; EB.ads.+DP = 0,45832 · 0,086= 0,0394 kg/s;
Reținerea, RSS,B.ads.+DP = 0,086 · (1,0185 – 0,45832) = 0,0481 kg/s.

5. Bilanțul de masă pentru treapta biologică :

CiSS,BNA+DS = 458,32 mg/L = 0,45832 kg/m3 ; IBNA+DS = 0,45832 · 0,086 = 0,0394 kg/s;
CfSS,BNA+DS = 45,83 mg/L = 0,04583 kg/m3 ; EBNA+DS = 0,04583 · 0,086 = 0,00394 kg/s;
GBNA+DS = 0,0096 · 0,086 = 0,00082 kg/s
Reținerea, RSS,BNA+DS = 0,086 · (0,45832 – 0,04583) = 0,0354 kg/s.

Bilanț de masă pe întreaga instalație:

I = 0,0264 kg/s
E = 0,001 kg/s
G= 0,143 kg/s
R = 0,00792+ 0,0768+0+0,0481+ 0,0354 = 0,168 kg/s
I+G=E+R 0,0264+0,143 = 0,001 + 0,168 0,1694 = 0,169
Acumulăritotale = I – E + G = 0,0264 – 0,001 + 0,143 = 0,1684 kg/ s
P= AC – R = 0,1684 – 0,168 = 0,0004 kg/s.

0,143 kg/s

STAȚIE DE
0,0264 kg/s 0,001 kg/s
EPURARE

0,1654 kg/s

5.2 Subproduse materiale si energie, deșeuri finale

3
 În procesul de epurare a apei uzate provenite din industria textilă, mai exact de la
fabricarea covoarelor rezultă următoarele tipuri de subproduse materiale și deșeuri:
Pe grătare și site sunt reținute următoarele deșeuri: materiale textile, materiale plastice și
lemn. Acestea sunt colectate și tratate prin incinerare, fermentare, compostare după ce sunt
trecute prin prese sau centrifuge pentru reținerea apei. Trebuie evitată depozitarea acestora în aer
liber sau transportul cu utilaje neacoperite.
Alte deșeuri rezultate din stația de epurare a apelor uzate menajere sunt hârtii, recipiente
de la reactivi, cutii, ambalaje, deșeuri menajere, etc.
Nămolul activ în exces reprezintă cantitatea de nămol activ care nu mai este necesară
procesului de epurare, fiind exprimată în kg MTS evacuate zilnic din instalația de epurare, poate
fi exprimată și în volume de nămol când se ia în considerare și umiditatea acestuia de 98,5 –
99,5%. Cantitatea de nămol în exces depinde de mai mulți factori, dintre care ponderea cea mai
mare o reprezintă cantitatea de CBO5 din apa uzată la care se adaugă factorul privind menținerea
concentrației constante a nămolului activ în bazinul de aerare. Este știut faptul că nămolul activ
de recirculare își mărește neîncetat volumul, prin prolifierea microorganismelor datorită hranei
asigurată de apa uzată nou sosită în bazin.
Nămolul activ în exces poate fi trimis, spre tratare, în rezervoarele de fermentare
metanică, după ce în prealabil a fost supus unu proces de reducere a umidității în bazine speciale
numite îngroșătoare de nămol.
Dacă schema tehnologică a stației de epurare prezintă un amplasament corespunzător, se
recomandă ca acest nămol să fie pompat într-un cămin din fața decantoarelor primare,
prezentând următoarele avantaje:
- Amestecul celor 2 feluri de nămoluri conține mai puțină apă și în consecință volume
reduse de nămol vor fi dirijate spre rezervoarele de fermentare, eliminând necesitatea
obligatorie a îngroșătorului de nămol.
- Creșterea eficienței decantoarelor primare, deoarece flocoanele de nămol activ au efectul
unui coagulant.
Îngroșarea nămolurilor
Prin îngroșare, volumul nămolului se poate reduce de circa 20 de ori față de volumul inițial,
dar îngroșarea este eficientă tehnico- economic până la o concentrație de solide de 8-10 %.
Îngroșarea gravitațională se realizează în instalații convenționale de tipul decantoarelor
circulare, având radierul cu pantă spre centru, dotate cu echipamente mecanice de amestecare
lente, pentru a favoriza dirijarea nămolului spre centru, de unde se extrage, apa separată
evacuându-se la partea superioară.
Îngroșarea prin flotație se aplică pentru suspensii care au tendința de flotare și sunt
rezistente la compactare prin îngroșare gravitațională.
Principalii parametri ce influențează procesul de îngroșare prin flotare sunt: presiunea, raportul
de recirculare, concentrația de solide la alimentare, durate de retenție, raportul aer/solide, tipul și
calitatea nămolului, încărcarea hidraulică în solide, utilizarea agenților chimici.
Îngroșarea prin centrifugare se aplică în general pentru nămolul activ în exces, atunci când
nu se dispune de spațiu pentru alte instalații mai puțin compacte.

