CAPITILUL IV

BAZELE TEORETICE PRIVIND USCAREA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1. Introducere
Păstrarea îndelungată a produselor agroalimentare, în starea proaspătă este foarte
costisitoare şi complicată, de aceea în lume se dezvoltă producerea fructelor conservate şi
uscate. Uscarea alimentelor este una dintre modalităţile de păstrare a calităţii lor nutritive.
Produsele uscate se bucură de cererea populaţiei anume graţie gustului fin şi a
gradului nutritiv înalt.
Tehnologiile termice pot fi considerate vitale pentru păstrarea alimentelor şi pentru
producerea anumitor sortimente. Temperatura este o mărime fizică care prin valorile ei mai
scăzute sau mai ridicate permite păstrarea produselor pe termen lung, fie că este vorba de
pasteurizare-sterilizare, fie că este vorba de congelare sau liofilizare, acţiunea ei principală
fiind inactivarea microorganismelor care produc alterarea alimentelor.
Prin prelucrarea termică a alimentelor se realizează pe de o parte o digestibilitate
(aliment mai uşor digerabil, cu un gust mai aromat), iar pe de altă parte se prelungeşte durata
de conservare, distrugându-se microorganismele care pot altera alimentul şi se înlătură
posbilitatea transmiterii unor boli bacteriene sau parazitare.
În acest capitol am prezentat cateva calcule privind diferitele tehnici de uscare a
produselor agroalimentare, precum: calculul fluxului total de caldură necesar unui uscător,
calculul bilanțului de materiale și termic al operatiei de uscare a cerealelor, calculul
dispozitivelor de pulverizare din componența instalațiilor de uscare, calculul bilanțului de
materiale și căldură a instalației de uscare prin pulverizare, Bilanţe ale uscătorilui convectiv.
Calculul bilanţurilor la uscare

2. Calculul fluxului total de caldură necesar unui uscător.

Acesta se poate determina pe baza reprezentării procesului de lucru în
diagrama i – x.

Fig. 1 Reprezentarea în diagrama i - x a procesului de lucru pentru uscatorul real:

a – Δ > 0 și b - Δ< 0

1
 Astfel, după reprezentarea procesului de lucru, în diagrama i – x se determină
consumurile specifice:

 consumul specific de aer:

 debitul de aer:

 consumul specific de căldură în calorifer:

 fluxul de caldură cedat de calorifer:

 consumul specific de căldură suplimentară

 fluxul de căldură suplimentară:

 fluxul total de caldură:

Q = QC + Qm [ W]

2
 3. Calculul bilanțului de materiale și termic al operatiei de uscare a cerealelor.
Calculul bilanțului de materiale urmărește determinarea cantității de apă eliminată
din masa de cereale supusă uscării la trecerea acesteia prin uscător, precum și a necesarului de
agent de uscare necesar procesului de lucru, conform modelului din Fig.2 Cantitatea de apă U
eliminată de cereale intr-o oră va fi dată de relația

Fig.2 Schema modelului pentru calculul bilanțului de materiale și termic al uscătorului de cereale

Pe baza procesului de lucru se stabilesc ecuațiile de bilanț de materiale și anume:

 pentru bilanțul total:

 pentru bilanțul parțial de umiditate

 pentru bilanțul parțial în substabnță uscată

3
unde x i , x f - este umiditatea procentuală a agentului de uscare la intrare și iesire; μ i,, μf este
umiditatea procentuală a cerealelor la intrare și la ieșire
În aceste condiții putem calcula cantitatea de apă eliminată din masa de cereale:

Pentru calculul necesarului de agent de uscare se pornește de bilanțul principal al

umidității și înlocuind termenii se stabilește că:

Calculul bilanțului termic al uscătorului de cereale urmărește determinarea următorilor

parametri:

 randamentul uscării:

În care Qu este căldura utilă [ kJ/h]; Qu căldura utilă [kJ/h]; Qₜ - căldura totală [Kj/h]
și include puterile:

unde: Q1 este căldura utilizată pentru încaălzirea auerului uscat inițial; Q2 – căldura
produsă pentru încălzirea vaporilor de apă din agentul de uscare, înainte ca acesta să ajungă în
compartimentul de uscare; Q3 – căldura pierdută pentru încălzirea inițială a cererii;

 consumul specific de căldură q, exprimat în J/Kg apă evaporată, se calculează

cu relația:

4
  consumul specific de combustibil ( c ) se calculează cu relația:

Unde λ este puterea calorică a combustibilului [Kj / Kg]

4. Calculul dispozitivelor de pulverizare din componența instalațiilor de uscare.

Pentru efectuarea calculului instalațiilor de uscare prin pulverizate s-au efectuat
numeroase cercetări, care au urmărit determinarea parametrilor ce condiționează proiectarea
acestora și anume: dminesiunea particulelor obținute pentru pulverizare; timpul și distanța de
zbora a particulelor pulverizate centrifugal; condițiile de transfer de căldură și substanță etc.
La pulverizarea centrifugală se urmărește calculul diametrului mediu al picăturilor
pulverizate s-au stabilit relații de calcul relativ și se verifică numai pentru cazuri particulare,
de exemplu, în literatura de specialitate sunt stabilite următoarele:
 relația lui Prandtl arată că diametrul particulei este o consecință a
interacțiunii lichid – gaz și se calculează cu ecuația:

în care: ζ – coefficient de rezistență funcție de criteriul Reynolds ( valoarea sa este similară cu

cea de la sedimentare); v – viteza de ieșire a picăturilor din disc și care este identică cu viteza
periferică a discului m / s; ρ a masa volumică a aerului la condițiile din uscător, Kg/m 3 ; σ –
tensiunea superficială a lichidului, N/m;

 relația lui Laurie propune o ecuație empirică, care se verifică pentru

calculul dimensiunilor maxime ale particulelor:

în care ρp este masa volumetrică a particulei, Kg/m3 ; n și r – turația și raza discului

5
  relația lui Friedmann, Gluckert și Marshall se verifică pentru calculul
diametrului mediu al picăturilor formate prin centrifugare:

Această relație se verifică numai pentru următoarele condiții restrictive: vîscozitatea

dinamică a lichidului η = 1 · 10 ˉ ³ - 9 Pa.s; tensiunea superficială a lichidului,
σ = (74 – 100) · 10 ˉ ³m N/m; masa volumică a produsului lichid, ρp = 1060 – 1500 Kg/m3 ;
raza discului r = 25 – 100 mm; turația discului, n = 13 – 300 rot/s; lungimea perimetrului udat,
ℓ = 1 – 500 mm; debitul specific de masă pe unitatea de lungime, G = 0,0312 – 2,231 Kg/s.m.
Lungimea perimetrului udat al orificiilor discului ℓ = π · d ₀ · nₒ în care:
d ₀ - diametrul orificiilor; nₒ - numărul de orificii pe circumferința discului de pulverizare.
Debitul specific de masă pe unitatea de lungime de perimetru udat se calculează cu
relația:

Timpul de zbor al particulelor și drumul, în plan orizontal, parcurs de particule în acest

interval de timp, prin aerul fierbinte din uscător, au un rol important în procesul de uscare.
Întreg procesul de uscare este practic este practic legat de viteza variabilă a particulei și de
temperatura agentului de uscare
Agentul de uscare cu temeratură ridicată ʺ spală ʺ particula și usucă instantaneu stratul
exterior, formând o globulă, o globulă, prin care se elimină vaporii din interiorul particulei,
ceea ce face ca masa volumică a acesteia să varieze în mod continuu. Pe baza acestor
observații și ținând cont de legea a doua a mecanicii se poate determina timpul de zbor a
particulei funcție de regimul de deplasare a acesteia în camera de uscare:

 pentru deplasarea turbulentă

Unde vo și v₁ reprezintă viteza particulei la început respectiv la sfârșitul perioadei de

deplasare turbulentă.

6
  pentru deplasarea intermediară a particulei la început a particulei (2 <
Re < 500)

în care: va reprezintă viscozitatea cinematică a produsului lichid; v₂ - viteza particulei la

sfârșitul perioadei de deplasare intermediare;

 pentru deplasarea laminară a particulei ( Re < 2):

iar, vf reprezintă viteza finală a particulei.

