Unitatea de învăţare 4.

Elemente de calcul ale sistemului de ungere

Cuprins
U4.1. Introducere ....................................................................................................... 46
U4.2. Competenţe ...................................................................................................... 46
U4.3. Calculul lagărului pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii................................ 47
U4.4. Probleme specifice ale proiectării lagărelor prin prisma ungerii ........................ 49
U4.5. Calculul debitului de ulei necesar în sistemul de ungere ................................... 51
U4.6. Calculul elementelor componente ale instalaţiei de ungere .............................. .52
U4.6.1. Calculul pompei de ulei....................................................................... 52
U4.6.2. Calculul suprafeţei de răcire a schimbătoarelor de căldură pentru ulei . 53
U4.6.3. Calculul filtrelor de ulei ..................................................................... .53
U4.7. Rezumat........................................................................................................... 55
U4.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ............................................................... ..55

U4.1. Introducere
În cadrul acestei unităţi de învăţare este prezentată modalitatea de calcul a
instalaţiei de ungere pentru autovehicule. Sunt prezentate aspecte privind calculul
lagărului pe baza teoriei hidrodinamice în vederea calculului elementelor
instalaţiei de ungere. De asemenea sunt tratate problemele specifice ale proiectării
lagărelor prin prisma ungerii, calculul debitului de ulei necesar în sistemul de
ungere şi calculul elementelor componente ale instalaţiei de ungere (pompa de
ulei, schimbătoarele de căldură).

U4.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili:
• să cunoască teoria hidrodinamică a ungerii lagărelor;
• să cunoască principiul proiectării lagărelor prin prisma ungerii;
• să efectueze calculul debitului de ulei necesar în sistemul de ungere;
• să efectueze calculul pompei de ulei;
• să efectueze calculul suprafeţei de răcire a schimbătoarelor de căldură pentru
ulei şi a filtrelor de ulei.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 4 ore.

47
 U4.3. Calculul lagărului pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii

Comportamentul funcţionării lagărului este influenţat de variaţia gradienţilor în spaţiu şi

în timp a unor parametrii esenţiali: geometria longitudinală şi transversală a arborelui; vitezele
tangenţiale la cele două suprafeţe; jocurile radiale între arbore şi cuzinet; mărimea şi direcţia
sarcinilor aplicate; debitul de ulei eficace; viscozitatea dinamică a uleiului în interiorul
lagărului.
Aceşti parametrii de cele mai multe ori sunt interdependenţi unul de altul influenţându-
se reciproc. În consecinţă toate variaţiile unui parametru provoacă variaţii celorlalţi, variaţii
care afectează comportarea lagărului în sens, fie conjugat, fie contrar. De aceea, lagărele
arborelui cotit se verifică pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii, la încărcare, care apreciază
jocul minim între fus şi cuzinet în raport cu jocul admisibil şi la încălzire, prin care se
determină temperatura uleiului în lagăr în raport cu temperatura admisibilă.
Dimensiunile fusurilor (lungimea lf şi diametrul df) se stabilesc din calculul de rezistenţă
al arborelui cotit iar forţele Rfmax, Rfmed, respectiv presiunile pfmax, pfmed se determină cu
ajutorul diagramelor polare construite în cadrul calculului termic.
Distribuţia de presiune din lagăr este cunoscută din teoria hidrodinamică a ungerii
(fig.U4.1).
Se utilizează următoarele notaţii: rf - raza fusului; df - diametrul fusului; lf - lungimea
fusului; rc - raza cuzinetului; dc - diametrul cuzinetului; e - excentricitatea. Aceste mărimi sunt
utilizate la definirea următorilor parametri: ρ - jocul radial, ρ = rc − rf 16; δ - jocul diametral,
δ = 2 ⋅ ρ = dc − d f 17 ; ψ - jocul relativ, ψ = ρ rf = δ d f 18; λ - lungimea relativă a lagărului,
λ = l f d f 19; er - excentricitatea relativă, er = e/r; hmin - jocul minim în lagăr,
hmin = ρ − e = ρ ⋅ (1 − er ) 20; hmax - jocul maxim în lagăr, hmax = ρ ⋅ (1 + er ) .