Tratarea preliminară
Aducerea nămolurilor primare, secundare,brute sau stabilizate în categoria nămoluriloe
ușor filtrabile, deci cu rezistențe specifice ce se realizează printr- o tratare preliminară a acestor
nămoluri, utilizând următoarele procedee: tratarea(condiționarea) chimică, tratarea
(condiționarea) termică; elutrierea.
Condiționarea chimică – condiționarea nămolului cu reactivi chimici este o metodă de
modificare a structurii sale, cu consecința asupra caracteristicilor de filtrare.
Agenții de condiționare chimică a nămolului se pot grupa în 3 categorii; minerali: sulfat
de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorură ferică, sufat feros, oxid de calciu, extracte acide din
deșeuri; organici: polimeri sintetici (anioni, cationi sau neionici), produși de policondensare sau
4
polimeri naturali; micști : amestec de polimeri sintetici cu săruri minerale sau amestec de
coagulanți minerali.
Pentru fiecare tip de nămol și pentru fiecare tip de coagulant se stabilește doza optimă pe
cale experimentală.
Uscarea termică - reducerea avansată a umidității nămolului se poate realiza prin
evaporarea forțată a apei, până la o umiditate de 10- 15%, în instalații speciale și cu aport de
energie exterioară.
Principalele tipuri de instalații utilizate pentru uscarea termică a nămolului sunt: uscătoare cu
vetre etajate, uscătoare rotative și uscătoare prin atomizare.
Deshidratarea nămolurilor
În cazul stațiilor mici (debite mici de nămol) deshidratraea se poate realiza prin procedee
naturale( platforme pentru uscarea nămolurilor sau a iazurilor de nămol) în cazul în care se
dispune de spațiu și sunt asigurate condițiile de protecție ale mediului înconjurător (protecția
apelor subterane, așezărilor umane, aerului etc).
Metodele mecanice de deshidratare sunt larg aplicate pentru diferite tipuri de nămol
( nămol brut, fermentat, de precipitare etc). Pentru a obține o separare eficientă a fazelor se
impune condiționarea prealabilă a nămolului.
Incinerearea nămolului
Pentru incinerare se recomandă reducerea prealabilă a umidității nămolului brut și evitarea
stabilizării aerobe sau fermentării anaerobe, care diminuează puterea calorică a materialului
supus incinerării. În acest scop, pentru incinerarea nămolului se utilizează cuptoare rotative
cilindrice, cu vetre multiple sau cu pat fluidizat.