Pentru calculul drumului parcurs de particulă în cele trei situații de deplasare se folosesc
următoarele relații:

 deplasarea turbulentă:

 la deplasarea intermediară

 la deplasarea laminară

Pentru cazul general, drmul total parcurs în plan orizpntal este suma spațiilor
realizate în cele trei perioade:

Ltot = Lturb + Lint + Llam

Prin extrapolare se poate preciza că timpul total în care particula a parcurs această
distanță, Ltot , este suma timpilor corespunzători celor trei perioade:
7
 ttot = tturb + tint + tlam
La proiectarea instalației se are în vedere că drumul parcurs de particule, aflate în
stare lichidă, să fie mai mic decât raza camerei de uscare. Pentru a se evita lipirea particulelor
umede de suprafața interioară a camerei de uscare, este necesar ca diametrul turnului să
satisfacă următoarea condiție.

Di ≥ 2 ( r + t tot )
La pulverizarea hidraulică pentru determinarea diametrului picăturilor s-au stabilit
următoarele modele de calcul:

 Lebedev recomandă utilizarea următoarei ecuații pentru lichidele cu

vâscozitate redusă:

d · Δpn = const.
în care d - diametrul mediu al picăturii, m; Δp – pierderea de presiune în duză,
Pa; n - 0,3 - 0,4 - coeficient

 Panasencov propune urmatoarea relație empirică, ținând seama atît de diferența

de presiune cât și de vâscozitatea lichidului:

în care dd - diametrul duzei, m; Re – criterial lui Reynolds

Diametual orificiului duzei se poate calcula pe baza relației:

în care: Qm este debitul masic de produs lichid pulverizat, Kg/s; p – pierderea de presiune în
ajutajul duzei, Pa; μ - = 0,6 – 0,75 – coeficient de debit; ρ ℓ - masa volumică a produsului
lichid, Kg/m3.

În cazul pulverizării pneumatice determinarea diametrului mediu al particulei se face cu

relația Vitman, de forma:

8
în care: A este un parametru ce depinde de valoarea factorului Π, a cărui relație:

pentru

în care: dm, dd - diametrul mediu al particulei, respectiv diametrul ajutajului, m; ρg -

masa volunului gazului, Kg/m3 ; vt = vg - vℓ viteza relativă dintre gaz și lichid la ieșirea din
ajutaj m/s; σℓ - tensiunea relativă superficială a suspensiei, dyne/cm; υ – vîscozitatea
cinematică a suspensiei, o Engler.

5. Calculul bilanțului de materiale și căldură a instalației de uscare prin

pulverizare
Procesul de lucru pentru uscarea produselor lichide prin pulverizare, ce are loc în
turnul de uscare, se realizează datorită transferului de căldură și substanță în timp ce particula
se află în mișcare în mediul care reprezintă agentul de uscare.
Bilanțul de material al schimbului de umiditate între materialul supus uscării și
agentul de uscare ce antrenează această umiditate în marimi infinitzecimale, are forma:
dm = L· dx
în care: dm este variația masei produsului în timpul uscării prin eliminarea umidității, Kg/s;
L – debitul de aer, Kg/s; dx – variația conținutului de umezeală a aerului în timpul uscării.
Kg/Kg

Pentru un Kg produs inițial, cantitatea de apă îndepărtată U, Kg apă/Kg produs inițial

este egală cu,

9
 în care ui, u – umiditatea inițială, respectiv umiditatea produsului la un anumit
moment al uscării, % masă față de masa totală.
Pentru calculul bilanțului caloric al schimbului de căldură între agentul de
uscare și produs se utilizează relația

în care: r – căldura de vaporizare a apei considerată la 0 0 C; J/Kg; α – coeficient de

transfer de căldură de la agentul de uscare la suprafața de evaporare a particulei, W/m 2 K;
A – aria suprafeței de contact, m2 ; dT – variația de temperatură, 0 C sau K; Dt – intervalul de
timp în care are loc variația de temperatură dT, s; cpm - căldura masică specifică medie în
intervalul de temperatură dT, J/Kg.K.
În relația de mai sus, termenul r dm reprezintă cantitatea de căldură consumată
pentru vaporizarea apei, termenul α · A · dT · dt reprezintă cantitatea de căldură transferată
particulei, iar termenul L · cpm · dT, cantitatea de căldură cedă de aerul agent termic.
Relația de mai sus, dă posibilitatea determinării timpului de evaporare a umidității,
timp care trebuia să fie egal cu timpul de zbor al particulei sau foarte apropiat cu acesta.
Dacă se consideră o particulă de produ initial pulverizat cu diametrul d și masa
volumică ρp egalitatea primilor doi termeni ai relației de mai sus, raportată la un kilogram
produs initial devine:

sau

în care: t – este durata transferului de căldură, s;

Diferența de temperatură, 0C; Ti, T – temperature inițială, respectiv temperature aeurului la un

moment dat al procesului de uscare, 0C; T'u – temperatura termometrului umed al aeurului
egală cu temperatura suprafeței materialului ( picăturii ) 0C.