Fig.U4.1. Schema de calcul ungerii lagărului: a) distribuţia presiunii în pana de ulei în

secţiune transversală; b) distribuţia presiunii în pana de ulei în secţiune longitudinală;
c) poziţia arborelui în lagăr. 21

48
 Pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii încărcarea lagărului este determinată de
5 η ⋅ω λ2 er
presiunea medie din lagăr prin relaţia: p = ⋅ C* ⋅ u 2 ⋅ 2 ⋅ . (U4.1)
2 ψ λ + φ 1 (er ) 1 − er
Unde: ηu este viscozitatea dinamică a uleiului; w - viteza unghiulară a fusului; C* -
constantă. Grupând convenabil factorii se obţine un parametru adimensional care
p ⋅ψ 2
caracterizează lagărul: φ = = ϕ p (er ,λ ) 22 .
ηu ⋅ ω
(U4.2)
Parametrul Φ se numeşte coeficient de încărcare al lagărului sau cifră caracteristică.
Încălzirea uleiului în lagăr este determinată pe baza lucrului mecanic de frecare Lfl din lagăr:
L& fl = Q& fl [kJ / s]23 (U4.3)
Lucrul mecanic de frecare poate fi descris prin relaţia: L fl = Ff ⋅ w ⋅10−2 .24 (U4.4)
Unde: Ff - forţa de frecare din lagăr, în [daN]; w - viteza periferică a fusului, în [m/s];
Forţa Ff se determină pe baza rezultantei medii a acţiunii forţelor care acţionează asupra
fusului (din diagrama polară): Ffl = R ⋅ µ f = p ⋅ l f ⋅ d f ⋅ µ f . (U4.5)
Unde: µl este coeficientul de frecare lichidă în lagăr.
Căldura dezvoltată prin frecare în lagăr poate fi exprimată prin relaţia:
Q& fl = 0,523 ⋅10 ⋅ p ⋅ d f ⋅ l f ⋅ n ⋅ µ f 25
3 2
(U4.6)
unde: p 26 se măsoară în [daN/m2], lf, df în [m], n în [rot/min].
Coeficientul de frecare lichidă µf din relaţia (U4.5) este o mărime necunoscută, se poate
calcula pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii utilizând relaţia de calcul (U4.6).
µ f = ψ ⋅ ϕ µ (er ,λ ) 27 (U4.7)
Căldura dezvoltată în lagăr prin frecare este evacuată în exterior prin intermediul
uleiului Q& u 28 şi prin intermediul lagărului Q& l 29. În condiţia echilibrului termic al lagărului
se poate stabili ecuaţia de bilanţ termic: Q& = Q& + Q& .
fl u l

(U4.8)
Schimbul de căldură între ulei şi lagăr se realizează prin convecţie, cantitatea de căldură
fiind exprimată prin ecuaţia: Q& l = cl ⋅ π ⋅ d f ⋅ l f ⋅ ∆t . 30 (U4.9)
Coeficientul de convecţie cl nu are valori sigure. Pentru motoarele de autovehicule
căldura evacuată prin intermediul lagărului s-a stabilit pe baze experimentale ca fiind
10…15% din căldura dezvoltată în lagăr:
Q& l = (0,10K0,15) ⋅ Q& fl 31 (U4.10)
Căldura preluată de ulei se determină din ecuaţia calorimetrică:
Q& u = cu ⋅ V&ul ⋅ ρ u ⋅ (tue − tui ) [kJ / s] 32 (U4.11)
Unde: cu, ρu - căldura specifică, în [kJ/kgK], respectiv densitatea, în [kg/m3]; Vul -
debitul de ulei care circulă prin lagăr, în [m3/s]; tui, tue - temperatura la intrare respectiv ieşirea