5.3. Construcții și instalații legate direct de procesul tehnologic de epurare ape uzate
Așezarea logică în plan a construcțiilor și instalațiilor din stația de epurare se face
urmărind procesul de epurare al apelor uzate.
Așezarea pe verticală este dictată de condițiile de curgere hidraulică a apei în stație,
care trebuie să se realizeze pe cât posibil prin gravitație, în funcție de natura terenului, de
fundație și de topografia amplasamentului.
Materialul de construcție al utilajelor (bazine în general) este betonul armat sub diferite
forme. Pentru părțile metalice, acoperișuri, distribuitoare sau scări, cel mai des este folosit oțelul.
Uneori numeroase bazine sau construcții sunt executate în pământ: iazuri de stabilizare, bazine
de fermentare naturală a nămolului, filtre cu nisip, câmpuri de irigare și filtrare, platforme de
uscare a nămolului.
Compartimentarea construcțiilor, atât pentru a evita oprirea întregii stații în caz de varie,
cât și pentru o ușoară exploatare și realizarea dezvoltării pe etape a stației, trebuie avută în
vedere în permanență în proiectare.
Conductele și canalele de legătură între diferite construcții și instalații din stație
reprezintă un procent important din ansamblul stației de epurare. Conductele trebuie amplasate
astfel încât canalul de aducțiune a apei în stație să nu fie sub presiune. La canale, colțurile dintre
radieri și pereți vor fi rotunjite, pentru o mai bună antrenare a apei și se vor evita curbele în loc.
Conductele se execută din fontă ,azbociment, oțel izolat la interior și exterior, iar canalele din
beton de cele mai multe ori sunt din elemente din beton armat prefabricate.
Conductele prin care se transportă nămolul, sunt executate de obicei din fontă și trebuie
să fie suficient de mari în diametru, deoarece pierderile de sarcină sunt cu 50 - 100 % mai mari
în comparație cu cele care transportă ape uzate. Aceste conducte trebuie să fie prevă zute cu
posibilități de curățire din loc în loc și cu ventuze pentru evacuarea gazului.
Stația de epurare este compusă din : grătar mecanic, deznisipator, bazin de egalizare,
decantoare compartimentate, bazin cu nămol activ, bazin de fermentare a nămolului (metantanc),
haldă de nămol.

5.4. Construcții și instalații, anexe stației de epurare

5
 În cadrul stațiile se găsesc: camera dispecer,labaoratorul,birourile,sala de mese și grupul
sanitar.
La acesta trebuie adăugat aparatul de luat probe de apă uzată brută și în curs de epurare și de
nămol în diferite stadii de tratare. Printre clădirile importante din stație și necesare în principal
exploatării trebuie menționate: camera pompelor , camera vanelor la bazinele de fermentare a
nămolului, construcțiile care adăpostesc utilajee pentru filtrarea sau tratarea nămolurilor, camera
grătarelor.
Rețeaua de alimentare cu apă în stațiile de epurare trebuie să asigure necesitățile:
sanitare, de spălare a diferitelor bazine și instalații, de funționare a unor echipamente, de răcire.
Rețeaua de canalizare din incinta stației de epurare are drept scop colectarea apelor
uzate rezultate de la diferite folosințe și să le evacueze în canalul de aducțiune a apei uzate în
stație; apele pluviale pot fi evacuate și în amonte de treapta de epurare biologică.
Rețeaua de alimentare cu energie electrică, cu gaze, apă caldă, abur, aer comprimat, sunt
folosite atât pentru necesitățile instalațiilor de epurare cât și pentru exploatarea generală a stației.
Toate construcțiile și instalațiile, precum și construcțiile anexe, vor fi amplasate și
executate pentru a răspunde, în afara condițiilor tehnologoce de epurare, și condițiilor
arhitectonice.