10
În cazul convecției forțate, pentru un regim de curgere laminar la care criteriul Nu are
valoarea 2, se calculează parametrul α ca fiind:

unde: λ coeifcient de conductivitate termică a aerului, W/m.K.

În aceste condiții, expresia formulei din acestă pagină, prima de sus, devine:

Rezultă că, timpul de evaporare a umidității pe baza legilor transferului de căldură

este proporțional cu pătratul diametrului și invers proporțional cu diferența medie de
temperatură.
Pentru dimensionarea turnului de uscare se are în vedere determinarea parametrilor
geometrici ai acestuia, de formă cilindrică, respectiv: înălțimea Ht și diametrul Dt.
Volumul turnului de uscare se determină în funcție de debitul de aer necesar
procesului de lucru prin uscare și de timpul de staționare al aerului în turn:

în care: Vt - este volumul turnului, m 3 ; L – debitul e aer necesar uscării, Kg/s; ρa –

masa volumică a aerului la parametrii medii din turn, Kg/m3 ; ta – durata de staționare a aeurlui
în turn, s.
Pentru pulverizarea centrifugală diametrul turnului se calculează cu relația
Di ≥ 2 ( r + ttot ) iar înălțimea se calculează cu relația:

Pentru alte disozitive de pulverizare, hidraulic și pneumatic, la deplasarea pe

verticală se se ține seama de viteza inițială a particulei și deplasarea sa cu mișcare unifprm
încetinită până la viteza de sedimentare și apoi deplasarea cu viteza de sedimentare. Astfel, se
determină înățimea turnului Ht ; cu aceasta și cu volumul turnului Vt se determină diametrul
turnului Dt .

11
 Una din cele mai importante probleme ale uscării prin pulverizare este aceea de a
menține particulele produsului în contact cu agentul de uscare numai pe durata necesară
realizării uscării, după care să fie evacuate imediat pentru a se evita supraîncălzirea
materialului, care ar determina degradarea acestuia.
De asemenea, evacuarea produsului din turn înainte de trecere timpului de uscare ar
conduce la obținerea unui produs lipicios cu umiditate ridicată care se colmatează pe suprafața
camerei de uscare și nu permite conservarea acestuia.

6. Bilanţe ale uscătorilui convectiv.

6.1 Bilanţul de materie.

Fie debitul materialului umed G1 kg s cu umiditatea u1 fractii.mas. Uscarea rezultă

G2 kg s materialului uscat cu umiditatea u 2 fractii.mas. şi debitul umezelei înlăturate W kg s .
Deci bilanţul de materie în asemenea condiţii se va prezenta prin fluxuri materiale:
G1  G 2  W , kg s şi fluxul de substanţă uscată: G1 1  u1   G2 1  u 2  .
Rezolvarea acestui sistem de ecuaţii rezultă din formula de calcul :
 u  u2   u  u2 
W  G1  1 , W  G2  1  , care permit evaluarea capacităţii de uscare a
 1  u2   1  u1 
aparatului.

Acelaşi bilanţ se poate de format din partea agentului de uscare, prezentând cheltuieli
energetice drept scopul calculului.
Fie L kg s - debitul aerului absolut uscat, x0 , x 2 kg kg - conținutul de umezeală în
aer proaspăt şi cel utilizat, W kg s - debitul umezelei înlăturate. Deci pe baza acestor
admisiuni, bilanţul de materie se va prezenta prin:
L  x 2  L  x 0  W kg s , de unde debitul de aer va fi:
W
L kg s . iar debitul specific a agentului de uscare (raportat la o
x 2  x0
unitate de masă a umezelei înlăturate):
L 1 kg.de aer
l  ,
W x2  x0 kg .de um.
de unde este evidentă o concluzie destul de importantă : debitul aerului este
proporţional conşinutului iniţial de umezeală în aer proaspăt, adică consumul de agent de
uscare în condiţiile verii este mai mare. De aceea suflante şi ventilatori a instalaţiilor de
uscare se calculează pentru condiţiile verii.