49
din lagăr. Se adoptă : tui = 80…900C, tue= 90…1100C; tu = tue - tui = (20…30)0C; tui = tubaie +
(15…20)0C; cu.ρu = 1674…1883 [kJ/m3K].
Debitul de ulei prin lagăr Vul se calculează pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii.
V&ul = 1,047 ⋅10−3 ⋅ n ⋅ δ ⋅ d 2f ⋅ ϕ v (er , λ ) [m 3 / s] 33 (U4.12)
unde: n este măsurat în [rot/min]; d în [mm]; df în [m].
Ecuaţia de echilibru termic al lagărului poate fi rezolvată fie prin metode numerice, fie
prin metoda grafo-analitică, prin care se determină temperatura tue = tup şi satisface condiţia de
echilibru. Metoda grafo-analitică se bazează pe alegerea unor temperaturi, echidistante în
zona de estimare a temperaturii tup, se calculează pentru aceste temperaturi, valorile pentru
Q& fl 34 şi ( Q& l + Q& u 35), cu care se trasează două curbe în coordonate Q- tue. La intersecţia celor
două curbe se găseşte temperatura tup care satisface ecuaţia de bilanţ termic (fig. U4.2).

Fig.U4.2. Soluţionarea grafică a ecuaţiei Fig.U4.3. Schema pentru determinarea distanţei

de bilanţ termic al lagărului admisibile între fus şi cuzinet

Prin determinarea temperaturii tup se determină cifra de încărcare Φ , deoarece ηu este o

funcţie de temperatură. Cu ajutorul cifrei de încărcare se determină excentricitatea relativă er
şi hmin = r (1 - er), considerând suprafeţele perfect netede.
36În realitate suprafeţele au rugozităţi proprii hf şi hc (fig.U4.3) (hf - înălţimea
rugozităţii fusului; hc - înălţimea rugozităţii cuzinetului). Considerând hp grosimea pelicului
de ulei, rezultă că distanţa minimă între fus şi cuzinet trebuie să satisfacă relaţia:
hmin ≥ h f + h p + hc 37 (U4.13)
În cazul motoarelor pentru autovehicule rugozitatea fusurilor variază între hp = 0,4…0,8
[mm], iar rugozitatea cuzineţilor hc = 1,6…3,2 [mm]. Abaterile de la forma geometrică şi
deformaţia lagărului se iau în considerare printr-o amplificare a sumei rugozităţilor fusului şi
cuzinetului, se consideră că hf + hc = 2…4 [mm].
Cercetările experimentale au arătat că hp ≥ 2…3 [mm]. Astfel, distanţa minimă
admisibilă dintre suprafeţele fusurilor şi cuzineţilor trebuie să fie: ha = 4…6 [mm].
Coeficientul de siguranţă la ungere lichidă se defineşte prin raportul:

50
 χ = h min 38 (U4.14)
hadm
Funcţionarea lagărului este normală când χ >1,5, hmin >6…9 [mm] şi tup < 120…1250C.

U4.4. Probleme specifice ale proiectării lagărelor prin prisma ungerii

Ansamblul fus-cuzineţi este caracterizat de diametrul "d" al fusului şi de lăţimea

cuzinetului "l". Produsul "lxd" reprezintă suprafaţa cu ajutorul căreia se calculează presiunea
maximă (pmax) din lagăr, de valoarea căreia depinde grosimea peliculei de ulei din lagăr. Într-o
primă etapă se adoptă o suprafaţă specifică (lxd) a lagărului suficient de ridicată pentru a se
asigura o grosime optimă a filmului de ulei. În etapa a doua se alege raportul l/d. Pentru a
limita lungimea, greutatea şi costul motorului în mod practic se alege l/d<0,5, iar pentru a se
asigura condiţii bune de ungere l/d nu trebuie să coboare sub valoarea de 0,3. Raportul l/d
influenţează atât asupra factorului de portanţă cât şi asupra grosimii minime a peliculei de ulei
ca urmare a incidenţei asupra curgerii axiale de ulei. Alegerea diametrului fusului d este în
funcţie de viteza periferică; pentru MAC viteza periferică nu trebuie să depăşească 12 m/s. În
cazul lagărului fusului maneton diametrul este limitat de trecerea capului bielei prin alezajul
cămăşii cilindrului. Depăşirea vitezei critice provoacă o încălzire suplimentară a uleiului care
conduce la diminuarea viscozităţii la fel de periculoasă ca şi insuficienţa debitului de ulei.
Lagărul fusului maneton este uns cu ulei deja încălzit în lagărul palier iar debitul de ulei este
redus datorită pierderilor din lagărul palier, de aceea viteza periferică nu trebuie să depăşească
11 m/s.
Calculul ungerii lagărelor consideră regimul de curgere laminar, însă în funcţionare
regimul de curgere al uleiului poate deveni turbulent atunci când parametrul w.h/ν depăşeşte o
anumită valoare (w - viteza periferică relativă între suprafaţa fusului şi cuzinetului; h - jocul
radial; ν - viscozitatea dinamică a uleiului din lagăr).
Regimul turbulent de curgere poate apare în următoarele condiţii: viteză periferică
relativă ridicată; jocul între fus şi cuzinet creşte (uzură); diminuarea viscozităţii cinematice
(încălzirea excesivă a uleiului).
Apariţia regimului de curgere turbulent provoacă o creştere accentuată a curgerii
degajate în lagăr determinând o "super-încălzire" a uleiului ceea ce determină o reducere a
grosimii peliculei de ulei, creşterea jocului radial, funcţionarea cu şoc la fiecare punct mort. În
timpul funcţionării încălzirea lagărului poate conduce la micşorarea periculoasă a jocului
dintre arbore şi cuzinet. Pentru a compensa această diminuare trebuie să se prevadă un joc
suplimentar în aşa fel ca jocul de montaj să se compună din jocul în funcţionare şi jocul
suplimentar. Jocul la funcţionare între arbore şi cuzinet trebuie să fie:
d w⋅l
J = 0,8 3 ⋅ 4 ⋅ A 39 (U4.15)
10 d