5.5 Controlul, automatizarea și reglarea procesului tehnologic. Elaborarea schemei de

reglare și automatizare a procesului tehnologic

Epurarea apelor uzate, reprezintă o parte a ingineriei mediului deoarece de eficiența sa

depinde prevenirea contaminării apelor de suprafață cu materiale organice nebiodegradabile,
substanțe toxice, deșeuri, etc.
În general, în cadrul stațiilor de epurare este necesară automatizarea întregului proces
atât pentru a se realiza o mai bună exploatare a instalației dar și pentru a se putea urmări
îndeaproape procesul tehnologic și de a se interveni în scurt timp pentru remedierea posibilelor
situații care ar putea perturba desfășurarea în condiții normale a acestuia.
Conducerea automată a proceselor care se desfășoară în cadrul stațiilor de epurare,
implică reglarea automată a parametrilor tehnologici care caracterizează desfășurarea lor.
Principalii parametri tehnologici care pot fi reglați într-un proces tehnologic sunt: nivelul ,
presiunea, debitul, temperatura, concentrația și pH-ul.
În cazul stațiilor de epurare ape uzate provenite de la fabricarea covoarelor , datorită
faptului că epurarea acestora se realizează parcurgând trapta mecano- fizică, treapta biologică și
treapta avansată de epurare, principalii parametri care se vor regla sunt debitul de intrare a apei
uzate, debitul de ieșire a nămolului din decantor, nivelul apei în principalele utilaje, concentrația
aerului comprimat introdus.
De asemenea, se pot folosi diferiți senzori pentru monitorizarea și determinarea
concentrației principalilor poluanți prezenți în apele uzate, dar și a gradului de îndepărtare al
acestora din apele uzate. În acest sens se pot utiliza senzori pentru determinarea conținutului de
materii în suspensie (senzori de turbiditate), pentru determinarea temperaturii dar și a culorii.

Reglarea automată a nivelului

Prin reglarea automată a nivelului se urmărește fie păstrarea nivelului la o valoare
neschimbată, fie pastrarea acestuia între anumite limite minime și maxime ( situație întâlnită în
cazul unor fuctuații de debit). În cazul în care nu este necesară menținerea unui nivel constant ,
nivelul se menține între o limită maximă și una minimă. Schema de reglare automată a nivelului
depinde de presiunea din rezervor, mărimea manipulată, tipul de proces.
6
 -

1. priza de măsurare a debitului; Figura 5.5.1 Reglarea automată a nivelului

2. regulatorul de nivel, LC;
3. elementul de execuţie (robinet de reglare cu ventil).
Reglarea automată a concentrației
Reglarea automată a concentrației se desfășoară în momentul când viteza de reacție nu este
constantă ca urmare a modificării temperaturii sau compoziției fluxului de intrare.

Figura 5.5.2 Reglarea automată a concentrației

Reglarea automată a temperaturii

Pentru reglarea temperaturii se acționează debitul de agent termic sau de combustibil. Acest
parametru poate fi reglat la o valoare fixă sau se realizează o reglare relativă.
Reglarea automată a debitului
Debitul de fluid dintr-o conductă depinde de rezistenţă hidraulică a conductei. Datorită
simplităţii şi necesarului material relativ mic pentru realizarea sa, structura de reglare din figura
următoare este cea mai frecvent întâlnită. Robinetul de reglare este plasat pe aceeaşi conductă pe
care este amplasat şi traductorul de debit astfel încât, în regim staţionar, debitul care trece prin
robinetul de reglare este egal cu cel care trece prin secţiunea unde este amplasat traductorul
(Silvia C. și Ștefan U.2000).

7
Figura 5.5.3Reglarea automată a debitului

Reglarea automată a pH-ului

Reglarea pH-ului se face introducând în sistem soluție acidă sau bazică în funcție de valoarea
pH-ului, variabila manipulată fiind în acest caz debitul de substanță bazică sau acidă. Referința
regulatorului este fixată de algoritmul de alegere au de un operator.

