UNIVERSITATEA TEHNICĂ “ GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

REFERAT LA DISCIPLINA
PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

Cursant,
Postolache Nicoleta-Elena

Anul 2022
 Stress-ul

Stress-ul reprezintă relaţia de interdependenţă între factorii externi şi cei interni care conduc la o
reacţie inadecvată a organismului la realitatea dată. Sau altfel spus, stress-ul este reacţia complexă
dar nespecifică a organismului de răspuns la stimuli fizici, biologici, psihici şi socio-culturali
percepuţi de acesta ca agresivi.
Termenul are în general două semnificatii:
a. situaţie, stimul ce pune organismul într-o stare de tensiune;
b. însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi mobilizează toate
resursele sale de apărare pentru a face faţă unei anumite agresiuni psihice (emoţie puternică ).

H.Seyle a introdus termenul de stress in anul 1935, organismul avand 3 faze care formează
sindromul general de adaptare (S.G.A.):
a) faza de alarmă, în care organismul încearcă să se apere de acţiunea nocivă;
b) faza de revenire, în care organismul pare că se adaptează la situaţie, comportându-se relativ
normal;
c) faza de epuizare, se caracterizează prin modificări hormonale intense, secreţii intense de
adrenalină;

Reacţia de stress are mai multe componente: fiziologică – psihică – socială.

Componenta fiziologică este dată de activitatea perturbată a hipofizei, hipotalamusului, a
suprarenalelor datorată factorilor stressori.
Componenta psihologică este reprezentată de totalitatea conflictelor, frustrărilor, tensiunulor
(presiunilor), suportate de persoana respectivă într-o perioadă îndelungată
Componenta socială se poate concretiza în conduite sociale ca: izolarea de ceilalţi (fuga de stress)
hiper-relaţionare (aruncarea în relaţiile sociale), indiferenţă excesivă, comportamente copiate de tip
mască, tulburări de comportament şi conduita delicventă.

Efectele stress-ului pot fi considerate pozitive dar mai ales negative.

Efectele pozitive se referă la stimularea şi menţinerea vitalităţii organismului atunci când intensitatea
stressului este mică, când persistenţa în timp este redusă iar factorii stressori nu se cumulează între
ei.
Efectele negative se referă la perturbarea într-un sens sau altul a funcţionării normale, adaptative a
organismului într-o anumită perioadă de timp precum: hipertensiunea arterială, palpitaţiile,
insuficienţa respiratorie sau simptome mai complexe ca cefaleea, reacţii inflamatorii, iritabilitatea,
nervozitatea, lipsa de răbdare, depresia, anxietatea, fobia , inciuna, neîncrederea în oameni, anumite
forme de violenţă verbală (înjurături), fizică (bătaia), psihică (intoleranţa).

Când factorii fizici, biologici, psihici şi socio-culturali devin factori stressori?

Condiţiile necesare pentru ca aceşti factori din indiferenţi sau stimulativi pentru organism să devină
stressori sunt:
o acţiunea prelungită în timp;
o creşterea sau scăderea intensităţii lor raportată la intensitatea anterioară;
o cumularea cu alţi factori stressori.
Care sunt condiţiile interne ale factorilor stressori cele care favorizează reacţiile de stress?
În lista deschisă a condiţiilor interne favorizante pentru instalarea stress-ului putem enumera:
o hipersensibilitatea organismului sau psihicului;
o emotivitatea;
o lipsa de experienţă;
o rigiditatea extremă sau dinamismul excesiv al personalităţii;
o concepţia de viaţă învechită sau modernistă

Caracterul complex al stress-ului este dat de faptul că el este o relaţie între factorii stressanţi
(stressori) fizici, biologici, psihici, socio-culturali, situaţia particulară stressantă şi organism.
Stress-ul nu se identifică nici cu factorii stressori sau cu situaţia stressantă, nici cu organismul
stressat. În viaţa de toate zilele stress-ul este confundat mai ales cu factorii stressanţi: zgomot, lipsa
banilor, viteza schimbărilor, moartea unui părinte/copil, severitatea profesorilor, divorţul, etc. De
asemenea stress-ul nu se confundă cu persoana sau personalitatea care suportă factori agresivi: slabă
sau puternică, calmă sau mânioasă, veselă sau tristă, dinamică sau lentă, etc.
Situaţiile stressante: despărţirea părinţilor, schimbarea şcolii, pierderea locului de muncă nu conduc
automat la stress.
Instituţiile de învăţământ şi procesul educaţional sunt prin natura lor generatoare de stress prin
constrângerile introduse, prin noutatea situaţiilor, prin transformările proiectate şi planificate.

Sursa temei:
Bibliotecă – Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic (tuiasi.ro)

Conf.univ.dr. Tiron Elena - Consiliere si Orientare Scolară (pag.178-181)