51
 unde: w - viteza relativă între fus şi cuziner, în [m/s]; d - diametrul fusului, în [mm]; A -
factor de corecţie care ţine seama de materialul cuzinetului.
Jocul minim pentru a asigura un film continuu de ulei poate fi calculat şi cu formula
n ⋅4 d
empirică: J min = [mm] . 40 (U4.16)
460 ⋅105
Unde: n- turaţia arborelui, în rot/min; d - diametrul fusului, în mm.
Pentru a se ţine seama şi de deformaţiile arborelui la forţa de presiune maximă, se
adoptă: J= (1,1…1,3)d.10-3 [mm] pentru lagărul fusului maneton; J= (1,3…1,5)d.10-3 [mm]
pentru palier;
d
Jocul total al cuzinetului trebuie să fie: J l = 0,2 ⋅
[mm] . 41 (U4.17)
100
Determinarea debitului de ulei necesar lagărului trebuie să ţină seama de circulaţia
acestuia în lagăr ştiind că se divide în: fluxul circumferenţial hidrocinetic; fluxul axial sub
formă de inel care este expulzat din lagăr înainte de a contribui la ungere. Fluxul axial de ulei
din punct de vedere hidrodinamic este ineficace, dar din punct de vedere termic este eficient
deoarece contribuie la răcirea lagărului. Cantitatea de ulei evacuată axial printr-un sector de
deschidere inelară, sub efectul variaţiei axiale a presiunii este:
1  ∂p  3
dV&ua = ⋅   ⋅ h ⋅ r ⋅ dϕ 42 (U4.18)
12 ⋅ µ  ∂z 
unde Oz este axa arborelui.
Debitul de ulei teoretic necesar asigurării regimului hidrodinamic poate fi apreciat şi cu
relaţia: dV&u = k1 ⋅ d 3 ⋅ ω ⋅ ψ . 43 (U4.19)
unde: 1< k1 = f(l/d) < 2. Rotaţia arborelui provoacă antrenarea unui volum de ulei:
V&r = δ ⋅ d 3 ⋅ ω ⋅ ψ 44 (U4.20)
l 
unde: δr = f  ,ξ  .45 Calculul lagărelor este o etapă de mare răspundere neapărat
d 
trebuie urmată de verificări practice.