Figura 5.5.4 Reglarea automată a pH-ului

5.6 Măsuri de sănătate, securitate în muncă și situații de urgență

Măsuri de sănătate și securitate în muncă
Reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru a se asigura tuturor oamenilor condiții
prielnice de muncă, pentru a-i feri de acciente și boli profesionale. Măsurile de sănătate și
securitate în munca fac parte din procesul de muncă.
Problema măsurilor de sănătate și securitate în muncă este foarte importantă deoarece, pe
lângă factorul de periculozitate comun cu alte ramuri industriale- elemente mobile ale utilajelor,
acțiunea curentului electric, degajări de căldură, zgomote și trepidații- intervin numeroși factori
specifici industriei cum ar fi:
 Prezența frecventă a unor substanțe inflamabile;
 Posibilitatea exploziilor cauzate de amestecuri explozibile;
 Operații cu lichide puternice care pot provoca arsuri chimice;
 Temperaturi ridicate
Măsurile de sănătate și securitate în muncă cuprind urmatoarele 3 aspecte:
1) protecția judiciară a muncii, reprezentată de legislația referitoare la protecțșia muncii,
legislație constituită în principal din :
- Legea nr. 319/2006 legea sănătății și securității în muncă
- Ordinul nr. 508/2002 privind aprobarea Normelor generale de protecția muncii;
- Legea nr. 403/2005 privond unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă;
- Decrete elaborate de Cconsiliul de Stat, instrcțiuni și ordine elaborate de ministere,
norme interne de sănătate și securitate în muncă.
2) protecția sanitară a muncii cuprinde măsurile pentru asigurarea unor condiții fiziologice
optime de muncă și de suprimare a riscurilor îmbolnăvirilor profesionale;
3) protecția tehnică a muncii constă în măsuri tehnice și organizatorice pentru ușurarea muncii și
prevenirea accidentelor la locul de muncă.

8
 Există norme legislative interne și naționale elaborate de conducerile întreprinderilor și
instituțiilor, pentru condiții de lucru specifice pentru diferite secții, ateliere. Instruirea oamenilor
este obligatorie. Nici un angajat nu va fi primit la locul de muncă decât după ce i s-a făcut
instructajul de protecție a muncii (R.Z.Tudose s.a.,1990).

Măsuri PSI
Incendiile și exploziile se produc atunci când sunt condiții favorabile pentru acestea în
cantități suficiente, și atnci când sunt prezente 3 elemente:
Substanța combustibilă, oxigenul și căldura.
Cauzele principale ale incendiilor si exploziilor se datorează pe de o parte aprinderii și
autoaprinderii, iar pe de altă parte, nerespectării parametrilor procesului tehnologic, lipsei de
instructaj, de curățenie, de atenție.
Exploziile pot fi provocate datorită depășirii instantanee a limitelor de rezistență a
pereților vaselor produsă de presiunea gazelor sau vaporilor.
Exploziile produse de gaze combustibile, vapori, praf în amestec cu oxigenul au loc
numai la anumite concentrații care variază cu presiunea și temperatura amestecului.
Căldura degajată în decursul unei reacții chimice, poate constitui de asemenea, o sursă de
autoaprindere provocând incendiul. Deosebit de periculos este contactul acizilor cu substanțe
combustibile.
În timpul desfășurării proceselor tehnologice sunt cazuri când incendiile sau exploziile se
produc atorită aprinderii substanțelor combustibile, fie de la o scânteie electrică, fie prin
încălzirea exagerată a conductorilor electrici și prin aprinderea materialului izolant.
Măsurile generale de prevenire a incendiilor și exploziilor sunt:
 Evitarea sau reducerea substanței combustibile;
 Evitarea sau reducerea sursei de căldură;
 Evitarea sau reducerea oxigenului, aerului, sau a substanțelor cu un conținut mare de
oxigen;
 Împiedicarea contactului substanței combustibile cu sursa de căldură;
 Controlul permanent al surselor de căldură și cunoașterea caracteristicilor periculoase ale
substanțelor combustibile;
 Măsuri de siguranță pentru ecranarea sursei de căldură și oprirea accesului substanțelor
combustibile în eventuala zonă de ardere;
 Controlul automat al concentrațiilor de oxigen în anumite zone de pericol.
Materialele folosite pentru stingerea incendiilor sunt acele materiale care, folosite într-un
anumit mod în zona de ardere, acționează defavorabil asupra condițiilor necesare arderii, oprind
arderea. Materialele stingătoare se folosesc fie în stare lichidă, solidă, sau gazoasă, fie sub forma
unor amestecuri de lichide sau gaze cu solide, însă procesul și rapiditatea aplicării sunt factori
hotărâtori în stingerea incendiilor.
Cele mai răspândite substanțe chimice stingătoare sunt: apa, aburul, soluțiile apoase de
săruri, tetraclorură de carbon, bioxidul de carbon, spuma chimică și mecanică, prafurile
stingătoare (R.Z.Tudose s.a., 1990).