12
 6.2. Bilanţul de energie.

Fie schema generală a uscătorului de varianta normală.

0
Debitul materialului umed G1 kg h , şi temperatura t m C . Uscătorul înlăturează
W kg h unezeală şi debitul materialului uscat cu temperatura tm.2 este G 2 kg h . Capacitatea
termică a materialului c m şi a apei c eau  kJ kg  K  . Cu aer umed (agentul de uscare) în uscător
se-nsuflă L kg h de aer absolut sec. Entalpia aerului avan de calorifer constituie I 0 kJ kg , la
întrare în uscător (după calorifer ) I1 kJ kg şi la ieşire din uscător - I 2 kJ kg . Întocmind
bilanţul necesită de ţinut cont de amenajarea eventuală a uscătorului cu dispozitive de
transportare cu masa M tr kg , capacitatea termică   ctr kJ kg  K  şi temperatura t tr ,1 0C la
întrare – şi t tr .2 0C -la ieşire din uscător.În conformitate cu schema prezentată energie se
aduce în calorifer de bază K şi cel suplimentar K sp , montat direct în uscător.
Deci energia se distribue în mod următor:

aportul de căldură căldura pierdută

- cu aer proaspăt Q fr  L  I 0 - aer utilizat Qut  L  I 2

- cu material umed - cu material uscat Q2.m  G 2 c m t m
Q1.m.  Q2.m  QW  G2 c m t m  Wcv t m
- cu dispozitive de transport - cu dispozitive de transport
Q1.tr  Gtr ctr t tr Q2.tr  Gtr ctr t tr
- aportată în calorifer de bază Qc - pierderi în ambianţă Qcp
- aportată în calorifer suplimentar Qcp

Deci în aceşti condiţii bilanţul de energie se va prezenta prin:

13
 LI 0  G2 c m t m  Wcv t m  Gtr ctr t tr  Qc  Qcp 
 LI 2  G2 c m t m  Gtr ctr t tr  Q p
,

de unde consumul total de energie:

Qc  Qcp  LI 2  I 0   G2 c m t m  t m   Gtr ctr t tr  t tr   Q p  Wcv t m

Divizând toţi membrii a acestei ecuaţii cu umezeala înlăturată W, se obţine bilanţul

cheltuielilor specifice de energie:

 
q c  q cp  l I 2  I 0  q m  q tr  q p  c v t m

În aceasta ecuaţie l I 2  I 0   - energie, pierdută de către aer utilizat, părăsindu-se

uscător, q m  G2 c m t m  t m  W - energie, pierdută de către material uscat, care părăseşte uscător,
qtr  Gtr ctr t tr  t tr  W - energie, pierdută pentru încălzirea dispozitivelor de transport. cv t m  -
entalpia umizelei a materialului umed.

Totodată cheltuieli specifice de energie în calorifer de bază se exprimă prin:

q c  l I 1  I 0  ,
aici I 1 - entalpia aerului proaspăt după încălzirea în calorifrr de bază, şi deci ultima
expresie se transformă în
l I 1  I 0   q cp  l I 2  I 0   q m  qtr  q p  c v t m ,

sau
l I 2  I 1   q cp  cv t m  q m  qtr  q p  .

Notând partea dreaptă prin   q cp  c v t m   q m  qtr  q p  , definitiv obţinem expresie

I 2  I1
  l I 2  I1   ,
x2  x0
numită bilanţul intern a uscătorului, deoarece ea caracterizează diferenţa între energia întrată
în, şi ieşită din camera uscătorului, fără a ţine cont de căldura externă a caloriferului de bază.
Pentru a uşura analiza şi calculul proceselor de uscare, au întrodus noţiune de proces
teoretic de uscare, în care temperatura iniţială a materialului este nulă, nu există cheltueli de
energie pentru încălzirea materialului şi a dispozitivelor de transport. Consumul suplimentar
şi pierderi de energie de asemenea sunt nule:
q cp  c v t m  q m  q tr  q p  0