U4.5. Calculul debitului de ulei necesar în sistemul de ungere

Debitul de ulei care circulă prin sistemul de ungere V& u 46 reprezintă debitul prin
magistrala de ulei (rampa centrală) şi se poate determina din două condiţii: 1) Asigurarea
debitului necesar ungerii tuturor lagărelor; 2) Preluarea unei cantităţi din căldura dezvoltată în
motor. Determinarea debitului de ulei pornind de la prima condiţie presupune asigurarea
necesarului de ulei pentru ungerea celor b fusuri ale arborelui cotit: V&ua = b ⋅ V&ul .47 (U4.21)
Debitul de ulei necesar lagărelor este de 15…50% din debitul de ulei care circulă prin
magistrala de ungere; limita superioară se aplică motoarelor cu circuit de răcire a pistoanelor.
Rezultă că debitul de ulei prin magistrală este: V&u = (2K7) ⋅ V&ua . 48 (U4.22)

52
 Calculul debitului de ulei V& u 49 care satisface a doua condiţie are la bază bilanţul
energetic considerând că uleiul preia căldura dezvoltată prin frecare care reprezintă fracţiunea
fu din căldura degajată în motor: Q& u = 10−3 ⋅ f u ⋅ Qi ⋅ ce ⋅ Pe [kJ / h] . 50 (U4.23)
Unde: fu = 0,02…0,06; Qi - puterea calorică inferioară, Qi = 40.000…44.000 [kJ/kg]; ce
- consum specific de combustibil, în [g/kWh]; Pe - puterea efectivă a motorului în [kW].
Q& u = (9K13) ⋅103 ⋅ f u ⋅ Pe 51 (U4.24)
sau
Q& u = (260K540) ⋅ Pe [kJ / h] 52 (U4.25)
Q& u
Debitul de ulei prin magistrală este: V&u = . 53 (U4.26)
cu ⋅ ρu ⋅ ∆tu
Cu valorile cu.ρu = 1674…1883 [kJ/m3K], ∆tu = 15 K se poate determina debitul prin
magistrala de ungere: V&u = (9K20) ⋅ Pe [l / h]. 54 (U4.27)
Pe baza calculului statistic, debitul de ulei al sistemului de ungere se poate determina şi
cu relaţia: V&u = (6K13) ⋅ nn ⋅ d 2f ⋅ b [l / h] . 55 (U4.28)
Unde: nn - turaţia corespunzătoare puterii nominale, în rot/min; df - diametrul fusului, în
m; b - numărul de fusuri.
Valorile superioare pentru debitul sistemului de ungere sunt caracteristice motoarelor cu
aprindere prin comprimare supraalimentate.

U4.6. Calculul elementelor componente ale instalaţiei de ungere

U4.6.1. Calculul pompei de ulei

Dimensionarea pompei de ulei are în vedere ca debitul refulat să fie superior celui care
circulă prin magistrala de ungere datorită circuitului derivat prin supapele de siguranţă. În
aceste condiţii debitul pompei de ulei este: V&pu = (1,5K2,5) ⋅ V&u [l / h] . 56 (U4.29)
Ţinând cont de tipul şi puterea motorului se recomandă Vpu = (20…35)Pe pentru M.A.S;
(25…40)Pe [l/h] pentru M.A.C. cu aspiraţie naturală şi (45…70)Pe [l/h] pentru M.A.C.
supraalimentat şi cu răcirea pistoanelor. În cazul pompei de ulei cu două roţi dinţate cu
angrenare exterioară: V&pu = π ⋅ Dp ⋅ l ⋅ h ⋅ n pu ⋅ η pu 57 (U4.30)
V&pu
de unde: l = 58
π ⋅ Dp ⋅ h ⋅ n pu ⋅ η pu
(U4.31)
în care: Dp - diamtrul de divizare;h - înălţimea dintelui; npu - turaţia pompei de ulei;
ηpu= 0,75…0,85 - randamentul volumetric al pompei; l - lăţimea roţii.
Considerând ca viteza periferică a roţilor nu trebuie să depăşească 5…6 m/s pentru a nu
micşora prea mult randamentul ηpu, se poate calcula diametrul primitiv al roţilor.