CAPITOLUL 6. AMPLASAMENT ȘI PLAN GENERAL

6.1 Elemente geologice si de topografie
Amplasamentul obiectivului, a stației de epurare a apelor uzate provenite din procesul de
fabricare al covoarelor, este situat în incinta fabricii RMC RUPEA SRL.
Platforma pe care este amplasată instalația de epurare a apelor uzate se află pe starda
Republicii nr.349, Județul Brașov.
Scopul amplasării acestei instalații în incinta firmei producătoare de textile (covoare) este
de a fi cât mai aproape de sursa de generare a apelor uzate și cel mai important de a elimina cea
mai mare parte din poluanții rezultați din procesul de fabricare a covoarelor, înainte de fluxul de
apă uzată să fie trimisă spre canalizare.
9
 Județul Brașov se află în centrul țării în Depresiunea Brașovului, este situat la o altitudine
medie de 625m, în curbura internă a Carpaților, fiind delimitat in partea de S și SE de masivul
Postăvaru, care pătrinde printr-un pinten (Tâmpa) în oraș, si masivul Piatra Mare.
Municipiul are o suprafață de 167,32 km2. Prin înglobarea ăn structura sa a vârfului Postăvaru,
Brașov a devenit orașul aflat la cea mai mare altitudine din România.
6.1.2 Solul
Zonele de munte prezintă soluri brune accide, și local soluri litomorfe,reprezentate prin
rendzine și rendzine brune(în Postăvaru și în Măgura Codlei).
Pe piemonurile colinare submontane predomină solurile podzolice argiloiluviale și cele brune
podzolite. În general,aceste soluri prezintă o fertilitate scăzută, exploatarea agricolă realizându-se
cu mijloace de ameliorare (îngrășăminte chimice și naturale etc.).
Grdul de fertilitate variază de la VI, în lunca Oltului, la XI, în zonele muntoase, compact
acoperite cu păduri.
6.1.3 Clima și calitatea aerului
Clima municipiului Brașov are un specific temperat-continental, caracterizându-se prin
nota de tranziție între clima temperată de tip oceanic și cea temperată de tip continental: mai
umedă si mai răcoroasă în zonele de munte, cu precipitații relativ reduse și temperaturi ușor
scăzute în depresiune. Temperatura obișnuită de vară se situează în intervalul 22o-27oC, iar cea
de iarnă intre 18oC și – 2oC.
Calitatea aerului
Datorită faptului că stația de epurare este amplasată, intr-o incintă, calitatea aerului din
exteriorul incintei este mai puțin afectată, comparativ cu stațiile de epurare amplasate pe
suprafețe deschise. În schimb pentru a elimina mirosul și alte substanțe eliminate în interiorul
incintei, aceasta este prevăzută cu sisteme de ventilare.
6.2. Elemente de geologie acvatică și terestră
Marea diversitate a cadrului natural în județul Brașov, alături de modificările petrecute în
decursul erelor geologice, a determinat perenitatea unor elemente de floră, vegetație și faună.
Vegetația actuală reprezintă aspectele vegetației naturale, precum și ecosistemele fragmentare
instalate în urma intervenției omului în timp. Aproape intreg teritoriul județului a aparținut în
trecut zonei forestiere și alpine, mai puțin extinsă.
Zona forestieră este reprezentată , incepând cu vegetația depresionară și cea montană de: zona
stejarului, zona gorunului, zona fagului, subzona molidului, zona alpină.
Flora municipiului nu diferă de cea a județului. Animalele sălbatice sunt rare, trăind retrase în
pădurile din imprejurimi. Muntele Tâmpa este declarat rezervație naturală care protejează câteva
specii de plante rare și endemice. Spre exemplu, pe versantul sudic există mici suprafețe cu
vegetație de stepă.
Brașovul este singurul oraș din lume care include în teritoriul său administrativ o rezervație
naturală, muntele Tâmpa, și un vârf muntos, muntele Postăvaru.