şi deci   0 , adică pentru uscător teoretic I1  I 2 (deoarece l  0 ) şi prin urmare pe

diagrama I  x acest proces de uscare se reprezintă prin linia I  const.
Deoarece aer în uscător convectiv joacă rolul purtătorului de energie şi de umezeală,
evident este că înlăturarea umezelei din produs într-un uscător teoretic nu se face decît din
cauza recirii aerului, căldura căruia, cheltuită pentru înlăturarea umezelei, se acumulează în
vapori formaţi, care totalmente trec cu căldura acumulată în aer

14
7. Calculul bilanţurilor la uscare

7.1. Bilanţul de materiale:

100u
a) Umiditatea raportată la subst – uscată Usu: U su  [%]
100  u
unde: u – umiditatea raportată la total [%].
100  u i
b) Debitul masic de produs uscat Mf: M f  Mi [kg] sau [kg/s]
100  u f

unde i – reprezintã starea iniţială iar f – starea finală.

ui  u f
c) Cantitatea ( debitul) de apă evaporată We: We  M i [kg sau kg/s]
100  u f

1
d) Consum specific aer (l): l
x f  x i [kg aer uscat/kg apă evaporată]

We
e) Consum total de aer-agent uscare: L  We  l [kg aer uscat/s].
X f  Xi

7.2. Bilanţ termic se determinã egalând cãldurile de intrare cu cãldurile de ieşire:

I) Cãldurile de intrare Qintrare:

a) Cãldura materiei prime:
 Cãldura intratã cu materialul supus uscãrii QI:
Qa = Mf∙Cf∙ti ,
unde: Qa - căldura intrată cu materialul supus uscării; Cf – capacitatea termică masică a
materialului uscat [J/kg∙K]; ti – temperatura iniţială a materialului umed [0C];
 Căldura apei din materialul supus uscãrii:
Qa apa = We ∙Ca ∙ti ,
unde Ca - capacitatea termică a apei [J/Kg∙K]; We - debit de apă evaporată [m3/s];
QI = Qa + Qa apa
b) Căldura intrată cu mijloacele de aşezare sau transport a materia:
Qmi=Mm . Cm . ti ,
ĩn care: Mm – masa sau debitul masic a mijloacelor de aşezare sau transport [Kg] sau [Kg/s];
Cm – capacitatea termică a mijloacelor de transport [J/Kg∙K].
15
c) Căldura intrată cu agentul de uscare Qau:
 Căldura intrată cu aerul exterior:
Qaer int = L∙ho ,
unde: L – cantitatea sau debitul de aer [Kg] sau [Kg/s]; ho – entalpia masică aerului atmosferic
[J/Kg].
 Căldura furnizată în caloriferul extern al instalaţiei este dat de fluxul extern al
instalației este dat de fluxul extern al instalaţiei şi se da cu livrarea aparatului:
Qe (e) [J] [Watt];
 Căldura furnizată în interiorul camerei de uscare este generat de puterea de uscare:
Qi(i), J [Watt];
Qau = Qaer int + Qe + QI.
Cãldurile de intrare vor fi:
QI = Qa + Qa apa + Qmi + Qaer int + Qe + Qi.
II) Cãldurile de ieşire Qie:
a) Cãldura ieşitã cu materialul uscat:
Qemu=Mf ∙Cf ∙tf ,
unde: Mf - masa materialului uscat [kg] sau [kg/s]; Cf – capacitatea termică masică a
materialului uscat [J/kg∙K]; tf - temperatura produsului final (uscat) [0C];
b) Cãldura ieşitã cu mijloacele de aşezare sau transport:
Qmf = Mf ∙ Cm ∙ tf ;
ĩn care: Mf – masa sau debitul masic a mijloacelor de aşezare sau transport [Kg] sau
[Kg/s]; Cm – capacitatea termică a mijloacelor de transport [J/Kg∙K].
c) Cãldura evacuatã cu aerul uzat:
Quz = L∙ hz ,
ĩn care: L – cantitatea sau debitul de aer [Kg] sau [Kg/s]; hz - entalpia masicã a
aerului uscat de ieşirea din uscãtor [J/Kg];
d) Pierderile de cãldurã cu exteriorul:
Q ( p) J (Watt);

16
 Cãldurile de ieşire vor fi: Qie = Qemu+ Qmf + Quz + Q

Bilanţul termic va fi QI = Qie sau:

Qa + Qa apa + Qmi + Qaer int + Qe + Qi = Qemu+ Qmf + Quz + Q

17