53
 60.000 ⋅ w p
Dp = [mm]59 (U4.32)
π ⋅ n pu
Turaţia pompei se alege de obicei jumătate din turaţia motorului. Puterea necesară
10−3 ⋅ V&pu ⋅ ∆pu
antrenării pompei de ulei se determină cu relaţia: Ppu = [kW] .60 (U4.33)
ηm
Unde: Vpu este în [m3/s];∆pu în [N/m2], iar ηm = 0,85…0,9. Căderea de presiune se alege
între 0,3…0,8 MPa.
U4.6.2. Calculul suprafeţei de răcire a schimbătoarelor de căldură pentru ulei

Acest calcul are ca scop dimensionarea suprafeţei de răcire necesare transmiterii

căldurii preluate de ulei din motor şi cedate mediului de răcire. Pentru un schimbător de
căldură aer-ulei suprafaţa exterioară de răcire se calculează cu relaţia:
Q& u 1
S2 = [m2], unde: ku = [kJ/m2hK].61 (U4.34)
ku ⋅ ( t u − t a ) 1 S2 1
⋅ +
α1 S1 α 2
Unde: ku - coeficientul global de transmitere a căldurii de la ulei la aer; ψ = S2/S1 =
2,5…3,5 - coeficientul de nervurare; S1 [m2] - suprafaţa interioară de contact cu uleiul; S2 [m2]
- suprafaţa exterioară a schimbătorului; tu = 75…85 [0C] - temperatura medie a uleiului; ta =
40[0C] - temperatura medie a aerului; α1 = 180…400 [W/m2K] - coeficientul de transmitere a
căldurii de la ulei la pereţii schimbătorului; α2 = 70…140 [W/m2K] - coeficientul de
transmitere a căldurii de la ulei la pereţii schimbătorului la aer; ku = 30…70 [W/m2K].
În cazul schimbătorului de căldură apă-ulei calculul suprafeţei exteriore de răcire se
efectuează adoptând viteza de circulaţie a uleiului wu = 0,1…0,5 [m/s] şi coeficientul global
de transmitere a căldurii de la ulei la apă ka = 120…300 [W/m2K], deci,
Q& u
S2 = [m 2] (U4.35)
ka ⋅ ( t u − t a )
Debitul de lichid necesar asigurării răcirii uleiului se poate scrie:
Q& u
V&a = [m 3 / s] 62 (U4.36)
ρa ⋅ ca ⋅ ∆ta
unde: Q& u 63 - căldura evacuată; ra - densitatea apei; ca - căldura specifică a apei; ∆ta -
diferenţa dintre temperaturile de ieşire şi intrare ale lichidului de răcire.

U4.6.3. Calculul filtrelor de ulei

10−3 ⋅ V&u
Suprafaţa de filtrare Sf se calculează cu relaţia: S f = [m2]. 64 (U4.37)
w
Unde: Vu [l/h] debitul de ulei; w [m/h]; viteza uleiului în filtru, w = ∆p/hR; ∆p - căderea
de presiune din filtru, în starea curentă (w = 36…432 m/h).

54
 Suprafaţa de filtrare calculată cu relaţia (U4.37) reprezintă suprafaţa totală a porilor, de
aceea se numeşte suprafaţa activă a filtrului. Suprafaţa nominală a filtrului Sn se determină
pentru determinarea cotelor de gabarit: S n = k ⋅ S f 65 (U4.38)
Unde: k - factor care ţine seama de materialul dintre pori şi are valori de 3,3…3,6 la
filtrele de sită şi 3,3…5,0 la filtrele cu fir de sârmă.
Calculul filtrului centrifugal: Debitul volumetric de ulei care trece prin orificiul calibrat
este dat de următoarea relaţie:
2⋅ g  π ⋅ n
2

V& f = 2 ⋅ µ1 ⋅ f ⋅
ρ
⋅ p1 ⋅ (1 − ψ ) + 
 30 
2
( 2
)
 ⋅ Ropt − r0 [l/min]66 (U4.39)