6.3. Așezări umane

Stația de epurare este amplasată în extremitatea sud – estică a municipiului. Gospodăriile
cele mai apropiate sunt amplasate la minimum 250 m de platforma industrială. În rest,
amplasamentul se învecinează cu zone extravilane (teren arabil), spre nord și spre vest.
Nu s- au semnalat agravări în ceea ce privește sănătatea populației, care ar putea fi
generate de stația de epurare.

10
 CAPITOLUL 7. BIBLIOGRAFIE

1. M. Macoveanu, C. Teodosiu, „Epurarea avansată a apelor uzate conţinând compuşi organici

nebiodregradabili”, Editura Gheorghe Asachi, Iaşi, 1997;
2. Dima Mihai,-„Epurarea apelor uzate. Canalizări”, volumul II, Editura Tehnică „Gheorghe
Asachi”, Iași,1998;
3. Andrei Bertea – Aspecte ecologice şi toxicologice ale finisării chimice textile – Editura
Dosoftei 1997;
4. Ionescu Gheorghe- Constantin-„Sisteme de epurare a apelor uzate”,Editura Matrix Rom,
București, 2010;
5. Tudose Radu, Ibănescu Ioan, Stancu Alexandru, Popovici Liviu, Vitan Florin, Băcăoanu Ana,
Horoba Doina, Moise Anca, Petrescu Stelian, Cârstea Sorin – „Fenomene de transfer si utilaje în
industria chimică. Îndrumar de proiectare”, Institutul Politehnic, Iași,1990;
6. Zaharia Carmen – „Epurarea chimică a apelor uzate”, Editura Performantica, Iași,2006;
7. Zaharia Carmen- „Legislația privind protecția mediului”, Edituta Politehnium, Iași,2008;
8. Teodosiu Carmen – „Suport de curs Tehnologii și biotehnologii de epurare a apelor uzate, an
universitar 2018-2019”;
9. Axinte Stela, Teodosiu Carmen, Balasanian Ion, Cojocaru Ioan – „Ecologie și protecția
mediului”, Editura Ecozone, Iași,2003;
10. Dima Mihai – „Epuaraea apelor uzate urbane”, Editura Junimea, Iași, 1998;
11. Ungureanu Ștefan și Petrilă Corneliu – „Automatizarea proceselor din industria chimică”,
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Iași, 2001;
11
12. Silvia Curteanu și Ștefan Ungureanu- „Automatizări în industria chimică” , Universitatea
Thnică „Gheorhe Asachi”, Iași, 2000;
13. Rojanschi, Ognean Theodor, „Cartea operatorului din stații de epurare a apelor uzate”,
Editura Tehnică, București,1997;
14. Zaharia Carmen și Șuteu Daniela, „Textile Organic Dyes – Characteristics, Polluting Effects
and Separation/Elimination Procedures from Industrial Effluents – A Critical Overview”,
România 2012;
15. Zaharia Carmen, Șuteu Daniela și Mureșan Augustin, „Options and solutions for textile
effluent decolorization using some specific physico-chimical treatment steps”, Rmânia, 2012;
16. http:// www.anpm.ro.

12