unde: Ropt- reprezintă distanţa optimă de la axa orificiului ajutajului până la axa
rotorului:
2
2⋅ g ⋅a ⋅ε ⋅ f  19,6 ⋅ a ⋅ ε ⋅ f  30 ⋅ g ⋅ k
Ropt = +   + 67 (U4.40)
ρ ⋅ V& f  ρ ⋅ V& f
2
 π ⋅ ρ ⋅ V&f
Iar forţa de reacţie aplicată la axa orificiului duzei de expulzare a uleiului:
ρ ⋅ V&f  V& f π ⋅n 
F= ⋅ − ⋅ Ropt  68 (U4.41)
2⋅ g  2⋅ f ⋅ε 30 
Momentul reactiv dat de cele două duze este: M r = 2 ⋅ F ⋅ Ropt 69 (U4.42)
În relaţiile de mai sus intervin următoarele mărimi: µ1 - coeficientul de debit al uleiului
prin orificiul duzei de expulzare; f - suprafaţa orificiului ajutajului (diametrul orificiului are
valori cuprinse între 1,6...2,2 mm; ρ - densitatea uleiului; p1 - presiunea uleiului la intrarea în
rotorul filtrului, p1 = 0,4...0,6 MPa; ε - coeficientul de pierderi hidraulice de la intrarea
uleiului în filtru până la ajutajul de expulzare; n - turaţia rotorului; ro - raza arborelui
rotorului; α - coeficient care ţine seama de vâscozitatea dinamică şi capacitatea rotorului; ψ -
coeficientul de contracţie a secţiunii vânei de ulei care iese prin orificii; k - coeficient care
depinde de capacitatea rotorului şi viscozitate.
La alegerea filtrelor trebuie să se ţină seama că la MAC uleiul este de 10 ori mai
impurificat cu combustibilul nears decât în cazul MAS şi că este supus la temperaturi mult
mai ridicate decât în cazul MAS.
Alegerea tipului şi construcţia filtrului trebuie să ţină seama şi de aditivii de ulei. S-a
constatat în practică că poate să apară un blocaj al mediului poros, fie prin placarea acestora
cu depuneri rezultând din slăbirea calităţii aditivilor care provoacă la cald apariţia de cristale
care au dimensiuni superioare porilor, fie prin incidenţa unor aditivi asupra tensiunii
superficiale.

55
 Să ne reamintim...
• Lagărele arborelui cotit se verifică pe baza teoriei hidrodinamice a
ungerii, la încărcare, care apreciază jocul minim între fus şi cuzinet în
raport cu jocul admisibil şi la încălzire, prin care se determină
temperatura uleiului în lagăr în raport cu temperatura admisibilă.
• Ecuaţia de echilibru termic al lagărului poate fi rezolvată fie prin
metode numerice, fie prin metode grafo-analitice.
• În cazul motoarelor pentru autovehicule rugozitatea fusurilor variază
între hp = 0,4…0,8 [mm], iar rugozitatea cuzineţilor hc = 1,6…3,2
[mm].
• Calculul ungerii lagărelor consideră regimul de curgere laminar, însă
în funcţionare regimul de curgere al uleiului poate deveni turbulent.
• Determinarea debitului de ulei necesar lagărului trebuie să ţină seama
de circulaţia acestuia în lagăr ştiind că se divide în: fluxul
circumferenţial hidrocinetic şi fluxul axial sub formă de inel care este
expulzat din lagăr înainte de a contribui la ungere.
• Debitul de ulei care circulă prin sistemul de ungere reprezintă debitul
prin magistrala de ulei şi se poate determina din două condiţii: 1)
Asigurarea debitului necesar ungerii tuturor lagărelor; 2) Preluarea unei
cantităţi din căldura dezvoltată în motor.
• Dimensionarea pompei de ulei are în vedere ca debitul refulat să fie
superior celui care circulă prin magistrala de ungere datorită circuitului
derivat prin supapele de siguranţă.
• La alegerea filtrelor trebuie să se ţină seama că la MAC uleiul este de
10 ori mai impurificat cu combustibilul nears decât în cazul MAS şi că
este supus la temperaturi mult mai ridicate decât în cazul MAS.
• Alegerea tipului şi construcţia filtrului trebuie să ţină seama şi de
aditivii de ulei.

U4.7. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare a fost prezentată modalitatea de calcul a
instalaţiei de ungere pentru autovehicule, precum şi aspecte privind calculul
lagărului pe baza teoriei hidrodinamice în vederea calculului elementelor instalaţiei

56
de ungere.
Tot în cadrul unităţii de învăţare 4 sunt tratate problemele specifice ale
proiectării lagărelor prin prisma ungerii, calculul debitului de ulei necesar în
sistemul de ungere şi calculul elementelor componente ale instalaţiei de ungere
(pompa de ulei şi schimbătoarele de căldură).

57